PSTHOZELE PSIHOZELE u = =p < & i: & iEDUARD PAMFIL DORU OGODESCU PSIHOZELE Bun de tip: 3613076. Apa 178 oll de pte 18 Tal 14 600-9 Intrepeaderespoligatia Banat™ © feels 7 / EDITURA FACLA— 1976PREPATA Ideea de nebunie a funcfionat in limbaj inainte €q fiinfa umand sd stie cd nu este construitd omogen, i heteroclit, Paradoxal, dar adevéirat, omul a stiut despre sine cd poaie fi nebun inainte de a sti cd este om, ci poate filosofa despre condifia sa, cd se poate angaja saw poate decade din extraordinaru! stu destin de cunoastere $1 acjiune. El a inceput prin a admite cf nebuniae una din ipostazele firesti, cu care 3-a Identificat total st mii de ani a trait co-substantialitatea condifie} sale cu aceea de alienatie mintala. Abia mai tirziu a inceput si traduct semnificafia conceptuald a nebuniei intr-o modalitate peiorativd, delimitanta si degradantd, situata in alt plan Fajii de aceia al normalitayii. Cu alte cuvinte, ,ratdcitul mintal* ru a locuit in om, ci a fost om de Ia inceput, iar ebunia — un implicat la persoana intti a naturii umane. Cu elt cimpul cunoasterii s-a largit, nebunul a fost pro- Gresiv considerat ca o variant de om cut o altd structurd $1 cut nevoia evidenta de ,traducere” a specificului in- singurdrii in limbaj comprehensiv cauzal. Totusi, pentru spiritual comun nebunia nut semnified 4h fenomen uman firesc, ci un accident, defect sa rebut ‘Onilologic. fn schimb, antropologii zilelor noastre stiu 2, asa cum sufletul omenesc este un fenomen probabi- istic, tot asa si maladia mintalé se gaseste distribuita >in chip probabilistic — in natura si realitatex ome- 56 Pretata neascd. Si exist atitea feluri de tulburdri mintale po- sibiie, citi cameni bolnavi. Unitatea ontologicd a fiintei umane s-ar fi destra- mat dacd ar fi trebuill sa trdiased de ta origine tensiunea dualitd{ii normalitate—insanitate. Dealtfel, ele nici nu sint conciliabile pentru gindirea spontand si informaté fenomenologic. Dacd totusi cunoasterea psihiatrict a despicat si diferenfiat maladia mintalé de normatitate, incit distanfa dintre ele a crescut progresiv, antropologia incearcd 0 noua sinteza, pe un plan superior, intre con- stiinta si ,aventura" amefitoare a nebuniel, céiutind s& gaseascd locu! ei probabil in natura uman@. $i postuleazd ef la nivelul orizontului existential, nebunia poart tncd strinse relafii cu natura umand, ,materialul* bolii si Rormalitajii find acelas!. Pentru antropolog! nebunia apare ca o fafa posibilé a naturii umane, un mod de a fi al omutut. $i ea trebuie considerata inlduntrul aleatorului omenesc care se misca Intre limite larai si dupa toate directiile realitayti. Vom prefera — pe cit se poate — un comentariu antropologic al .dezordinii psihice* fara ca prin aceasta sd uildm ca astdzi psihozele constituie subjectu! central al stiinfei psihiatrice. In acest fel nu uildm ca dintre fenomenele naturii nimic nu este mai asemandtor cu psi- hismul normal dectt nebunia (psihoza). Fa reuneste © multidudine de forme clinice caracterizate printr-un proces complex de dezorganizare a vietii psihice, printr-o degradare progresiva a persoanei putind merge pind la tun fel de schematizare rigidd, heteroclita si incongru- entd, In spatele oglinaii psihoticului stim noi, cellalfi, care refizéim sd ne resemnam fata tn faté cu unele defecte pe care istoria evolutiei umane pare ed ined nut le poate evita. Daca natura boli psittice, spectacolul sau discursu! insolit al Nebunului au fost — si mai sint — enigmatice Pretata 7 pentru mentalitatea comund, vindecdtorii de suflete sau custozii sdndtajii psihice au dus 0 uriasd luptd de cu- noastere $i asistare a evolutiei aleatorii, capricioase si ciudate @ bolnavului mintal, Drumul strabatut de psi- hiatrie de la epoca singerdrilor masive, a dusurilor gla- ciale, a centrifugdrii sau extragerii pietrei ovale din creierul bolnavului psihic si altele, pind azi, este oare- cum paralel si echivalent cu distanja dintre teorfa ,spi- ritelor animale" sau ,posesiunii malefice” si doctrinele factuale de patologie mintald. Din ,ancilla theologiae” si prin ordine de consecin{d ,ancilla demonologiae*, psihiatria s-a integrat din ce In ce mai mult (strabatind un drum de intense eforturi si ascufite crize) unei me- dicini care nu poate fi decit ,arta" si stiinta de a vindeca. Deviat, desfigurat, »rupt In bucdji*, psihismul con- tinud sa devina si atunci cind a fost prins in catastroia aliendril. $i psihiatrul trebuie sd inregistreze si sd infe- Teaga aceasta miscare denaturatd tocmal pentru a o putea redresa, Sprijinindu-se pe toate disciplinele care-i fur- nizeazd un material de informatie, de la geneticd 1a so- ciologie, de Ia biochimie 1a psihologie si farmacodinamie, psihiatria moderna si-a deplasat unghiul de perspectiva @ problemelor sale majore. Sintem contemporanii unei ample restructurdrl a universului alienafiei mintale. Prin introducerea medicatiei moderne In tratamentul psihoz Jor, sulerinfa mintald a devenit reversibild in sdndtate. Sulerindul psihic ne apare astfel ca 0 modalitate recupe- rabilé a condifiei umane, ca un frate al nostru si nucaun Instrdinat irecuperabil ca altadatd. Cit de departe sintem de evul mediu cind nebunul era simbolul Reului, al iayolului, iar spitalul de nebuni functiona ca jal treilea ordin al represiunii" (D. K. Kaupp) aldturi de politie si Justitie. Spitalele de psihiatrie au fost curdjate de nesltrsita Perturbatie zgomotoasd, de agitatia agresiva sau imobi-Pred itatea pietriticata $1 s-au transtormat sub ochis nostri intr-un fel de purgatoriu (mintal) neutral, dominat de indiferen(a, apatie $1 somn, Patologia ,muzeala*, galeria tablourilor clasice de nebunie ce ,juca” intr-o lame absiracté $i raretiata drama eifrata a disociatiei delirante @ disparat intr-un trecut de care ne’ detasdim vertiginos. Avem certitudinea ea s-a operat 0 mare revolutie de doctriné in considerarea antropologica. a patologiei mintaie. © noud atitudine fafa de boala psihicd, $i de-a lungul i, instaureaza un alt cerc de orlzont pentru psihiatre si instituie un now tip de raporturi interumane intre medic ‘i pacient. Cea ce se adauga vechilor sisteme de inte- legere si tratament este 0 miscare, 0 devenire introdusd {in timpul si spafitil patologic, De aceea nu cuprinde nici © exagerare afirmajia cd medicamentele psihice neuro- Teptice sint 0 mate etapa a terapiei psihiatrice, consti- tuind concomitent innolre a psthiatriel teoretice si frontal ef actual de dezvoltare. lata de ce clinica psino- zelor centreaza cimpul de acfiune a psihiatriei si des- chide un evantai de probleme care vor avea cu siguranta © importanta decisiva In dezvollatea sa ulterloard. Transtormind radical structura universului azilar — spune Henti Ey — chimloterapia induce, anima si antreneazd dezvoltarea psihoterapiel. In fond, fenomenu! nue 0 noutate ci, dimpotriva, el reprezinta dinamizarea unei atitudini care a format intotdeauna cheia de bolt @ psihiatriei si anume : influenfa Interumand cu poten- fialul ef socializant. Tentind paradoxul, am spune ca bol- navul se modified si fenomenele de ameliorare pe care le manifesta recad ca un ferment teoretic asupra concep- Jillor $i teoriilor psihiatrice Dar, sii recunoastem deschis : carenfa generalé pe care clinica psihtatried 0 prezintd, ined, 1n domenial ex. plicajiilor cauzaie exista evident si in ceea ce priveste Prefata 9 mecanismele de producere a psihozelor endogene. In Pofida acestor minusuri in cunoasterea complexei deier- minéri @ naturii nebuniei, conceptul clinic si pragmatic de psihozd nu inceteazd sd funcfioneze cu o eficienta excelentd, Instalindu-se in gindirea de fiecare zi ca 0 neegalata iormuld de diagnostic si implicit de terapeuticd. Direc}ia majora de dezvoltare a gindirii antropolo. gice medicale imbogdjeste si capitolu! psihozelor cu di mensiunea protilaxiei, Printre incontestabilele ,secrete* dezvdiuite de catre psihoze psihiatriei moderne, se gd- seste si raportul intre sansele terapeutice si precocitatea de diagnostic. Pentre psihoze, ca si pentru oricare sector de patologie generald, cu cit deplasdm preocupdrile noas: tre spre aspectele preliminare $i precoce ale bolii, cu atit fangajarea si responsabilitatea mediealé se inserie in teritoriu) problemelor eapitale ale artei de-a vindeca si fle profilaxie’ generale Misiunea umanistd @ pathiatriet nu este epuizata de acerba batdlie a vindecdrii psihice. Ea tncearcd cu in- tregul sau aparat de infelegere sd aducd o Iumind tn cu- noasterea profand spre profunzimea misterioasei sufe- Hinfe, denumitaé generic, nebunte. Psihiatria dizloca dezordinea sau inditeren{a care inconjoard, prea adesea, infelegerea si cunoasterea celor ce cad in marea lupt penn Juciditate Pe Jaict 1 intereseazd mai ales tabulagia si anecdo- Hieul, ceea ce apare spectaculos $i inedit in comporta- Menful alienatilor mintali $i mai putin sufletul lor con- forsionat si destigurat, In schimb, psihiatria moderne, Prin modelele succesive pe care le propune pentru com- Prehensiunea si empatia nebuniei, incearcé 0 cunoastere Me profunzime a universuluj mintal sdrdcit, arid $i glacial @lalienatitor mintali Ceea ce cunoaste Iaicul sau opinia publicd in general Mespre natura si manifestarile bolii mintale e neasteptat ze.10 Prefata de simplu i precar. De aceea eforturile de cunoastere a omului adevérat si de lucida Infelegere a contradicto- riei dubluri q naturil sale mintale nu vor termina nicl- odata explorarea persoanet $i nebuniel. Curiozitatea nut este indreptatd numai asupra semenului bolnav, ct $i asupra propriilor noasire particularitati psihice. Aceasta explicd ralierea noastrd Ja principiul de cunoastere antropologica (sinnosticd) alit de vasta si de © hogatie nesiirsitd, care cultiva idea ca efortul spre Iuciditate, spre integritatea minfit este frate cu acela spre bucurie si senindtate. $i oricine incepe sd afle ca acesta este tarimul de act si prezen{é a psihiatriel, devine un ,cistigat", un aderent la ideea unei omeniri ameliorate. Cartea de fafa se inscrle intr-o uriasd Iupta de ou- noastere pe care psihiatrul este silit sa o clstige fafa in fala cu nebunia, fara sd se opreascd $i sd oboseasctt in efortul sau cu aparenfd de multe ori sisilicd. Nebunia a Insemnat dintotdeasna intiinirea omului cu ne-rationalul $/ aceasta explict frica ancestral de nebunie. Prin tema ef, flinfa umand a avut si are 0 pre ccupare, o tensitine cognitivd fata de o Jume ce iI atragea prin inedit $i miraculos, 11 impingea dincolo de marginea orizontului séu pragmatic $i cotidian. Tar ceea ce ome- hirea a adunat, transmis si comentat cu privire la ne- bunie, este de gdsit in basme, epopei, in narafiuni In general. Asa s-a ndscut ,mitul nebuniei*. In schimb, lucrutile de profunzime despre alienatie nu pot fi edutate decit Ia celdlalt pol, la ceea ce au gindit si transmis prin stiinfa si limbajul lor psifilatrit si filosofii. La acest nivel se circumscrie ,realitatea nebuniei*. Natura psihismului, a sdndata}ii mintale si bolii psi- hice au fost si sint enigme pentru neinifiati. Dest cea ce sa cultivat si exprimat in gindirea comund despre aceste realitati complexe sint Iucruri explicite ce tin de tentajia omeneascd de a formula un lanj de secvenfe cauzale in Prefata u infelegerea oricdrui fenomen, In fond, se vorbea despre © alta .nebunie*, despre ceea ce ar putea fi numit ne- normalitate, adiea ceva care constituie defectul originar fl naturii umane, Din ccest material s-a dezvoltat, in timp, cx puterea pe care o are epicul asupra minjii ome- nesti, nefirescul ,mit" despre nebunie pe care apoi (si foarte tireiu) psihiatrit I-au reluat 1a nivelul cuncasterii abstracte. Ceie afiate s-au concretizat in actul terapeutic ce diminueaz’ misteral aitt de invocat al nebuniei. In tentativa de a diminua si ameliora ignoranfa si improvtzatia laieé din opinta publicd privitor la natura Boll} psihice, autorli tsi tau drept aliat filosotia, care functioneaza si ca o ,terapie* a limbajulul despre ne- bunie. Si aceasta eu atit mai mult cstazi cind sintem contemporanii tinei mutatii a conceptillor despre natura umant In normalitate si tn varianta ei dezorganizata (boata mintala) Carted ntt tpi propune sd te un comentarit: neutral al dezorganizarii psitotice $i va provoca adesea 0 re- elidere in discutie a numeroase locuri comune, a clasi- Hierilor care si-au idcut loc in dezbateri mai mult sau Imai putin conventionale, In schimb, referinfele si im- Prumaturile bibliogratice vor fi reduse la minimum, pentru: ca lectura st mx fie obositoare si sd stimuleze imaginatia cititorulul. Am optat pentra aceasté modali- fate eseisticd, deoarece nu credem — tn principi — in vailoarea creatoare a polemicii Pentrt caracterizarea nebunlei cuvintele sint putine $i continutul lor semantic este slab diferentiat. Lipsa Unui Jimbaj comun si polisemia neologismelor folosite ‘Maresc ,riscul babiloniel* — spune S, Kecskemeti — in Perimetrul patologiei psihotice. Psihopatoiogia poate functiona ca stiintaé doar in ‘Mmasura In care instaureaza o ordine cpistemologica in hhaosul dezorganiztil psihotice si reuseste asttel sa indi-12 Prefata vidualizeze ceea cg este comun unor categorii de bolnavi. De aceea ne vom strddui ca printr-un limbaj multiphr sai reliefdim ceea ce constitule specificul despre nebunie, dincolo de divergentele de opinii ale psihiatriilor de totdeauna. ‘Ar {i inutilé 0 formulare retoricd pentru ca sé sub- iniem, de Ia incepul, ca psthiatria, ramurd recent $i prestigioast a medicinei, grupeaza 0 apreciabila diver- sitate de direcfii, un mare numér de scoli si doctrine cu foarte slabd tendinfa de concesii reciproce, cu »fana- tisme” intransigente, atenuate din fericire de terapeutica si unele sinteze eclectice care au reusit sd extragd un fel de yphilosophia perenis" din incontestabilele adevad- muri pe care observafia suferinjei mintale Je-a acumulat in decursul a mai mult de un secol si jumdtate de dez- voltare, Riscind o sintezd antropologica despre ,Persoand gi mebunie", autorli asiguré po cititori de aceeasi angajare si devoiament ca si in prezentarea suferintei nevrotice. Dar poate mai generoasd, ca 9 ofrandd pe care cunoasterea sistematicd decantata din experienfa clinica © reintoarce asupra originil sale. Optimismul scrutdrii noastre de-a lungul patimirii si bolii psihice fine de bucuria redescoperirii unitatii Omului-uman, acest fenomen de sens si dimensiune cosmologicd, si, de asemenea, de convingerea ii tra- gedia insingurdrii psihotice nu este 0 fatalitate implicata in firea lucrurilor, ci doar o probabilitate ca si altele, adeseori reversibila in sandtate. “inigosrs, septembrie 105 Antoni CAPITOLUL 4 SCURT ISTORIC AL NEBUNIEI Reflexele de curiozitate nerabdatoare ale unui ne- fnifiat intr-un domeniu stiintific se neutralizeaz’, de obicei, cu o definitie. O vom lésa pe aceasta la sfirsit si vom incerca, in prealabil, s& prindem aspectele funda- Mentale ale stiintei denumita psihiatrie, chiar daca nu are onoarea de a fi una din cele mai vechi discipline medicale, cu toate ci de la Hipocrat se poate urmari in continuu fir rosu care formeaz de-a Inngul mileniilor antecedente ale istoriel sale. Dac ne gindim c& cea mai ‘bund introducere in medicina organica este data de privirea in ansamblu pe care ne-o permite stiinfele na- turale, vom Infelege de ce lipsa unei stiinte naturale a psihismuluti @ antrenat o intfrziere a psihiatriei ca dis- ciplind constituité. Aceasté ramuré a stiintelor umane Se numeste psihologie si ea are aceeasi virsta si istorie framintaté ca si psihiatria. Stigmat al neamului omenese sau poate 0 caracteris- tick genetic a spectei, nebunfa a provocat dintotdeauna Prin insolitul ci o atenté mirare, o cutremurare si o fnmarmurire (un tremor" si stupor" spune R. Otto) celor ce o intilneau. Ea a ramas de-a lungul secolelor © constant’ preocupare omeneasca iar misterul ei ascuns Continua sé fascineze si azi inteligen}a noastra. Nebunia he trezeste ca si labirintul cumoasterii ,mirum", ,admi- Tandum" si ,fescinans" ar spune Paolo Santarcangell. Istoricul conceptiilor despre nebunie poate fi_ur- mirit ascendent in firul istoriei. Dar, istoria nebuniet isi fnfige radicinile etico-soctale in istorie si nu in evolutia Propriu-zisi a medicinei. Inci de pe vremea filosofiei Grecesti, aceasti virstd nodalé in istoria culturii, s-au 13“4 E, Pamtil, D. Ogodeseu: Psihozele idicat serioase critic tmpotriva separérli_transante dintre corp si suflet, dintre medicina somatic si cea psihica, Nebunia este o suferinf& corporalé sau psibica, deci sufleteasct ? Pin’ sé ajunga la un raspuns adecvat, {storia cunoasterii a strabétut drumuri gresite, ocolisuri inutile ce au rémas interesante pentru noi doar prin faptul angajérii lor la infelegerea omului adevarat si la descifrarea enigmelor nebuniei. .Nu sint* — ar spune un dchamletizant — ,atitea intimplari in tesdtura sortiiy drag’ Horatio" clle 4 scornit mintea omeneasca in fas- cinanta ei bogatie imaginativa despre natura nebunie' Exist, desigur, o istorie a nebunfel aga cum exist sanatoase, in general. Dar este evident c& nu variatiile, aparifiile succesive de forme diverse de patologie mintalé pot sé ne ofere materialul pentru ‘© considerare a etapelor psihiatriei. Aceasta din uma sa constituit din atitudinea pe care cei ce veneau in contact cu nebunia au luat-o fatd de acest teritoriu al patologiei umane rémas misterios timp de milenii. Istoria pérerilor despre nebunie s-a impletit cu aceea mai ge- neralé a concepiiilor despre om, despre relatiile dintre cei doi poli ai persoanei (suflet, corp) 31 cu lupla inde- Tungata intre pozifille extreme ale materialismului si spiritualismului. Dar, mai ales cu incercarile de sintezi pe care le determina corelatia dintre evolutia societati si conceptia despre om si lume a fiecirei epoci istorice. Putem intrebuinfa un criteriu sigur pentru a distinge cind psthiatria devine o ramura a medicinei ? Raspunsul este In mod necesar ambiguu, fiindct si medicina suferd din timpuri istorice o transformare pragmatic’ si doctri- nar continua, Daca Iam in considerare primele obser- vafii metodice fécute de un medic asupra nebuniei drept inceputul legitim al psihiatriei atunci Hipocrat poate fi considerat drept fondatorul el, Dar daca intrebuintam tun unghi de vedere mai exigent, acela de aplicaiie stiin- {ificat a fenomenelor de patologie mintalé, deodaté virsta psihiatriel devine foarte mic’, Iar dac& ne propunem si Gefinim psihiatria ca o stiinta (si art) de a vindeca ne- bunia atunci Inceputul ei este contemporen. Incercind realizarea unei sistematiziri a acestei dis- cipline vom putea imp&rfi intervalul incepind cu epoca primitiva pind est&zi in) patru perioade : Seurt istorio al nebuatet 15 — epoca primitiva, prehipocratica ; — epoca inifiata de Hipocrat, urmata de 0 perioad’ alexandrina si apoi, greco-romand ; epoca de tranzitie (evul medin, renasterea) ; — epoca modem, inaugurata de revolutia frencezé gi legata de numele lui Pinel. Daca ne aducem aminte cé primul care formuleaza un adevar axiomatic pentru psihiatrie : nebunia este boald a sufletului* este Shakespeare, realizim drumul greu parcurs si lentoarea Iu Popoarele intra fn istorie sub auttoritatea atotcuprin- zAtoare a credinfelor si dogmelor religioase. Suflettl Drimitiv se regaseste in practicile magico-religioase care Hi dau un sentiment de comunicare, de contact side imuabila subordonare fata de fortele supranaturale. Re- Ligis fiind sistemul ultim si ce! mai complex de interpre- fare a lumii, devine depozitul tuturor tentativelor magice de cunoasiere. In acest imens fond de intelegere primor- dial a fiinfei primitive, se acumuleazé progresiv o ex- traordinar& lume de superstitfi, vrajitorii, de explicatii prin supranatural, de ritualurl, toteme, legende etc. Printr-o contradictie — asa cum istoria cunoaste mereu — si inifiatii ca sl cel ce conduceau societatea, €rau pradd unor mentalitéti sau, mai bine ‘mor Gredin{e aseméndtoare. Astfel stim despre ,crizele" Tege pe care David singur stia s8-1 calmeze prin muzica de lird sau despre nebunia lui Nabucodonosor care stra- balea salile palatului transformat in ,lycantrop*. Despre Aceste personaje proeminente s-a scris In cronici si ele Te permit azi sé apreciem mecanismul ,posesiunii", pe Gere 0 sufereau, facind celebre evenimente care in scara Oamenilor f&r8 nume, ar fi rmas neinregistrate. Interpretarea animist’ admitea posibilitatea ca_un individ s& fie locuit temporar de un spirit nefavorabil ; acesta il aservea integral, Exist’ documente egiptene Sugerind aceeasi conceptie, iar grecii aveau in voca- Bular termeni precisi pentru acest fenomen: posedat de ei, de demon, enerqumen s.a.m.d. Trebufe s& subliniem © in tot patrimoniul legendar si literar — dramatic mai ales — al Greciei antice nebunia réminea constant ex- Presia interventiei supranaturale in insisi structura in- tim a psihologiel personajelor. Sint si cazuri cind nu16 E, Pamfil, D. Ogodeseu: Pslhozele demonii, ci zefi Olimpului tn persoand interveneau in aceasta simbioz’, Prin aceasta, bolnavil mintali — in acceptia noastra — deveneau personaje importante, in- termediari intre divinitate 91 oameni, vizionari care pre- ziceau viitorul. Toata lumea, de exemplu, cunoaste po- vestea Pythiei din Delphi. Incercirile terapeutice priveau numal pe posedelii demonici iar practicile eran executate de preoti (ascle piazi) si cuprindeau manopere rituale : somarea spiritulu malefic de a pirdsi gazda temporar&, apoi purificari, regimul de