Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea:Științe Economice
Specialitatea:Business și administrare
Departament:Finanțe și Bănci

Studiu individual
Disciplina: Monedă și Credit
Tema: Caracteristica generală a Depturilor Speciale de Tragere

A elaborat: Cerap Cătălin,

Studentul grupei BA1901
Verificat de:Lachi Cristina,
lector universitar

Chișinău 2019
 CUPRINS
1. Introducere…………………………………………………………………………..3
2. Definirea DST………………………………………………………………………. 4-4
3. Denumirea monedei FMI……………………………………………………… 5-5
4. Evoluția Drepturilor Speciale de Tragere………………………………..5-8
4.1. Apariție și evoluție………………………………………………………….5-6
4.2. DST în viziunea personalită ilor timpului…………………………6-8
5. Motivul creării DST………………………………………………..................8-8
6. Emisiunea de DST…………………………………………………….... …………8-9
7. Caracteristici ale DST………………………………………………………………10
8. Functiile si utilizarea DST………………………………………………………..10-13
9. R.Moldova în FMI…………………………………………………………………..14-15
10. Concluzie………………………………………………………………………………15-16
1. Introducere

Drepturile Speciale de Tragere au fost create în 1969 pentru a sprijini sistemul

de la Bretton Woods a cursului de schimb fix. Orice ţară ce participa la acest
sistem era obligată să deţină rezerve guvernamentale sau deţineri ale băncilor
centrale în aur sau în valute cu circulaţie largă care puteau fi folosite pe pieţele
de schimb valutar pentru cumpărarea monedei naţionale şi pentru menţinerea
ratei de schimb. Cele două active de rezervă existente – aurul şi dolarii – s-au
dovedit a fi inadecvate pentru sprijinirea extinderii comerţului internaţional şi
dezvoltare financiară, astfel FMI a decis crearea unui nou activ de rezervă
internaţională.

Cu toate acestea, câţiva ani mai târziu, sistemul BW s-a prăbuşit şi principalele
valute au trecut la un regim de curs de schimb flotant, astfel diminuându-se
necesitatea de DST.Momentan DST serveşte, în primul rând, ca unitate de cont
pentru FMI şi alte organisme internaţionale fiind rezervat exclusiv operaţiunilor
FMI cu ţările sale membre.

DST nu este nici o monedă şi nici o creanţă asupra FMI. Se poate susţine că
DST este doar o creanţă virtuală asupra monedelor liber utilizate ale ţărilor
membre astfel ca deţinătorii de DST pot obţine monede în schimbul DST. DST
îndeplineşte funcţia de etalon monetar internaţional iar prin DST se exprimă
parităţile şi cursurile valutare; funcţia de mijloc de rezervă pe lângă aur şi
dolari; funcţia de instrument de credit, de procurare de monedă naţională şi
funcţia de mijloc de plată, plata dobânzilor şi comisioanelor către FMI.
 Moldova a devenit membru al FMI la 12 august, 1992.Cota Republicii
Moldova la FMI constituie 172,5 milioane de Dreptul Speciale de Tragere
(DST) (circa 235 milioane dolari S.U.A.), sumă echivalentă cu 0,04 procente
din suma totală a cotelor. Puterea de vot a Republicii Moldova în cadrul FMI
este de 1973 voturi, ceea ce constituie 0,08 procente din numărul total de voturi.
Moldova a acceptat asumarea obligaţiilor în baza prevederilor articolului al
VIII-ea al Statutului FMI la 30 iunie 1995.Moneda naţională a Republicii
Moldova este leul moldovenesc (MDL); rata de schimb faţă de valuta străină
este determinată de piaţă.

