Anexa nr. 6 la Ordinul ministrului educaţiei naționale nr.5021/12.09.

2013

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU CLASA A XII-A

DIDACTICI INOVATIVE

Curriculum diferențiat
Licee pedagogice
Specializarea învăţător-educatoare

Aprobată prin ordin al ministrului

Nr.5021/12.09.2013

Bucureşti, 2013

1
Notă de prezentare

Programa şcolară pentru disciplina Didactici inovative stabileşte locul şi rolul acestei
discipline în curriculumul diferenţiat, alături de celelalte discipline psihopedagogice specifice
filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea învăţător-educatoare.
Măsurile de reformă a educaţiei s-au impus ca adaptare a învăţământului la schimbările
sociale, politice şi economice din ultima perioadă, în general, şi ca răspuns la evoluţia ştiinţelor
educaţiei şi a psihologiei învăţării, în special. Rapoartele Comisiei Europene şi ale Biroului
Internaţional pentru Educaţie (UNESCO) reliefează tendinţele majore ale reformelor curriculum-
ului în plan european: educaţia pentru toţi, adecvarea instruirii la nevoile fiecărui copil,
predarea şi învăţarea centrate pe elev, abordarea integrată şi relevanţa curriculum-ului pentru
individ şi pentru societate, dezvoltarea unor atitudini şi valori dezirabile, dezvoltarea gândirii
critice, evaluarea autentică a performanţelor şcolare. În acest context, disciplina Didactici
innovative, având alocată 1 oră pe săptămână, urmăreşte să familiarizeze elevii cu noi abordări
ale predării-învăţării: inter- şi transdisciplinaritate, instruire diferenţiată, strategii didactice
interactive etc., cu noi provocări ale educaţiei în secolul XXI şi posibilităţi de optimizare.
Ca şi în cazul celorlalte discipline pedagogice, în elaborarea programei şcolare s-au avut
în vedere:
- rolurile profesionale ale învăţătorului-educatoarei;
- structura logică internă şi stadiul actual de evoluţie a ştiinţelor educaţiei şi a disciplinelor
conexe – psihologie, psihologia copilului, psihologia educaţiei etc.;
- experienţele pozitive din ţara noastră sau din alte ţări în abordarea integrată a predării-
învăţării;
- elementele de proiectare curriculară specifice Curriculumului Naţional;
- prevederi ale Legii educaţiei naţionale precum: centrarea pe copil, individualizarea
procesului de educaţie, abordări transdisciplinare în curriculum şi evaluare.
În concordanţă cu rolurile profesionale ale învăţătorului-educatoarei, au fost definite
competenţele generale vizate prin studierea disciplinelor pedagogice, pe parcursul
învăţământului liceal, în cadrul filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea învăţător-
educatoare. De asemenea, sunt precizate valorile şi atitudinile la a căror dezvoltare contribuie
disciplinele pedagogice studiate pe parcursul învăţământului liceal şi pe care competenţele
generale le includ.
Dintre competenţele generale urmărite prin studiul disciplinelor pedagogice au fost
derivate, în concordanţă cu elementele de proiectare curriculară specifice Curriculumului
Naţional, competenţele specifice urmărite pe parcursul fiecărui an de studiu al unei discipline.
Structura programei cuprinde următoarele elemente:
- Nota de prezentare;
- Valori şi atitudini;
- Competenţe generale;
- Competenţe specifice şi conţinuturi;
- Sugestii metodologice
- Bibliografie orientativă.

2
VALORI ŞI ATITUDINI URMĂRITE PRIN STUDIUL DISCIPLINELOR PEDAGOGICE

 Cultivarea unui mediu şcolar centrat pe valori şi relaţii democratice

 Promovare unui sistem de valori culturale, morale şi civice, în concordanţă cu idealul
educaţional
 Crearea unui climat socio-afectiv securizant, în clasa de elevi
 Optimizarea întregii activităţi didactice prin abordări transdisciplinare

 Implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor în învăţământ

 Angajarea în relaţii de parteneriat socio-educaţional cu familia şi cu alte instituţii cu
responsabilităţi educaţionale
 Participarea la propria dezvoltare instituţională şi la definirea unui stil propriu de instruire