post, ablutii cu diverse lichide, de la apa sacra la singe de victime sacrificate s.a.m.d. Uneori, da- torit& peisajului fericit al Greciei 3i climei sale admi rabile, muzicii, mediulu! disciplinat si caim al templu- lui — pe de o parte — si desigur si faptului e& bolile psihice au adesea un potential de remisiune spontand "pe de all& parle — se intimplau vindecari care ducean la hipertrofia renumelui templelor i la aprecta- bila imbogatire a tezaurelor lor. In acest sens ne apare firesc ca Ints-o societate cu profesiuni privilegiate si {intilnim incercéri de uzurpare a celor ce posedau in ex- Clusivitule secretele 51 Iniflerea vindec&torilor de suflete. Asa se face c& scoala pitagoreicé a smuls exclusivitatea initierii medicale din mina preotilor. Dar, nici noile si exlinsele completa filosofice nu aw schimbat cu nimic caracterul confuz al acestor sisteme care incercan sé fie explicative pentru nebunie. Hipocrat din Kos (450977 Len), considerat pe drept pirintele medicinii, nu a dezvoltat in sistemul bau 0 explicajie speciald, psihiatrict, a bolilor mintale. Dar, dupa Spoteza aristotelics despre sediul cardiac al sulletului, faptul c& Hipocrat stabileste In crefer cauzele si originea vie(li psihice fl determina $i ii permite s& integreze alienatia mintala intr-un sistem global de pa- tologie unitar-organict. Tn scoala lui se descriu boli psthice ca: frenia, mania, melancolia, boala sacra. Pe de o parte bucuria, risul, joaca — spunea Hipocrat — iar pe de alta mthnires, tristétea si nemulfumirea, iau nastere fn creier. El ne face s& ne pierdem mintile, s& deliram. si fim cuprinst de team&, fie noaptea, fie in timpul zilel Se prefigureaza astiel bazele materialiste ale sttintei psi- hiatrice de mai tirzi Scurtistoric al nebuniei W Descrierile hiprocratice izoleazé din picla tuluror documentelor anterioare tablouri de boalé cérora. le gisim corespondenfi in limbajul psihiatric ulterior. Astiel, delirul acut cu febré, carfologie, tahicardie si un sfirsit adeseori fatal este considerat si tratat in psiho- patologia modemi tot ca delir acut (encefaloza Mar- Chand) ce are azi o foarle eficienta tetapie. Probabil c& freniile cuprindeau pentru scoala hipocratica tot cadrul nosografic al psihozelor acule; confuze, halucinatorii $i febrile. E greu de reconstituit sensul exact pe care-I avea mania pentru Hipocrat, In orice caz, stim sigur ca el nu coincidea cu cel acival. Dealifel, descrierile sale vizind formele de patologie amintite sint axate pe explicatii patogene: boala apare prin ruperea echilibrulut umoral (ndiscrazie*), Predominanta bilei negre, de exemplu, im- prima caracterul depresiv al tabloului de melancolie. Desi a viizut si cuprins aproape toata patologia psihicd irebuie s& recunoastem ca Hiipocrat s-a apropiat de ea din.perspectiva medicinei generale. Aceasta i-a permis instituirea unor practici terapeutice revolutionare, Constituind prima mare reforima prin care prerogalivele castei preojesti paleau datorité unui sistem de cunoas- tere pozitiva a lumii. Astfel, epilepticii au fost. primi Dolnavi psihici tratafi cu mijloace ne-rituale. Lor li se | prescria singerarea, exercitiile fizice, muzica, plimbarile, Tegim alimentar cumpatat etc. In plus, mandragora_3i elebora (veratina) erau considerate ca droguri specifice pentru nebunie. Asistenfa psihiatricé nu exista pe vremea cind so- Gietatea consta din conducatori si plebel. Repulsia in- stinctiva pentru alienatia mintala nu putea sé mareasca Sansele bolnavilor intr-o societate in care privilegiile fncepeau mult dincolo de sanatosit obisnuiti. Perioada alexandrin’ flustraté. de Herofil (835280 Len) si Erasistrate (310—280 lem) re- Prezint& o epoca de tranzitie spre lumea greco-romand. Documentele ne parvin indirect prin Galen care le-a completat cu conceptiile lui, Foarte probabil c& investi- Gatiile de tip descriptiv intreprinse de ei le-a deschis un orizont ce permitea s& se continue — in sens hipo- Cratic — un fel de stiinté natural a nebuniei. Anatomia18 B, Pamifil, D. Ogodesea: Psihozele si figiologia nervoasé aruncau, pentru prima dat’, o punte solid spre cunoasterea biologicd a alienatiei nintale. In perioada greco-romana citeva nume celebre se adanga la aceasté istorie »imprumutaté" a psihietriei. Asclepiade din Bitinia (128—56 len.) mate- rialist atomist, adept al filosofiel lu Democrit, doctor si retor, introduce notiunea de atomi psthici si pomind de la teoriile hipocratice dezvolt& conceptul despre alienatio mentis" separind net allenatia acuté, febrila, je alienatia cronic&, afebrila (mania $i melancolia). El studiazé si psihologia halucinatiilor si stabileste deosebi- rea lor fafa de iluzii, Variajia in timp a formelor de nebunie il conduce la incercérl terapeutice prin con- trarii (alcool in betie ete). Celsus (secoltl I!) creeazé cuvintul latin .insa- nium* ca generic pentru alienatie. Fara si se ocupe in mod special de psihiatrie, el realizeazd o clasificare tetra- partita patologiei psihice : frenezia (delirul scurt), me- lancolia datorité atra bilel, deliru] halucinator (vesel sau trist), deliral general sau partial. Desi e empiri sistemul sn terapeutic cuprinde elemente de refinut, dar si aberafii. Pentru tratamentul nebuniel, recomanda postul, lanturile (I), pedeapsa corporal etc. ce trebuie aplicate pina la vindecare. Areten din Capadocia (cca 80 ten) desi convins de originea aeriané e sufletului, a lasat descrieri admirabile de boala psihic’. A avut intuitii remarcabile {inind seama de sistemul su 51 a analizat profund meca- nismul melancoliei, subliniind corelatifle somatopsihice din cadrul acestei maladii. Tot el sesizeaza caracterul de aparent& hiperproductie intelectuala a maniacilor. In perspectiva psihiatriei actuale, r&mine impresionanté apropierea realizata de Areteu Sntre manie si melancolie. ‘Au trebuil optsprezece secole pentra ca adevarata sin- tez& stiintificd intre aceste doud ,contrarli" si fie defi- nitiv realizata de Kraepelin Coelius Aurelianus (cca 180 em.) eplcureie si continuator a lui Soranus din Efes, completeaza opera clasificatoare a Iui Areteu si dezvoltd un mare efort pentru a stabili corelatil organo-psihice .in melancholicis stomachus, im furiosis vero caput afficitur". Ceea ce Sout istorie al nebuniei 19 Ins fl plaseazé intr-o lumina importanta, este reforma terapenticé pe care a realizat-o. Toate mijloacele si regulile de tratament fizic 51 moral indicate de e! sint insotite de o vehement diatrib& impotriva mijloacelor violente intrebuinjate in tratamentul nebuniei. Cind vorbeste despre necesitatea contentiei, uncori, el este primul care ne sugereaza toate detelille pentru menaj Tea pacientilor. Galenus, Claudius-Galien (131200 sau 210 em.) din Pergam, cu toata prestigioasa lui persona- litate nu a acordat psihiatriei o importanta prea mare in opera lui, Teoria Ii umorala deplasa centrul de gravi- tatie al problemelor in alta directie. El stabileste 0 deo: sebire intre nebunia idiopatica si cea simpatica si intro- duce nofiunea de ,morosis" (slabiciune mintala) si de- menfai (anoia) ca simptome ale bolilor psibice. Spatiul care ne separa de evul mediu este trist si derolant, Idetle iui Galon revin adesea tn comentarii care ins nu le imbogajesc. Razi (864—925) si Avi- cena (980—1037), medicl arabl, ajung lao localizare Viscerala diverselor forme de nebunie, mai ales in ficat si splina. + Ceata medievala se intinde apoi peste toate resturile lumii greco-romane. Credinfa in diavol invadeazs cao Vegetatie luxurienté sufletul colectiv al evului mediu, ;Haosul de doctrine este mai mult decit oricind propice Superstitiilor, vr8jitoriei, demonopatiilor, lycantropiei. Nenumérate valuri de .nebunie religioasé", de model steric apar si bintuie in colectivitati mari si mici. Cres- tinismul degradat fn forme seculare a dat nastere unei Pseudocredinte desfigurate de stupiditate si incultura Teroarea patologicé 2 infernului si a diavolulut creeaza © stare de continua agitatfe si persecute a inovatorilor, €reticilor, schismaticilor. Astfel, Torquemada crede in purificarea prin acd file rugurilor si trimisul papei Inocentiu III spunea despre ‘Albigeni ,omoriti-i pe toti, Dumnezeu fi va alege pe ai . O furie sanguinaré cuprinde pe célai si pe tortio- hari, Papalilatea ajunge la atitudini de tolerare unui nfuror religiosus" si incearcé s& salveze si s& menting eu bule edificiul fisurat al bisericii. Nenumérate victime Alspar in flac&ri platind prejudecatile si superstitiile ae-20 B, Pamfil, D, Ogodeseu: Psibozele neralizate. Exaltati antoacuzatorl, halucinanti, deliranti, Sbsedati de teroarea inchisorilor $i a torturilor ish ames tec existenta patologicd cu aceea a oamenilor sénatosi intr-o infernala condifie umand dominata de superbele castele feudale. Nimeni nu protesteaz&. Nu se aude nici © voce, iar cei ce conduc nu descifreazé drumul spre un reviriment posibil Si Ambroise Paré (1510-1590) crede in origi- nea supranaturalé a nebuniei. Nebunul era considerat a fiind .posedat* de diavol sau flind el insusi diavol, deci intrichipare — dupa Foucault — a Raului. Si. ca atare, atitudinea fata de nebuni a fost aceea de a-i line la distan{a .sacra* din cauza repulsiei si groazei ce 0 provocau in opinie, Exilul lor din societate a avut initial © semnificatie rituala, ocazionind parodii de ceremo- nialuri religioase, alungarea cu nuiele, inchiderea lor in azile. Tn ajunul Renasterii, Hieronymus Bosch, implacabil si lucid comentator al mentalitatii medievale, ne’ prezinté expresiv si profund fn opera sa universul baroc al nebuniei. Compania cu cei din Barca nebuni- Tor" sau Sedinta fantasticd a extragerii ypietre! din cap"* Ja'un maniac cu pantaloni rosit si parul alb de virsta, insolitele personaje din .Banchetul carnavalulut*, gro- tesc si halucinant si altele, sint incurshuni subtle, sim- bolizate sau convertite alegoric in universal nebuniei omencsti. Am evocat un moment din Inalta istorie a picturi: pentru ca sd demonstram ca omal creeazé meret lumea sau o replic& inteligibila a marelui, misteriosului si prestigiosului univers din care deriva. Si nebunia, Gublura a normalitati, este un experiment natural! Atitudinea fa{ de nebunt a osctlat mereu dupa dowd modalitati extreme : fie cé el au provocat teama si res- pect atribnindu-i-se puter! supranaturale, sau repulsie 51 fricd, care i-a obligat pe oameni s&-i indeparteze, izo- leze sau chiar s&-i puna in lanturi la fel ca pe criminali ori pe fiare. Dar, aceast& considerare $i comentare ma- Gico-religioasé a fenomenelor nebuniei a constituit 0 Gravé friné in conceptia despre alienare si Jean le * Comlorm nel eredinte care a d&invit tm tot cursul Eyulul mediu, rebunia, era provocat!) de formares nel piette ovale. tn capul bolnavi ‘Seurt Istorie al nebuntel a Charlier (13631429) intreprinde o viguroasa critica impotriva demonotogiei. La sfirgitul secoluful al XVI-lea medicii regasese dupa o impresionanta eclipsd de aproximativ 0 mie de ani, drumul pardsit. Numele unui Baillou, Felix Plater, Sylvius Delbde, Bonet aparjin epocii moderne, cu toate ci lupta se desfasoaré inca strins cu autoritatea seculara a bisericii. Jn aceasta perioad’, Paul Zacchias (1584— —1059) medic al Vaticanului, deschide seria pre- Scuparilor psihiatrice moderne, Tuind in considerare si studiu problemele medico-legale ale alienatiel mintale. Syndenham Thomas (16241689) semnaleaza po- sibilitatea aparitiei de tulburari mintale dupa febre in- termitente. Willis Thomas (16221675) este un nosograf care se apropie din ce In ce mai mult de con- ceptiile psihiatriei ullerioere. Bl descrie melancolia si mania foarte nuanjat si, in plus incearcd o sintezé in ceea ce priveste oligofreniile. El observa si succesiunea Melancoliei cu mania. Dar, sistemul sau este iremediabil ninfestat’ de descrierea spiritelor animale ce relevé re- Zidiile medievale din gindirea acestui mare doctor. Bonet Th. (16201699) atrage atentia asupra core- Uatiilor dintre leziunile viscerale si nebunie. Studiile lui anatomopatologice sint dirijate in acest sens, In Renastere se incearcé si unele transpuneri in terapeutica bolilor mintale. Apar primele trepanatii ale Gitiei craniene in scop terapeutic. In secolul al XVIlI-lea patologia mintala isi capaté, fn sfirsit, un cadru independent. Fnormul ocol, nenumé- Tatele divagatii pe care a trebuit si le presteze in mar- ginea luptei dintre ,unicism si paralelism* se rezolvé, fn sfirsit, prin identificarea alfenatiel mintale si a feno- menelor psihopatologice cu suferinta fiintei umane, uni- fate psiho-biologic& ginditoare si sensibila, Dar, lupta Mai dureaz8. Diverse epidemfi de .nebunie religioasé", de convulsiuni isterice in masa, — mai ales in colecti: Vitki religioase feminine —, de fervoare adoranté nu $e maf rezolva cu autodafeuri ci prin interventia pon- Seranta a psihiatrilor. Vienssens (1641—1720) realizeaz’ o sintezi fntre teoria cerebrala $1 conceptia umorala a patologie!2 , Pamfll, D, Ogadeseu : Psthozele psihice. Boerhaa we (1668-1738) si van Swieten (1700-1772) continua constrairea unui sistem de psi hiatrie umorald din care ulterior nu putea sé ramina decit ceea ce era peren in sistemul general pe care-l aplicau. Morgagni (1682—1771), creatorul anatomopato- logiei moderne, Bonet, Vienssens determina o orientare a conceptiilor spre organic, spre materia vie. Aceasta apare ca um reviriment fata de imprecizia pseudologica @ teorfilor umorale. Secolul enciclopedistilor dédea ast- fel psihiatriei 0 orientare complet noua. Sauvages (1706-1767) este un. nosologist. EL distinge vesaniile sau bolile ratiunii cuprinzind haluci- nafiile, morozitatea sau tristefile, delirele si nebuniile anormale (uitarea, insomnia). $i, in plus adund tot ma- terialul psihiatric cunoscut pe vremea Englezul Cullen (1712—1792) militeaza impotriva teoritlor umorale si stabileste clasificare sistematicd in care toate ,nevrosele” — asa cum le numeste — de- rivé din manie sau melancolie. El rémine autorul care a elaborat primele schite nosografice in psihiatrie si se pronunfa cu rezervé despre tratamentele violent La sfirgitul secolului al XVIII-lea apar si unele legi de reglementare a tratamentelor si internarii aliensjilor. La Paris exista un fel de preventoriu de unde, in urma unei trieri, bolnavii psihici erau internati 1a. ospiciile de cronici. Condifiile rémineau.insa inspaimint&toare si dezumanizante, Socotind ci un domeniu de cunoastere sistemati- zat& si cauzalé a fenomenelor incepe si poarte titlul de stlinf& atunci cind si stabileste un limbaj organizat si progresiv, care se adapteaza acestor fenomene si le traduce tntr-un complex sistem de semne permitind pre- vederea si controlul lor, atunci, psihiatria nu poate s& merite acest titlu dectt Ja sfirsitul secolului al XVII-lea, fn anii Revolutiei franceze. Avind adinci rédacini isto- rice, psihiatria giseste implicit o serie de condifii gene- ratoare in marea efervescenta moral, filosoficd si social a revolutiei burgheze. Asa, de exemplu, ideea de liber- tate, care fecundase spiritul european prin umanism $i reforma, se poate asocia conceptului de responsabilitate, reztitat dialectic din egalitarismul revolutionar. Omul Seurtistoric al nebuniei 23 nu mai este considerat nici inger si nici demon, bolnavnl mintal devine un bolnav ca si alfii, iar boala mintalé este consideraté ca o suferin}a rezultata din pierderea condi- fiel de libertate Iduntrica, Apoi, dezvoltarea stiintelor naturale condus la transpunerea si reconsiderarea dua- Hismului cartezian dintre fizic si psihic — din controversa ‘scolasticd — pe teremul ferm al fiziologiei nervoase, care Ja rindul stu trebula sé favorizeze dezvoltarea unei stiinle a tulburarilor mintale sprijinita pe interpretarea Organicé si dinamica a acestor raporturi. Dar, mai ales, dupa zeci de secole in care asistenta alienafilor ramisese sub incidenfa unor perspective, fie magice sau religioase, fie de primitiv pragmatism so- cial... in acest mare sfirsit de secol XVII apar legate de numele lui Pinel, Tuke, Chiaruggi, institutii unde bolnavii mintali ajung sa fie esimilati pind le identic ou orice alti suferinzi, iar medicul se plaseazé fata de boala psihicé, fara si partseasc’ pozitia sa fundamentala : aceea de asistent al suferinfei. Din impletirea unor ase- menea factori complecsi au rezultat condifiile suficiente ‘sl determinante pentru ca medicina sé se ,imboadteascé" eu domeniul nou al »nebunies*, Toatd indelungata perioada prestiinlificé a psihieiriei Se caracterizeaza prin lipsa unei directii ferme $i sisie- tatice de cercetare a realitatii nebuniei. Ea se reduce a explicatii incircate de anelogii simbolice sau alegorii, de cele mai multe ori transformate intr-o fals& reificare. Odata cu Pinel psihiatria isi deschide era sa stiintitica. Se trece de la un fel de sincretism magic $i paralogic Ia considerarea faptului psihiatric corelat cu sensul si importanta libertatii individuale si a valorii spirituale @ persoanei. Asa apare ideca de boala mintala posibila €a tin produs al istoriel, cu radaicini etico-sociale impli- ind responsabilitatea individutut. In secolul al XIX-lea Rebunia incepe sa fie consideratd ca o problema sociala Si cullural descifrat’ intr-un orizont antropologic ge- heral. Evident ci se vor ciuta metodele optime pentru @pirarea grupului fata de cei atinsi de torsiunea si mi- Zeria moral’ a nebuniel. Sia dona zi dup’ ce s-a con- struit ca ramura legitima si funciaré medicine’, psi- Riatris a tnceput s& piard& din precizia. conturului datorita administratiei. Fiinded s-a recunosent ca este2 Pamtfil, D. Qyodescu: Psihozele vorba de o problema socialé cu toate implicatele de securitate si comoditate reclamate de societate. In acea epocd nu se putea proiecta si reeliza mai mult, in afara de o asistenté comprehensiv si empaticé. Astfel ne explicém de ce la inceput psihiatria se dezvolta ce azil, ‘adica ca o asistare umana $1 nu terapeutica. In acest context, alienistul-filosof Pinel aduce o im- portanta contribufie stiintifica si umané prin fundamen- area psihiatriet ca stiifa si prin atitudinea care @ dus la considererea Iui in acelasi timp ca si ,liberatorul* din lanjuri a bolnavilor psihici. Enuntind ca nu exist leziuni anatomice in boala psihic&, el militeaza indirect pentru abordarea din perspectiva psihologicé. a patolo- giei mintale. Desigur cd medicina mintala exista de zeci de se- cole — asa cum desenul a inceput pe peretii crotelor — dar lipsea acea tensiune dialectic’, acea structurare cauzalé ce formeaza o stiinfé dintr-un material difuz si aproximativ, aservit sau steril. Marea transformare a psihiatriei, in aceasta perioada, intr-o stiinta aplicata a rimas totusi, o etapa tranzitorie. Generatia enciclopedistilor suspendase fn chip radical autoritatea filosofiei speculative, denun- {ind-o ca o vast indepartare sau derivatic a spiritului. Dar fastidioasa dilema, constind in sterila disput despre oporitia dintre suflet si corp, dintre fizic si moral s-a insinuat in doctrina tinerei stiinte psthiatrice. Discutiile interminabile si sectorale erau cu atit mai posibile cu cft psihiatria réminea o modest disciplind de asistentt medical fara un sistem terapeutic etiotrop, fra succese care s& demonstreze eventuala validitate a speculatiflor sale. Rezultatul a fost dintre cele mai defavorabile. A trebuit mai mult de un secol pentru ca In ciuda unui material imens adunat de activitatea medicilor alienisti s& se ajunga la o cunoastere sistematicd si valabilé a patologiei mintale, le un concept clar despre nebunie (psihoza), 1a 0 definitie apt si functioneze ca o refe- rinta, un oc geometric" de intelegere a bolii mintale universal valabila, de la educator la medic, de la istoric Ia fiziolog, de la jurist le filosof. E destul s& reamintim, de exemplu, c& de abia pe la 1850 se vorbeste in studitle psihiatrilor, pentru prima Scurt istorie al nebuniel 6 data, de ,tulburari de constiinta", Dac am incerca asllizi si ne imaginam o psihiatrie care nu aseaza in centrul cimpului séu de investigatie modificarile de constiin{8, nu ar ramine din aceast4 discipling de prestl- giu decit ‘0 schematic transpunere a nor rezultate de Jaborator sau a observatiilor psihologief animale arbitrar (Gact nu chiar simplist) asimflate si substituite celei timane. Lucrurile amintite mai sus s-au datorat faptului c& transformarea psihiatriel Intr-o ramura a medicine! $-2 dezvoltat paralel si a coincis, din multe puncte de vedere, cu o indelungat& criz& a stiinfelor biologice si mai ales antropologice. Din cauza c& stiintele vielii se bazeazA pe principiul materiel in general, toate marile succese ale fizicll si chimiei au declangat, printr-un fel de mimetism metodic, o deplasare a fiziologiei si implicit fa psihologiei spre un pol atomist si mecanicist. Nebunia, considerati ca o parelelé a sufletului, a cazut fn planul paralelismului intre ,fizic si moral” apoi in acela al fiziologiei si psihologiei. In acest rstimp, psihiatria tri- butera lor s-a vazut despicat& intre doctrinele mo- Faliste ce solutionau problemele de psihopatologie prin riteriul incoruptibilitatii sufletului si deci cautau ori- ginea nebuniei in aspectele pe care le da consttinta pacatului, Materialistii mecanicisti au ajuns la o monstruoasd, dar si puerila, mitologie de localizari cerebrale a func- flilor, fragmentelor de functiunt, a tuturor ,particulelor psihice’, S-a conturat — in acest mod — o psihiatrie Conceputa ca o parte @ neurologiei, practicind conclu- zille unei concopiii