2. Definirea Drepturilor Speciale de Tragere

Drepturile Speciale de Tragere (DST sau, internațional, XDR) sunt moneda virtuală
a Fondului Monetar Internațional, conceput ca înlocuitor al standardului aurului.
Tranzacțiile în interiorul Fondului Monetar Internațional sunt calculate în DST. O
serie de valute naționale sunt fixate la un anumit raport în relație cu DST.DST sunt
o unitate de cont, cu valoare constantă, un instrument de rezervă și de plată cu
funcții limitate, destinat să completeze nevoile de lichiditate internațională, folosite
îndeosebi la finanțarea deficitelor balanțelor de plăți ale țărilor membre ale F.M.I.
Drepturile Speciale de Tragere s-au adăugat la aurul si devizele liber convertibile,
vechile instrumente de plată și reserve. Tranzacțiile în interiorul Fondului Monetar
Internațional sunt calculate în DST. O serie de valute naționale sunt fixate la un
anumit raport în relație cu DST.

DST sunt o unitate de cont, cu valoare constantă, un instrument de rezervă și de

plată cu funcții limitate, destinat să completeze nevoile de lichiditate
internațională, folosite îndeosebi la finanțarea deficitelor balanțelor de plăți ale
țărilor membre ale F.M.I. Drepturile Speciale de Tragere s-au adăugat la aurul si
devizele liber convertibile, vechile instrumente de plată și rezerve.Unitatea DST a
reprezentat la început o cantitate de aur fin (0,888671 gr.), vechiul conținut în aur
al dolarului SUA(la data de 1 iulie 1944) înainte de devalorizarea din 18 decembrie
1971. O modificare eventuală a conținutului în aur al dolarului SUA nu are nici un
efect asupra valorii în aur a unității DST, singura manieră posibilă de a schimba
valoarea-aur a unei unități DST este aceea a modificării statutelor F.M.I.
DST sunt un instrument de lichiditate internațională care sunt definite în aur, fără a
fi și convertibile în aur. Valoare lor se măsoară în putere de cumpărare și variază
asemenea puterii de cumpărare a monedei.
Între atâtea instabilități monetare, DST constituie un instrument stabil, de referință,
utilizabil pentru rezolvarea problemelor ridicate de raporturile dintre monede, cu
tendința de a se substitui aurului și unor devize tari. Nu sunt, propriu-zis, o
monedă, un instrument pur monetar, ci un instrument tehnic paramonetar, colateral
al sistemului monetar cu funcții specifice și limitate.
Directorul general al B.R.I susține că DST se aseamănă mai mult cu moneda
scripturală și foarte puțin cu aurul, ele având un caracter de scris contabil.1

3.Denumirea monedei FMI

DST a fost dat intenționat drept un nume inofensiv fără conotații care să genereze
controverse, ca acele dezacorduri cu privire la natura acestui nou activ de rezervă
în timpul creării sale. Unii vrut să funcționeze la fel ca banii, alții ca și credit2. Deși
numele ar supăra o parte a acestei dezbateri, se poate argumenta că, înainte de 1981
DST a fost o datorie de securitate și astfel o formă de credit. În cazul în care un stat
utilizează orice alocare, era de așteptat să reconstruiască deținerile sale de DST.
Întrucât dispozițiile de reconstituire au fost abrogate în 1981, DST funcționează
acum mai puțin cu funcția de credit decât înainte. E încă de așteptat ca țările
membre să mențină exploatațiile lor de DST la un anumit nivel, dar sancțiunile
pentru cele care dețin mai puțin de suma alocată sunt mai puțin costisitoare.
Numele provine, de fapt, dintr-o propunere timpurie a FMI de a se numi "drepturi
de tragere de rezervă". Cuvântul "rezervă" a fost înlocuit ulterior cu "specială",
deoarece ideea că FMI a creat un activ de rezervă valutară a fost controversată.3

4. Evoluția Drepturilor Speciale de Tragere

4.1. Apariție și evoluție

Rinaldo Ossola, vice-director general al Băncii Italiei, a conceput, într-un raport

din mai 1965 pentru grupul celor “Zece”, mecanismul noului instrument de rezervă
și plăți.

