Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

Unitatea de învăţare nr. 4

TENSIUNI, STĂRI DE TENSIUNI, TENSIUNI PRINCIPALE

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 4 Tensiuni-2

4.1 Tensiunile din secţiunile pieselor Tensiuni-2
4.2 Convenţia de notare şi convenţia de semne pentru tensiuni Tensiuni-3
4.3 Ecuaţia de echivalenţă din secţiune Tensiuni-4
4.4 Starea liniară de tensiune Tensiuni-7
4.5 Poziţionarea tensiunilor tangenţiale Tensiuni-8
4.6 Starea plană de tensiune Tensiuni-8
4.7 Variaţia tensiunilor în raport cu un sistem de axe rotite Tensiuni-9
4.7.1 Demonstrarea principiului dualităţii tensiunilor tangenţiale Tensiuni-10
4.7.2 Determinarea expresiei de variaţie a tensiunii normale în raport cu un Tensiuni-11
sistem de axe rotite
4.7.3 Determinarea expresiei de variaţie a tensiunii tangenţiale în raport cu un Tensiuni-12
sistem de axe rotite
4.8 Direcţii principale. Tensiuni principale Tensiuni-12
4.8.1 Cazul tensiunilor normale Tensiuni-13
4.8.2 Cazul tensiunilor tangenţiale Tensiuni-15
4.9 Concluzii pentru practica experimentală Tensiuni-16
4.10 Cercul lui Mohr pentru starea plană de tensiuni Tensiuni-17
Test de autoevaluare Tensiuni-18
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 4 Tensiuni-18
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testul de autoevaluare Tensiuni-19
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 4 Tensiuni-20

Tensiuni - 1
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 4

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 4 sunt:

 Familiarizarea cu problematica tensiunilor mecanice
 Înţelegerea noţiunilor de stare liniară de tensiune şi de
stare plană de tensiune
 Înţelegerea aspectelor privind direcţiile principale şi
tensiunile principale
 Sublinierea aspectelor practice
 Aplicarea cu succes a unor elemente simple de calcul

4.1 Tensiunile din secţiunile pieselor

Considerăm o suprafaţă elementară dA din secţiunea transversală a unei piese. Pe

această suprafaţă elementară acţionează tensiuni normale (constante)  (perpendiculare pe
suprafaţă) şi tensiuni tangenţiale (constante)  (în planul suprafeţei). Însumând tensiunile 
pe suprafaţa elementară dA este obţinută forţa axială elementară dN . Similar, însumând
tensiunile  pe suprafaţa elementară dA este obţinută forţa elementară dT . Compunând
forţele elementare dN şi dT rezultă forţa elementară dF .
În general, o tensiune este definită ca raportul dintre o forţă elementară şi aria
dF
elementară pe care acţionează această tensiune fiind p  .
dA

Figura 4.1 – Tensiuni normale şi tensiuni tangenţiale

Există două categorii de tensiuni:

1. tensiuni normale produse de solicitările de întindere-compresiune şi încovoiere
2. tensiuni tangenţiale produse de solicitarea de forfecare şi de răsucire.

2 – Tensiuni
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

După cum rezultă din definiţie, tensiunea poate fi asemănată cu o presiune, pentru
1N
tensiune fiind folosită aceeaşi unitate de măsură, adică 1 Pa  sau, ca unitate derivată
1 m2
1N
1 MPa  .
1 mm 2
Tensiunile sunt dependente de suprafaţa pe care acţionează. Nu se pot compune
direct ci doar prin intermediul forţelor elementare pe care le generează. Se spune că
tensiunile sunt tensori de ordinul 2.
Una dintre problemele fundamentale din rezistenţa materialelor se referă la deducerea
legilor de variaţie ale acestor tensiuni în secţiunea de calcul.

