Moara cu Noroc

Opera “Moara cu noroc” o nuvela realista cu scop moralizator care afirma principiile
existentei scriitorului. De asemenea este o nuvela psihologica, deoarece infatiseaza, prin
tehnici modern, consecintele nefaste ale setei de imbogatire si slabiciunile omenesti. Are ca an
de aparitie anul 1881, publicata in volumul “Novele din popor”.
Nuvela este o specia literara a genului epic in proza, avand dimensiuni cuprinse intre
poveste si roman in care conflictul este puternic, iar accentul cade pe conturarea personajului.
Titlul nuvelei "Moara cu noroc" este același cu numele hanului situat la o răscruce de
drumuri, iar precizarea nu este întâmplătoare pentru că marchează, totodată, o răscruce în
destinul eroilor. În cazul în care, moara este un loc înșelător, diabolic, care va "măcina"
destinul personajelor, iar norocul pe care îl aduce este doar aparent. În esență, ea este
purtătoare de ghinion.
Tema susține caracterul psihologic al nuvelei: efectele dezastruoase și dezumanizante
ale dorintei de învutire, pe fundalul societății ardelenesti de la sfârșitul secolului al XX-lea.
Problematica nuvelei se poate stabili din mai multe perspective. Din perspectiva socială,
nuvela prezintă încercarea lui Ghita de a-și schimba statutul social; din perspectiva
moralizatoarelor, prezinta dramaticul consecintelor sentimentului de invadare, scriitorul
considerand ca goana dupa avere duce la pierzanie. Din perspectiva psihologică, nuvela
prezintă conflictul interior al lui Ghita, care este sfăsiat de dorințe atât de puternice, atât de
contradictorii: dorința de a rămâne om cinstit, pe de o parte si dorința de a se îmbogăți alături
de Lica, pe de altă parte . Conflictul nuvelei este complex, de natură socială, psihologică și
morală.
Pespectiva narativa este obiectiva, deoarece relatarea faptelor se face la persoana a III-
a, de catre un narator extradiegetic. Pe lângă acest fapt, naratorul foloseste tehnica punctului
de vedere în intervențiile simetrice ale bătrânei, dar care exprimă cu autoritatea vârstei
mesajul moralizator al nuvelei. Înainte și după discursul propriu-zis, părintele spune cele două
replici - teze ale nuvelei, privitoare la sensul fericirii și la forța destinului: "Omul să fie mulțumit
de înfrângerea lui, pentru că, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea ta Te confrunți fericit "și" așa
le-a fost dat ".
Indicii spatio-temporali sunt bine precizati. Actiunea se desfasoara intr-un spatiu din
Transilvania ,,de la Ineu, drumul de tara o ia printre paduri". Timpul actiunii este cea de-a
doua jumatate a secolului XIX.
Actiunea nuvelei se desfasoara intr-un al doilea jumatate a secolului al XIX-lea, in zona
Aradului, pe parcursul unui an, intre doua perioade temporale cu valoare religioasa: de la
Sfantul Gheorghe pana la Pasti.
 Ghita, cizmar sarac, dar onest, muncitor și muncitor, hotaraste sa ia in arenda carciuma
de la Moara cu noroc, pentru a castiga rapid bani. Carciuma este asezată la rascruce de
drumuri, izolate de restul lumii, înconjurată de pustietati intunecoase. O vreme, la moara cu
noroc, afacerile merg bine, iar primele semne ale bunastarii si ale armoniei in care traieste
familia nu intarzie sa apara: Ghita traieste fericit alaturi de sotia sa, Ana si de cei doi copii, iar
batrana, mama Anei , vegheaza la liniștea familiei. Aparitia lui Lica Samadaul, șeful porcarilor și
al turmelor de porci din împrejurimi, tulbura echilibrul familiei. Din momentul apariției lui Lică,
începe procesul de instrainare a lui Ghita față de familie.
Din dorinta de a se imbogati, carciumarul se indeparteaza de Ana si devine treptat al lui
Lica la diverse nelegiuiri: jefuirea arendasului, uciderea unei femei si a unui copil. Retinut de
jandarmi, lui Ghita i se da drumul numai pe chezasie. Carciumarul se aliniaza cu jandarmul
Pintea, fost fierbinte si tovaras al lui Lica, pentru a da in vileag pe Samadau. Ghita nu este
sincer fata de Pintea, deoarece ii ofera dovezi ale vinovatiei lui Lica, dupa ce poate opri
jumatate din sumele aduse de acesta din urma.