1
René Larre, L'avenir de l'or, în Banque, martie 1974
2
John Williamson, The Peterson Institute for International Economics , iunie 2009
3
Margaret, Garritsen De Vries , The International Monetary Fund 1966–1971: The System Under Stress, Volume 2,
pp. 154 , 1976
În iulie 1966 la Haga și în iulie-august 1967 la Londra, grupul celor “Zece” 4 a
schițat un acord privind crearea unui nou instrument de rezervă și lichidare. Pe
baza acestei schițe, consiliul guvernatorilor FMI, întrunit în septembrie 1967 la Rio
de Janeiro, a decis ca Fondul să întocmească un studiu-proiect despre Drepturi de
Tragere Speciale și despre amendamentele de adus statutelor pentru realizarea
acestui obiectiv. După discuții animate, raportul Fondului a fost adoptat și DST au
luat ființă la 28 iulie 1969.

La 1 ianuarie 1970 FMI avea distribuite DST în valoare de 3414 milioane dolari,
iar la 1 ianuarie 1971, 2949 milioane dolari.

În anul 1974 s-a renunțat la definirea în aur a DST, trecându-se la o definire pe

baza coșului valutar.
În urma primului amendament al statutului Fondului s-a creat, alături de contul
general (prin care se efectuează operațiunile și tranzacțiile ordinare ale F.M.I.), un
cont special de tragere, prin care se aloca DST țărilor participante.

La 31 decembrie 1976, în rezervele monetare globale DST contau suma de 10.055

milioane dolari, din care 7.775 milioane dolari aparțineau celor mai industrializate
state.

DST a reapărut în 1978, când mai multe țări s-au abținut de a mai lua active din
rezervele valutare de schimb exprimate în dolari SUA. Această suspiciune a
dolarului a precipitat o alocare de 12 miliarde de DST pe o perioadă de patru ani.

În 2001, ONU a sugerat alocarea DST țărilor în curs de dezvoltare pentru a fi

utilizate în calitate de alternative fără cost pentru construirea rezervelor valutare
prin împrumuturi sau surplusuri de cont curent.

În 2009, o alocare de DST a fost făcută pentru țările care au aderat la FMI după
runda 19791981. Propusă pentru prima dată, alocarea din 2009 a inclus, drept
beneficiari, țări în curs de dezvoltare.

Concomitent cu criza financiară din 2007-2010, a treia rundă de alocări de DST a

avut loc în anii 2009 și 2011. FMI a recunoscut criza financiară ca fiind cauza
pentru distribuirea acestor alocări din a treia rundă, dar unele alocări au fost
formulate ca o reechilibrare a cotelor de FMI, care determină cât de multe DST
sunt destinate unei țări, pentru a reprezenta mai bine puterea economică a piețelor
emergente. În total, 203.400.000.000 DST au fost alocate în această rundă.

4
Grupul celor “Zece” era format din SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franța, Italia, Canada, Belgia,
Olanda, Suedia
În acest timp China, o țară cu exploatații mari de dolari SUA ca și rezerve valutare,
și-a exprimat nemulțumirea cu privire la sistemul monetar internațional privind
promovarea unor măsuri care ar permite DST să "satisfacă pe deplin cererea de
țările membre", pentru o monedă de rezervă ". Aceste observații, făcute de un
președinte al Băncii Populare a Chinei, Zhou Xiaochuan, a atras atenția mass-
media, și FMI a arătat un oarecare sprijin pentru poziția
Chinei. Aceasta a produs o lucrare ce explorează modalități de substanță în funcție
de care DST ar fi crescut. China a sugerat, de asemenea, crearea unui cont de
substituție, pentru a permite schimbul de dolari SUA în DST. Atunci când
substituția a fost propusă înainte, în 1978, SUA au părut de acord să permită ca un
astfel de mecanism să devină operațional.
Există, probabil, la fel ca și astăzi reticiențe în ceea ce privește utilizarea de către
țările în curs de dezvoltare.