4.2 Convenţia de notare şi convenţia de semne pentru tensiuni

Pentru a identifica tensiunea tangenţială orientată de-a lungul unei axe de coordonate
se foloseşte următoarea convenţie de notare a tensiunilor tangenţiale:
 tensiunea tangenţială are doi indici: i1 şi i2 , deci are forma  i1 i2 ;
 primul indice reprezintă axa după care este direcţionată tensiunea tangenţială, adică axa
Y în cazul din figurile 4.8 şi Z în cazul din figura 4.9;
 cel de al doilea indice reprezintă axa perpendiculară pe secţiunea care conţine tensiunea
tangenţială respectivă, adică axa X în cazul din figurile 4.8 şi 4.9.
Rezultă deci notaţiile:  YX şi  ZX .
dF
Pentru a deduce expresiile tensiunilor  şi  se foloseşte expresia p  , de unde
dA
rezultă:
dN

dA
dT
 .
dA
Similar eforturilor pentru care există o regulă de notare şi o convenţie de semne, şi în
cazul tensiunilor există convenţia de notare prezentată anterior cât şi o convenţie de semne.
În mod sintetic, o tensiune convenţional pozitivă creează un efort convenţional pozitiv, fiind
util să folosim relaţionarea dintre tensiune convenţional pozitivă şi forţă (efort) convenţional
pozitivă. Astfel, pentru a deduce semnul unei tensiuni trebuie analizat semnul forţei care
rezultă din acea tensiune.
Avem deci setul de reguli:
  0 dacă N  0 ,
 YX  0 dacă TY  0 ,
 ZX  0 dacă TZ  0 .
Pentru cazul plan, aceste reguli pot fi prezentate sintetic folosind reprezentarea din
figura de mai jos, similară convenţiei de semne pentru eforturi în cazul plan.

Tensiuni - 3
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

Figura 4.2 – Convenţia de semne pentru tensiuni în cazul plan

Din considerente didactice în figura anterioară nu sunt incluse şi tensiunile care

acţionează pe feţele orizontale, acestea urmând a fi prezentate ulterior.

4.3 Ecuaţia de echivalenţă din secţiune

O ecuaţie de echivalenţă reprezintă o relaţie între o tensiune şi efortul corespunzător

din acea secţiune. Pentru a deduce ecuaţiile de echivalenţă se foloseşte schema de calcul
din figura de mai jos.

Figura 4.3 – Schemă de calcul pentru deducerea ecuaţiilor de echivalenţă

Prima observaţie legată de schema de calcul se referă la poziţionarea sistemului de

axe care este identică cu cea folosită în cazul caracteristicilor geometrice ale secţiunilor.
În schema de calcul sunt prezentate şi eforturile care sunt orientate în sensurile
convenţional pozitive pentru această secţiune, adică în sens opus axelor după care sunt
 Efort
direcţionate, fiind respectată convenţia .
 Axa

4 – Tensiuni
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

În cadranul în care ambele coordonate sunt pozitive Y  0 , Z  0 se consideră la

distanţă arbitrară de axe o arie elementară dA .
Pe această arie elementară există tensiunile normale  şi tensiunile tangenţiale  .
Aria fiind infinit mică, se consideră că tensiunile  şi  sunt constante pe dA .
Însumarea tensiunilor normale  pe aria elementară dA din secţiune duce la crearea
efortului axial elementar dN , poziţionat în centrul de greutate al ariei elementare.
dN    dA (4.1)
Reducând efortul elementar dN în centrul de greutate al secţiunii se obţin momentele
elementare dM Y şi dM Z .
Pentru a deduce semnele expresiilor momentelor elementare se urmăreşte sensul în
care se roteşte secţiunea în raport cu axa curentă şi se utilizează “regula” triedrului drept.

Figura 4.4 – Schemă de calcul pentru deducerea semnului momentului încovoietor

elementar dMY

Astfel, în raport cu axa Y , sub influenţa forţei dN jumătatea inferioară a secţiunii

“iese” din pagină în timp ce jumătatea superioară “intră” în pagină. Conform acestui sens de
rotaţie axa X se roteşte spre axa Z , triedrul înaintând în sensul  Y . Conform convenţiei de
 Efort
semne , momentul dM Y este convenţional pozitiv, deci
 Axa
dM Y  dN  z (4.2).
Similar, în raport cu axa Z , sub influenţa forţei dN jumătatea din dreapta a secţiunii
“iese” din pagină în timp ce jumătatea din stânga “intră” în pagină.