COMPETENŢE GENERALE URMĂRITE PRIN STUDIUL DISCIPLINELOR PEDAGOGICE

1. Utilizarea adecvată a conceptelor specifice ştiinţelor educaţiei

2. Explicarea, interpretarea şi evaluarea unor idei, proiecte şi procese educaţionale
3. Proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor de învăţare
4. Ameliorarea şi inovarea procesului educaţional; integrarea şi utilizarea noilor tehnologii
informaţionale şi de comunicare; cooperarea cu ceilalţi
5. Conştientizarea şi interpretarea problemelor specifice şcolii contemporane şi reformei
învăţământului românesc
6. Realizarea şi valorificarea corelaţiilor intra- şi interdisciplinare, în vederea optimizării
procesului de educaţie
7. Manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de profesia didactică

3
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
Competenţe specifice
1.1. Caracterizarea abordării integrate a
predării-învăţării, utilizând corect termenii
de specialitate
6.1. Realizarea unor conexiuni între
conceptele fundamentale ale disciplinelor
pedagogice studiate, în vederea explicării şi
fundamentării abordării integrate
2.1. Compararea diferitelor alternative
educaţionale din perspectiva abordării
integrate a învăţării
2.2. Explicarea premiselor diferenţierii
instruirii şi interpretarea implicaţiilor
acestora
2.3. Caracterizarea şi interpretarea valorii
strategiilor didactice interactive
3.1. Elaborarea şi utilizarea unor strategii
interactive şi de abordare diferenţiată a
instruirii
3.2. Diferenţierea stilurilor de instruire şi
aprecierea valorii lor educaţionale
4.1. Proiectarea unor activităţi didactice
integrate sau diferenţiate, valorificând noile
tehnologii de informare şi comunicare
2.4. Caracterizarea şi analiza comparativă
a strategiilor de evaluare
4.2. Elaborarea de instrumente de evaluare
a rezultatelor şcolare ale elevilor în
contextul activităţii didactice inter şi
transdisciplinare
5.1. Interpretarea rezultatelor evaluării, în
scopul adoptării de decizii privind
optimizarea proiectării şi a realizării instruirii
4.3. Identificarea soluţiilor optime de 
aplicare a metodologiei integrate în 
activitatea didactică
4.4. Operarea cu criterii pertinente şi cu
metode adecvate pentru proiectarea, 
analiza şi evaluarea pogramelor şcolare
pentru discipline opţionale integrate
Conţinuturi
 Delimitări conceptuale: monodisciplinaritate,
pluridisciplinaritate, interdisciplinaritate,
transdisciplinaritate
 Fundamente sociale, psihologice şi
pedagogice ale abordării integrate
 Interdisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea:
premise, concepte, competente, finalităţi
 Temele cross-curriculare
 Abordări integrate ale predării-învăţării,
promovate de diferite alternative educaţionale
 Premise ale diferenţierii instruirii: teoria
inteligenţelor multiple, teoria inteligenţei
emoţionale, stiluri de învăţare, diversitatea
culturală etc.
 Modalităţi de diferenţiere a instruirii
 Strategii didactice interactive. Aplicaţii
 Strategii didactice care promovează învăţarea
integrată: învăţarea bazată pe proiect,
rezolvarea de probleme, învăţarea-aventură
etc.
 Valorificarea noilor tehnologii de informare şi
comunicare pentru proiectarea unor activităţi
didactice interactive, inter şi transdisciplinare
 Evaluarea autentică sau evaluarea pentru
învăţare: principii, metode şi tehnici
 Evaluarea în contextul învăţării integrate –
principii, rigori psihopedagogice, modele de
concepere/ proiectare şi derulare
Proiectarea unor activităţi didactice integrate
Proiectarea unor discipline opţionale integrate
la nivelul unei arii curriculare şi la nivelul mai
multor arii curriculare
Exemple de bune practici
4
SUGESTII METODOLOGICE