4.2. DST în viziunea personalităților timpului

Apariția DST a declanșat atât opinii favorabile, cât și viziuni nefavorabile, ba chiar
și unele încercări de previziuni privind această pseudo-monedă.

Ziarul parizian Combat din 17.08.1973 afirma că DST trebuie să câștige încrederea
băncilor centrale, să ofere siguranța că nu se vor deprecia și întrevede posibilitatea
ca ulterior DST să devina cea mai bună dintre monede. Se exprima și dezideratul
ca DST să nu se mai distribuie în funcție de cote, ci să fie vândute contra monedei
naționale în limita cotei și ca FMI să îndeplinească rolul de bancă de emisiune a
DST și, prin intermediul Băncii Mondiale, să vină în ajutorul țărilor în curs de
dezvoltare.

Opinii similare exprimă și A. Angelopoulos în Le Monde din 12.08.1973, adăugând

dezideratul ca DST să fie convertibile și menționând că SUA sunt împotriva
convertibilității lor.

J. Rueff afirmă că, în aparență, DST pot să se substituie, fizic, aurului și să

îndeplinească funcțiile acestuia în comerțul internațional; așa încât DST vor părea
adevărate aur-hârtie. Ulterior arată că DST sunt create integral printr-o “decizie
discreționară a FMI”(efecte publice, acțiuni, diverse titluri, monedă scripturală),
nemaifiind de acord cu echitatea distribuirii DST, ele fiind rezervate statelor a
căror balanță de plăți va fi deficitară.5

Altă părere împărtășește trezorierul adjunct al FMI, D.Williams, și anume, că DST

vor modifica, cu timpul, importanța relativă a aurului în sistemul monetar
5
J.Rueff, Le Péché.., p.230-231
internațional. Acest sistem a asigurat creșterea unei avuții monetare internaționale
analogă cu aurul. După instaurarea pieței duble, oferta scade în raport cu cererea de
aur, deoarece băncile centrale nu mai aduc aurul lor pe piață. În situație de criză
sau de mare incertitudine, reacția pieței private a aurului tinde să fie exagerată și
prețul aurului suferă o urcare rapidă. În acest sens, piața privată a aurului e o piață
relativ instabilă.6

O.Emminger afirmă că instituția DST a fost deseori salutată ca o piatră de hotar în

câmpul monetar.
E. M. Bernstein a definit-o “cea mai importantă inovație a sistemului monetar
internațional de la Bretton Woods încoace”7.

“Acordul asupra DST – scrie Triffin – e un pas fundamental, judecat până de

curând ca utopic și nerealizabil, spre o gestiune rațională a sistemului monetar
internațional”.

C. Bichi consideră DST abia înființate “o încercare de a combate criza sistemului

valutar al capitalismului, de a compromite aurul ca metal monetar și de a-l înlocui
cu etalonul-dolar sau cu monede fictive”8.

5 . Motivul creării DST

Comerțul internațional și mișcarea internațională de capitaluri întâmpinau restricții

în desfășurarea lor.
Momentul care a sugerat că este nevoie de o schimbare este perioada în care aurul
și dolarii nu mai îndeplineau satisfăcător funcțiile de lichiditate.
De prin anii 1960-1970 noua producție de aur trecea tot mai puțin în rezervele
monetare și deci o importantă sursă de lichidități internaționale nu mai puteau ține
pasul cu exigențele dinamicii economice. Dolarul pierdea din puterea și prestigiul
lui și se iviseră simptome ale epuizării lui ca sursă principală de lichidități. După
1970 nu s-a mai putut menține stabilitatea puterii de cumpărare a monedelor
europene, diversele țări zbătându-se între afluxul și penuria de capitaluri.
DST nu au fost instituite pentru a înlătura carența de rezerve mondiale și nici
pentru a stăvili inflația de asemenea rezerve. Și mai multe și mai puține rezerve,
după necesități, pot rezulta dintr-o mai bună, ingenioasă și operativă administrare a
6
David Williams, Le marché de l'or 1968-1972, în Finances et Developpement, nr.4, 1972, p.11,16
7
O.Emminger, La nouva era.., p.44
8
Conf.univ.dr. C.Bichi, Situția actuală a sistemului valutar al capitalismului, în Studii și cercetări economice, nr.1,
1970, p.198-201
rezervelor pe care le poate crea sistemul economic; ceea ce urmărea să realizeze
DST.