cantitative si mecaniciste, pentru Injelegerea patologiei mintale. Astfel individualizata, ea am putea fi decit 0 now ramura de mediciné somatict deservita de 0 vasta semiologie atomistics, nefunctionalé, dezyoltind o interminabil nosografie ca o ,zoologie Geseriptivs" a formelor de ncbunfe. Din falsa perspec- iva creata a rezultat confundarea neurologiei cu pst- hiatria care confluau, aparent, pe teritoriul comun’ al sviscerului cerebral“, adic’ a encefalului. La aceasta s-a adBugat si ceea ce s-ar putea intitula tn mod dramatic ,trddarea psihologiei" care a consimfit a subiectul concret al gindirii, sentimentelor si actiunii26 8, Pamtil, D. Ogedescu: Pathozsle s& devin& un simplu mecanism studiat in laboratorul experimental. Renunfind la constiint, la subiect ca flint materialé si vie, homeostatic’ si autoadaptiva, in fa- voarea unei obiectivari eparenie in comportamentul impersonal $i stereotip, psihologia se pierdea intr-o di: ciplin& hibrid& intre fiziologie si fizica experimentalé, antrenind dupa ea si psihiatrie. Dar, neurobiologia si in general stiinta supusé influ- entelor de gindire revolutionara dina doua jumétate a secolulut al XIX-lea au permis o treptatd redresare a teoriei generale a psihiatrici. Dup’ ce a fost evident ca psihiatria, ca si neurologia, nu pot fi decit discipline de patologie a sistemului nervos, s-a remarcat ci in vreme ce neurologia se ocupa de infrastructura portanta reprezentaté de cai si centri nervosi, psihiatria se ocupa de alterarile psihismului. Nu exist patologie mintala fara leziune, tot asa cum nu existé psilism f’ra materie nervoasi. Dar nivelul mecanismulu! lezional se poate distribui pe o scar’ mergind de la morfologia anatomic& la microcosmosul molecular si submolecular. Omul echilibrat mintal — persoana — devine refe- tinja general’ pe care o implicé actul psthiatric ce intiinire cu alienatia. Boala mintalé mu mai poate fi priviti. nici_ca un conglomerat de simptome izolate mecanic si fara semificatie umané, nici ca oscilatii ale comportarii sub actiunea unor simple variatii ale facto- rilor de mediu. Deci, nebunia reprezint& 0 forma de dezorganizare a activit&tii psihice pe care 0 conditio- neazi wn proces organic, [ar, stiinta bolilor mintale prinde in cimpul su suferinta, acolo unde se intimpla © alteratie si denivelare de ansamblu a vietii psihice, © modificare a persoanei si a raportului sdu dinamic cu Jumeg, de la reciprocitatea lui TU pind Ia imperativul moral, universal valabil. ‘Argumentul fundamental al tineretii psihiatriet ca stiinté const fn faptul c& ea e ultima care a devenit © disciplina obiectiv terapeuticé, odaté cu descoperirea substantelor psihotrope. Fructul unor deliberéri se- culare; medicina alienatfel s-a instalat astazi in refeaua interrelatillor cu celelalte stiinte umanistice si exacte, transformindu-se intr-un domeniu interdisciplinar (sinno- curt istoric al nebuniei 2 tic). Mai mult chiar, dupa ce in secolul trecut opo- aitia dintre somatic ‘si psihic parea s& fle un. viciu constitutiv al psihiatriel, astazi sinteza materialist-dia~ Tecticé ne permite si integram biologicu! si psihologicul ca dows fete ale unitdtii trlontice reprezentate de per- soana umand. $i rezultatul este caine putem sprijini pe stiintele noastre ajutatoare, tot alit de mult pe morfo- fiziolocie ca si pe disciplinele sociale. Nu mai departe decit cu o generatie in rm’, spe- cializarea in psihiatrie reprezenta o foerte trista angajare fn cel mai steril si incepabil domeniu al medicinei. Odata cu descoperirea neurolepticelor clinica bolilor psihice poate si-si aprecieze rolul si eficienfa ca fiind asemina- toare cu a altor sectoare ale medicinei generale. Din azilul ce adapostea drama celor instrainati, ospiciul a devenit spital si clinica, iar inscriptia dantesca de dea- Supra porfii de altédata a fost stearsi de succesele te- rapeutice. Momente cruciale si fecunde au jalonat dez- yolterea tehnicilor noastre biologics si psihologice in uultimii cincizeci de ani. Din rapida trecere in revist a principalelor aspecte Prezentate de fosta cenus&reasé a medicinel, rezulta c& Psihiatria zilelor contemporane nou’, s-a niscut din Gestul colectiv de protectie al soctetatii la adresa nebu- Riel. Recunoscindu-se In alienatie o exceptional pro- Dlemé psthosocial’, s-a ajuns Ja concluzia ci functia gencrali de echilibru a grupului este legaté uneori de heapirata izolare a bolnavilor mintali. Dar, acest aspect fazilar al psthiatriel’a creat In opinia public’ o mentali- fate care, eroied si generoasi Ie inceput, s-2 sclerozat ulterior si mai d&inuie atenuat si azi. Zidurile spitalulut de psihiatrie au funcffonat ca un simbol de quietudine. Nebunia este considerata un concept negativ, ea este Tefuzatd ca si moartea, Cine are nenorocul s&-si »piarda® Talnfile, este exclus din lumea oamenilor, devine un ,ex ex", un fuori le muri" pe care-1 va Ingriji marginalii Medicine, numii psihiatri. Susser si Watson (1962) — ne informeaza V. Séiileanu — au incercat si explice atitudinea fata de bosla psihicd prin aparentul continuum” care exist’ Intre sinitate si boala psihicé, ceea ce produce anxie-28 B, Pamtfil, D. Ogodeseu : Psihozele tati reactionale, Pentru a calma spaima de imbolnavire formulim o limit de demercatie cu nebunia prin inter- narea, indep&rtarea, devalorizarea socialé a coltii de- cretat .nebun". Chiar dacd explicatia nu ne satisfece integral, ramine incé o realitate faptul ci omul contem- poran se fereste de diagnosticul psihiatric si din cauz& c& etiologia, patogenia si terapeutica maladiflor psthice nu e nici evident&, nici usor inteligibila. Totusi, despre boala psihica stim mai mult decit despre sanatates min- tal8, deoarece ea reprezint& 0 realitate omeneascé deni- velaté si simplificaté. Ins dac& séndtatea ne-o dorim ca pe un lucru firesc $i evident, ca un bun de mare pret, nebunia continua s4 constituie un mister, 0 tem& inso- lita declansind comentarii care nu de putine ori se in- depérteazi de realitatea patologics. Tot asa se explicd de ce um halou de neintelegere in jurul fostilor bolnavi psihici continua si existe $i indeparteazt pe oemeni de le accesul spre psihiatri sau spre spitalele de psibiatrie. Normalif* poart raspunderea de ce bolnavii ps sint adusi cu fntfrziere la psibiatru, abia dupa hing sira- danil de a-i administra si intelege en etaloanele norma- 1itatil. Apoi, bomavul mintal este reprimit fn Iume dupa decalajul apreciabil al unei .carantine psihologice”. Si astfel dupa secole de observatie atenta principalele mo- dele prin care e surprins bolnavul psihic pornesc inc& de la unele trairi normale spre variante sarjate si de- gradate. Psibiatrii stiu si profeseaz metodic c& boala psihic& e de alts natura decit normalitatea, ci este o unitate triontica dezorganizata in care descoperim o ordine se- cunda. lar psihoza (nebunia) reprezint& antidefinitia omului-om | In secolul al XX-lea tulburirile mintale constituie sint grevate de teribila sarcina de a conviefui cu un alienat. Nenu- marati copii trebuie s& impart climetul insalubra pe care un bolnay mintal fl constituie pentru virsta celor + Bd, Pamlll, $1. Sissel, M. Liztrescu. Privind uncle axpecte do Umita tntre psiniatrie 41 psihotogie, tn: Neurologia, Psihiatrie, Nev rochirurgia, ur. 4, lulle-eugust 1972. Scurt istorie al nebuniel 29 fn crestere. Nenumérati delicventi, enormali psihici, in- carci justitia cu faptele lor necontrolate si iresponsabile. ‘Acestea sint probleme deschise la care medicul modern este chemat sé participe chiar dacé nu este neaparat un specialist psthlatru. Pentru ca medicina si-si gaseasca cit mai devreme caracterul revolutionar de disciplin& profilacticd, de Stiinta prevenirii bolilor este nevoie ca mplicatul psi- hiatric sa devina o componenta a constiintel si a stiintel medicului, in general. Medicina psiho-profilactica si igiena mintala nu pot sa ating o eficient& sf o flabil tate la scara social decit adresindu-se unui public avizat in care toate specialitatile si sectoarele de edu- eatie si asisten{a sint antrenate si angrenate In aceasté acliune. Este, poate, un adevar putin simplu dar funda- mental: orice actiume social isi creste randamentul proportional cu aderarea constienta si claré a maselor de oameni, a opiniei, deci cu educarea lor sanitaré. Pon- tru a dinamiza opinia publica si a neutraliza ignoranta sau falsele cunostinte faj4 de problemele de boala si sa- nitate mintala, considerim ci e nevoie si se intretind informarea si perfectionarea celor ce au tangenfé sau 0 incident cu aceste probleme. R. Starr (1957) a ardtat c&é majoritatea oamenilor contemporani cred c& «nebun* inseamna comportament nepredictibil si violent, necesitind indepdrtarea din grup. Conceptia actual despre boala psihic& si asistenta Dolnavilor mintali cuprinde inca aspecte care sint ramase fn urma fata de un climat cultural si moral in continua ameliorare si dezvoltare. Progresul exceptional si aproape neprevazut realizat de psihiatrie prin conceptia despre cuplul ,sanatate” — “sboala psihicé" si tratament prin aplicarea si progresiva Ameliorare a neurolepticelor, ne face sd credem c& in ultimii treizeci de ani s-a derulat adevarata si reprezen- fativa sa istoric. Doctrina psihopatologicé consiceré azi c& natura bolii psihice se deosebeste, calitativ, de sind- tatea psihicd. Si totusi prin tratament nebunia devine — pentru prima oar — reversibila spre normalitate, intr-o Proportie considerabila,B. Pamtil, D. Ogodescu: Psihozele Paralel cu aceasta ineditd mutatie si reconvertire se schimba statutul bolnavilor psihici. In psihiatria con- temporand el reprezinté un suferind ca toti ceilal{i bol- navi, un frate de-al nostru descumpénit si instrainat. Psihiatrul are nobila misiune de a-] proteja si ajuta sa-si regaseascd senindtatea si existen{a echilibrata printre cel asem&natori lui. $i isi asociazd la aceasta pe tofi se- menii receptivi la urifenia suferintei, sperind astfel si inving& prin bunditate si cunoaslere acest continent de durere moralé, alienata si aparent ne-rationala, Chiar si pe aceia care ignoré cé numal fericirea si creajia sint mai misterioase si mai greu de schimbat decit nebunia, CAPITOLUL 2 PATOLOGIA PSIHICA — MOD DE INSTRAINARE (ctiopatogenie, modelare, clasificare) In psibietrie ne intilnim, dialogam si .empatizam* cu omul bolnav sufleteste. Sentimentul de suferintit do- bindeste cele mai complexe aspecte induntrul perspec- tivei desenate de psibiatrie : in boala psthfcd nu se poate fntimpla nimic firs autoreflectare, cuprindere si infe- Jegere care constituie jocul implicat si continun dintre constiinta si suferinjé ; deci, Intr-un fel, dintre bine 1 Fu, Aceasta mai rezulté si din faptul ck psthiatria se ‘ocupa in aceeasi masur& de aspectele sintetice ale pei Soanei in dou’ ipostaze : normalitatea psihicd si replica el degradata, boala mintald. Dintre toate sectoarele medicinei, psthiatria fst pr pune si se simte moralmente obligata, se ,angajeazi” prin excelent’ s& infeleaga bolnavul, aldturi de efpli- cajia — mai mult sau mai putin comprehensibilé — a mecanismelor psihopatologice. Se implic’, astfel, crea- fea tn jurul boInavului psihic a unei ambiente compre- hensive, a unui orizont si a unei perspective existen- fiale impartasite si solidare. Fiindc& medicina in varianta Sa psihiatricd nu mai e o stiinta eminamente descrip- iv, ci prin excelenta una de participare empatica. Medicina, in general, este ,locul mintal" unde lina suferind’ vine spre’ vindecator, de la »saman la asclepiad’, pentru a céuta si cere inlaturarea raului. Aceasta este o definitie posibili a medicinei ! Doar ci fn psihfatrie si medicul are nevole de bolnav pentra €a sisi ordoneze procesul de gindire si .iatrie", 3132 E. Pamtil, D. Ogodescu: Pathozele (yatrein = a trata). Psihiatria semnificd astfel un act de comunicare reciproca intre bolnav si medic, dublat de 0 generoast daruire de la vindecator spre suferind. Si, In rest, adevarata medicina uzeazA mereu de compre- hensiune, se intfineste si comunica cu oamenii, Dar acest lucru nu e absolut necesar putind fi inlocuit doar de o intelegere a cauzelor determinate ale bolii soma- tice. Din aceasta cauza psihiatria este — incontestabil — nivelul medical cel mai complex si angajat de abordare 2 problemelor persoanel si colectivitatil. Decl — intr-un fel — un sumum al comunicarii inter-umane. Boala psihict este mai amplu definibila si inteli- gibild decit alte suferine umane (organice de pilda), criterful ei fundamental nu poate ff decit perspectiva si diagrama istoricd, evolutiva a persoanel si dezechi- librului s&u posibil.’ fn general, definitia bolil se op reaz& in raport cw starea ce sanatate. Dar, multe definitii despre natura bolii pacatuiesc prin faptul c& se refer’ la un tip de individ abstract, imobil si, in fond, necu- noscut afectiv. Viata nseamna miscare, iar pe de. alla parte, nu individul izolat poate fi un criteriu pentru caracterizari, ci doar specia. In cea ce priveste definitia sanatatit, psihiatria nu se deosebeste funclar de restul medicinei. Dar, pentru 4 psthismul are o alta natura si anume : inter-onticd, problema e privit sub o alt incidenfa si in alt nivel Adicd psihisnul se exprim& tot in sanatate, dar pe un plan $i intr-o perspectiva care face din oameni o familie de fiinte intercomunicante si libere. lar pardsirea nor- malifitii_ este 0 definitie posibilé a bolii, dar de aict Incolo discutia despre suferinta 51 boala ‘psthict abia incepe. In acest sens trebuie si amintim c& exist in {storia stiinfelor — aplicate sau nu — discutii contra- dictorit ce se plaseaza apoi in domeniul cunoasterii sis- tematice, nu ca o sinteza univoca ci in forma lor dublé nesoltitionata. In fond — credem noi — este preferabila © antitezd descris& si »flsat8" fenomenologic dectt 0 sintezé artificialé. Asifel se creesz4 un fel de ncutralitate reciproca a pozitiflor ce se confrunta, fie din cauza une! prea mari bogatii de argumente bilateral propuse, fie din insuficienfa une! motivatii peremptorii. Pentra ca si nu mai vorbim de inerjia generala si aderenté la Patologia psihich — mod de Instrdinane 38 forme consacrate, care frineazi atit de des inovaliile epistemologice. Aceste consideratiuni generale pot {i aplicate si pentru comentarea bolii psihice. Dispersata, cu timpul, pe un cimp de comentariu vast, care se Intinde de la explicatii de tipul somatogentei specifice pind la psiho- genetica plurifactoriala, boala psihicd a rémas_totusi formulabild in termeni clinici de psihopatologie si a provocat 6 inegalata eflorescenta de cercetare prin inter- mediul faptului psihiatric, Unul din marile cicluri epis- temice fusese reprezentat 5i se ilustrase prin falimentara fentaliva de a descrie si de a reduce psihiatria la entitafi anatomo-clinice, Dupa ce inceputul secolului al XIX-lea insemnase debutul psihologiei medicale, axul de dez- voltare generalé. a medicinei etrasese si gindirea psi- hiatrica in aceeasi febrila directie de cercetare repre- zentata prin cupluri de paralelism morfo-functional sau organo-lezional. © exegezé mecanicisté a patologiei in- staurase ceea ce Entralgo a denumit poetic ,domnia semnulut fizic" In confuzia prolixa 51 pulverizanta de realitate in- stituita de -solidismul acesta organicist 51 mecanicist, S-a resimtit ca o reactie, necesitatea unei ordonari si clasificari a bolilor mintale. S-a deschis si s-a dezvoltat asticl era pe care au ilustrat-o mari maestri ai_clinicil Psihiatrice de la Esquirol, Fallret, Moreau, Morel, Magnan, Seglas, Chaslin, Regis, Griesinger, Wernicke, Heinroth, Pritchard, Korsakov, Bechterew, pind azi... In toate centrele Sau clinicile celebre a inceput 0 titanicé opera do clasare si descriere a unor tablouri semiologice iot aiit de meticuolase pe cit erau de compozite si care ar fi trebuit s& devina ,bolile psihice", precise, distincte, conturate ca un fel de contrapondere a restului patologiei moderne ce se innoieste in intreaga sa extensiune folo- Sind criteriul nosogratic. Cu toate cla inceput conceptul de ,psihoza unica” fusese preconizat de Esquirol, Zeller, Neuman, Friesin- ger, majoritatea clinicienilor au fost angajati in tentativa slinneiana" de a descoperi speci psihopatologice care S& permit& o clasificare sistematicd fEcutd cu entitati stabile si inchegate. In perspectiva realist’, 0 ,entitate”34 E. Pamfil, D. Ogodeseu Psihozele e motivatd rational si natural, atunci cind constituie un grup de objecte sau fenomene a céror comunitate nu esie intimplitoare, cl reaulté dintr-o aceeasi cauzi sau familie de cauze. Se observa cd sensu! din definitia de mai sus, implica si admite pentru boala o cauzalitate lax’ si multiformé ce nu se yconsuma" in stabilirea unui raport univoc, am putea spune. O1 c& pentru definitia data bolli de petologia secolului al XIX-lea descoperirea unui determinism jiniar reprezenta © Suprema implinire, un triumf al metodei. Aceast& di- rectie de cunoastere a fost puternic influentata de un ototip* de boala mintalé construit dup& un model etiologic univoc: paralizia generald progresiva (P.G.P.). Confirmarea anatomo-patologica si mai tirziu neuro- biologicé pe care a primit-o meningo-encefalita sifiliticd, ‘a marcat prin succesul sim doctrinar incongrnenta atit de frecventé dintre tabloul clinic si modificdrile de substrat. S-a vizut foarte repede ci acea ,demenlai euforic-expansiva cu idei de grandoare* e departe de a prezenta o constant a fenomenologiel. Prima vnitate psiho-nosografica rminea imprecisa si polimorfa in ceea ce priveste corelafiile posibile somato-mintale. Fasci- nanta fluzie creat la inceput de aceasta entitate clinica a captat totusi toatd atentia si a orientat activitatea cla- sificatoare ulterioara din psihiatrie. H. Ey remarc& cu umor c& tentativa alfenistilor de a descoperi forme clinice care s& exprime factor! etio- logici specifici, a sem&nat cu febrila céutare a pietrei filosofale de cétre alchimistii medievali sia fost la fel de sterila. Dar radacina comund a adevarulut si meade- v&rului, a binelui sia réului din orice actiune umané a permis ce din aceast& exceptionalé oper de investi- gatie s& rezulte individualizarea unei seri bogate de forme clinice in pofida unor interpretari nosogratice, mai mult seu mai putin etiopatogenetice care le-at al- terat. In ele, procese somatice cu un inevitabil efect de folsificare a perspectivei faptului psihiatric si-au dat mina pe 0 scara de cauzalitate abstract& si ipotetic’, ce se dizolva fn artificial, In fond, bolile mintale reprezinté ienomenologia multifacialé si dispersaté a wnor foerte complexe asociafii de factori. Criteriul semiologic parea atuncl singurul potrivit cu natura tor, dar psi Patologia psihiet —niod de instrainare 35 ramine inca si azi destul de tributar’ metodei fenome- nologice. Orice ignorare @ acestul adevér primordial s-a transformat fn inextricabile si felimentare sisteme nosografice. Obsesia »numilorului comun", a .radicalului bazal* din care s&’se deduct apoi mecanismul patogenetic conform entitatilor in prealabil delimitate, a provocat faceste ciudate ,filii ante patres*, unita{i psihiatrice ce ar fi trebuit s& fie confirmate sau consemnate ulterior prin descoperirea uno mecanisme etiopatogenetice. Ave- farul acestor tentative s-a concretizat in opere ca acelea a lui Morel, Follret, Westphal etc. Din abundenta si imeori truculenta brutala si suficient& a acestui nesfirsit material s-au decantat unele forme demne de retinut pentru o considerare istoricé. Merita sé fie notate : ,ne- bunia circularé* a Ini Fallret, »nebunia cu forma dubla* @ Ini Baillarger, .psihoza maniaco-depresivi" 2 ui Kraepelin. Intiitfa genial a acestor clinicieni — si mal ales.a lui Kraepelin — privind psihoza maniaco-depresiva reprezinta una din cele mai impresfonante sintezo din istoria stiintelor naturale. Ulterior, completata prin tpo- teza endogenetica constitutionala, ea ramine un splendid exemplu de unificare @ contrariilor prin asimilarea lor dialecticd. Asa cum Newton a exprimat atractia univer- sel intr-o formulare general de ordin matematic, asa gum antichitatea greacé a descifrat existenta gamei din Structura melodiel, psthiatrii au identificat structure unificata a psthozel manfaco-depresive din dualitatea Polara a suferintef afective. Dac& paralizia generala 2 lui Bayle a fost un mo- ment infaust prin febra nosologica pe care a dezlintuit-o, Sinteza kraepeliniané a psihozei maniaco-depresive tre- buie consideraté ca un ,moment instelat* al istoriei Psihiatriel. Acest model de psihoz’, eminamente osci- Jant, intermitent, fazic san recurent, a venit s& cuprinda intr-un sistem explicit si comprehensibil din punct de Vetere fenomenologic, toaté colectia saii galeria de fapte clinice periodice si polare din psthozele afective. Precum si corelatiile posibile dintre o anumita stmacturt Aemperamentalé si dezorganizarea psihoticé. Psihoza Maniaco-depresiva ilustra pe plan de patologie mintala Una din legile fundementale ale naturii vii: ondulatia,36 E, Panitil, D. Ogedesou: Psihozele oscilajia sinusoidald, sistola si diastola, ritmul. Ea se plasa, aprioric, in contrast cu o alid forma generalé, cu un alt model de distribuire in timp a proceselor na- turale si anume continuitatea progresiva, curba nein- trerupté, traiectoria hiperbolica sau in trepte neregulate, continuu modificata fata de ea insasi, nerevenind nicio- dala la un ,model" initial, ci impingindu-si propria des- fasurare pind la inchelerea finalé a unei curbe