Figura 4.5 – Schemă de calcul pentru deducerea semnului momentului încovoietor

elementar dMZ

Conform acestui sens de rotaţie axa X se roteşte spre axa Y , triedrul înaintând în
 Efort
sensul  Z . Conform convenţiei de semne , momentul dM Z este convenţional
 Axa
negativ. Pentru a respecta regula conform căreia o tensiune convenţional pozitivă, în acest
caz  creează un efort convenţional pozitiv, în acest caz dM Z , relaţia trebuie să conţină
semnul "-", adică
dM Z  dN  y (4.3).

Tensiuni - 5
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

Similar cu efortul dN , prin însumarea tensiunilor tangenţiale  pe o arie elementară

dA din secţiune duce la crearea efortului axial elementar dT , poziţionat în centrul de
greutate al ariei elementare.
dT    dA (4.4)
Reducând efortul elementar dT în centrul de greutate al secţiunii se obţine momentul
elementar dM X . Astfel,
dM X  dT  r (4.5).
Pentru a obţine expresiile eforturilor, trebuie însumate eforturile elementare pentru
întreaga secţiune. În cazul general secţiunea are o formă neregulată iar însumarea
reprezintă, de fapt, o operaţie de integrare. Astfel, avem expresiile:

N   dN     dA (4.6)
A A

TY   dTY (4.7)
A

TZ   dTZ (4.8)
A

M X   dM X   dT  r    r  dA (4.9)
A A A

M Y   dM Y   dN  z     z  dA (4.10)
A A A

M Z   dM Z    dN  y      y  dA (4.11)
A A A

Relaţiile anterioare poartă denumirea de ecuaţii de echivalenţă.

4.4 Starea liniară de tensiune

Această stare de tensiune are drept caracteristică proprietatea că tensiunile de

aceeaşi natură sunt orientate după aceeaşi direcţie.

Figura 4.6 – Stare liniară de tensiune în cazul solicitării de întindere pură

6 – Tensiuni
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

În figura 4.6 este prezentată o bară de secţiune constantă supusă la întindere de către
forţele convenţional pozitive F . În mod evident, în bară se formează tensiunile normale  ,
pozitive şi orientate pe direcţia forţelor F .

Figura 4.7 – Stare liniară de tensiune în cazul solicitării de încovoiere pură

În figura 4.7 este prezentată o bară de secţiune constantă supusă la încovoiere pură
de către momentele convenţional pozitive M Y . După cum se va demonstra în capitolul
dedicat solicitării de încovoiere, se formează tensiunile normale  care variază liniar şi sunt
orientate pe direcţia axului barei.
Acestea sunt două exemple în care întâlnim o stare liniară de tensiune.

4.5 Poziţionarea tensiunilor tangenţiale

Pe baza regulii din figura 4.2 şi a convenţiei de notare pentru tensiuni tangenţiale, pe
feţele verticale ale paralelipipedului elementar din figura de mai jos tensiunile tangenţiale
sunt orientate în sensurile forţei tăietoare convenţional pozitive.

Figura 4.8 – Ilustrare a principiului dualităţii tensiunilor tangenţiale

Pentru feţele orizontale considerăm drept referinţe tensiunile tangenţiale de pe feţele

verticale, în raport cu care tensiunile tangenţiale orizontale converg sau diverg simultan faţă
de muchia comună. Astfel, faţă de muchia din colţul din stânga-sus tensiunile verticale  ZX
„converg‟, deci şi tensiunile orizontale  ZX „converg‟ către această muchie. Aceleaşi observaţii
se aplică şi pentru muchia din colţul din dreapta-jos.
Această poziţionare a tensiunilor tangenţiale poartă denumirea de „principiul dualităţii
tensiunilor tangenţiale‟ şi va fi demonstrat în paragraful următor.
Tensiuni - 7
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

De reţinut!

Regula 1: Tensiunile convenţional pozitive sunt orientate în

sensurile forţelor interne (eforturilor) convenţional pozitive
care le generează.
Regula 2: Tensiunile normale convenţional pozitive „trag‟ de
secţiune, tind să „umfle‟ domeniul de calcul infinitesimal,
observaţie utilă în înţelegerea poziţionarea tensiunilor în
teoria elasticităţii.
Regula 3: Tensiunile tangenţiale sunt poziţionate pe baza
regulii 1 pentru TY, TZ şi apoi conform principiului dualităţii
tensiunilor tangenţiale.