6. Emisiunea de DST

DST sunt emise și anulate de către FMI pe baza sistemului intrat în vigoare la 3
octombrie 1969. Acesta are autoritatea, conform statutului, să creeze lichidități prin
alocarea de DST membrilor Fondului, proporțional cu cotele acestora în cadrul
FMI. De asemenea, statutul FMI dă posibilitatea anulării Drepturilor Speciale de
Tragere, deși până în prezent nu a avut loc nici o astfel de anulare.
În cadrul statutului este prevăzut că orice decizie de alocare de DST trebuie să aibă
la bază nevoia globală, pe termen lung, de suplimentare a rezervelor de mijloace de
plată internaționale. Procedura de emisiune cuprinde, în primul rând, propunerea
Directorului general al F.M.I. către Consiliul Guvernatorilor, la care se asociază
directorii executivi. Consiliul Guvernatorilor are puterea să aprobe sau să modifice
propunerea, cu o majoritate de 85 % din totalul voturilor.
Suma de DST alocată fiecărui membru se determină într-un raport procentual față
de cota de participare a țării membre la Fond.
Alocarea se face gratuit, fără obligația efectuării unei contraprestații din partea
beneficiarului.
În cazul în care o ţară membră deţine un volum de DST superior celui alocat,
încasează o dobândă pentru excedent; în situaţia inversă,dacă o ţară membră deţine
un volum de DST inferior celui alocat, plăteşte o dobândă pentru diferenţa
respectivă.
Anulările de DST se calculează ca procente asupra alocărilor cumulative nete de
DST ale fiecărui membru.

Fiecare stat are pentru DST ce i s-au repartizat un cont special de disponibilități la
FMI pe care le poate folosi pentru răscumpărarea propriei monede din străinătate,
pentru cumpărarea de monedă convertibilă de la un alt participant la sistem indicat
de FMI, în tranzacțiile cu FMI și pentru alte plăți legate de comerț și balanța de
plăți.
Prima țară care a folosit DST pentru a reduce disponibilitățile în valuta sa deținute
de alte țări a fost Anglia, care a efectuat această operație cu R.F.Germania în
martie 1970. Cea mai mare parte a operațiilor a fost efectuată de SUA, ca urmare a
deficitului important al balanței lor de plăți, care a dus la sporirea disponibilităților
în dolari în special în Europa occidentală.
Prima emisiune pentru anii 1970-1972 a fost de 9 miliarde. Din 1981 au aderat la
Fond 38 de țări, iar faptul că ele nu beneficiat de alocări de DST ridică anumite
întrebări. În septembrie 1996 Comitetul Interimar a cerut Consiliului Executiv să-și
finalizeze munca printr-un Amendament la statut privind furnizarea de alocări de
DST, astfel încât toți membrii să primească o parte echitabilă din alocările
cumulative de DST.

7 . Caracteristici ale DST

DST nu pot fi deținute decât de guverne, în contul general al FMI și eventual de un

