PREDARE REFLEXIVĂ

Predarea reflexivă este tipul de predare care îşi are originea în analiza critică a activităţii
profesionale. Aceasta implică aplicarea principiului „ochiului de cercetător”, prin observarea şi analiza
acţiunilor într-un mod cât mai obiectiv. A reflecta înseamnă a depăşi rutina bunului simţ şi succesiunile
obişnuite de acţiuni. Aceasta implică flexibilitate, autoevaluare, creativitate, conştiinţă socială, culturală
şi politică. 

Cele şase caracteristici cheie ale predării reflexive sunt:

 Predarea reflexivă implică o preocupare activă privind scopurile şi consecinţele, precum şi

mijloacele şi eficienţa în domeniu.
 Predarea reflexivă este concepută ca un proces ciclic sau în spirală, în care cadrele didactice îşi
monitorizează, evaluează şi revizuie continuu propria practică.
 Predarea reflexivă necesită buna cunoaştere a metodelor de investigare la nivelul clasei de elevi,
pentru a facilita dezvoltarea abilităţilor de predare.
 Predarea reflexivă necesită o atitudine deschisă, responsabilitate şi implicare deplină.
 Predarea reflexivă se bazează pe judecata cadrului didactic ce primeşte informaţii pe de o parte de
la reflecţia asupra propriilor acţiuni, pe de alta de la disciplinele educaţionale.
 Predarea reflexivă, dezvoltarea profesională şi realizarea de sine sunt stimulate prin colaborarea şi
dialogul cu colegii.

Donald Schon, în prezentarea pe care a susţinut-o la întâlnirea Asociaţiei americane de cercetare în

domeniul educaţional, a citat dintr-un eseu al scriitorului rus din secolul al XIX-lea, Lev Nikolaiovici
Tolstoi, eseu dedicat şcolii pe care a fondat-o.

"Pentru a dobândi arta cititului în cel mai scurt timp posibil, fiecărui elev trebuie să i se predea separat
şi de aceea trebuie să existe o metodă separată pentru fiecare elev. Ce reprezintă o dificultate de netrecut
pentru unul, nu reprezintă nici cel mai mic impediment pentru altul şi invers. Un elev are o memorie bună
şi îi este mai uşor să memoreze simbolurile decât să înţeleagă cea mai raţională metodă. Un altul are o
aptitudine înnăscută de a înţelege legea ce guvernează combinarea cuvintelor citind întregul cuvânt
dintr-o dată. Cel mai bun profesor va fi acela care poate găsi cu uşurinţă cauzele care împiedică elevul
să obţină rezultatele dorite."

Schon a stabilit următoarele implicaţii ale acestui citat:

„Aceste explicaţii oferă cadrelor didactice accesul la cel mai mare număr de
metode, abilitatea de a inventa noi metode şi, cel mai important,
disponibilitatea de a nu respecta orbeşte şi cu stricteţe O SINGURĂ metodă,
în schimb convingerea că toate metodele sunt limitate şi că cea mai bună
metodă ar fi aceea care ar răspunde cel mai bine tuturor dificultăţilor
întâmpinate de un elev. Aceasta nu mai este o metodă, ci artă sau talent. Este o
predare în forma reflecţiei în timpul acţiunii. Implică o surpriză, un răspuns la
surpriză prin replierea gândirii asupra ei înşişi, gândindu-ne la ceea ce facem în
timp ce facem acţiunea respectivă, formulând problema într-o manieră nouă,
realizând un experiment ad-hoc prin care încercăm să rezolvăm noile probleme
pe care le-am formulat. Prin acest experiment ne testăm noul mod de abordare
a situaţiei şi încercăm să îmbunătăţim respectiva situaţie. Nu este necesar ca
reflecţia în timpul acţiunii să fie o activitate raţională sau verbalizată. ”
 REFLECŢIA PRIN CERCETARE PENTRU ACŢIUNE