evolutive. Ignorind cauzalitatea patogenetica, dar folosind cri- terii foarte generale, ca acela de alteratie progresiva si continua a activitstii psihice gindirea clinica se intilnise de la inceput cu forma de suferinjé degradatoare (de- menial) ce mu aparea ca secundara (vesanica) ci auto- gen primitiva, independenta si patognomica. Acest fun- damental implicat al alienatiel, aceast .cealalta” fata a lui Janus, este chemata indirect spre lumina de arhi- tectura maniaco-depresiva prin care s-a deschis drumul spre o noud sintez’ kraepelinfané, aceea a dementei precoce. Odala formulata, ea a réscumparat prin inglo- barea intr-un continut faré margini precise, toate formele amfibii sau slilieci" ce se esalonau ce la hebefrenia lui Hecker, catatonia lui Kahlbaum pind la celirul cronic de persecutie, paranoia halucinatorie, delirele incoe- rente etc. E de la sine infeles cé un secol de eforturi privind nosografia mintelé nu putea si fie reprezentat in ultima si cea mai cuprinzatoare sintezé (dementa pre- coce Kraepelin) decit tot de o entitate, care raminea ins& incompleta in aspectul etiopatogenetic. Dupa ce psihiatria practicase o suté de ant aceasta slicenté" intruchfpaté de o nosografie mereu trunchfat’ Si ipotecata de eventuala ci intregire deterministé, s-a stabilit un fel de toleranta in gindirea sistematic’ a psi- hiatrilor pentru astfel de forme specifice. In fond, de- fectele recunoscute de toat Iumea se investesc cu timpul de o atmosferé de normalitate. Acest viciu de concep- tualizare a lasat drumul deschis pentru o noua interpre- tare generala, pentru un nou sistem integrativ de pa- tologie mintala care, vizind dementa precoce, substituia criteriul dezorganizat si in final demential, prin acela de discordanta a vielii psihice, Numele acestet sin- teze a fost ,schizofrenia" Ini Eugen Bleuler (1911). De 1a aparitia studiului princeps despre schizo- Patologia paihied — mod de insteBinare aT frenie, aceasta a rémas in virtutea miscarii_generale @ gindirli psihiatrice, mai mult o entitate, imbogatité ver- figinos de un imens materiel clinic ce se aglutineazd jurul axului originar, adaugindu-i in exiensiune der micsorindu-i omogenitates, estompindu-t limitele si dind nastere la schisme, unele dintre ele formale (schizofrenie- sindrom, schizofrenia-serie patologicd intre dowd ex- treme ideale, schizofrenia divizaté in dementé precoce $i schizofrenie, schizofrenia model de reactie, clasifica- Fea atomizanta a scolii Kleist etc.) Dar, inainte de a trata reconstituirea arborelui_ge- nealogic al schizofrentel, si Incercaim si atenudim, dact niu chiar s& dizolvam, unul din serioasele complexe de inferioritate si important focar de perturbatie doctrinar& a psihiatrilor, cit si al altora care se ocupa de teoria medicinel. Ne gindim la nofiunea de maladie mintala, Ja delimitarea unui concept situat la intretéierea unor stiinte umanistice vaste (sinnoetice) si cate pe masura Ge medicina se dezvolt& mai exuberant fs complicé in progresie geometric& posibilitatea de formulare. E ade- Varat c& si o stlinfé exact’, cum e prin excelenta fizic Se sprijind pe nofiuni ca: energie, forta, inertie, acestes fiind tot atit de precar delimitate ca si .maladia” pentru medicina .. Dificultatea primitiva a psthiatriel de a stabili serii {cauzale de la etiologie 1a boal& si desfésurarea ei crono- patogenetica au determinat un dublu fenomen de com- pensare : acela schitat deja de noi al entitatilor substi- tative, surogat al sintezelor etfopatogenetice sau altul Geva mai grav constind tn denigrarea psthiatrlet ca stn} clinic&. Totul constituia o invitatic la dezarmare in fata nei dileme ce plrea insolubild: imposibilitatea de a Stabili o scard corelaliva intro modificarile infrastruc- turale si alleratiile psthopatologice, intre complexele Stiologice si formele de expresie din patologla psthicd. Desigur ci r&dacini filosofice mai profunde au jucat um ro] in aceasta criza. Jn secolul al XX-lea, desfaisurarea unei vaste apara- turi de cercetare materialist. aplicaté in biol Impus considerarea boli ca expresie a deviat Gare media statistica a fenomenelor vii 51 a functiunilor Organice le poate suferi. Rind pe rind, conditifle deE. Pamfil, D. Ogotieseu: Psthozel modificare a organismului prin pericole vitale, tulburarea echilibrului funcional intre organism si ambienta sa, insuficienfa aparatului homeostatic etc. au fost folosite drept criterii de apropiere si circumscriere a_notiunii de boala fara ca discufia si pard vreodatt exhaustiva, Toate definijiile au contribuit indirect si sublinieze extrema dificultate de delimitare si p&trundere a acestui fenomen vital, atit de protefc si polimorf, atit de subtil derivat din sinatate, numit boala Au fost uni (Gruber), care au enuntat imposibilitatea unel delimitari trangante intre sanatosi si bolnavi. Pa- tologia functionala inversind raportul de importanté si plasind pe plan secundar modificarea morfologies, largit sfera nofivnii, ramificind-o dupa toate directitle de incident& a factorilor de ambianté, a celor istoricl, a latentelor constitutionale etc. Insuficienta definities me- caniciste ce incercase prin velori cifrice si operatiuni metrologice sé delimiteze conceptul de boal’, a fost expresia unei gindiri dualiste, care instituia 0 opozitie artificiala intre séndtate si boala, dup’ ce trasase in Drealabil o ipotetici separatie intre ele. Ca si in fizica probabilisté, apare astazi evident ca sdnatatea absoluts, in sens strict fiziologic, nu exista decit ca o limita teo- reticé, abstract. La celalalt capat al seriei statistice de fenomene vitale s-ar situa tulburarea functional gene- tala letal&, adicd moartea, reprezentind, de asemenea, 0 extrapolare abstract. Intre aceste extreme ale unei curbe Gauss se distribuie toaté varietatea nesfirsit de bogata a formelor intermediare, Boker, considerind sénitatea ca armonia echilibrata intre functiunile organice si mediu, a socotit ca feno- menul de boalé si vindecare in general reprezinté onto- genetic, ceea ce adaptarea filogenetici a realizat in adaptarea evolutiva la continua fluctuatie a ambientei. olutia ca si boala sint niste experimente, iar boala si sindtatea realizeaza o structura complimentara precum Ondulatia si masa corpuscularé. a unitatilor de In- ming (fotoni). Indivizii sénatosi se definese printr-o proportie inversé decit suferinzii Intre procesele pato- logice si normale. Dar aceste tulburari functionale nu reprezinté un element accidental care violeaz legile Vietli, Ele sint expresia general’ a luptei si functiilor Patologia psihicd — mod de instrainare 39, organismului pentru realizarea continu a innofrit lui individual-evolutive. Si Boker crede cA face parte din | rlegitatea" vielii si inving& tulburérile determinate de fluctuatiile mediulni, s& se adapteze si sa se dezvolte fn sensul sanatatii. Acest fel nu va fi atins decit ,asimp- tomatic la infinit’. Séndtatea reprezinta o functie limita 2 ontogenezei, Din viguroasa critica, opera a acesior teoreticieni, psihiatria poate refine, de asemenea, interpretarea ju- dicioasi a asa-numitelor sindroame clasice; acestea Teprezinia incercarea de a sistematiza $1 cuprinde re- guleritati fenomenologice in opozifie cu unicitatea ire- Guctibila a fiecarui caz de boalé care, privit izolat, ar duce la prabusirea nosografies. Fiindca legile nu numai materialul de observatie $1 experienta, ci si fele proceselor de intelegere ce ne leaga de fenomenele naturale, pe care le cunoastem. Nernst a subliniat ca Iegile biologice au un caracter calitativ. Ele se inveci- neazii cu requllile care reprezint& relatii mai atenuate si laxe de cauzalitate. Legile, in sens fizic, par s& se aplice fard exceptie. In timp ce requlile, intt-o majoritate a cazurilor, functioneazi ca un coeficient de necesitate mai slab. In acest. sens, tablourile nosologice clasice stau Pe © treapta de cunoastere sliintifica ce tine de reguli sinu de legi, © alta zdruncinare suferits de edificiul entitatilor Nosologice e reprezentaté de principiul solidaritdfii tota- iste a structurii organismmului in timpul tulburdrilor care, Intt-o prima aproximatie, ar parea fragmentard (Pavlov, Goldstein). Boala nu mai este un amalgam aditiv, o ad&u- gare a factoruiui perturbant le un organism substrat in patologie are loc o continua adaptare sau modelare feciproci a factorilor ce definesc cele doud directii de continua evolutie, desfasurerea orgenismului si am- bianta. In_medicina contemporan’, penta care nu existd Wiald fra reactie patologica, pentru care patologia isi are legile proprii, independente sl neformulate de fizk logie, pentru care constitutia se transform’, a devenit fnevitabilé ruinarea etiologismului clasic. Procesul pa- fologic nu poate comporta o cauz& unica, legatura intre €auzi si boald nue de tip liniar, unidirectionat. In ata~40 1. Paintil, D. Ogodescu : Psihozele carea boli, terapeutica nu se adreseazi decit rareort cauzel propriu-zise ce a fost absorbité in desfésurarea procesului reactiv patologic. Liniile mari, dupa care am incercat s& prindem unele comentarii iscale de opera bleuleriané, converg toate spre 0 coucluzie capitala: pentru a cunoaste si a ne inspira din doctrina schlzofreniet este necesar s 0 con- siderdm in sistematica ei fundamentala, aceea de sintezt psihopatologicd. Aceast& renuntare aparenta la desco- perirea cauzalitatii nu allereazi valoarea de cunoastere stiintificd si nivelul general al specialitatii noastre. In fond, psihiatria trebule si fie intotdeauna drumul de investigare a vielii mintale. Chiar daca ar fi In posesia integralé a lanjului de fenomene explicative, de la structura spatiala a moleculelor proteice si pind la di- namica prodigioas a mediatorllor chimici, de la ciber- netica circuilelor neuronale pind la mecanismul me- moriei, psihiatria va rémine 0 discipling a problematicii psihologice fiindeé studiaz’ functia cea mal diferentiata pe care o manifest’ materia nervoasa: constiinfa si pledarea liberttit Acest succint tur de orizont in cimpul psihopatolo- giei clasice ne demonstreazt ci stim despre boala psi- hica atit cit stim despre instincie, ereditaie, memorie, inteligenta etc, adic izbutim s& patrundem dupa unele Girec{ii pind la excelente aporturi de comprehensiune. Tot asa, cum, dupa altele, nu stim s& facem decit primul pas, acela al intrebaril sistematice, modale (cum e boala psihfca 2), Rusfoind ,cartea de aur” a psihiatriei clasice, aflam, de pilda, c& boala psihica este o replica degradatd @ normalitatii. Tar pe masura ce s-au deseris, s-au indi- vidualizat 51 formulat reguli generale de prezentare ale tablourilor de patologie mintala, s-a afirmat concomitent si tendinta unor actiuni de sintezd si clasificare, Cel ‘mai important rezuliat la care trebuia s& conduc aceasta ordonare si coordonare ar fi fost descifrarea din ce in ce mai amanunjita a eliologiei si respectiv a patogeniei bolilor psihice. Or, medicina psihic& a continuat s& ocupe un loc aparte si defectiv din acest punct de vedere. For- mele de boald mintald cu o etiopatogenie concretéi nu au tntirziat si fle cunoscute dar, concomitent, s-a vazut © réminea 0 insemnata cantitate ce patologie psihic& Patologia psihicd — mod de instrainare a nesesizabila in scheme cauzale si nerezolvabila in sec- venja patogeneticé. Intr-o perspectiva generalé, ceea ce formeazé uni tetea si coerenta unui tablou de boalé mintalé rezulta din cdincidenta fenomenclor inlauntrul formulei indivi- duale, ca atribute ale vielii psihice dereglate ce defineste © persoana in suferinté. In cealalta patologie — cea somatic’ — acest mod de a conduce si organiza cu- noasterea a fost de mult depasit, din dou motive. Primul, flindc& bolile somatice sint mult mai ,sectorale", mai repartizate visceral, mai instrumentale in raport cu functiile de ansamblu ale organismulul. Dincolo de as- pectele ,unificatoare” umorale si nervoase, organismul bolnav se last analizat si divizat in unita{i functionale. De la anatomie la bolile de sistem, de la secretii pina la stress etc,, el este considerat ca o continua corelatic de forme si mecanisme, respectiv de sisteme, a céror Jegitate a fost elucidata de catre stiintele biologice. Al doilea motiv, deriva din constatarea’ ca definitia sé- ntatii si a patologiei este ireductibil deosebit& de aceea a psihiatriei, Biologia ca si .istoria naturala” a formelor de viata psthict nu este inci scris si »Inscrisé" intr-un sistem explicativ stiintific determinist, polarizat si dinamic, Cu cit cunoasterea explicit’ a naturii umane progreseaza ni se pare cé fenomenele psihice reprezint& © integrare aparte, fara comparatie $i modele pregati- toare printre celelalte fenomene. Este evident si banal faptul ci psihismul este o globalitate dinamica. Dar mai putin evident si general admis astazi, ca legile de ansamblu ale viefii mintale sint nedivizibile, Dintr-o asemenea discujle, rezult deci niste constatiri de aspect Paradoxal, dup& care aceeasi cantitate de informatie Suficienta spre a ,cauzaliza* functiunile organice ramine sub pragul de explicare si intelegere a evenimentelor psihologice iar extrapolarea modelelor de explicatfi pa- fogenetice din toaté suprafata patologiet este doar aprioric angajata in clasificirile psihiatrice. Se asteapta ca in viitor nosografia s& fie confirmata ,aposteriori" de datele pe care le vor aduce biochimia si biofizica molecular’, neurofiziologia, psihozele experimentale, psihofarmacologia, microscopia electronica etc.2 E, Pamfil, D. Ogodescu : Psihozele Rezulta o prima concluzie pragmatica: psihiatria se depliaza pe un teritoriu gnoseologic intre ce este boala psihicd si cum este boala psihicd. In acest sens psiho- patologia construieste incontinun modele ale boli psi- hice. Si, paradoxal, ea poate s dea mai multe modele Plasate la acelasi nivel comprehensiv. In ceea ce priveste cauzalitatea si patogeneza, ne abtinem, pe cit e posibil, s& le folosim in tncercarea de definitie a bolii psihice deoarece valoarea lor explicativa © minora in psthiatria de azi. Spus mai pe larg, canti- tatea de informatie pe care o detinem referitor la ori- ginea 51 mecanismele declansatoare ale suferintei psi- hice sint inc& insufictent de ample pentru ca s& poata fi folosite intr-un sistem de explicatie sau s& intre intr-o definifie. Totusi injelepciunea actului psihiatric const fn insisi practica absolvirii de suferinfa si durere morala. Actiunea e mult mai extinsé dectt stiinta, iar binele posibil c mai vast decit stiinta medicinii ! Psihopatologia a propus mai multe modele ale bolii psihice fr a ignora c& nimic nn e mai asemandtor din ansamblul fenomenelor naturii cu psihismul normal decit boala psihica. In fond boala, considerata In general, Poart in ca ceracteristicile unui experiment natural ce se sustrage comprehensiunii discursive. far din felul cum concepem legitura dintre .viscerul psihismului* — crelerul — si fenomenele definitorii pentru activita tea psihic&, depinde validitatea pozitiel noastre filoso- fice i epistemologice tn psihiatria teoretica. Imprumu- turile filosofice au condus — in istoria psihiatriei — sau la formmléri dualiste dezvoltind paralelismul de tip cartezian dintre fizic si psthic, dintre suflet si corp sau prin opozitie, la monismuil mecanicist cere plasa del minismul integral al fenomenelor mintale exclusiv funcjiunea visceralé a creferulul, tot asa cum idealistii il inscriau in realitatea fara dimensiune* a psihismului pur, a spiritului. Argumentele si materialul critic pentru infringerea acestui ,schematisin antifilosofic" constituit de fapt din pseudoprobleme, n-a intirziat st se adune sia condus la transcencerea acestei contraindicatii mi lenare a Mlosofiel si psihiatriei. Dezvoltarea psihfatriei moderne coincide cu pasii alerfi de instaurare a metodei malerialist-dialectice in stiinté. Ea izbuteste s& ate- Patologia pelhled — mod de instrdinare 43 nueze contradicjia dintre subiectiv si obiectiv, corp si suflet etc. ‘ Organogenezd sau psihogenezt era ,intrebarea de foc" a psihiatriei clasice, Allernativa .somatogenezet degvoltata de medicina mecanicisté, era deosebit de prestigioas®. Ea a repurtat insemnate succese In clinica bolilor somatice si s-a extins prin simetrie In domeniul feptclor de suferin{a mintald. Dar acelesi criteria in; seamna reducerea vietli psihice la un epifenomen al materiel vii. Pe de alta parte si »psihogenia® bolii psihice este tot asa de simplistd, ca sé nu spunem absurda, fiindcé existenta umani nu este corp si suflet. Ea in. seam o unitara angajare in lume, este fiinjare dupa (0 modalitate trionticd, unifianta si dinamica si semnificd concomitenta deschidere spre aljii si catre lume dezva- Juinda-se ca un cimp de semnificafii. Atita timp cit organizarea vie}ii mintale nu con- stituic si modelul general de patrundere si explorare a fenomenelor, omul nu-si poate bénui tréséturile psthice eft timp insul nu ajunsese la constlinja individualita(ii Jui, fenomenul fundamental al viefii psihice, constiinta libertatii lduntrice nu putea sa emoarga. Pind la insul modern, care se ajeazi in ume cu responsabilitate si libertate, toate convingerile si explicaliile despre su- ferinja psihici au fost explicalii magice, deci, enunjate arecum din afar. Citd vreme conceptia despre per- Soana ca parte inlegranta a fenomenclor sociale nu s-3 cristalizat, omul nua putut s& se inteleagé pe sine insusi decit prin niste analogii simbolice, alegorice, de cele mai multe ori tratate si transformate intr-o falsé interpretare. Pind in lumea noastra, fiinfa a oscilat cau- tindu-si modelul, cind in inger, cind fn diavol. In fond, nue nici una, nici alta! E mult mai mult: modelul tu turor lucrurilor ordonate $i inteligibile din lume. Si asta nu pentru cd el a fAcul lumea, ci pentru ci lumea Ia facut pe el st Tumea intreag’, toate problemele ei se reflecta inom. Asa cum spunea Lenin, reflectarea lumii permite psthismulul s4 se manifeste ca o imagine sin- eticd a tot ceea ce se intimplé in realitatea materiel, energie! si informatiei. d ‘Atunci cind psihiatria a intrat in medicind, aceasta suferea de boala mecanicismului, a patologiei de co:4 B, Pamiil, D. Ogodesen: Psihozele liguitate fenomenologica. Medicina tn care tocmai sosea si se instala psihiatria era dominaté de un materialism mecanicist, o medicind a organclor si aparatelor, a cre- jerului »neurologic" care considera sistemul nervos doar in fancfiile sale de adaptare 51 instrumentale. Medicina faicea pe atunci colectii de simptome pe care le grupa 51 deducea patologia bolilor, nomenclatura si mijloacele terapeutice. Th psihiatrie, medicina a gasit la rindul ei niste tentajii corespunzatoare. Psihiairia a facut o list de boli psihice, 0 psthopatologie si nosografie. De fapt, aceasta psihiatrie era maf putin chiar decit neurologia si consta doar in incercarea de a deduce din viscerul cerebral 0 patologie, Nume celebre in aceasta perioad’ sint Cabanis, Grisinger, Bayle, Broca etc. Psihiatria ca visceropatie cerebrald, trebuia sd de- monstreze ci alienatul era un bolnav ca cellalli, ca pentru fnfelegerea nebuniei nu e nevoie de modificarea criteriului de abordare si cercetare, Azi, dac& mai exist’ tentative de a gindi astfel, acestea sint forme depisite si sterlle. Medici din acea vreme nu aveau de ales, deoarece trebuiau s& demonstreze unitatea patologiei si nu diversitatea el, Atunci au aparut citeva mari pro- bleme, ca de pildd, accea a localizarii functiilor psihice. Gell localiza caractere si aptitudini psthice pe suprafata creierului, fixa zone speciale pentru trisaturile carac- teristice, pentru talente, defecte etc. Pe aceste hari fre- nologice se putea citi tot. Creferul cra o reuniune de organe partiale, fiecare pirticicé a scoarjei reprezente © subelasa a caracteralui integral. Apoi s-a ivit problema ataziei. Broca studiind creiere de afazici a localizat ncentral vorbiril* $i pe aceasta tezd s-a desftsurat poi wbatalia” afeziei. Prin infringerea ,mecanicistilor loca- lizationisti*, psihiatria a sc&pat de pericolul de a fi ,tn- ghitita” de neurologie. Der a mai avut de trecut o cataracté atunci cind reflexologia a facut incercarea de a reduce fenomenele Psihice la fenomene de natura asociativ-reflexa. Ins Psthiatria a invins si acest baraj epistemologic si ea se va dezvolta ulterior ca o ramura a medicinil ce se ocupa de condififle normale si echilibrate de organizare, func- ionare si de declinele posibile ale persoanei confruntate cu aspectul lor patologic. Patologia palhled — mod de instrdinare 45 in tentativé de definire antropologicd a su- fecinjot mintale este necesar sé nirodacencriteit de apreciere sui generis, inexistente in restul patologiei. Viscerul cerebral reprezinté ceva deosebit ca organizare si functie in marele context al naturil. Organul care fst prelucreaza propria activitate, care se autoaplicd in de- mersurile sale si realizeazé sinteza continua intre su- Diectiv si obiectiv... In structura persoanei totul serveste unei desfisu- iri a integr&rli neuropsihice. Si aceasté constructic rezultat al derivatiei evolutive, de la embrion 1a social devine in domeniul viefii psihice o gradatie de la un d ferminism rigid. la libertate, cu rédacinile instinctive obligatorit $i vasta energie simbolizatoare a inteligentel difuze care se cheama si constituie imaginarul. Psiho- geneza, de orice fel, presupune relatia cu lumea. Ea este Sociogenezd si in masur& sensibil egal, fantastica si in- veniata. In acest sens, boala psihicd este 0 boald