4.6 Starea plană de tensiune

Se consideră o bară dreaptă rezemat-articulată, figura 4.9. La distanţă x faţă de
extremitatea din stânga se consideră o creştere infinit mică d x . La capetele intervalului de
lungime d x sunt poziţionate eforturile TZ şi M Y orientate în sensurile convenţional pozitive.
La distanţă z faţă de axa x , se consideră creşterea inifinit mică d z . Pe feţele
elementului de volum delimitat de distanţele d x şi d z sunt poziţionate tensiunile normale şi
tangenţiale corespunzătoare, orientate în sensurile convenţional pozitive. Astfel, tensiunile
 X sunt orientate astfel încât prin însumare să rezulte o forţă axială N convenţional pozitivă.
Tensiunile  ZX sunt poziţionate astfel încât prin însumare să rezulte o forţă tăietoare TZ
convenţional pozitivă. Pentru tensiunile  XZ se consideră sensurile din figura de mai jos, pe
baza respectării principiului dualităţii tensiunilor tangenţiale.

Figura 4.9 – Apariţia tensiunilor în secţiunile barelor

8 – Tensiuni
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

În mod evident, datorită faptului că bara este în echilibru ca întreg, şi părţile sale sunt
în echilibru, deci elementul ABCD este în echilibru. Mai mult, şi elementul ABD este în
echilibru.

4.7 Variaţia tensiunilor în raport cu un sistem de axe rotite

Considerăm elementul ABD, în echilibru, şi identificăm tensiunile de pe suprafeţele

acestuia. Din considerente de generalitate considerăm şi tensiunea  Z care nu apare în
desenul anterior. Pe suprafaţa înclinată BD apare tensiunea normală   şi tensiunea
tangenţială   , figura 4.10.
Se pune problema determinării expresiei de variaţie a tensiunilor   şi   în funcţie de
celelalte tensiuni şi de unghiul  .
În mod evident, tensiunile nu sunt vectori, deci nu li se pot aplica reguli de compunere
vectorială.
Pentru a obţine relaţii între tensiuni se procedează în felul următor:
 se observă şi se calculează suprafeţele pe care acestea sunt poziţionate;
 se calculează forţele rezultate din însumarea tensiunilor pe suprafeţele corespunzătoare;
 se pun condiţiile de echilibru static.
Pentru a aplica metodologia anterioară se consideră o prismă rezultată din triunghiul
ABD translatat pe o distanţă unitară. Toate realţiile de calcul deduse pentru această prismă
sunt generale, deşi lăţimea considerată este 1.

Figura 4.10 – Distribuţia tensiunilor pe o prismă izolată din bară şi

forţele care apar pe feţele prismei

Se notează aria suprafeţei înclinate BD cu dA . Rezultă că aria suprafeţei orizontale

AB este dA  sin   , iar aria suprafeţei verticale AD este dA  cos  .
Tensiuni - 9
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

Notăm:
 P - centrul de greutate al ariei suprafeţei verticale;
 R - centrul de greutate al ariei suprafeţei orizontale;
 O - centrul de greutate al ariei suprafeţei înclinate.
Forţele care solicită prisma sunt poziţionate în centrele de greutate ale suprafeţelor
corespunzătoare şi au expresiile:
a) pe direcţie orizontală: dN1   X  dA  cos , dT2   XZ  dA  sin ;
b) pe direcţie verticală: dT1   ZX  dA  cos  , dN 2   Z  dA  sin  ;
c) pe suprafaţa înclinată: dN     dA , dT     dA .
În principiu, calculul următor decurge astfel
 se pune condiţia de echilibru  M iO  0 , pentru a demonstra principiul dualităţii
tensiunilor tangenţiale;
 se pune condiţia ca suma tuturor forţelor proiectate pe direcţia forţei dN să fie nulă şi
rezultă expresia de variaţie a tensiunii   ;
 se pune condiţia ca suma tuturor forţelor proiectate pe direcţia forţei dT să fie nulă şi
rezultă expresia de variaţie a tensiunii   .