Un alt exemplu de reflecţie în timpul acţiunii este „Învăţarea din acţiuni” un termen folosit de mulţi autori,
semnificând învăţare prin acţiune. Implicându-ne în acţiune şi apoi gândindu-ne la modalităţi de îmbunătăţire
presupune reflecţie şi evaluare. Învăţarea este rezultatul reflecţiei, evaluării, deciziei, acţiunii şi reflecţiei.
Cercetarea pentru acţiune poate fi înţeleasă în modul cel mai simplu ca un proces, care are la bază practica
obişnuită a predării şi care implică un ciclu constituit din planificare, acţiune, observare şi reflecţie. Implicarea
într-un astfel de proces ar fi în mod normal determinată de nevoia de a înţelege mai profund un aspect al
contextului de predare/ învăţare şi de dorinţa persoanei respective de a-şi extinde şi mai mult practica. Ca urmare,
profesorul poate planifica o anumită intervenţie, implementa planul, aduna date de un anumit tip pentru a „observa”
impactul acţiunii şi se poate implica într-un anumit fel de reflecţie asupra rezultatelor. Cercetarea pentru acţiune
este caracterizată de multe ori ca implicare a grupurilor de colegi într-o activitate bazată pe colaborare strânsă, fie
că este vorba de realizarea aceluiaşi proiect fie că priveşte ajutorul pe care fiecare îl oferă celuilalt în realizarea
proiectului individual. Cercetarea pentru acţiune se caracterizează şi prin importanţa includerii în cadrul procesului
de cercetare pentru acţiune a unui punct de vedere critic. O astfel de atitudine critică va trece dincolo de aprecierile
„tehnicilor şi metodelor” de predare şi învăţare şi va analiza aspectele mai cuprinzătoare legate de contextele
sociale şi instituţionale ale predării şi învăţării şi aspectele privind puterea şi controlul în educaţie.

PRACTICILE DE PREDARE REFLEXIVE

1. Înţelegeţi problema
Adresaţi elevilor întrebări precum:
 Înţelegeţi toate cuvintele folosite în formularea problemei?
 Ce vi se cere să găsiţi sau să înfăţişaţi?
 Puteţi reformula problema folosind propriile voastre cuvinte?
 Vă puteţi gândi la o imagine sau diagramă care vă poate ajuta să înţelegeţi problema?
 Există suficiente informaţii care să vă permită să găsiţi soluţia?

2. Elaboraţi o strategie
Există mai multe modalităţi de a rezolva o problemă. Abilitatea de a alege o strategie adecvată se învaţă
cel mai bine prin rezolvarea mai multor probleme. Veţi constata că alegerea unei strategii devine din ce în
ce mai simplă. Lista strategiilor poate cuprinde printre altele:

Ghiciţi şi verificaţi Căutaţi un tipar

Întocmiţi o listă cu elementele aranjate în ordine Desenaţi o imagine
Eliminaţi posibilităţile Rezolvaţi o problemă mai simplă
Folosiţi simetria Folosiţi un model
Analizaţi cazurile speciale Acţionaţi în sens invers
Folosiţi raţionamentul direct Folosiţi o formulă
Rezolvaţi o ecuaţie Fiţi ingenios

3. Implementaţi planul
Această etapă este în mod obişnuit mai uşoară decât elaborarea planului. În general, dacă dispuneţi de
toate abilităţile necesare, tot ce vă trebuie este atenţie şi răbdare. Perseveraţi în aplicarea planului pe care
l-aţi ales. Dacă acesta continuă să nu dea rezultate, renunţaţi la el şi alegeţi un alt plan.

4. Reflectaţi … Analizaţi-vă retroactiv activitatea

Reflecţia şi analiza retroactivă asupra ceea ce aţi realizat, asupra a ceea ce funcţionat şi ce nu, este foarte
benefică. Procedând în acest mod veţi avea posibilitatea să anticipaţi strategia pe care o veţi folosi pentru
a rezolva probleme viitoare.