a liber {alii 51 sulerinfe « inventfci, cu descompuneri si neofor- matii' compensatoare, Pentru H. Ey — périntele orgenodinamismulut — boala psihieS are o structurd complex, duala, In orice dezechilibru de suferinté min- tala apar si se compun, se impletesc doud direc}ii com- plementare: un aspect negativ (destructurarea constiin- tun aspect pozitiv, compensator, de neo-formatie (delir, halucinatie etc.). Ih aceasta viziune, in care persoana este tratati ca © organizare nivelicd, cu cit ne apropiem de infrastruc: turd, ea (persoana) ne va aparea mai determinaté, cu cit ne fnalfam in secvenfa cetenari a nivelelor sale const futive, ne vom intfini cu ceea ce se numeste generic Ibertate. Evident, cantitatea de libertate a bolnavulul Psihic e mai mica decit accea a propriei si precedentet sale exisiente, Aceasté dinamic& concepiie nu scapa Ync& de vechea dilema a antinomie} sublect-obiect : lu- mea este ori o plsmuire e sublectivitati, ori aceasta nu are nici un sens si nu poate fi cunoscuta deeft prin un- ghiul descris din afara spre interioritate. Nici psihopatologia fenomenologicd — aga cum vom vedea $i in continuare ~~ nue Teusit s8 raspunda la foate Intrebarile psihiatriel, Der, dezvatuind un now i46 B, Pamfil, D, Ogodescu: Psthozele fascinant univers — acela al subiectivita{ii eliberate — fenomenologia incearci s4 dea réspunsuri la intredérile de profunzime s{ obsedante ale fiinfel. Demersul feno- menologic, considerat ca echivalent al flinfarii persoanei in lume, ne elibereaza de teorli neaptiral explicative $i ne indeamna la disponibilitate meditativa despre speci- ficul naturii umane. Persoana uman’, grupare fenome- nologicé complexa, nu se poate aborda cu o promisiune exhaustiva s1 orice definitie ce 0 vizeaza este de la in- ceput Incompletd. Ea este mereu modelata, imbogatits si adecvata prin noutate, functionind ca o dimensiune a realului. Aceasta determina ridicarea ei pind la rangul de sistem de referinja in lumea cunoasterii, a compre- hensiunii sf informaril. Activitatea. psihicd esto — de asemenea — dominat& de o neintrerupta tendinja de de- pisire a planului actual si al momentului transversal de existenta. Atunci cind psihismul nu se mai cuprinde pe el insusi prin noulate si creativitate, infringerea si su- bordonarea progresiva in favoarea vechiului il dedife- reniaz&, dezordoneazi si degradeaza. Patologia psihicd este — in acest sens — dezorganizare si sirécire, adica © deficienté de echilibru sl adaptare a vielii mintale. Oricum, realitatea patologicului se situeaza intotdeauna cu cel putin o ,treaptt” de complexitate mai scunda decit nivelul normal al s8natatii psihice. Persoana — in normalitate — se ridic& detasindu-se continun din ,ne-numire", se situeaz& in lumea valor lor, se califict prin faciesul axiologie pe care si-1 asuma si care se poate descifra in actele, gindirea si expresia ei. Si im acelasi timp persoana e un non-sens fn afara Grupulul constituit si coerent sprijinit pe un fond de va- lori. Realitatea traité a oamenilor dezvoltindu-se si des- fasurindu-si actele in grupul esociativ apare profanului ca si psthiatruluf a fi de-o omogena structura. Fie cd e considerat ca lumea_corporal-fiziogno- mick imediat sesfzabil& si viibil&, fie cd se urmaresc modalitajile de reactie si manifestaro sau se investi- gheaz& curriculum vite", viata si ansamblul realitatii fiectruia se detaseazi pe fondul lumii ca sistem distinct si particular. O analizi mai atenta\a acestui fapt orien- teaz8 psihologul sau psihiatrul dupa doua directii de Patologia psihiet — mod de fnstrdinare 47 comprehensiune si sisted: una este aceee a originali- té{ii absolute a vietil individuale, fiecare ins find unic si irepetabil in identitatea sa; cealalté se inscrie in dl- rectia unci consideréri posibile in grupe, clase, tipurt. In ambele cazuri, e vorba de oameni care-si desfasoara existenfa In cadrul institufionalizat si, mai mult sau mai putin, standardizat al socialului si la care participa prin acceptarea lor de c&tre grup ca membri capabili de a fi investifi cu responsabilitati si posedind funciara in- Susire de a fi asemanatori si probabil bun!. Adici prac- licerea actului moral si girul de incredere si investire elicd a grupului sint condifii ale normalitatii din punct de vedere social. lesirea sau ,deraparea” din ele, vor putea defini oricind anormalitatea 51 alienarea. Aceasta sie evident, o definitie din perspectiva soclologicd a suferinjei mintale, in care criteriu! axiologie nui poate lipsi! 5 Normalitatea individuala are deci un criteriu ce cu- prinde considerarea, raportarea si incadrarea sa sociala fintr-un grup. Dar aceasta formeaz4 doar un pol al indi- vidului. Aceasté inserare nu epuizeazi fasciculul de probleme ale normalitatit si nici nu se suprapuae, echi- valent, peste alte criterii, $i fel de acest cadru delimitat si exterior, pulem intilni ,glissando"-ul spre marginali- fate social. Practic vorbind, criteriul sociologic general nu defineste ci doar coreleaz& normalul si anormalul. Din punct de vedere social, normalul semnificd un ideal exiologic uniter si omogen. De unde, pierderea aulode- fermindril axiologice e 0 alld definitie posibild @ bolif psihice ! Comunicarea prin limbaj este un liant major al re- lajillor interpersonale, al existentel grupate de fiinte- oemeni, Acestea nu se pot modela si cunoaste decit prin $i fn comunicare cu ceilalti. Insisi natura umani esie inter-ontict | A exista, fnseamn a comunica! Si deci, in condifii asociate, Ibertatea dle adaptare si integrare se jese In retele* de reciprocitate omeneascé. Din ‘aceasta perspectiva boala mintalé inseamn& 0 dezorga- nizare, de diferite grade, a vietii psihice din cauza fisu- iri integrit&tii si unitafil triontice 2 persoancl. Cea ce se acompaniazé in planul de expresie, edic& in nivelul Semantic, cu diverse grade de de-semantizare.45 E, Pamfil, D. Ogodeseu ; Psihou Aplicarea unui model * de analizé semantiea (ontico- structurald) ne permite sé concludem pe baza datelor oferite de experimente ci Boala psihica este o dezorganizare, dar ea implicé 9 ordine secunda. Semnul major al bolii psthice la nivel semantic este dis — sau non actanta, ne-necesara legare fintre gindire si fapt. In psihopatologie, dezordinea nu poate avea loc ,oricum™, Alienatul se desfasoara cu m dalitati de ordine si miscare reduse ca numér si inci dente, dupa o manieré preponderenta sau prevalent. Ingustarea libertafii de mobilitate semanticd este expr sia dezorganizarii, eroziunii si degradarii functiilor de libertate ale persoanei suferinde. Patologia psihica este, sigur, un defect structural si mult mai putin un defect instrumental. Dezastrul e pe toat& extinderea fiinfel, desi noi sintem obisnuiti s&-l citim sectoral. lar comprehensiunea bolii psthice implic& astfel, criterii semantice, metasemantice si ontice. Per- soana in normalitate si boalé nu poate fi inteleasé in afera unui orizont circular si anume: firescal psihic — doala — limbaj — lume. Psihopatologia informationald** tenteazi o definire a bolii psthice sia modelelor sale pe claviatura ,ordine” — ,dezordine". In patologia psihict redundanta devine elementul semiotic major al alunec&rii spre dezorgani zarea vielii mintale. O astfel de abordare a psihopato- logiei pe diapazonul informatie’ — ,redundanja*, 0 face mai amplu comprehensibila, deoarece psihopatolo- gicul este raportat ,punct cu punct" la normalitate, Dezavantajul acestor definitii si modele ale patolo- giei psihice (fenomenologic, sociologic, comuricational i informational) {ine de faptul c& nivelele expresivitatii si acela al genezei, nu se suprapun. Pianul expresivitatit nu epuizeazd geneza, dinamica $i modu! de soluffonare @ suferinjei psihice. Ea (expresivitatea) e prea jlenesi” ca sd find pasul cu dinamica modificdrilor multiple din cadrul bolii psthice. * $t. Stossel, D, Ogodescu. Normatitate psihica, boald, limba}. Bucu- rast, Eéitara stiintifics, 1972, “+d. Pamlil, D. Ogodescu. Psihologle ¢i informatie. Bucuresti, aiuure stimtifics, 1973, Patologia psthie& — mod de Instrainare Psihanaliza s-a inseris de la inceputurile sale ca, 0 \drdznea\a incercare de depasire a antinomiei corp-su- psihologiel clasice erau astfel inlocuite de o psihologie infatisind un om concret, vit, dar tulburat de trairea wnei Grame interioare ce zace in profunzimea fiintei ca pla- toul de lava a continentelor in deriva. Motivatia actelor psihice rezult8, dup’ psihanalisti, din ciocnires _intre energie instincliva si instantele represive ale realitatii sociometrice. Psinanaliza nu reusit, sé ofere o viriune Velabild despre filnta om, adic& despre persoand. Gin- @ind-o ca pe un sistem strict si liniar determinat, frett- ismul nu s-a putut desprinde si emancipa din ,tesatura rajionalismulul cartezian. Sufletul se numeste — la Freud — constient, iar corpul sudat si substant, este in- constientil, irationalul in desfasurarea normo-genetica. Aplicarea consecventi si exclusiva a_ principiuitt determinist. fn cunoasterea psihismului suprima orice perspectiva de lbertate a actiunilor umane si desfiin- teazé posibilitatea cunoasterii. Piaget* comenteaza astfel esecul tentative! from. diene dea intemeia v adevarats antropologie, eliberata Ge antinomia amintita, piedicd de netrecut pentru apro- pierea autentic& de fina umana De aici un prim dualism care constituie (inevitabil) un obstacol pentru identitatea pura si care este dualismul individului pur- {Stor de libido si al societatii_ce se opune dorintelor sale. De aici reprimarea, refularea, cenzura, simbolis- mul ca deghizare etc’, Pe calea aceasta a ,dualismelor”, sa: binoamelor Eului «Freud a introdus apol doud lucruri noi: interiorizarea interdictiilor sub forma «supraeului~, integrat astfel in eparatul psihic, fara ca «eul~ Insusi S&-si cistige independenta fala de libido..." (deci inntil si contradictoriu). Cea ce realizeazé din punct de ve- dere doctrinar psthanaliza este doar mutarea cuplului antinomic (corp-suflet) In interiorul fiintei, unde se des- fasoara lupta, conflictul ($i Freud rémine ca geniul ma- Tefic sau demiurgul conflictului'!), #4, Piaget. Dimenstinile interdlseiplinare ale Psitologies cero din 1. francezé), Bucuresti, Editura didactic’ s1 pedagogtct, 1972, pag. 16150 E, Pamiil, D. Ogodesea: Paihozele In consecin}a, prima mare schimbare in psihiatrie @ avut loc la inceputul sccolulul al XX-lea cind sub Presfunea psthanalizel, care nu era o discipling, cio orientare noua a psihologiei, aceasta a fost impinsa spre un domenia limitrof intte medicing si paramedicin&. $i asifel era cit pe aici sé fie smulsa din orbita medicin'i si SE devind o scoala de filosofie aplicat, Dualismul corp-suflet nu este solutionabil prin de- cizie optativé pentru unul din poli. Dilema yorganoge- nezi* — ,psthogeneza” in explicatia bolii psihice flind ne-solujionabil4, s-a Incercat depasirea ei printr-un al trellea clement : endogenul propus de Moebius si reluat de Kraepelin. Endogenul e complet in afara alternativei corp-suflet 51 se confunda cu ,axioma” vietil, Nesatisiaculi de aceste explicatli, ajungem astizi la studierea si fundamentares unel steorll ordinii si dezordinfi in sistemele complexe’ exemplu notabil este psihismul uman. Care sint formele de dezordine in realitatea psihismului bolnay st cum le putem identifica, constituie ,intrebarea de foc" a psiho- Patologie! moderne. Modelul de psihopatologie triontica pe care il vom expuse im capitolul urmator Incearca sa ofere unui din raspunsurile posibile si eventuale, Inainte ins vom considera succint clasificarea cli- nied, nosografia patologiei psihice Prima Intrebare ce he-o punem este dacé nosografia psihiartricd seamand sau echiveleaza criteriile altor ramuri ale medicinei. Din acest punct de vedere, psihlatria este defavorizati, si- tuindu-se mai deparle de condifiile axiale ale nosolo- giei. Aceasta din urma este un domeniu do stiinté apli- cata, cuprinzind — sau vrind si integreze — descrierea fenomenelor, mecenismele de instalare si cauzele boli- lor, Legaturile pe care le presupune si prospecteaza sint de’ tip logic: si fenomenologic, asociativ. In faptul ge- neral al infelegerii. exist& 0 coeren{& fenomenologica. Toate objectele din lumea inconjurdtoare (fra st existe © stiinla* a obiectelor) sint expresia unei coerente fe- nomenologice. Descrierea fenomenelor bolli implica 0 unitate ce nu rezulté numai din cuncasterea cauzala cl se densifict si scade in redundanta prin revelare st furald. Ea {ine de fenomenu natural al reflectirii coezive si el convertirii ordinei asociative a fenomenelor in Patologia psthicd — mod de instrdinare 51 comprehensiune. Existé deci 0 calitate de coerenta fe- nomenalé, cumulul tuturor fenomenclor pornite de la si fn legaturé cu un object, care ne dat impresia despre €1 si-I plaseazé in Iumea semnificatiilor. Dar condifia de delimitare nosologica din restul mi Gicinei, o regésim si in psihiatrie ? Raspunsul este afir- mativ ins& cu o serie de amendamente, in sensul c& in teritorful psihiatriel tnregistrém 0 carenta cauzala mat marcata si mult mai alambicat®. Deci, nosografia psihia- tricé st& oarecum pe un singur piclor", deoarece, cum am v&zut, etiologia ei ramfne intr-un regim de generala considerare, Patogenia psihiatricé nu o putem traduce sau decoda cu ajutorul fiztopatologici decit in niste Scheme ce stint tot atit de generale si de abstracte cum 4@r fi niste cercuri sau elipse raportate la structura sis- femalui stelar. Intrebare ce se naste fn Iegatura cu acest defect temporar al psihiatriei este daca putem s& implicam, s& fim convinsi de valabilitatea aspectelor fenomenologice, daca ele nu sint aplicate pe un fundament etiopatoge- netic ferm. Deoarece nui e posibil s& trecem de aparenta fenomenelor, ar trebui sé le considerém numai ca atare Si s% negam nosologia in psihiatrie, afirma fenomenslo- Gistii. De fapt, unitatea expresiva a faptelor psihice fo- losite de noi pentri clasificare se sprijind cu siguranta Pe o continuitate a fenomenelor. Dac& din infinita serie @ faptelor naturale un grup de fenomene se transpun in mintea noastrs intelectiv avind un caracter de continni- fate, cu siguranta ca legitatea lor este si ea articulata fntr-un tot comprehensibil. Credem ci aseménarea cla- sic cu un iceberg e foarte sugestiva : vedem portitmea flats: deasupra apei si deducem — ca necesar — exis- fenfa masei icebergulal submers in ocean. Prinzind un Pol al contextului fenomenologic, putem deduce ansam- blu, De aceea, admitem cf psihiatria matertalist-dina- Mic are motive suficiente $4 cread& in posibilitatea unei psihiatril nosologice. O alta deosebire intre psihiatrie si restul diseiplin lor medicale este data de feptul ca in alte ramuri ale Medicine probele indirecte ale terapeuticii clarifica freevent justetea clasificirii si interpretarilor etiopato- Genetice. Peste tot aproape, se poste face o lista dubla52 B. Pamfll, D. Ogodesew: Psihozele si paralelé intre mecanisme etiopatogenetice si medica- fia etio si patotropa. Cu cit determinarea este mai sirins8, prin proba terapeuticd, se confirma valabilitatea Schemel respective. In schimb in psibiatrie tratamentul nu ne permite decit s& tragem concluzia ci am izbutit 38 ne apropiem de cauze si sé le neutralizdm, fara ca intermedierea aceasta sa le ,cheme" la suprafala. Uneori proba terapeuticd este totusi revelatoare a unor meca- nisme sau aspecte etiopatogenetice. In general insd, te- Tapia nu se poate extinde dincolo de céea ce constituie tratamentul nespecific, de tip indirect, adica mecanis- mele homeostatice conservatoare si anti-stress, Pe acest argument unii sindromologi neagé nosologia psihiatrica si trag toate concluziile lor traditional sistematice. Noi ins avem convingerea si speranfa c& nosografia se va imbogati suficient de fapte clinice pentru ca de la un capat Ia altul tot dispozitivul de sustinere al acestei slilnte polimorfe si termine prin a fi acoperit de date factologice si criteril pozitive. De la debutul psihiatriel au aparut si incerctri de clasificare, desi nu exista psihologia ca stlinta iar fizio- logia era Slab dezvoltala. Asta7i, evolutia ao sata cin- cizeci de ani de clinic’, progresele neurofiziologiel si ale psihologiei, datele de patologie acumulate etc, au verificat oarecum ,rezisienja’ si justelea materialulul clasificat. Unde trebuie si céutém, in general patologia ps hic ? Raspunsul e tn directiile de manifestare ale per- soanef, acolo unde subiectivul in raport direct cu rea- Ktatea, se Incarcd de atributele existentei si se polari- zeazi ca o constiinta. Plindcé acolo ea se organizeaza sl tot acolo se poate dezorganize. Daca folosim sistemul de referin}a 1a persoand, pu- tem apriori si stim ca va exista posibilitatea unei pa- tologii cantitative si a uneia calitative, Patologia cali- tativa la rindul ef se va putea descifra dupa doua directii aceea a raportului dintre persoand si lume, si alta care priveste raporturile dintre persoana si sine insusi, co folalitate organizata afectiv, intelectiv si comunicent. Pe aceasta schema se pot Intrevedea care vor fi principalele diviziuni sau capitole: psihiatrice Patologia psihicé — mod de instrainare 53 Patologia defieltard este accea a nedezvoltérii, de tipul hipogeneze! functiunilor mintale, adic& oligofrenia hipofrenia), Printr-o modaliiate dezorganizanté si de- gfadant&, ca un fel de imagine in oglind& a hipofreniei vom intilni dementa. Patologia calitativa cuprinde distorsiunea personali- ti{ii, modificarea concomitenta a dinamicii si eficientei ei, a sensului si continutului lumii, a duratei si a pro- iectiei in viitor. Am numit aici modelul psihotic (schizo- frenie, psihoza maniaco-depresiv’, psihoze exogene), precum si patologia alterarii dinamicif intrapsihice do- minata de conflict, de constiinta suferintei si a corectaril sale posibile prin terapla solideritajfi umane: modelul nevrotic®. Patologia cantitativa poate fi legata de copilarie si se actualizeazA paralel cu etapele de dezvoltare psiho- genctica care sint Inloculte prin forme defective, printr-o Vitez& diminuatd, prin neatingerea succesiva a nivelelor psihice si prin dizarmonia globala ce se instaleazé tn timpul acestel secvene. Asa cum oligofrentile urmaresc referential sau comparativ curba dezvoltarii, patologia de degradarc (demenfele) foloseste ca reper, curba nor- mali si medi de involufie. Deci patologia demential cere precizarea intilnirii dintre curba normala si aceea de involutie, cu disolufie functiunilor de infelegere si judecat8, de memorie si de afectivitate. In legatura cu nivelul mintal ce se departeaz’ de el normal, trebuie s& facem 0 remarc special pe mar- ginea sindromului confuziv si confuzo-oniric cere im- Plicé si cuprinde o cantitate mai mare sau mai mica de fenomene deficitare. Nivelul general al functiilor de in- feligenta si fntelegere din confuzia mintalé, luat in sen- sul larg al cuvintului este scizut, Dac I-am masure, am constata intotdeauna cifre pe care le gisim cu valoare ‘egal& in teritoriul deficitarilor oligofreni sau dementiati. Altceva dominé ins& tabloul clinic nu deficitul. E ade- Varat ci in confuzie gésim coborirea nivelului de inte- Tegere si prezenta, dar ea se desfisoara rapid descendent, exprimind efectele unor noxe care s-au repercutat asu- * Bd. Pemfl, D. Ogodeseu. Nevrozole. Faitura Fecla, Timnl- ‘soara, 1074.54 Pamtil, D. Ogodescu: Pslhozele Pra. psihismului. Toate acestea coincid ins& cw'un fel de continua efort compensator, psihismul incercind o rein= toarcere. spre nivelul normal al functiunilor mintale, De aici rezulté .simptomatologia efortului. de. inte. legere" din confuzia mintala, fie se activeaza celalalt Versant al mecanismului compensator care este snepro- ductia" (compensatie halucinator-onirico-deliranta). Nici ofrenie si nici in dementd nu gasim aceste feno- mene compensatorii decit episodic, fragmentar sau ne- Feprezentaliv. Confuzia mintala reprezinta un yatac" pe o celula nervoasd, pind atuncl mai mult sau mai putin sénatoast In vreme ce fenomenele demenfiale au 0 panta de insta- lare inceaté, de la tulburarea functionalé a celulelor nervoase ping 1a disparitia lor fizica (abiotrofie, moarte heuronala). Prin conflictul acut ttre agent si subsirat, Tezulta .stilul* si. ,culoarea* special a fenomenelor compensatorii din confuzie, comparate cu cele din de menta Tot aici se ridica problema paraliziel_generale progresive (PGP) cu debut de form’ demential& ; aceasta totusi vindecindu-se dupa aplicarea tratamentului. mo. Gera, Intrebarile vin in scar&'s.e confuzie, dementa, sau © vorba de confuzie la um dement ? Desigur c& aceasta entitate clinic& are 0 cot de elemente confuzive pe care apot le pierde sii se vindeca ulterior cu un oarecare defect. Daca ar fi sa facem 0 comparatie morfopatologica, confuzia ar fi consecinja unei yneuronite", iar dementa ar constitui o »neuronoza Ca si stabilim legatura cu discutia anterioara tre- bufe s& mai subliniem o data c& aceste consideratii ar putea sd poarte titlul mult mai potrivit de »nosologie* Gecit acela de .nosogratice*, din cauzt ca firl condu- Citor si punctul de vedere pe care I-am intrebuintat ca sé ordoném materialul fine intr-o m&suré mult mei mare de teoria generalé a patologie! psihice si a {mpartiri acesteia, decit de stiinta descrierii cuprinzatoare a tenta- livelor secventiale, a clasificarilor clinice, ete. Probabil ci in psihiatrie mai mult decit tn alte domenii ale pato- logiel generale, aceast’ separare eventuald