4.7.1 Demonstrarea principiului dualităţii tensiunilor tangenţiale

Se consideră prin reducere la absurd că tensiunea  XZ de pe latura AB a elementului

ABD este orientată de la A către B.
Deoarece prisma este în echilibru, se pune condiţia ca suma de momente în raport cu
punctul O să fie nulă. Nu vor da moment încovoietor forţele dN1 , dN 2 , dN , dT fiindcă
dreptele suport ale acestor forţe trec prin punctul O, deci braţul momentului este zero. Relaţia
se scrie:
 M iO  0  dT 
 PO  dT2  RO  0 ,
1  
sens orar sens orar,
conform ipotezei

AB BD  sin   AD BD  cos 
unde PO   , RO   şi  ZX   XZ .
2 2 2 2
Relaţia devine
BD  sin   BD  cos 
 ZX  dA  cos    XZ  dA  sin  

 0,
2 
2
ZX

adică,

ZX  dA
  sin   cos  BD  0 .
  
0 0 0
0 0

Rezultă concluzia absurdă că o mărime nenulă este nulă. Deci presupunerea făcută
este falsă. Deci tensiunea  XZ de pe latura AB a elementului ABD este orientată de la B către
A, fiind astfel demonstrat principiul dualităţii tensiunilor tangenţiale.

10 – Tensiuni
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

4.7.2 Determinarea expresiei de variaţie a tensiunii normale în raport cu un

sistem de axe rotite

Pentru a determina expresia de variaţie a tensiunii normale   se pune condiţia ca

suma tuturor forţelor pe direcţia forţei dN să fie nulă. Se observă faptul că forţele dN şi
dT sunt perpendiculare, deci proiecţia unei forţe pe dreapta suport a celeilalte este nulă.
Conform figurii anterioare:
• forţa dN1 se proiectează în sens contrar forţei dN folosind funcţia cos  ;
• forţa dT1 se proiectează în sens contrar forţei dN folosind funcţia sin  ;
• forţa dN 2 se proiectează în sens contrar forţei dN folosind funcţia sin  ;
• forţa dT2 se proiectează în sens contrar forţei dN folosind funcţia cos  .
Relaţia de echilibru este:
dN  dN1  cos   dT1  sin   dN 2  sin   dT2  cos   0
Făcând înlocuirile de rigoare rezultă:
   dA   X  dA  cos  cos    ZX  dA  cos  sin   
  Z  dA  sin   sin     ZX  dA  sin   cos 
adică
    X  cos 2    2  XZ  sin   cos    Z  sin2   .
Exprimăm pătratele funcţiilor trigonometrice prin unghiul dublu. Astfel,
 2 1  cos2   
 sin   
cos2     cos 2    sin2    2  cos 2    1  1  2  sin2     2
1  cos2   
,
cos   
2

 2
sin2     2  sin   cos  .
Rezultă
1  cos2    1  cos2   
   X  Z    XZ  sin2    ,
2 2
adică,
 X Z  X Z
    cos2      XZ  sin2    (4.14).
2 2

4.7.3 Determinarea expresiei de variaţie a tensiunii tangenţiale în raport cu

un sistem de axe rotite

Pentru a determina expresia de variaţie a tensiunii tangenţiale   se pune condiţia ca

suma tuturor forţelor pe direcţia forţei dT să fie nulă.
Conform figurii anterioare:
• forţa dN1 se proiectează în sens contrar forţei dT folosind funcţia sin  ;

Tensiuni - 11
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

• forţa dT1 se proiectează în sensul forţei dT folosind funcţia cos  ;

• forţa dN 2 se proiectează în sensul forţei dT folosind funcţia cos  ;
• forţa dT2 se proiectează în sens contrar forţei dT folosind funcţia sin  .
Relaţia de echilibru este:
dT  dN1  sin   dT1  cos   dN 2  cos   dT2  sin   0
Făcând înlocuirile de rigoare rezultă:
   dA   X  dA  cos  sin     ZX  dA  cos  cos  
  Z  dA  sin   cos    ZX  dA  sin   sin  
adică
    X  sin  cos    Z  sin  cos   XZ  cos 2    sin 2  
rezultând
 