număr foarte restrâns de instituții oficiale care îndeplinesc funcții de bănci centrale
pentru mai mulți membri FMI.
DST sunt “speciale” pentru că statele participante la sistem depun cota lor integral
în moneda lor națională și nu în aur. Tragerea nu este un împrumut obișnuit, ci o
distribuție definitivă: - 70% din suma trasă, în altă monedă decât a trăgătorului
membru al FMI, o sumă egală cu aportul său la Fond, nu mai este obligat să o
restituie, dispunând de ea în mod definitiv.
Această sumă reprezintă o realitate fiduciară garantată de aportul la FMI al
beneficiarului.
- restul de 30% se rambursează.
Țările beneficiare de DST sunt obligate să păstreze în rezervele lor oficiale o medie
de 30% din suma DST pe care au primit-o, trebuind sa procedeze la reconstituirea
acestei medii când ea a scăzut sub procentul arătat.
DST nu este nici o monedă, și nici o creanță asupra FMI. Mai degrabă, aceasta este
o cerere potențială de monede liber utilizabile ale membrilor FMI.
Titularii de DST pot obține aceste valute în schimbul DST în două moduri: în
primul rând, prin amenajarea unor schimburi voluntare între membri; și al doilea,
de către membrii FMI de desemnare cu poziții puternice externe pentru a cumpăra
DST de la membrii cu funcții slabe externe.

8. Functiile si utilizarea D.S.T

Conform statutului, D.S.T. indeplineste urmatoarele functii:

■ functia de etalon international, prin D.S.T. putandu-se exprima paritatile si
cursurile valutare;

■ functia de mijloc de rezerva, D.S.T. figurand intre rezervele tarilor, alaturi de aur
si valutele de rezerva. Rolul D.S.T. ca mijloc de rezerva internationala ramane
limitat, in mare parte, deoarece moneda F.M.I. poate fi detinuta si utilizata la nivel
oficial in tarile membre. Desi a fost creat si “D.S.T.-ul privat”, piata sa a ramas
limitata;

■ functia de instrument de credit, de procurare de moneda convertibila prin

intermediul F.M.I. si in anumite conditii;

■ functia de mijloc de plata, limitata la plata de dobanzi si comisioane datorate

F.M.I.

Figura 2.4 - Functiile D.S.T.

O tara membra a Fondului care primeste D.S.T. de la F.M.I. le poate
utiliza astfel:
participantul caruia i s-au alocat D.S.T. are dreptul sa obtina in schimbul lor
o suma echivalenta in valuta de la un alt membru al F.M.I., indicat de catre
Fond.

Pentru ca un participant sa fie desemnat de Fond, ca furnizor de valuta, este

necesar ca el sa aiba o balanta de plati si rezerve monetare suficient de
puternice. Participantul care furnizeaza valuta unui alt participant, va primi
in schimb o suma echivalenta in D.S.T.

F.M.I. presupune ca toate operatiunile cu D.S.T. sunt efectuate doar pentru

a face fata unor nevoi ale balantei de plati, sau pentru cazul unei evolutii
nefavorabile a structurii rezervelor monetare internationale.
 ♦      participantul poate plati cu D.S.T. dobanzi si comisioane
catre F.M.I. sau poate rascumpara cu D.S.T. moneda sa aflata la
F.M.I., cu anumite exceptii;

♦      D.S.T.-urile pot fi utilizate pentru cresterea rezervei

monetare oficiale, corespunzator cotei alocate;

♦      incheierea de acorduri swap, prin care un membru poate

transfera altuia D.S.T. in schimbul altui activ de rezerva, cu
exceptia aurului, cu obligatia de a restitui valuta la o data viitoare
si la un curs stabilit de comun acord;

♦      efectuarea de operatiuni forward, prin care o tara membra

a F.M.I. poate vinde sau cumpara D.S.T. cu obligatia platii la o data
viitoare, in schimbul oricaror active monetare, cu exceptia aurului,
la un curs la termen previzionat in momentul incheierii tranzactiei;

♦      D.S.T. pot fi folosite pe piata financiara internationala, prin

emiterea de obligatiuni exprimate in aceasta moneda.

Prin alocarea de D.S.T. s-a realizat in 1970. Din 1981 au aderat la

Fond 38 de tari, iar faptul ca ele nu au beneficiat de alocatii de D.S.T. ridica
anumite intrebari. In septembrie 1996, Comitetul interimar a cerut
Consiliului Executiv sa-si finalizeze munca printr-un Amendament la statut
privind furnizarea de alocatii de D.S.T. astfel incat toti membrii sa primeasca
o parte echitabila din alocarile cumulative de D.S.T.