intre .noso- logie" si znosografie* rimine Incd expresia debilitatit 5i Insuficientei ce material, a situatiei in care ne gasim Patologia psihicl — mod de instrainare 56 " ori de cite ori intreprindem. consideratii etiopatogene- tice, Criteriul nostru, acela al abordérii fenomenelor de patologie mintald ca modificari de ansamblu ele per- Soanel, ne-a permis s& ne deplasém de-a Iungul, mode- Ielor de patologie, riminind totusi intr-o unitate de vederi. Cu toate cé rezultatele objinute in tentativa noastra de sistematizare cra satisfacétoare, s-a simfit din ce perspectiva s-ar putea obiecta cea mai delicala si cludata nepotrivire cu aceasta schema generalé care fimetiona pragmatic mul{umitor. Ne referim la modelul psihopatic | Coordonatele dinamice ale persoanei au — eredem nol — 0 tipicd trésétura in ceea co privesie definiea fimctiunilor integrative ale individului in reelitate. In Patologia deliranté cea ce suferd o total’ modificare este ansamblul posibilitatilor projective ale persoanei Psihoza este din acest punct de vedere o alterare, o slir- bire, o diminuare a fortelor de influentare, de actiune $1 modelare ale lumii precum $i o alterare a capacitatii de a interveni activ pe schema desfasurata a duratel Cind vorbim astfel ne referim constient si voit la cle- Sicile precizari din psihologia materialist dinamica Aceasté concomiten{a si aspect necesar si dialectic pe care-| poseda cunoasterea reprezentata de puterea de a Schimba side a modifica realitatea, este versantul care Se altercaza in psihoza. Acesta este aspectul -obiectiv* pe eare-| inregistram atunci cind psihismul se modificd Patologic dupa liniile specifice gindirii delirante. P Soana delirantl este o prezenfé ce a suferit in capa tatea ce a se exprima, de a raspunde si crea, de a influ- enfa si modifica Iumea. Evident c& aceste constderalli participa mult mai mult la un comentariu filosofic decit fine de un comentariu de nosologie. © sé vedem imediat de ce revenim 1 sublinfem in ce masura 0 s& incercim 88 intrebuintam concluziile acestea la tentativa noastra de a plesa si a infelege mai indeaproane psthopatiile, dup ce vom fi delimitat domeninl psihozelor. Paralel sau simetric cu acest aspect general oferit de patologia celirant’, de modificarea psihotic a per- Soanei, avem cealalta mare grup’ de suferinta psihica, Beeea pe cere o elichetim suferin{& prin deficit, printr-o Seidere globalé a facultatilor de fntelegere sii pe care fn continuarea punctului de vedere filosofic de mat sus,66 B. Pom, D. Ogodeseu: Psihozele cfedem cd Je-am putea numi ,pierderea sau alierarea capacitajii impresive, receptive, aferente a realitajii* suferite de ins in intregimea ‘orizontului séu mintal. Demenja pusé in parelel cu delirul este o diminuare globalé a capacitatii de a primi realitatea, de ao inre- gistra si de 2 o infelege, de a o codifica in continutul si legitatea ei. Ne satisface aceasté manfert de a gindi, fiindca, pe de o parte da impresia c& reprezinta un criteriu pe care fl putem folosi orientativ, in orice punct al suprafetei petologiei mintale, pe de alta parte este in mod con- secvent o manierd dinamic sf tn concordant cu psi- hologia materialist-dialectica; aceasta considera per soana bolnava mintal derivat’ din aceea normalé si capabill si se refntoarcé la normal, in foarte numeroase cazuri, Este un sistem care, spre deosebire de alte in- cercéri, nu introduce un criteriu nou si de sine statator pentru a putea s& inteleaga patologicul, ci mentine intr-o unitate dialecticé realitatea normalului si aceea a pa- tologiculni. Dupa co am adoptat aceasta prudon}ii motodologics. adicd aceea de a revimi inc& o data punctul nostri de vedere si de ai sublinia cea ce credem nol ci sint calitajile sale general-teoretice, putem si ne apropiem acum de zona periculoasi a psthopatiel, Pentru compre- hensiunea psthopatie! inevitabil nevoie sé introducem criteriul axiologic si analiza spectrala a valorii, Psihopa- tul este un deficitar al adaptaril morale. Intre el i omul etic existé categoria intermediara a fatémniciel, 2 fatadei 51 decorului, histrionulul existent In aparenta schimbatoare a scenei din care se face — adesca — lumea. Acest destul de deplorabil om al_aparentelor € foarte numeros socialmente vorbind si n-are nume psihiatric. Trebuie s4 spunem deci, c& ne putem apropia de petologia psihiatrica fie abordind polul ei stabil, clar formulabil si atunci enuntém si descriem trei modele de boald (psthotic, nevrotic, psthopat), fie si ne polarizim atentia pe aspectul fluctuant, schimbator divers si ne- scontat al variafiilor pe care le poate avea la scard in- dividuald sau in interiorul grupului uman functlile ce alimenteaza si intretin dialectica persoenel, Patologia peihic& — mod de instrdinare 87 Sfera boli mintale nu este omogena si echipoten- iala, ea se distribuie pe un foarte extins cimp de reali- tate psihopatologicé, de la imperceptibile am&nunte de structuré anormalé a caracteralui si pind Ja intunericul masiv al dementei, de la perspectiva ocultd a instinc- telor si pind la vegetatia polimorfé a modelelor de co- municare etc. De aceea, psihiatria a incercat s& formu- leze puncte de vedere capabile sé raspunda unei intrebari majore : existé o trecere busca si net delimitaté intre integritatea functiilor psihice si maladia mintald ? Psibiatria stie mai mmult decit oricare alté disciplins antropologica cd marea familie a umanitatii nu se poate imparti din punct de vedere psihologic in dowd categorii perfect distincte: de o parte cei intregi, echilibrati, responsabili, iar de alta instr&ina{ii, complet iresponsa- bili. Intre aceste dovd tipuri extreme, ce de multe ori mu exist’ decit ca niste ipoteze de lucrn ale alienistilor se intinde un domeniu destul de vast, de trecere ocupat de mul{imea indivi: ‘a persoanelor tarate, dezechilibrate sau degenerate ireversibil. Inregistrim aceasta inlocuire a unei granite transante printr-un extins teritoriu de tranzitie ca un fel de spectra al patologiel ‘care se intinde — am putea spune — de Ja ,rosul” sté- rilor pasionale si hipertimice pind la ,violetul" rece al delirelor cronice. Toate acestea féra s& uitém dificul- fatea in care se gasesc psihopatologii atunci cind trebuie s& defineasca in general boala psthic&. Cunoasterea patologie! mintale s-a desfasurat istoric sub influenta mai multor criterii. Unul, al formei, care analizearé dezorgenizarea sistemelor de expresie si ecomunicare dintre alienat si ceilalti oameni, altul de Structurd ce surprinde modificarile intrinsece, deplast- Tile enormale din sfera afectiv-noetic’ a bolnavului psihic si, tn sfirsit, umul sistemic, care descopers des- compunerea functiel axiologice inéuntrul alfenatiet. Psi- hiatrul s-a aflat intr-o sitvatie dilematict, ca si cum ar trebui si simbolizeze cu o singur& linie un spatit tri- dimensional. Noi stim c& un bolnay mintal nu poate sconlocui" cu o alté portiune sanatoas’ din cl insusi. Meladia psihica inseamna totdeauna o modificare a glo- balitatii dinamice si oricit de discrete ar fi tulburdrile Inregistrate, ele fnseamn& o dezorganizare, diminuare, 058 E. Pamtil, D Ogodeseu: Psihozele pierdere de valoare si eficienté a intregii persoané. Me- taforic si rezumativ vorbind, normalitatea este 0 cutie @ Pandorel controlatd. In patologia psihicé continutul fese din cutie" cum vrea, aleator, dezordonat ‘st cer: trifug. Odaté cu pierderea secretulut léuntric, ,.cutia normalitatii devine un oblect cu accesibilitate normala 5i fra adres. Uneori ea se goleste ca un sarcofag pro- fonat. Psiiatria inregistreazd o cantitate mai mare de informatii despre insul uman decit in restul medicinei, fiind plasata in miezul marilor probleme tréite de toti oamenil. In fond, ceea ce este semnificativ in istoria omeneasca, ¢ schimbarea sufletului omenesc! Restul nu sint decit pretexte de istorle sau mijloace ale pre- zentuluf migcator si fugace. Psihologia si psihiatria traduc efortul de cunoastere a naturii umane considerata in tras&turile ei dominant psihice, pentru a impune principii de sdndtate sau tera- peutice, fn cazul alunec&rii in boala. Evident ci omul a dorit si doreste s& fie sinatos inainte de a sti ce este sin&tatea. Doreste sé fie echilibrat sufleteste, inainte de a $ti ce eate pathiomul. Dar, dorinta precede intotdeauna cunoasterea, tot asa cum aceasta precede actul. Dacd ‘omul ar putea si doreasct doar pe masura extensitmii cunoasterii, poate ci ar exista o mai mare armonie. si Hiniste fn lume. Dorind ins& mai mult decit puterea lui, el este o fiinta nemulfumita si contradictorie. ‘Tendinta de supradozare fata de necesitati; e 0 lege misterioasé a umanulni, ceea ce il face pe om s& ramin&. mereu in urma sperantelor, viselor sau aspiraliilor sale. Probabil de aceea sfirsitul unel viel{ are o tristd atmosfer’ de dezamagire si izolare. Iar fiinta existenté nu accepla svidul" explicativ si de aceea reduce »misterul" sufe- Hintei psihice la explicatii accesibile si’ comprehensive, Psthiatria contemporand incearcé s& descifreze mo- delele psinopatologice ale bolil psihice. Plecind din pla- nuul realit&tii, si nu uitaim c&i modelele noastre vor fi va- labile daca ne vor permite sa atribuim Incrurilor si fap- telor un ,sistem" care sii le fle izomorf. Psihopatologia trionticé conceputé de noi isi propune sa identifice mo- delele de dezorganizare ale vietii psthice reunind cele frei criterii (formal, structural si sistemic) intr-un_mo- del epistemic triadic care constituie un plan general de Patologia psthics — mod de instrainare 59 referin}é ce permite comparatia insului bolnav cu el in- Susi, precum si verificarea diacrona a funciiilor sale adaptive si de integrare valorica. Descoperim adeseori o mare bogailie de forme mixte, intermediare intre normalitate si alienatie, recoltate din toate capitolele mari ale psihiatriei. Perioadele de debut Sa prodromale ale bolii mintale, modificarile psihice Sn urma accidentelor vasculare cerebrale, starile de re- misiune sau intermitenja a unor psihoze, anomalii_se- xuale si alte forme de suferint& psihicé atenuata ofera astfel persoana dezechilibratd sau marginal socialé ana- lizei psihiatrice care poate s& descifreze de cele mai multe ori defectele revelatoare ale persoanei_patologice. Aneliza psihiatrica realizeaza in aceste cazuri o inves- tigalie a globalitatii dinamice reprezentata de persoand si deventrea sa, adic stabileste coordonatele majore ale exisientei bolnave. Tendinja general din stlinfele antropologice de astazi este sd infeleaga, sa explice si s& prevadé omul in ansamblul dialectices sale atit de complexe. Mutarea Centrului de greutate a preocuparilor psihiatriei spre aspectele de previziune, face ca igiena mintald sa devind tun capitol-chefe al psthiatriei contemporane si-o .uyer- turd" a viitoarei stiinte despre sufletul uman.CAPITOLUL 3 PSIHOPATOLOGIA PSIHOZELOR Suferinta psthoticd endogen& cu o dinamict si de- terminare interioara incluzind schizofrenia si domeniul simetric (psihozele alective) constituie subiectul cel mai important $i fncarcat de necunoscute al psihiatriei. Mo- delul psthotic inseamna dezorganizarea globala a persoa- nei, care se exprima printr-o catastrofé a unitatii psthice Si pierderea contactului cu realitatea. El reprezinta pentru noi o unitate sistematica de intelegere antro- pologic’. Pe lector il va interesa aici problematica psihozelor ca unitate psikopatologicd. Sinteza bleuleriand a schizo- freniei si tot ce a derivat din ea, are semnificatia wnei formidabile dezvolttri a psihopatologie!. E adevarat c& folosea pentru schizofrenie pluralul (,schizo- din cauza incertitudinii asupra unitatii etiologice grupului psthozelor schizofrene. Dar si fn psihiatria contemporand situatia e asemanatoare, chiar si_atunci ind discutim psthoza maniaco-depresiva. Nu. definem precizari in plus in ceea ce priveste etiologia, in schimb s-au, operat anexiuni de teorii fenomenologice. Mayer Gross sustine c& schizofrenia reprezinté un agregat de diferite boli cu simptomatologie identics. Iar, atita timp cit o patologie fizicl (physical pathology) 2 psihozelor nu s-a enuntat inca, trebuie si ne bazim pe datele oferite de psthopatologie in tentativa de sondere si comprehensiune a tniversului straniu si absurd ce caracterizeazi nebunia, Minoritatea cazurilor de psihoze complicate sau dubioase din punct de vedere diagnostic si al interpretarli psthopatologice nu ne indeamné spre 60. Pthopatologia psihozelor el © atitudine de septicism sau criticism exagerat, deoarece concepiul pragmatic de psihozs functioneazd cu o bund eficienta in clinica psihiatrica. ‘Admitem deci ca modelul psihotic se refers la boli mintale grave care dezorganizeaz psihismul pin la di- solufia persoanei si an un determinism corporal. In aceasta optic’ apare evident cd psthoza nu se poate delimita numai in cadrul unef patologii a nivelelor de constiinta si c& ea trebufe descifrata in perspective unui proces de deformare si regresiune a persoanei in an- samblu. Tablourile psthotice cu determinism somatic cunos- cut (infectios, traumatic, toxic etc.) sint denumite psihoze exogene, Bonhoeffer le-a desemnat ca ,tipuri de reactle exogent’ mai ales pe cele care se manifesté acut. Kurt ‘Schneider este de p&rere c& aceasta ultima nofiune ge- nereazi confuzil, mai ales daci nu oferim explicalii secundare cind o intrebuintém si prefera s&_vorbeasct despre .psihoze cu baz corporala”. Dialectica complexa a raporturilor dintre fiinfa uman& si medin poate astfel s& fie perturbat& de momente sau constelatii factoriale Refavorabile ce transforma aceasta interacthune intr-o polimorfa dezorganizare e psihismului. O data in plus Se confirma necesitatea gindirit cauzale mullidimensio- nale, atunci cind abordém etiopatogenia suferinfel mintale. Schizofrenia si psihoza mantaco-depresiva se in- eadreazd in marea grup a psihozelor cu 0 etfologie Somaticd, dar care nu este astizi cunoscuté, Ele sint comentate in limbajul psihiatric sub denumirea de psihoze endogene. Desi din punct de vedere semantic, termenii de psthozi ,exogend” si ,endogena” sint clari, ei pot provoca clinic o serie de confuzis.. Astfel, ,exo- gen" functioneazs echivelent cu simptomatic (si asa fl Vor folosi si noi in capitolul de clinica al psihozelor) jar ,endogen" este sinonim cu organic, Un delir uremic — de exemplu — este endogen (are originea in corp) ar din punct de vedere clinic este considerat ca 0 su- ferinta psihotica exogend. Psihoza endogena poate fi dublu definita: negativ ca o psihozé care nu are cauze externe cunoscute seu, | mai corect, fn care nu cunoastem determinismul organice Pamtfil, D. Ogodeseu: Psihazele (K. Schneider) si pozitiv, admitind 0 cauzalitate emer- gent si .libera" de orice mecanism favorizant, deci »Program "biologic". Imbolnavirea psihotic& endogend — spune K, Schnefder — exist numai la" un eveni- ment §1 niciodat ,din cauza" unui eveniment psiho- traumatizant, reactiv. De exemplu, in psihoza: maniaco- depresiva o ‘situatie declansanta (deceptie sentimentala, decesul unui périnte, esec profesional etc.) mu actioneaza {in calitate de traire psihicd, ci in calitate de forta vitala. La fel se intimpla Iucrurile si in psihozele schizofrenice, S& ne adincim acum in domeniul psthopatologie! s rispundem la intrebarea : cum este modehil psihiotic ? Aceasta discutie se plaseazii de la inceput intr-vn do- meniu inevitabil interdisciplinar, deoarece psihopato- logia moderna isi propune s& traseze limitele intre nor- malitatea mintald, anormalitate si alienarea psihicd. Ba- tatorita si depasita simetrie dintre normalitate si boala psihic& — precm si raportn! derivativ dintre ele — se dovedeste insuficienta pentru a infelege legitatile aun- trice ale realitatii psihopatologice. Psihanaliza — de exemplu — se caracterizeaz’ tocmai prin imposibtittatea sistematicd de a delimita normalul de patologic si im- plicit de a renunta 1a conceptul de boala psihics. Bins- Wanger a spus in anul 1952 c& problema schizoireniei (si In general a psthozelor) fst atinge pnnctul culminant in problema delirului, Delirul insemnind fesirea din rea- Iitate, deci o gindire derealizat¥, constituie un criterin operant de diferentiere Intre modelul psihotic, nevrotic ‘aut cel psihopatic. Sintem constienfi ci este necesar sa reformulim conceptele despre nebunie atit de general intiinite si practicate mai ales de ne-psihiatri, Profanul tn special, fncearcti s& aduca alienatul pe platforma intelegerii Iui, deci pornind de la trairile normale si urm&rind cum ele devin degradate sau sarjate. fl frapeaz& mai ales tot cea ce I'se pare exagerat (cantitativ altfel) si fesit din comun, Aceasté pArere. simplificatoare privind corespondenta pind la echivalarea de planuri tntre normalitate si pa- tologia psihica este intiinita sila unii psihiatri. Ei con- siderd astfel ca fiecare treaptd de sénatate mintala are © corespondenta, un vis-a-vis de patologie psihic’, un fenomen de denaturare a normalului prin oscilatii can- Pathopatologia psihozelor 63 titative. In acest sens, melancolia ar putea fi conside- rat ca o hipertimie, ca o accentuare a triste}il pind la dorinfa de moarte. In realitate, melancolia semnificd iesirea persoanel bolnave din afectivitate si instréinarea fntr-o lume mai siracd, automata, contingenté. Desigur sint posibile descrieri ale bolnavului psihic prin aseménare cu normalul, dar aceastd metodé nu ne ajuté in patrunderea si ,formarea” stilului sau .siste- mulul" de traire al psihoticulul. De fapt, patologia psi- hoticd incepe atunci cind pe o aparentd intensificare a activitati! psihice se instaleazd 0 modificare generald $i dezorganizantd a psihismului, astfel incit concluziile sale comprehensive nu se mai inscriu in si pe realitate. Aceasté denivelare psihicd ne apare ca si cum efectele nu mai sint la acelasi nivel cu condifiile determinante, Gi se desfisoara intr-o paralume, Din acest punct de vedere si numai aparent, nebunia pare creatoare. In fond ea ,roade", dezmembreaz8, dezagregd persoana la baz Si prin aceasta 0 siraceste informativ in mod conside- Tabil. Materialul de neoformatie (delirul, halucinatia) are caracterul pseudo-noutalii_nemotivate, adic& accla de informatie degradat’, Rezulta de aici o conchizie prag- Matic; criteriul fundamental de comprehensiune in Psihiatrie nu poate fi decit calitativ-dinamic si constd in identificarea modelului viefii psihice degradate a psi- Thoticului Psihoza instaureaz& o dezordine mintal& progresiva {entropiotrenizare) care se citeste in plan. expresiv (lim- baj, comportament etc.) prin redundanta si, implicatul ei trait, incomprehensibilitatea, Gasirea unor modalitati de apreciere a dezordinil psihice devine conditia definitorie @ psihopatologie! moderne desfagurata ca stiiné. Comen- fariul psihopatologic al psihozelor se poate — in con- secinti — realiza prin teoria globalitafil dezorganizate Salt a sistemului descompus. Stim c& orice incercare de @ prezenta un nou model de psihopatologie implic& si © nous teorie despre persoand, aceasta raminind ansam- blul de referinté unic pentru descrierea, clasificarea si ntelegerea bolif psihice. J. Wyrsch afirma in acest sens, €& schizofrenia nu apare decit in misura in care se Constituie fiinta schizofrenic& si persoana devine autista, singuré pe un ,nucleu de neant".ot 1B, Pamfil, D. Opodeseu: Psihozele Dacé realizdm un tur de orizont in psihologia st psibfatria contemporand, ne vom da seama c& multitu- dinea de personologii existente nu a realizat si enuntat un model de persoand fundamentat pe factori de valoare, vizind natura profund’, inter-onticd a omenesculut. Jar psthanaliza cea mai mare aventura teoreticé din istoria antropologici culturale, a investit atit dogmatism deter- ministic in trinitatea fnfepenité a ,omului abjsal", incit, atunci cind incearca s& formuleze 0 morala cade ca prima victima a conceptiei impersonaliste pe care @ aruncat-o in relorta de sintezA filosoficé despre natura umand In alte luer&ri am expus conceptia noastra privind natura interontied (triontica) a personel, O vom prezenta din nou, succint, pentru a face inteligibil modetul de psihopatologie trionticé pe care dorim sa operém in continuare Modelarea persoanei reprezinté un drum si o intre- prindere extrem de dificilé oferind cercettorulul antro- polog putine satisfactii durabile. Aceasta din cauza pre- zentei atit de complexei dimensiuni psihice in economia nalurii umane. Niciunul din modelele existente referi- toare Ia persoana nui ne dau sentimentul unei formulari satisfécdtoare sau definitive fiindca singura .modelare” autenticd este Insist viata sufleteasca si — sigur — la nivel suprem arta. Mai jos de nivelul organizarii globale ne indepartiim de ,omul total" si modelam un om statistic". Dar, antro- pologul nu-si poate permite st gindeasc& intr-un model tai simplu decit acela care defineste propriul sim object, adic& persoana. Aici intervine paradoxul modelarii : per- soana este antileza multimil fiindca reprezints 0 reali- tate ontologica unica, un proiect vesnic pus in discutie (cu sine tnsisi). Ea inseamné inedit si cect incalificabit din punct de vedere adaptativo-modelant. Modelul triontic al persoanei enun{4 drept conditie fundamental a umanulul intilnirea, respectiv interco- municarea a tre! funcfii de constiinta (EU, TU, EL). Per- soana nu are puterea unel unifai inchegate, a unui tot ireductibil decit in condifia tripolar&. Ter situafiile ome- nesti semmificative si reprezentative sint acelea