 X   Z   2  sin  cos     
 cos 2    sin 2   ,
XZ
2
deci
 
 X   Z   sin2       cos2    (6.15).
XZ
2

4.8 Direcţii principale. Tensiuni principale

Odată deduse expresiile de variaţie ale tensiunilor   şi   se pune problema
determinării direcţiei pe care aceste tensiuni sunt maxime şi valorile efective ale acestor
maxime.
Ţinând cont de semnificaţia derivatei unei funcţii, pentru ambele tensiuni metoda
constă în parcurgerea următoarelor etape:
 se derivează expresia tensiunii în funcţie de variabila  , notată aici f   şi rezultă
funcţia f I   ;
 se rezolvă ecuaţia f I    0 şi rezultă soluţiile 1, 2 denumite direcţii principale;
 se înlocuiesc soluţiile 1, 2 în expresia funcţiei iniţiale şi valorile obţinute se numesc
tensiuni principale.
În continuare este aplicată această metodă pentru tensiunea normală şi pentru
tensiunea tangenţială.

4.8.1 Cazul tensiunilor normale

Expresia tensiunii normale pentru o direcţie  este (6.14), adică:

 Z  X Z
  X   cos2      XZ  sin2    .
2 2
Derivând această expresie rezultă
d    Z
  1  X  2  sin 2      XZ  2  cos 2    
d 2
  X   Z   sin 2     2  XZ  cos 2   
12 – Tensiuni
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

d  sin 2  2  XZ
Rezolvând ecuaţia  0 rezultă tg 2    , deci
d cos2   X   Z
2  XZ
tg 2   (4.16).
 X  Z
Soluţiile sunt:
 1  2   XZ 
1  arctg  
2   X   Z 
 (4.17).
    
 2 1
2
Aceste unghiuri se numesc direcţii principale.
Pentru a înlocui aceste valori în expresiile (4.14), trebuie calculate unghiurile sin 2  1 
şi cos2  1  în funcţie de (4.16). Trebuie deci folosite relaţiile care exprimă funcţiile sin   şi
cos  în funcţie de tg   . Deducem aceste funcţii folosind relaţiile de bază dintre funcţiile
trigonometrice:
tg 2    12  sec 2  

 cos   
1
sec  
1  ;
cos     1  tg 2
 
în plus
tg  
sin   tg   cos   sin     .
1  tg 2  
Rezultă că
 2  XZ



2  XZ 
tg 2  1    X  Z   X   Z  2  XZ
sin 2  1      
1  tg 2  1 
2
 2  XZ 
2
 X   Z 2  4  XZ2  X   Z 2  4  XZ2
1   
  X  Z   X   Z 
 X  Z Prin
cos2  1   
1 1 1
  
1  tg 2  1 
2
 2  XZ 
2
 X   Z   4 
2 2
 X   Z  2
 4  2

1   
XZ XZ

  X  Z   X   Z 
înlocuire rezultă
 X  Z  X  Z
    cos2  1    XZ  sin 2  1  ,
1
2 2
adică
 X  Z  X  Z   X   Z    2  XZ 
        XZ   ,
1
2 2 
  X   Z   4  XZ 
2 2 
  X   Z   4  XZ 
 2 2 

deci

 
 X  Z

 X   Z 2  4  XZ2 
 X  Z

1
 X   Z 2  4  XZ2
2 2   X   Z   4  XZ 2 2
1 2 2

Avem deci tensiunile

Tensiuni - 13
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

 X  Z
 1, 2  
1
 X   Z 2  4  XZ2 (4.18),
2 2
denumite tensiuni normale principale.
Observaţie:
  Z 1
1   2  X   X   Z 2  4  XZ2   X   Z  1  X   Z 2  4  XZ2 
2 2 2 2
 X  Z  X  Z
    X  Z
2 2
deci
 X   Z  1   2
cea ce semnifică faptul că suma tensiunilor normale pe o direcţie oarecare,  X   Z ,
reprezintă un invariant la rotaţia axelor, deoarece este egală cu  1   2 , valori maxime,
unice.
Pentru direcţiile principale anterior determinate, tensiunile tangenţiale corespunzătoare
au valorile:
   Z   sin 2       cos2    
 1  X 1 XZ 1
2
   Z   
 X
2  XZ  
   XZ  
 X   Z  