        Rata de dobanda a D.S.T.

Ca activ de rezerva, D.S.T. este purtator de dobanda, cu scopul ca moneda

F.M.I. sa devina atractiva pentru detinatori. Astfel, toti detinatorii de D.S.T.
primesc dobanda pentru detinerile lor, iar fiecare participant plateste un
comision Fondului pentru suma alocarilor de D.S.T. Rata de dobanda a
D.S.T. este o medie ponderata a ratelor dobanzilor pentru instrumentele pe
termen scurt de pe pietele monetare ale celor cinci state ale caror monede
alcatuiesc D.S.T. Ponderile ratelor dobanzilor pentru focare moneda in rata
dobanzii exprimata in D.S.T. sunt similare ponderilor fiecarei monede
respective in cosul D.S.T.

Aspecte negative privind utilizarea D.S.T. vizeaza:

■ D.S.T. nu indeplineste decat partial functiile unei monede internationale; el

nu este un mijloc direct de plata, ci indirect, prin mecanismul sau de
convertire in valute;
■ D.S.T. nu circula decat intre autoritatile monetare (F.M.I., B.R.I., banci
centrale);

■ inflatia si deflatia de D.S.T. nu sunt excluse, F.M.I. putandu-se orienta

gresit in determinarea necesarului de emisiune;

■ ca urmare a repartizarii emisiunilor de D.S.T. proportional cu cota

subscrisa de catre fiecare tara la F.M.I., majoritatea alocarilor revin tarilor
industrializate, astfel ca tarile in curs de dezvoltare – ale caror nevoi sunt
cele mai mari – primesc alocarile cele mai mici.

9. R.Moldova în FMI

Din momentul aderării la FMI, Republica Moldova a beneficiat de

următoarele acorduri cu FMI pentru susţinerea programelor de ajustare economică
ale autorităţilor şi anume:

1. Mecanismul de finanțare compensatorie și excepțională (CCFF) (1993-

1994) în sumă totală de 25,70 mil. DST, în scopul acoperirii pierderilor provocate
de seceta din anul 1992
2. Facilitatea de transformare sistemică (1993) – în sumă totală de 45 mil.
DST, în vederea susţinerii programului economic şi financiar al Guvernului;
3. Două Acorduri Stand-by (SBA) (1993, 1995) – în valoare de 110,25
mil. DST (160,8 mil. USD), pentru menţinerea stabilităţii financiare a ţării;
4. Mecanismele de finanțare lărgită (EFF) (1996-1998) – în cadrul căruia
FMI a acordat asistenţă financiară în sumă de 135 mil. DST, cu scopul de a
diminua deficitul bugetar şi pentru realizarea reformelor structurale din cadrul
sectorului privat şi energetic, precum şi în vederea menţinerii stabilităţii financiare;
 5. Mecanismele de reducere a sărăciei și creștere economică (PRGF)
(2000-2002) – care prevedea acordarea unui credit în sumă de 110,88 mil. DST
(142 mil. USD) pentru diminuarea datoriei externe considerabile acumulate de
Republica Moldova, realizarea unei creşteri economice durabile şi reducerea
sărăciei. În perioada 2000-2003, Republica Moldova a beneficiat de trei tranşe în
valoare totală de circa 37 mil. USD, finanţarea ulterioară fiind întreruptă.
6. Programul de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei (2006-2009),
care prevedea acordarea asistenţei financiare pentru Republica Moldova în sumă
de 110, 88 mil. DST.
Program de cooperare pentru perioada 2010-2012, care prevedea un suport
financiar pentru Moldova în valoare de 369,6 mil. DST (590 mil. USD)
Din cauza instabilității politice și a crizei financiar-bancare din Republica Moldova,
debursările pentru suportul bugetar în 2015 au fost suspendate. În cazul întrunirii
complete de condiționalități din Acordurile de finanțare curente dintre UE și RM
privind suporturile bugetare, în 2015 urmau să fie debursate 31,5 mil EUR. Una
dintre condițiile generale pentru debursarea tranșelor din cadrul programelor de
suport bugetar a fost semnarea Acordului cu Fondul Monetar Internațional (FMI)
şi asigurarea stabilităţii macroeconomice în ţara noastră.