Pentru a asigura formarea iniţială temeinică şi adecvată a viitorilor/viitoarelor învăţători-

educatoare, sunt necesare opţiuni metodologice care să permită:
 contextualizarea informaţiilor, trecerea de la orientarea academică la aplicarea
cunoştinţelor în situaţii cât mai variate de viaţă;
 proiectarea unor strategii educaţionale diferenţiate, centarate pe elev, ţinând cont de
trăsăturile de personalitate şi de interesele acestuia;
 diversificarea resurselor didactice, a surselor de informare; promovarea unei atitudini de
raportare critică la acestea;
 valorificarea potenţialului noilor tehnologii de informare şi comunicare, pentru a face
învăţarea atractivă, relevantă şi pentru a permite elevilor, ulterior, valorificarea
pedagogică a acestora;
 valorificarea conexiunilor cu alte discipline din curriculumul-ul oficial, dar şi cu
experienţele nonformale sau informale ale elevilor;
 proiectarea activităţilor didactice astfel încât să stimuleze gândirea critică, interpretarea
şi evaluarea ideilor, proiectelor şi situaţiilor educaţionale;
 crearea unui mediu plăcut de învăţare, bazat de respect reciproc, încredere, siguranţă,
stimă de sine, ataşament pentru profesia didactică.
Programa lasă cadrelor didactice libertatea selectării conţinuturilor efectiv utilizate la
clasă, a modului de organizare a activităţii de predare-învăţare şi evaluare.

5
RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE

* * * Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Programe Şcolare

pentru Disciplinele Pedagogice şi Psihologice, aprobat prin Ordin al Ministrului nr. 4875 /
06.11.2002, Bucureşti 2002.
1. AUSUBEL, D., ROBINSON, R., Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia pedagogică,
E.D.P., Bucureşti, 1981.
2. BÎRZEA, Cezar, Arta şi ştiinţa educaţiei, E.D.P., Bucureşti, 1995.
3. CERGHIT, Ioan, Modele de instruire alternative şi complementare, Ed. Aramis, Bucureşti,
2002.
4. CIOLAN, L. Dincolo de discipline. Ghid pentru învăţarea integrată/cross-curriculară.
Bucureşti: Centrul „Educaţia 2000+/Humanitas, 2003.
5. CIOLAN, L., Învăţarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Ed.
Polirom, Iaşi, 2008.
6. CREŢU, C., Curriculum diferenţiat şi personalizat, Ed. Polirom, Iaşi, 1998.
7. CRISTEA, S., Dicţionar de termeni pedagogici, E.D.P., Bucureşti, 1998.
8. CUCOŞ, C. (Coord.), Psihopedagogie pentru examenul de definitivare şi grade didactice, Ed.
Polirom, Iaşi, 1998.
9. DELACOUR, J. Introducere în neuroştiinţele cognitive. Iaşi: Ed. Polirom, 2001.
10. DUMITRU, Al.I., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă. Timişoara: Ed. de Vest,
2000. 11. D’HAINAUT, L. (Coord.), Programe de învăţământ şi educaţie permanentă, E.D.P.,
Bucureşti, 1981.
12. GAGNE, R., BRIGGS, L. J., Principii de design al instruirii, E.D.P., Bucureşti, 1977.
13. GAGNE, R., Condiţiile învăţării, E.D.P., Bucureşti, 1975.
14. JIGĂU, M. et al., Repere privind activitatea educativă. Ghid metodologic, MEC-CNC,
Bucureşti, 2001.
15. JINGA, Ioan, NEGREŢ, Ioan, Învăţarea eficientă, Ed. EDITIS, Bucureşti, 1994.
16. NEACŞU, I., Instruire şi învăţare, E.D.P., Bucureşti, 1999.
17. NECULAU, A., COZMA, T. (Coord.), Psihopedagogie pentru examenul de definitivat şi
gradul II, Ed. S. Haret, Iaşi, 1999.
18. OPREA, C., Strategii didactice interactive. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2007.
19. POTOLEA, D. Interdisciplinaritatea conţinutului învăţământului: tipologie şi câteva implicaţii.
Bucureşti: Revista de pedagogie, nr. 8, 1983.
20. POTOLEA, Dan, PĂUN, Emil, (Coord.) Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri
aplicative, Ed. Polirom, Iaşi, 2002.
21. VĂIDEANU, G., Educaţia la frontiera dintre milenii, Ed. Politică, Bucureşti, 1988.