2   X   Z 2  4  XZ 2    X   Z 2  4  XZ
2 
   
2   X   Z   XZ 2   X   Z   XZ
  0
 X   Z   4  XZ
2 2
 X   Z 2  4  XZ2
 X  Z
Deci pentru   1 pentru care  1, 2  
1
 X   Z 2  4  XZ2 , tensiunea
2 2
tangenţială este
  0
1
(4.19)
Concluzie: pe direcţiile tensiunilor normale principale tensiunile tangenţiale sunt
nule.

4.8.2 Cazul tensiunilor tangenţiale

Expresia tensiunii tangenţiale pentru o direcţie  este (4.15), adică:

  X
   Z   sin2       cos2    .
XZ
2
Derivând această expresie rezultă
d   X   Z
  2  cos 2      1  XZ  2  sin 2    
d 2
  X   Z   cos 2     2  XZ  sin 2   
d  sin 2    Z
Rezolvând ecuaţia  0 rezultă tg 2    X , deci
d cos2  2  XZ

14 – Tensiuni
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

 X  Z
tg 2    (4.20).
2  XZ
Direcţiile principale în cazul tensiunilor tangenţiale sunt:
 1   X  Z 
1  arctg   
2  2  XZ 
 (4.21).
    
 2 1
2
Comparând relaţiile (4.16) şi (4.20) se observă că produsul tangentelor este egal cu
 1, deci diferenţa dintre cele două unghiuri este egală cu un unghi drept.
Pentru unghiurile deduse anterior rezultă că
  X  Z
 


 X   Z 
tg 2  1   2  XZ  2  XZ   X  Z
sin 2  1      
1  tg 2  1 
2
   Z 
2
 X   Z 2  4  XZ2  X   Z 2  4  XZ2
1    X 
 2  XZ  2  XZ 
2  XZ
cos2  1   
1 1 1
  
1  tg 2  1 
2
   Z 
2
 X   Z   4  XZ2
2
 X   Z 2  4  XZ2
1    X 
 2  XZ  2  XZ 
Prin înlocuire rezultă
   Z   sin 2       cos2    
 1  X 1 XZ 1
2
   Z   
 X
 X   Z  
   XZ

 
2  XZ 

2 
  X   Z   4  XZ 
2 2  
  X   Z 2  4  XZ2 

1  X   Z   4  XZ
22
 
1
 X   Z 2  4  XZ2
2    2  4  2 2
X Z XZ

Deci tensiunile tangenţiale principale sunt:

 1, 2    X   Z 2  4  XZ
1 2
(4.22).
2
Pentru direcţiile principale (4.21), tensiunile normale sunt:
  Z  X  Z
 1  X   cos 2  1    XZ  sin 2  1  
2 2
  Z  X  Z  2  XZ    X   Z  
 X       XZ   
2 2   X   Z 2  4  XZ 2    X   Z 2  4  XZ2 
   
  Z
 X 
 X   Z   XZ   X   Z  XZ   X   Z
2    2  4  2X Z    2  4  2
XZ
2
X Z XZ

Deci tensiunile normale corespunzătoare tensiunilor tangenţiale principale sunt:

  Z
 1, 2  X (4.23).
2

Tensiuni - 15
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

4.9 Concluzii pentru practica experimentală

Există o serie de situaţii practice când, pe baza valorilor tensiunilor determinate

experimental trebuie determinate direcţiile şi tensiunile principale.

Figura 4.11 – Direcţii şi tensiuni principale

Pe baza documentaţiei tehnice TN715 de la firmaVISHAY, putem considera

următoarele relaţii de calcul:
1 2 
  arctg
2 x  y
Dacă  x   y 0 atunci   1 .
Dacă  x   y 0 atunci    2 .
Tensiunile principale sunt calculate cu relaţia:
  y 1
1, 2  x   x   y 2  4  2
2 2
Documentaţia respectivă conţine informaţii şi mai detaliate, referitoare la deformaţii,
care sunt determinate experimental folosind traductori tensometrici.

