PREDAREA

Predarea se referă la:

 cum sunt abordate sarcinile de instruire
 ce învaţă elevii
 cum sunt organizate conţinuturile învăţării
 ce strategii sunt folosite de cadrele didactice pentru îndeplinirea obiectivelor propuse
 ce comportamente, competenţe şi atitudini dezvoltă cadrele didactice în relaţia cu elevii
 ce decizii îşi asumă cadrul didactic pentru succesul învăţării elevilor
 cum aplică un management al clasei eficient care să răspundă nevoilor elevilor şi dezvoltării
lor personale
 cum să creeze un mediu pozitiv de învăţare

Aşa cum fiecare elev are un stil personal de învăţare, cadrele didactice au diferite stiluri de predare.
Stilul de predare înseamnă „personalizarea” modalităţilor de acţiune ale profesorului/profesoarei
în situaţiile specifice de lucru cu elevii. Este importantă conştientizarea stilurilor de predare, care
asemenea stilurilor de învăţare au un caracter unic, personal, cu o anumită dominantă. Este de dorit
ca stilurile de predare să se adapteze stilurilor de învăţare practicate de elevi, ca dovadă a
flexibilităţii şi eficienţei intervenţiilor profesorilor. Tocmai de aceea necesitatea dezvoltării
profesionale continue trebuie să fie un obiectiv pentru fiecare cadru didactic.
Stilul de predare se dezvoltă în timp, are un ritm, presupune nişte paşi: selecţie, prezentare,
receptare, aplicare, reflecţie, abilităţi, conştientizare, dezvoltare de soluţii.
Metodele de predare trebuie să întâlnească nevoile specifice ale varietăţii stilurilor de
învăţare de care să beneficieze toţi el evii.

Stilurile de predare pot fi clasificate în funcţie de (V. Ilie, 2003):

- specificul stilului de învăţare al profesorului
- caracteristicile cognitive ale predării: abstract, concret
- modul de comunicare: direct, indirect
- atitudinea faţă de activitatea din clasă: centrat pe profesor, centrat pe elev
- strategiile folosite: expozitiv, interogativ, aplicativ
- implicare şi deontologie profesională: responsabil, neglijent, indiferent
- personalitatea cadrului didactic: proactiv, reactiv, ultrareactiv

STILURI DE

- autoritate formală: centrat pe conţinut şi pe profesor care se simte responsabil de furnizarea şi

controlul informaţiilor pe care le primeşte elevul. „Eu sunt ca un far pentru elevii mei, datorită
materialelor de învăţare, aceştia apreciază disciplina.”. Nu sunt interesaţi de construirea relaţiilor cu
elevii sau de cooperarea între ei.

- model personal/ demonstrativ: centrat pe clasă, acţionează ca un model de rol prin demonstrarea
abilităţilor. Este un fel de ghid, de antrenor care îi ajută pe elevi să-şi dezvolte abilităţile şi cunoştinţele.
„Eu le arăt elevilor mei cum să abordeze o sarcină de lucru şi cum să găsească soluţii pentru
problemele date. Este important ca să rezolve independent probleme similare, adaptând metodele
demonstrate.” Încurajează participarea elevilor şi adaptarea prezentărilor la variatele stiluri de învăţare.
Elevii îşi asumă reponsabilitatea învăţării şi cer ajutorul dacă nu au înţeles ceva.

- facilitator: se focalizează pe activităţi, pe învăţarea centrată pe elev, asumarea responsabilităţii,

iniţiativa de a întâlni diferite sarcini de învăţare. Specific pentru elevii care se simt confortabil cu
învăţarea independentă, care sunt activi şi colaborează cu colegii lor. Aceşti profesori propun activităţi
de grup, rezolvarea de probleme, aplicaţii ale conţinuturilor în moduri originale şi creative.

- cel/cea care deleagă: plasează controlul şi responsabilitatea pentru învăţare elevilor sau grupurilor de
elevi. Oferă posibilitatea de a crea şi implementa proiecte complexe în mod independent sau în grup,
unde profesorul are mai mult rol consultativ. Este de dorit ca elevii să-şi menţină motivaţia, să lucreze în
echipă şi să managerieze relaţiile interpersonale .
PREDARE