ale co- municérii triontice. Fiindca mumai aceasta eflorescenta trip asigurd complementaritates’ deplind, echilibrata Péihopatologia psihozelor 6 sl spontand dintre polit constituenti, Insuntral persoanci Intregitoare. Tn acest fel unitatea {lintel simiitoare, rostitoare — acest vis al alchimistilor — a fost preluaté cu toata responsabilitatea de intrebari si o schit4 de réspunsuri posibile de Ja psihologia 51 psihiatria secolului nostru. ‘Am realizat astfel o deplasare a centrului de greutate @ psihologiei — ca stiinf pragmaticd cu aplicatii ime- Giate — spre 0 psihologie normativa care formuleazi normele generale de cunoastere a persoanel. Prin aceasta Celelalte contribujii nu sint dizlocate, ci doer coborite ca nivel. Poihologia ,insului total” nu se aplicé pe mul{imi de indlvizi, ci pe realitatea persoanei ca unftate origi- hard si ireductibila. Cheia de bolt a viziunii triontice se rezum® in dowd enunturi fundamentale = 1. Unitatea complex, reprezentativa si integratoare dupa toate perspectivele, adic& valoricé si creatoare cup toote directille, asociativa si comunicanté dupa maximal de valen{4, este persoana (si nu individul umen) 2, Persoana acest ycel mai complex fenomon din univers" nue posibil s& fie descifrata si inteleasé, ani- mat de 0 devenire decit intr-o condiffe specific ome- hneasca, care este frionticitatea. Ea este o miscare psihica continua ce se distribuie, se depanesza pe intilnirea ne- intrerupla intr-un ensamblu de miscare, de interinfluenta si intersintez& intre trei poli (EU-TU-EL). Onticitatea Ginamicd este un produs (nu o suma |) rezultat din con- fluenja total a polilor, adic’ a celor trei puncte de sprijin pe care ordinea niscinda a psihismulul o arunca mereu in haosul pre-realitati Orice model antropologic trebuie sé surprinda si s& cuprinda inter-onticitatea naturii umane ; aceasta in- stitute cimpul de forté-unitate in multiplicitate — ceca ce-i permite omulul s8 deving o fiint& caracterizata prin nelinistea si tensiunea cunoasterii. Argumentul funda- mental al convingerii profesate de noi consti din soli- daritatea comprehensiva cu tot ce reprezint insulin aspiraliile Ini, in planurile sale de viitor si progres. Si asifel, existenfa inseamnd coexisten{d, iar modelarea ersoanei — un enunt axiologic! Numai un model funda- Mentat pe factori de valoare, continua plasare 1a nive-66 B. Pamfil, D. Ogodescu: Psihozele lul suprem axiologic, poate exprima specificul naturit umane. Modelarea specificului interontic al persoanci, fn contextul unei conceptii triontice, constituie o schim bare de perspectiva ce promite instituirea unel antropo- logii capabila si surprind’ natura umand in unicitatea ei dialectic’. Pornind de la acest constructivism psihologic putem fnjelege modelul de psihopatologle trionticd care se potriveste si muleaza ca o ,manusa* bine croita pe rea~ litatea patologica. Sprijinindu-ne pe teoria jocurilor, putem ,formaliza" un model triontic al persoanei nor- male si in paralel un, model al psihozelor. Modelul triontic cu grad de organizare maxima (1) defineste persoana normald, Cel trei poli (EU, TU, EL) se afla intr-o coalifie totald (EU, TU, EL) Modelut (1) e+iy (Ev) (TU) (EL) Jn schimb modelul (II) este caracteristic pentra psi- hoze si ilustreazi tensiunea antagonistd (conilictul) dintre Ipseitate (EU) 38 ceilalji doi poli (TU, EL): (BU, TU, EL) Modelul 11) ky (BU)X(TU, EL) Puse faji in fajé cele dou’ modele ne ilustreazé dezorganizarea realizat& de nebunie in persoan’, ceca ce este sugerat prin faptul ci organizarea unui sistem aco eletvenia ts, coaflel (HU) 28, HL) ema lek decit cea triontica (EU, TU, EL). S& comentém aceste formulari lapidare si aparent ermetice. Prin tensitinea intre polii triontici, psihoticul ajunge sd-1 piarda pe TU (tuitatea) in procesul disociativ si pe EL (illeitate) in ,invazia” deliranté, definindu-se €a 0 anti-persoand, ca 0 formuld de retractie In sine, pus- tiitor progresiva pentru viata psihicd Defectul psihotic este plasat bazal in arhitectura psihismului si anume Ja nivelul forme’ persoanei, for- mulat de o constant instincto-afectiva si cu inversarea deschiderii originare spre TU (alter-ego) intregitor si staurator de structurd. Si atita vreme elt in devordinea Paitiopatologia psihozelor @ psihotica nu exist 0 forma, nu putem avea o promisiune de miscare i existenta. La originea tragediei psihotice gasim totdeaun: ficitul sau lipsa de contact" si »rezonanta" umana, de deschidere spre o tuitate (TU), antientropicé. Blocarea dedublarii EU-TU care conferd 51 instituie singura forma de idenlitate posibilé a persoanei, explica strania onto- logie a psihoticului suspendat in haosul primordial al endogenezel. Aceasti indeterminare ontica prin lipsa unui nucle de omogenitate, a unei forme minime” a psthismului fn jurul careia sd se organizeze procesu| de personogeneza, compromite intregul prolect al devenirii individuale. Neputinta de a trai sentimentul unitajii cu sine Iumea, fixesza dezordinea intr-o ,configuratie” arbi- trara, intr-o non-formdl, De aceea nebunul este o ,absenta ce se ascunde*, la fel cum persoana normal este 0 .pre~ zenlé ce se manifesta". Aceasté naruire a_inceputului de persoana permite apoi instalarea unel existente diso- ciate 5i delirante. In aceasta situatie psihopatologia psi hozelor se incarca cu responsabilitatea de a qisi forma apta sa corespunda dezordinil Tot ce a fost reprezentat printr-o unitate trionticd dispare si nu mai reusim sa descifram decit conturul aproximativ al unei persoane. Se Infelege de ce nebunia este anti-definitia persoanei, cleci o replica degracata plasata in afara coordonatelor majore ale Iumit: spain, Himp, informatie. ‘Tot ce apare ca noutate in suferinta psihotica re- prezinti in fond aspecte de suplean{&, material compen- Sator (neoformatie). De aceea ne-am obignuit si numim aceste materiale ca para-noutate, finde nu mai folo- Sesc pentru comunicare unilicatoare 91 instaureaza izo- Tarea. Injelegem cum pentru profani psthoticul esie un smysterium tremendum* care ii atrage si in acelasi timp H opreste la distanti Psihopatologia clasica considera psihoza un defect ‘mai mult instrumental al psihismului $1 toaté semiologia ce deriva din ea consemneaza tulburari ale afectivitatil, Memoriei, gindirii, comportamentului etc. In modelul de Psihopatologie trionticd observam c& psihoticul este o re-persoand si inelegem astfel mai bine de ce ¢l niE, Pamtil, D. Ogodeseu: Psitiozele are in plin puseu de stferinfé constiinta bolii sale tor- turante. Din aceasté cauzi cunoasterea normalitatii si a nebuniel sint de esente diferite! Dezorganizarea psihismului incepe de sus, de la ni- velul codului cel mai abstract al psihismului reprezentat de timpul trait sau durata interioara, Dimensiunea anti- cipatorie caracteristica fiintei normale este negaté in psihoz’ printr-o realitate in afara spaffului sf timpulut trait intr-o ,para-lume“ unde aleargé zadarnic dupa ana- logia persoant-lume, iremediabil compromis’. Lumea psihoticului reprezinté un interminabil stirsit, asa cum constlinfa normal este un neintrerupt inceput, un pre- zent abandonat mereu in favoarea viltorulu util. Acest sfirsit e mereu trait si formulat, In lumea nebunuful nu existd intrebarea ,de ce"? fiindca totul se organizeaza dup’ modalitatea certitudinii patologice (absolute). Asa este, de exemplu, materialul de neoformatie (delirul ha- lucinator) patognomic pentru schizofrenie care _apare brusc, gata dezvoltat, investit cu 0 totalé convingere. Psihopatologia psihozelor releva si comenteazai dis- modularea, degradarea pind Ia dezagregare a tréirii spatio-temporalitatii, In normalitate totul este retro- spectiv ca semnificafie trait si prospectiv ca intentie. Psihoza anuleazé aceasté lege fundamental a vietti psihice suspendind devenirea prospectivd a persoanei. Tar acolo unde nu existé anticipare, trecutul este inevi- tabil consumat, condamnat, spulberat si anihilat (Emest Bloch). Psthoza fiind o desfésurare im afar de timpul si spafiul trait nu poate fnsemna cunoastere autenticé si creatoare. Prestigiosii clasici ai psihtatriei au vorbit de ,tul- burarea desfasurarii in timp" (Guiraud) si de walterarea sincronismului trait" (Minkowski) fn cazul deliralul. Sau de o lume schizofrend in care »intre timpul lumii si tim- pul eutui apare o prépastie cind se dezagrega intreaga viata psthica" (Strauss). Este cunoscuté trairea maniacala a timpului care se dilata vertiginos incft bonavul nu mai incape in dimen- siunile obiective si se consuma Intr-o hiperdesfésurare ce fi mareste, in cere vicios, dezordinea psihicd. La polul opus se plaseaza melancolicul ; acesta traieste integral fintr-un trecut invadant sf dureros in dauna prezentului Psihopatologia psthozelor 69 1 mai ales a viitorului generator de tensiune si terifiant, Aceasta inmarmurire a Hmpulul e denumita de von Geb- satel »stagnarea devenirii", Ea exprim covirsitoarea Gurere morala si triumful suferinjel vesnice. Dar, mai ales devalorizarea progresiva a lumii si persoanei Derealizarea si depersonalizarea, semnificind pro- gresiva negare a realulul, modalitatea de »comunicare Geranjati” (von Gebsatel) implicé alterarea trairii spa- fio-temporele si denaturarea trairii unitatii, persoanei Tar antismul reprezinta modalitatea ultim& de dezagre- gare a psihismului si a dimenstunilor sale temporo-spa- ale, replierea pe linia unui non-psihism. Sturile catatonice exprima, dup Baruk, o neaccep- tare a spatio-temporalitatii. cu invadarea vie{ii psthice de trairi haotice, onirice sau fantastice. S-ar pirea c& prezentind nebunia pe diapazonul sordine-dezordine" folosind o metodologie mai riguroasé $i un limbaj caracteristic stiinfei moderne, am parisit metoda fenomenologica. Acest Jucru mu e posibil in psi- hiatria contemporana unde exista inc& suficient loc pen- tru aproximalii si limbajul nesfirsit modulabil al feno- menologie! clinice, Pentru descrierea semiologica a psihozelor ne vom sprijini pe enumerarea unor sin- Groame care exprimt modalitajile de dezorganizere psi- hotica a psihismului denivelat din functiile 1 raporturile sale normale. Unele din ele privesc alterarea raportului dintre persoana si lume caracteristicd schizofrentel (1, 2, 3, 4), altele constituie modificéri psthotice ale afecti vitatil (5, 6), cele numerotate cu (7 51 8) in lista de mai jos sint caracteristice psihozelor exogene. Sindromull de- Men{ial (9) se referi la patologia de intensitate psthoticé a virstelor Inaintate, iar sindromul anxios (10) este pre- zent peste tot in patologia psihotica : 1. Sindromul disociativ. 2. Sindromul halucinator. 8, Sindromul delirant. 4. Sindromul de derealizare, de- Personalizare, autism, 5. Sindromul maniacal. 6, Sindro- mul melancolic. 7. Sindromul confuziv. 8. Sindromul oniric. 9. Sindromul demential. 10. Sindromul anxios. Gindirea medical — in general — si cea psihtatrica In special se sprijind in demersurile intreprinse pentru delimitarea si formularea unui diagnostic de boala pe conceptul de sindrom 51 pe reunirea elementelor defini-70 E. Pamfil, D. Ogodescu Psihozele lori ale diverselor sindroame, Recumoasterea_apoi, a succesiunii sindroamelor, a dinamicii lor complexe, a convergenjei lor spre un tablou caracteristic de boala, reprezintd drumul spre investigatia expresivitail psiho- patologice. Psihopatologia se sprijind pe o mullime de fapte clinice si pe echivalentul lor in plan exprimat. Adicd, acela al simptoamelor care pulseaza spre planul supraordonat al sindroamelor din constelarea c&rora re- zulta model! vietii psihice degradate a psihoticilor. @ Sindromu! disociativ constituie semnul bazal, nuclear ca 0 ogiva, sub care se desfésoara patologia schizofrenicd si semnifica pierderea solidaritajii, res- ecliv’ a unitafii coezive dintre componentele psihis- mului. Psihismul nefiind un grup cio miscare, disociatia inscamna dezorganizarea generalizaté a dinamicii psi- hice, de 1a dereglarea homeostaziei organice si pind la nivelul expresiei (limbaj scris sau vorbit, gesturi, mi- Inicd etc.). Ea poate fi intilnita peste tot (instinct, gin- dire, afectivitate etc), desi nu proportional. _ Aceasté pierdere, rupere sau féramilare a unitalii psihismului ni conslituie fenomene de lipsa, de deficit Gi defecte de organizare, stramutarea functionarii vietii psihice pe un alt context de requli si legi. Disparitia sinergiei functiilor psihice conduce la enihilarea progre- sivé a persoanes, la depersonalizarea si derealizarea lumit. Disocterea aintre persoana si lume, dintre psihism si alte psihisme, constituie realitatea nebuniei prin ex- celenta. Bolnavul devine un altul, un rezidiu din el susi_care nts} mai recunoaste istoria individuala. Ramin doar umbre, yfragmente” din psihism, simboluri din ceea ce a fost odata un intreg, 0 persoana. Schizofrenul este disociat afectiv, in sensul ci nu fiinjeazé 0 legatura intre sentimente si cauzele lor, intre sentimente si investirea lor. Astfel, el este indiferent fata de cine ar trebui s& fie sensibil si invers, vibreazd fata de necunoscuti desi acestia nu participa la coca ce M1 priveste direct In gindirea schizofrend se pune in evident 0 pro- fund’ modificare in activitatea asociativa. Polarizarea gindirii, structurarea ef dupa legile de dezvoltare logic& (formal si dialectica), coordonatele temporo-spatiale si cauzalitatea se destrama. Asociatiile ideative se reali- Psihopstologta psthozelor a zeazi la voia intimplarii, dupa niste atractii si afinitati formale, neasteptate, incoerente sau verbalistice. Exem- plu: ,am nirvanism si impulsionare... trebuie sé vor- bim impreuna.,. in afara de gindirea mamiferelor gin- direa mea e 0 impostura ... straine de mine si friguroase Ja maximum ... sint cubic si m-am mutat intr-o oglinda”. Disociatia dintre afecte si instinct alimenteaza ati- tudini paradoxale cum ar fi cele cu fond erotic. Rezul- tatul disociafiei_consta in cresterea cuantumului de dezordine si confuzie, de orientare contradictorie i apragmaticé a psihismulul. Lipsa de coordonare dintre marile funcfii ale acestula (inielect, afectivitate, instinct etc.) a fost asem&nata cu 0 alaxie intrapsihicd pe care 9 accentueaza nivelul general scazut al tonusului si in- tensitajii de desfasurare a activita{ii mintale in general. Efectul acestor schimbari in functiile psihice transforma pe schizofren intr-un fel de »masinirie" ciudata de pro- Gus cuvinte fara legatura, neologisme incoerente (.sa~ lata de cuvinte") ce se clocnese si se combina Ia intim- plare. Dizolvarea personelitatii prin disociere constitule defectiil central, infrastructural sau portant al schizo- frenici. K. Kolle ne spune cé acest deficit se raspindeste pe capacitatea de utilizare a tuturor uneltelor avute la dispozitie, in mod firesc de psihicul normal. @ Sindromul halucinator exprima dereglarea gene- ral a functillor psthice incit referinta senzorialé la Tome inceteazd s& mai fie realé ca sursé de informatie. Definijia cea mal generala (si clasic’) a fenomenului halucinator este aceea de ,perceptie fara object”. Ceca ce inseamné c& toate instantele perceptive se orien- teaza si desfésoara fra sé cuprinda obiectul actului ha- lucinator. Halucinantul traieste cu. convingerea realitatil, dar pe o realitate inexistents. Memoria functioneazi ca un instrument al percep- Wei, Actul de memorie tine mai mult de viitor decit de frecut, mai mult de anticipare decit de retrospectie, mai mult de actiune dectt de vis si de imeginafie. Mecanis- mul halucinatiel este tot un fapt de memorle dar ina- decvat, ilustrind ce putin serveste halucinatia ca reper de actiune. Acest Iucru se fntimplé din cauza defectelor bazale ale organizarii halucinatorii, care se dezvolta in- dependent de aportul senzorial si deci, steril din punct72 E. Pamtil, D. Ogodeseu: Psihozele de vedere al organizarii spatio-temporale si al compre- hensiunii elementare. Halucinatia are toate caracterele unui fenomen sen- zorial, inclusiv acela de a se intimpla ,ca si cum* ar fi reflectarea unei realitati obiective. Dar, activitatea ha- lucinatorie are loc 1a un nivel psihic general in care nu se mai pastreazd unitatea complex’, functionalé a per- soanei. In corelatie cu acest nivel general se obisnuleste 8a se vorbeasci de halucinafii criticate si halucinapi acceptate, investite cu tot creditul gi Insofite de partici- parea bolnavului. In fond, toate modurile sint posibile de la halucinatii hipnagogice ce apar inaintea somnului pind la marile stari halucinatorii in care toata realitatea este inlocuita cu o alta de natura patologica, Halucinozele se definese printr-un fel de ce se poate stabili intre psihotic si halucinat Constient de ele, dar necizind victima unei substituiri de realitate prin halucinatie, bolnavul nu le poate in- fluen{a desfaisurarea $i nici s& se dezbare de ele sau si le opreasca. Este ca un spectator care asisté, mai mult sau mai pufin activ, la un film care se desfagoara me- reu pe un ecran interior (atit optic cit si auditiv). © forma mai complex e daté de halucinajiile sen- ‘oriale ; auditive, vizuale, gustative, olfactive, kineste- zice. Ele se pot asocia intre ele, suferindul situindu-se intr-un fel de ylume halucinatorie" care {i conditioneaza tot comportamentul. De multe ori sentimentul de influ- enja si acliune exterioara, de posedare demonicé, si automatism mintal etc. este asa de puternic, imeit in- Gividul halucinant se apéra, tsi astupa urechile si narile cu vat, se ascunde sub pilurd san fsi tine ochii strins inchisi. Halucinafiile servesc ca ,surse de informatie" pentru activitatea de interpretare desftiguraté de bolnav in delirul sau, Diagnosticul starilor halucinatorit se realizeaz prin observarea comportamentului, mimicii s.a.m.d. Tipul cel mai frecvent de halucinatii intiInit in patologia mintalé este cel auditiv. Zgomote, voci, conversatii pot constitul confinutul variat al halucinafiilor auditive. Sursa obiec- Hiv sonora poate fi localizaté sau misterioasé. Vocile au un caracter amical, indiferent, agresiv sau ostil. In cazul halucinatiilor optice putem surprinde bolnavul cu Psihopatologia psihozelor 73 privirea fixa, concentrat pe un spectacol sau viziune ce se substituie realitati Alteori dialogul interior determina o realizare mo- torie: bolnavul ii mfgc& buzele, réspunde cu o voce soptitd sau urmareste .vedeniile” etc. Sindromul halu- inator fl putem iniflni in schizofrenie, in starile infec- foase febrile, alcoolism, epilepsie §1 intoxicatii (cocaind, mescalind etc). @ Psihiatria este ,stiinfa delirului* afirma unii psi- hiatri convinsi c& modificarea delirant& constituie re- plica cea_mai complexti pe care patologia mintalé aseaz fata in fata cu normalitatea, Ei cred c& inifierea fn psihiatrie s-ar putea realiza prin studiul ontologies delirului ; acesia reprezinta o gindire in afara si golita ide realitate. Modalitatea normalé de gindire este inlocuité cu alte forme mintale ce duc la modificarea personalitatii celui suferind si-l plaseaz4 intr-un raport anormal cu realitatea. Etimologic, delir inseamna, la inceput, «s&ri- rea din brazda a plugului". Plugul reprezenta pe vre- muri, pentru omul simplu, un simbol al cdutarii, schim. barit zilnice si dirijtrii planului su de munc&, $i azi delirul inseamna acelasi lucru, adicé un psihism’ care p&rlseste unica sa tem’, a existentel si devine un ysi- Mulacru de existen{a”. Prin delir nebunia devine para- Tel cu lumea reala ! Delirul reprezinté o functie deviatd de la sensul obisnuit de cunoastere a lumii, are o tematica fixa si un Tezultat unic, constind dintr-o convingere indiscutabild, Exist o singurd posibilitate de contact cu bolnavul si ea consti in a co-delira impreund cu el. ,Delirarea” Smpreund cu bolnavul permite diagnosticul $i, in plus, {1 multumeste. El nu-si d& seama cil nol ne prefacem ca deliram. In fond, delirantul reprezinta un mic «dictator* €e ne anunti despre un singur Iucru posibil: acela de @ avea el dreptate! Nu are nimic de pledat, deogrece €1 se simte angrenat firesc in adeviirul comun. Nu exist’ argumente de nici un fel capabile sé-I clinteasca pe de- lirant din convingerile lui, cea ce fl face rigid si im- Permeabil. Toate acestea la un loc au ca rezultat o exis- fenjai ce nu mai std fn realitate decit cu partea sa fizica, fneit delirantul nu seamané cu un ,extramundan’,, ciaa Pamfil, D: Ogodescu : Psthozele este .extrareal” : existenta Intr-o lume care apartine ex- clusiv bolnavului mintal si in care el se situeazé cu aceeasi intensitate de participare, fara nici un canal de comunicare si de concesii posibile infelegerii cu cei normali. Psihoticul comunica cu nol, dar nu printr-o comunitate de idei, sentimente sau valori, flindca el ra- mine in aria nebuniei, o lume de insule unde fiecare este singur. Ne oprim aici cu consideratiile despre delir, deoarece in fiecare capitol de patologie psihotica el este Prezent asa incit va reveni de nenumarate ori printre Tindurile acestei carti @ Sindromul de derealizare, depersonalizare si autism constituie un important ax dupa care se consti- tufe nebunia. Vorbim despre derealizare 5i depersonal zare impreuna, deoarece pierderea functiel realului se insoteste si de disparifia sentimentului de unitate, pre- zenta Si eficienta a persoanei psihoticului printre cei- lalti semeni. Sistemul de referin}{ continua constituit de senti- mentul corelatiei si interdependentei dintre persoana si Inme se descompune fie in polul trait ca fenomen de coeziune si continuitate a psihismului, fie in polul