La sarbatorile Pastelui, Ghita isi arunca sotia in bratul lui Lica, lasand-o la carciuma in
compania lui Samadaului, in timp ce el merge sa-i anunte pe gendar ca Lica sunt pe el banii
furati. Dezgustata de lasitatea soțului care se instalează de ea și de familie, Ana i se daruieste
lui Lica. Când se întoarce și realizează acest lucru, Ghita o ucide, iar el rundul lui este ucis de
Raut, din ordinul lui Lica. Un incendiu provocat de oamenii lui Lica mistuie carciuma de la
Moara cu noroc. Pentru a nu cadea viu în mâinile lui Pintea, Lica se sinucide, izbindu-se cu
capul unui copac. Singurele personaje care se supravietuiesc sunt batrana si copiii.
In incipit, personajul secundar mama lui Ana, povesteste despre faptul ca nu banii
conteaza ci linistea sufleteasca, dar nu se baga in viata tinerilor, lasand totul in voia destinului.
Ea defapt simtea frica de schimbare, de ceea ce va urma, mentionand “mi-e greu sa parasesc
coliba in care mi-am petrecut viata…ma cuprinde un fel de spaima”, dar nu-si paraseste copiii
si incearca sa se obisnuiasca cu ideea “si-mi vine sa rad cand mi-o inchipuiesc ca circiumarita”.
Inceputul este simetric cu finalul deoarece se regaseste in aceeasi ipostaza.
Finalul este reprezentat de reluarea incipitului prin faptul ca batrana pune seama
intamplarilor pe voia sortii si a destinului care isi urmeaza cursul. Batrana se regaseste din nou
la Moara cu noroc, impreuna cu copiii, dar de data asta regretand situatia in care se afla.
Ghiță este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici. Destinul lui il ilustreaza
consecintele nefaste ale sedintei de invatare. Complexitatea și capacitatea de a ne surprinde în
mod convingător fac din Ghiță un "personaj rotund". La început, Ghiță este un om energic, cu
gustul riscului, cizmar sărac, el hotărăște luarea în arendă a cârciumii de la Moara cu noroc,
pentru că dorește bunăstarea familiei sale și are capacitatea de a-și asuma responsabilitatea
destinului celorlalți. Cârciuma aduce profit, iar familia trăiește în bunăstare și armonie. Apariția
lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc, tulbură echilibrul interior al cârciumarului. Cu toate
acestea, se pare că Lică reprezintă un adevărat pericol pentru el și familia lui, Ghiță nu se
poate abține de la tentația îmbogățirii: "se gândea la câștigul pe care l-ar putea face în
prietenia lui Lică, a văzut banii în grămadă înainte sa și i se împăienjeneau parcă ochii ". La
început se crede că se poate lăsa la Lică, și își ia măsurile de precauție: merge la Arad să
cumpere două pistoale, se întoarce de doi câini pe care îi asumă împotriva turmelor de porci și
se angajează încă o slugă, pe Marti. Când Lică vine pe neașteptate la cârciumă, Ghiță își pune
în aplicare planul de apărare. Dar după ce câinii se îmblânzesc înaintea sămădătorului, tot așa
și cârciumarul se deschide lada cu bani.
Lică se caracterizează în mod direct: "Tu ești om Ghiță, om cu multă ură în sufletul tău, și ești
om cu minte: dacă ți-ai avea tovarăș pe tine, aș râde și de dracul, și de mumă-sa. Mă simt chiar
eu mai vrednic când mă știu alăturea cu un om ca tine ". Cu toate acestea, nu-i convine pe un
om care să nu-l cunoască și de aceea, treptat, să distrugă imaginea celorlalți despre cârciumar
ca om cinstit și onest.
Modurile de expunere au un rol complex. Dialogul contribuie la caracterizarea
personajelor, iar descrierea ofera o imagine a reperelor spatio-temporale.
Limbajul este regional, popular si arhaic. In text exista zicale si proverbe,mai ales folosite
de batrana mama, la inceput si la sfarsit.
In concluzie, opera literara “Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvela psihologica
deoarece are trasaturile unei vieti de familie, dar accentueaza si problematica patimii banului.