7. Pe parcursul anului 2016 FMI a întreprins 3 vizite în Republica

Moldova: 23 februarie-1 martie, 23-27 mai și 5-15 iulie. Pe parcursul ultimei
vizite între reprezentanții FMI și autoritățile moldave s-a ajuns la un consens
privind programul de reformă economică a statului, care va fi finanțat pe o
perioada de trei ani prin două mecanisme de creditare ale FMI –
Mecanismul extins de creditare (ECF) și Mecanismul de finanțare extinsă
(AFF). Accesul la finanțare a fost propus să fie stabilit la 75 la sută din cota
Republicii Moldova la FMI. La 7 noiembrie 2016 Consiliul de Directori
Executivi al FMI a aprobat acordul pe trei ani. Suma totală la care Republica
Moldova a obținut acces constituie 129,4 milioane de drepturi speciale de
tragere (circa 178,7 mil. dolari SUA).
10. Concluzii

DST este primul activ de rezervă, purtător de dobândă, creat prin decizie
internațională; existența lui este legată de completarea activelor de rezervă
existente și este alocat membrilor participanți la Departamentul DST de către FMI.
Extinderea în viitor a operațiunilor cu DST pornește de la necesitatea creșterii
rolului lor în cadrul sistemului monetar internațional și a înlocuirii treptate a
monedelor naționale din funcțiile lor internaționale. O asemenea perspectivă este
posibilă daca avem în vedere avantajele pe care le oferă calitatea sa de instrument
monetar și anume:
- grad de stabilitate mult mai ridicat decât cel al monedelor naționale;
- emisiunea lui nu conduce la apariția deficitelor de balanță de plăți și
nici la propagarea fenomenelor monetare negative de pe piețele naționale pe
plan internațional;
- o dozare conștientă a emisiunilor de DST în funcție de nevoile
efective de lichiditate și un control strict din partea FMI;
- nu are ca efect imobilizări de active monetare comparativ cu alte tipuri
de rezerve (aur, monede naționale), DST atribuindu-se gratuit.

Paralel cu aceste avantaje există, în prezent, anumite limite în sporirea rolului lor în
cadrul sistemului, determinate de faptul că
- DST nu îndeplinește toate funcțiile monetare, nu este un mijloc de
plată direct, ci indirect, prin mecanismul său de convertire;
- nu circulă decât între autoritățile monetare(Fondul Monetar
Internațional, Banca
Reglementelor Internaționale, bănci centrale)

La acestea se adaugă criteriul actual de repartizare a alocărilor de DST în funcție

de cotele de participare (majoritatea alocărilor revin țărilor industrializate, astfel că
țările în curs de dezvoltare primesc alocările cele mai mici) și că poate fi supus
unor presiuni inflaționiste sau deflaționiste dacă deciziile de emisiune ale FMI se
bazează pe unele evaluări eronate.

În concluzie, deşi în cadrul celui de-al doilea amendament la statutul FMI (ratificat
în aprilie 1978) s-a prevăzut sporirea rolului DST ca principal activ de rezervă al
ţărilor membre, în realitate, o asemenea evoluţie nu a avut loc. De pildă, în martie
2004, rezervele internaţionale constituite în DST reprezentau doar în jur de 3,65%
din totalul rezervelor internaţionale. Cu toate acestea, DST rămâne un instrument
monetar mai stabil comparativ cu monedele naţionale. Această stabilitate este
conferită de metoda coşului valutar şi se explică prin faptul că evoluţiile în sens
diferit ale monedelor din structura coşului se compensează parţial, asigurând, pe
ansamblu, o stabilitate relativă drepturilor speciale de tragere.