ex- terior, reprezentat de sursa continua de informatil a realitafii, Schizofrenul isi pierde sentimentul unitatii interioare sau poate asista la o descompunere a semni- ficatiei si valorii realitétii. Obiectele se schimbi In raltceva”, insusirea de ,realitate” scade in intensitate si pregnanté, Iucrarlle par sé fie imbibate de ceva strain, nelinistitor si catastrofal, Atunei cind constiinfa bilantului _depersonalizarii se realizeazi mai mult in afectivitate decit in cunoas- tere, mai mult in singur&tate decit in plerderea realit&ti, in izolare $i intuneric, vorbim de o forma aparte, intensd si grava a depersonalizarii, ce se cheama autism. Inre- gistrém un fel de alunecare spre induntru, spre 0 pro- gresiva zidire a unui perete impermeabil de izolare fala de reslitate si, concomitent, o scddere a preciziei si In- minii fn care lumea se oferé sub forma lucrurilor si fe- nomenelor, a situafiilor si trairilor. Autistul continua si tréiasca in Iumea sa s&racd axata pe imaginar. Intre el si realitate se interpune ,un val, un clopot de sticla”. In conceptia lui H. Ey nucleul schizofreniei este autismul, Psihopatologia psihozslor fe) Viela imaginaré considerata de clinicieni drept fondul schizofreniei ‘Autismnl se intrepatrunde tmeori cu delirul sau di- sociatia si este caracteristic schizofreniei, Kranz ne atrage atenfia ci bolnavul maniaco-depresiv este mai putin receptiv la ceea ce se intimpli in jurul sau decit Schizofrenul si deci c&, tn mod paradoxal, psihoticul afectiy este mai autist dectt instrainatul schizofren. Acest fapt este valabil pentru melancolic si in mult mai micd masuré pentru maniac. Alteori autismul reprezint& un final al unei inde- Tungete evolutii halucinator-celirante ce conduce la acest tip de persoand repliata pe sine si necomunicanta. In spatele necomunicabilitaii autistice se ascunde fie o Saracie si pustiire psihic’, sau, dimpotrivé, 0 bogaté Jume disociata si deliranta. © Sindromul maniacal pune tn miscare o formula hipertimica in. care bolnavul se ,ineac&* in bund dispo- ailie, asa de tare incit cimpul de constiinta este invadat 51 expropriat de trairile afective normale si de celelalte feme ale existentel. Maniacul se construieste pe_urma. torul model de fenomenologie clinic : euforie, hiperac tivitate, ideatie accelerata si improvizata ce seamana cu Un robinet rimas deschis. Procesele intelectuale au un ritm de desfasurare Supraabundent si dezordonat. Percepiiile sint de multe ri inexacte din cauza superficialitatii $1 asoclatiilor pa- Fazitare. Obiectele ca $i persoanele sint de multe ori ‘confindate. Reprezent&rile se desfasoara cu mare vitez8, fara stabilitate, intr-o ,fuga", incit ajung sa se impiedice ina pe cealalté (fugd de dei), iar directa de gindire @ste schimbatoare ca un indicator de vint. Rezulta o acti- Vitate intelectuala sérac’, cu revenirea sterilé a acclo- ¥a5l idei. Atentia spontand este excitata si bolnavul este hipersolicitat de toate elementele mediului, inregistrind detalii fara importanta. In schimb, atentia voluntara, di- Fijeta si adecvata, se prezint& deficitar. Consecinta acestor modificari este reprezentata de ipsa de ordine si coeren{a in gindire care nu mai poate Svea o directie sustinut& si este parazitata de asocialii inutile, digresiuni, intreruperi, Maniacul nu poate duce76 E, Pamtil, D, Ogodescu: Pathozele la sfirsit cea mai simpli tentativa de expunere sistema- lick, Euforia exagerata se converteste in proiecte, in- venti, idei de grandoare, fantezii imaginative, convin- geri despre talente si realiz&ri proprii exceptionale. De exemplu, un maniac vrea sa construiascé un teatra cu scena la mijloc pentru ca sé incapa mai multé lume, altul crede ca stie sapte limbi din care, de fapt cunoaste doar doud, trei cuvinte, 5.a.m.d. Alteori, apar idei reven- Gicatoare si de persecutie relativ la persoane devenite antipatice bolnavului Activitatea maniacului este expresia regimului psi- hic debordant si steril. El se cheltnieste intr-o agitatie continua, aleargé, danseaz’, gesticuleaz’, cinti etc. Uneori agitalia poate si degenereze in manifestari agre- sive sau razbunatoare. @ Sindromul melancolic realizeaz un virf de pa- tologie psihlatrica insotit de 0 profundé modificare a persoanel tn care interpretarea delirantd conferd marca de psihozd. Tulburarile afective hipertimice sint domi- nate de o depresie profundd, asociaté cu o durere mo- ral penibilé si invadanté. Intiinim sentimentul fricii de viitor si o polarizare @ constiintei spre trecut, Toata atitudinea melancolicu- lui este un refuz general si team de ceea ce va veni Se simte umil, mizerabil, diminuat fizic si moral. Aceste teme pot risuna tn constructiile delirante. Bolnavul cade prada unui sentiment dominant de culpabilitate, are me- Feu si-si reproseze ceva si de aceea asteapta cu anxie- tate viltorul (melancolia a fost numita si »psihozt de asteptare"), El canta i trecutul stu_motive de remus- care si descopert nenumérate dovezi de vinovatie pei tru care ar trebui si fie pedepsit, Concomitent bolnavii se simt modificati afectiv, ca find insensibill, reci, egoisti sau inumani, Melancolicul nu are constiinta bolii si nu cere st fle vindecat. Dealtfel, activitatea bolnavului exprima continutul afectiv si delirant ce bintuie viata sa psihica, caracterizata printr-o tristete covirsitoare si mut, sau alteori printr-o mare anxfetate, continua dar oscilanta ca nivel. Ca o consecin{a a ylogicii" interioare a dell- rulul se tnregistreaza foarte frecvent tendinta de sinu- cidere. Tentalivele apar mai ales tn perioadele de anxie- Psihopatotogla psihozelor 7 tate dar pot si apara brusc fn mijlocul unei stari de calm relativ. Cele doua sindroame — maniacal si melancolic — se combina dupa diverse formule evolutive in psihoze maniaco-depresiva. @ Starea confuziva face parte din grupa sindroa- melor in care o cauzé patogend exercité 0 actiune pro- funds asupra creierului, determinind 0 incefosare sau fntunecare a constiintei, o dificultate general& ce poate ajunge pind la suprimarea functiilor psihice. Confuzia mintald se poate manifesta in intensitati si varletati cli- nice foarte diferite. Descrierea sistematizanta foloseste © forma de intensitate medie care s& functioneze ca un sistem de referin}&. Confuzia mintalé pare s& fle 0 modificare cantita- tiva, dar in fond const’ din fenomene dinamice, adici stari reversibile ce pot reveni la normal, Sprijinindu-se pe fenomene de deficit mintal si neoproductie (onirism) confuzia este un sindrom — afirma Regis — in care se Temarcé unitatea ef si secundaritatea delirului. Bonhoffer denumeste aceasti patologie reacfii exogene sau psihoze secundare, simptomatice si enunt& clasificare a lor 1, delir febril, 2. confuzie epileptic’, 3. stari crepus- eularé, 4. confuzle propriu-zisa, 5. confuzie catatonic’, 6. ,destructurarea" din epuizarea si sulerinta organicé. Acest sindrom reprezint& o cddere generalé a an- samblului operational, deficit in instrumente, capacitate, vitezi si energie, a tot ce a fost psthismul. Ruda cea mai apropiaté a confuziei _mintale sint fenomenele de Ta marginea somnului, la intrarea in, sau trezirea din el. La adormire inregistrém 0 dezorientare progresiva in spatiu si timp, prin céderea intrebarilor sau prin dezin- fetes. Claparéde spune c& a adormi inseamnd ,a te dez- Sntre somn si confuzie tare este activ’, a doua este pasiva si semnifics Pierderea capacitatii de a receptiona, precum si scaderea eficientel psihice. Confuzul nu vrea s& fie ,confuz" dar ste, incearcé s& fie atent, sé recunoascé, sé-si_ amin- teasca si sa rezolve mintal probleme, dar nu reuseste. Intre proiecte si acte nu exist adecvare, Realitatea devine cetoasa iar bolnavul este confuz in miscare si Antelegere, in memorie si atentie. Fenomenologia con-8 B, Pamfil, D. Ogodescu : Psihozele silinfei este tipica dezorientaril:: priveste [ara sa inje- Jeagi imediat, aude intrebarile adresale, dar intra in conversatie cu intirzieri mari. Este un incetinit global al activitafii care-s1 pierde intregul dispozitiv al fenome- nelor constiintei 31 posibilitatea de a functiona ca o unitate dinamicd in procesul de adaptare la lume. Este confuz. si de unul singur! nu stie unde se aflé, unde a pus un object, unde-si are camera, nu recunoasle sora de salon saw its vizita medicului etc, Toate lucrurile pierd puterea de a ,veni* spre in- stanfele constlinfei dupa cum nici aceasta nu poate »pleca* spre obiectele din jur. Concluziv, putem spune despre confuz ci el pierde posibilitatea’ fundamentald de a folosi coordonatele realitafii pentru polarizarea directiel sale psinice. In confuzie tntilnim si modificdri ale scheme: cor- porale, ce functioneaza ca un instrument concret pentru inserfia in realitate, Persoana umana incepe de la supra~ fata pielii, merge spre induntru si spré in afard (societate). Schema corporal este o functie dar si un datum auto- mat egal cu el insusi, Ea este foarte incarcata afectiv, tinem la ea si 0 echivalam cu noi, nu acceplam si ne-o modificam si 0 incarcim eu dorinfele noastre (moda, siluetd, cosmeticd etc). patologia psihici inreqistrim modificari ale sche- mei corporale agreabile sau dezagreabile. In confuzia mintala schema corporal suferd modificari ce poarté amprenta dezorientaril : bolnavul nu deosebeste dreapta Ge stinga, nu mai poate imita exercifii simple, coea ce traduce 0 dezorganizare in cuplarea schemei corporale cu realitatea inconjuratoare, Uneori apar modificari de forma ale schemei corporale si atunei descoperim feno- mene de neoproducfi. Schema se dilaté sau se ratal neaza, iar bolnavul nu se mal recunoaste $1 hu se regi- seste in hainele sale, In general, confuzul se simte straniu si incetinit, €u © corporalitate difuzé si modilicata. El isi di seama de lentoarea si deficienja sa psihics. Sint zapacit, nu pot sd ma gindesc, sint obosit, mi se incurcd mintea" vin in vorbirea lui sdraca si lent’, Efortul de a-si In- Vinge inertia 5i torpoarea, de a se adapta la lumea exte- rioard este vizibil. Incearca si se orienteze folosind repere vechi de memorle dar nu poate realiza decit Psihopatologia psihozelor 9 palide recunoasteri. Atunci cind gradul de confuzie este profund, aceste tentative dispar si bolnavul este scufun- Gat intro dezorientare haotied sf inerta, ilustrind o atin- gere yinstrumentala” a psihismului: allerarea si dezor- ganizarea perceptiilor, amnezie de fixare si evocare {amnezie lacunara), distorsiunea cursului $1 asocialiilor fe idei (amestec, confuzie, revenire}. Din punet de vedere afectiv, caracterul dominant al sindromului confuziv este dat de mirare, nesigurants, anxietate sau sentimental de suferinta neputincioasa, Fa(é de persoaxele apropiate, confuzul ramine mai mult indiferent. Iar activitatea voluntara este extrem de diminuala, miscirile sint lente, stingace, ezitante. Bol- havul mu are nici o inifialiva sf se supune docil ia or- incle primite, ca un abulic si .neajutorat™ din cavza impiedicarii, imperfectiunii si dificulta{li_ proceselor paihice. @ in sindromul oniric (,delirul de vis“) pe linga aspectul de deficit inregistram si_o forma elementara de activitate cerebrala, constind in fenomene de neopro- ductie (oniricd). Caracterul de sterilitate si lipsa ope- Taliilor mintale, ca $i dezorientarea din vis, constituie in acest caz un reper psibiatric. Tar termentl de ,con- fuzie onirica” exprima gradul cel mai grav de confuzie Somnul fiziologic implies visul mu ca un accident, i cao ssubstanjé" a lui. Nu exisia somn fara vise, ci doar fara .,constiinta” lor. In patologie exista ,vise fara somn* in starea de confuzle oniried, caracterizata prin- iran maximum de confuzie si un minim nivel de con- stiinta. Starea de confuzie onirici (,delir halucinator Oniric*) nu este deliranté cu modificarea personalit&tii in ansamblul ei, ci o stare de vis ce nu se desfasoaré intrasomn si prin aceasta devine un fapt de patologie Aici ne sprijinim pe doi poli: bilan defectiv (pierderea Yandamentului, promptitudinii, vitezei, eficientei func- tillor psihice) si, intricat, fenomene de neoproducfie din domeniul visului, a ,viziunilor” de vis cu atit mai ex- Uinse cu cit confuzia este mai profunda, Visul nu este demonstrabil, nu putem aduce pe nimeni fn spatiul nostra de vis. Timia onirismului se ilustreazi prin teama, teroare, angoasd, pericol si, in general, o anxietate anideicé:80 E, Pamfil, D. Ogodeseu : Psthozele Un semn interesant al onirismulnt il constituie nerecu- noasterea sat falsa recunoastere de persoane. Neputind realiza comparatil, toate obiectele sint la fel de ne- precise. In starea confuziva orice analiza structural trebuie s find seama de nivelul constiintei, deoarece formele ei se pot plimba pe o larga scar de variafil. In vis, con- fuzul se decupleaza de realitatea inconjurdtoare si nu comunicg, nu-si giseste limbajul. In structura oniricé inregistram o succesiune de imagini, de la iluzii la false senza{ii, de la halucinafii senzoriale predominant vi- zuale pint la cele polisenzoriale, totul fiind metamor- fozat in ,retorta* de vis. Memoria funcfioneaza slab 1 confuz ca in somn, la care se adauga incocrenta timpului si spatiulul trait, {r&irea Intr-o dezordine spatial& (Minkowski, Strauss etc.) Dar tot atit de bine dezorientarea amintita poate s& tind de ceca ce Jaspers numesie .indepartarea de lumea reali In acest sindrom activitatea motorie se impleteste intens si amplu cu desfiisurarea oniticé. Oniricul nu doarme, el are ochii deschisi §1 viseaz’, rezultind fluzli ale tuturor simfurilor cu deformari importante ale lumii ‘inconfuratoare. Temele onirice se alimenteaz in arse- nalul lor de imagini cu situait profesionale, din stai agitatie si team cu vizionarea celor mai fantastice epl soade, Alteori, temele sint expansive si favorabile. Intre cele trel componente fundamentale: stare toxied, confuzie mintala si onirism pot sa intervind ne- numrate proporfii de asociere dind nastere la o multime de forme clinice (confuzie simpla, stare oniricd, onirism agitat cu confuzie etc). Confuzia mintalé cu’ onirism constitufe forma clasica a bolii. Activitatea mintala este alterata global, dominala fie de starea de confuzle, fie de onirism. In cazurile mai usoare, perioada diurné este dominata de confuzie, lar noaptea de activitatea onirica In formele grave amestecul intre realitatea confurd 51 Productia onirici fl scufunda pe bolnav intr-o lume hao- tic si fara orientare, bintuit’ de halucinalii. @ Dementele se definesc ca procese pluricauzal de terminate ce realizeaz& modificéri profunde la nivelul creierulal sf se traduc printr-un tablou complex. atft Psthopatologia psihozelor 81 psihic cit si somatic. Sindromul demenfial traduce 0 Sdrdcire durabild si globala a activitdtii psihice. Con- ditia ireversibilitatii este definitorie pentru demente, la fel cum deregiarile psihice episodice (reversibile) sint proprii sindromului confuziv. De la omul normal pind ld dementa constituita exist ‘un drum foarte lung. Debutul este lent si se traduce prin modificari de caracter si tulburdri somatice. Astfel, se descriu ingustari ale afectivitatii (indiferenta, raéceala afectiva, egoism, neincredere in semeni, tulburiri mne- zice, izolare de semeni etc.). In cursul starilor dementiale unele functii sint mai putin afectate, altele mai grav ‘Tulburarile de caracter se dubleaz cu. modificari fntelectuale : pierderea fluiditatii mintale, diminuare a fondului intelectual care se traduce prin lipsa de precizie, siguran{a, rapiditate, spontaneftate a gindiril. Apare di- ficultatea, sau chiar imposibilitatea, de a efectua sinteze mintale si astfel se reduce capacitatea de adaptare la idei, situalii nok. Tulburarile de memorie imbrac& forma deficitului de fixare. Vocabularul se dezorqanizeazd progresiv si de- mentul ajunge sA foloseasc& fraze sai cuvinte vagi, care se repel , _ Fenomenul de dezorientare temporo-spatiald survine uneori brusc, sub forma de ictusuri amnestice traduse prin episoade de ratacire sau fugi patologice. Fatigabi- itatea caracterizeaz’ dementa si ea se poate observa fn timpul unei conversatii. La inceput bolnavul poate Feactiona prompt jar pe parcurs raspunsurile scad_ in adecvare si devin tot mai inexacte. Labilitatea afectiva Si sugestibilitatea se intilnesc in majoritatea dementelor. Activitatea variaz& in sensul c& unii isi petrec timpul in activitati diverse dar cu randament sc&zut, iar la alti domenti observam stari de tip maniacal. Evolutia spre prabusitea total (nonpsihism) poate fi lenta sau rapida. Dementele se pot grupa in dou’ ca- fegorii, in functie de factorul etiologic si substratul ana- tomo-patologic. Clinic existé de asemenea doua tipuri de demente : unele plaie in care predomina fenomenele deficitare, de prabusire psihica si in altele fenomene de neoproductie (delir, halucinatie).82 E. Pamilil, D. Ogodescu: Psihozele @ Anxietatea este o stare afectiva patologicd cu slabe corespondente in experienta normali si consta Gintr-o suferin{a interioaré, durere intensa dar imprecisa tare se insofeste de asleplarea unui pericol mai mult probabil decit cert, elaborat din descompunerea analitics 2 tuluror posibilitatilor de rau si catastrofa, Anexietatea este prezent& pe toatd intinderea pato- logie’ psihice. In psihoze intiInim o anxielate masiva, iar atitudinea suferindului devine teapand, hiperconcen- froté cu un tremur generalizat, ochii mari ceschisi_ si nemiscali. Se poate intimpla s4 asistam la erize anxioase. Bolnavul le strabate in plina agitatie, umblind in lung si let, desfacindu-si hainele cere-| incomodeara etc. Intilnim in patologia psihica atit anxietdfi reactive cit si anxietdti" endogene, profunde, fara determinism cuinoseut dar caracteristice suferinjei psihotice. Diagnos- ticul diferential intre anxietajile reactive st cele din psihoze se reslizeaza Iuind in considerare debutul, evo- Intia $i simptomatologia caracteristicé. Simptomele psi- hotice (disociatie, depersonelizare, autism etc.) nu aper in nici tun fel de reaciie psihopatologica. Uncori inre- gistram in cimica ceea ce Kreischmer a numit »delit de relatie senzitiv-primitivé" iar K. Schneider ,reactie de relatie primitiva". Ele nu sint delire propriu-zise, dar apar nemotivat si ati o dinamica de dezvollare si sist matizare progresiva. Reaclille de acest fel sint revers bile in citeva zile si anamneza evidentiazi o comportare normala dupa trecerea bufeului enxios-interpretativ. K. Schneider incearcéi 0 distinctie intre psihoze si reactiile anormale de intensitate psihotica numite de nil autori si psihoze reactive: psihoza este 0 conse- cinta a tmnei maladii emoscute san intemelat presupnse, pe cind reactia este un réspnns afectiv la 0 traire dure- roasa. Pentra diagnosticul tinei psihoze sint valabile humai acele forme ale tulburarllor sufletesti care pot fl puse in directa leqatura cu maladia subjacenta (psihoza endogena). Sk nui etichettim ceva ca psihoza -reactiva® dacé nm avem la baza anammeze! 0 anxietate, un afect piitemic sau tm scop precis care a réstumat bolnavul Si astfel intrebarea: proces seu reacfie este mereu re- Actualizats in patologla psihic& si constituie cheia diag- nosticulat psthiatric Psihopatologia psihczelor 83 ‘Aplicarea medicafiei psihotrope realizeaza ecrana- rea simptomatologiei fundamentale, atenuarea expre: Vitatii specifice si chiar instalares unor modele clinice Simplifieate, elagate, de psihoze, In aceasta situatie este dificil s& modelam gi sa clasificam bolile psihice, mai ales €4 zonele limitrofe de patologie participa la un dublu Joc al exigentelor delimitante in scara taxonomiei psihi frice. Continua confruntare a modelelor de boala psi- hicé contribuie indirect la procesul edificarii opozijillor si sintezelor dialectice si ne permite apropierea progre- Sivé de unitatea dintre teorle si aplicatiile imediate, practice. Realitatea clinic& a psihozelor este polimorfi si maleabilé, dar numitoral comun este dat de faptul c& fulburarile psihice sint determinate organic, ter psiho- ficul este — dup K, Schneider — un microcosmos tn sine si pentru sine. Cea ce vrea s& spun ci exist 0 ontologie a nebuniei si ea se refer lo modificarea glo- Dalai la disolutia unitatii persoanet alienate. Clinica psthiatricd foloseste 0 modalitate de fisere a diverselor functii psthice distorsionate sau deregiate. ‘Aceasta separare artificiala $1 didactizanta servesie rea- lizarii unui tablou semiologic sugestiv si usor de infeles pentru cei care se inillnesc pentru prima cara cu. «tra gedia" psihotica. In acest sens, Jaspers @ spus cé este imposibil si ,rotraim” tréirile artificiale ale psihoticulni si st apreciem cu unitatea de m&sura a psihologiei nor- Tele mentalitatea alienafilor mintali. Dar 0 ,psihologie nogativa" nu exist si nici na poate fi conceputa! Psihoza Iucreaz& cu si pe materfalul furnizat de persoana careia i pastreaza uneori conturul aproximativ Sau il poate distruge in formele avansate de boalt. In Psihopatologia moderna identificarea modelulu! dezor- ganizat al vietii psihice devine criteriul fundamental de diagnostic, ceea ce implicit diminuarea inc&rc&turit, ma- gice pe care o purta, semnul — in. general semiologia — in psibiatria clasicd. Aceasta conceptie anti-schematioa $1 anti-reductionista’ presupune purificarea limbajulal, @ Conceptelor folosite fn incercarea de comprehensiune a Rebuniei. K. Schneider relateaz cA cele mai multe diag- Mostice false ian nastere dintr-o pripita etichetare cu termeni tehnici, invatati pe de rost din manusle, si ne