4.10 Cercul lui Mohr pentru starea plană de tensiuni

Toate relaţiile anterioare referitoare la direcţii şi tensiuni principale, pot fi deduse pe
baza relaţiilor geometrice existente în construcţia de mai jos, denumită „Cercul lui Mohr‟.

16 – Tensiuni
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

Figura 4.12 – Cercul lui Mohr pentru tensiuni

Astfel, avem următoarele relaţii geometrice:

 2  X Z
OC  1   1   2   X   Z
2 2
MM l  1   2 PP l  X   Z
R  ; R  CN  NP 2  CP 2 ; NP   XZ ; PC  
2 2 2 2

  Z 
2

Deci R   2
XZ  X  
1
 X   Z 2  4   XZ2
 2  2
  X Z
   2   X   Z  1  R  Z
Ştiind că  1   2 , deci  1, 2  X  R , unde
 1   2  2  R  X Z 2
 2  R
 2
R
1
 X   Z 2  4   XZ2 , deci  1,2   X   Z  1  X   Z 2  4   XZ2
2 2 2
Mai mult, din triunghiul dreptunghic NCP avem
 XZ 2   XZ
tg 2    
NP
  .
CP   X   Z   X   Z
 
 2 
Tensiunea tangenţială maximă corespunde distanţei maxime de pe cerc în raport cu
axa orizontală, adică raza R , deci  1, 2   R . Rezultă că

 1, 2  
1
 X   Z   4   XZ
2 2
.
2

Tensiuni - 17
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

Test de autoevaluare 4.1

1. Definiţi ce este o tensiune.
2. Câte tipuri de tensiuni există?
3. Cum pot fi „compuse‟ tensiunile şi de ce este folosită această metodă?
4. Ce semnificaţie au indicii tensiunii tangenţiale?
5. Care este unitatea de măsură pentru tensiuni?
6. Cum sunt poziţionate tensiunile normale convenţional pozitive?
7. Cum sunt poziţionate tensiunile tangenţiale convenţional pozitive?
8. Ce reprezintă ecuaţia de echivalenţă?
9. Ce eforturi produc tensiuni normale?
10. Ce eforturi produc tensiuni tangenţiale?
11. Ce este definitoriu stării liniare de tensiune?
12. Cum este definită starea plană de tensiune?
13. Care este principiul metodologiei de calcul pentru deducerea
expresiei tensiunii care apare pe o faţă înclinată?
14. Care este principiul de calcul pentru determinarea direcţiilor şi
tensiunilor principale?
15. Care este semnificaţia direcţiilor principale şi a tensiunilor principale?
16. Ce reprezintă  X   Z ?
17. Ce mărimi se reprezintă pe axa orizontală, respectiv verticală în
cercul lui Mohr pentru tensiuni?
18. Care este utilitatea cercului lui Mohr?

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 4

1. Să se calculeze valorile direcţiilor şi tensiunilor principale şi să se
reprezinte pe cercul lui Mohr, pentru următoarele seturi de date
 X  25 MPa  X  20 MPa  X  25 MPa  X  25 MPa
   
a.   Z  20 MPa ; b.   Z  25 MPa ; c.   Z  20 MPa ; d.   Z  25 MPa ;
  15 MPa   15 MPa   0 MPa   15 MPa
 XZ  XZ  XZ  XZ
 X  20 MPa  X  25 MPa  X  20 MPa  X  0 MPa
   
e.   Z  20 MPa ; f.   Z  20 MPa ; g.   Z  35 MPa ; h.   Z  0 MPa ;
  0 MPa   15 MPa   15 MPa   0 MPa
 XZ  XZ  XZ  XZ
 X  20 MPa  X  10 MPa  X  10 MPa  X  50 MPa
   
i.   Z  30 MPa ; j.   Z  10 MPa ; k.   Z  10 MPa ; l.   Z  20 MPa .
  15 MPa   10 MPa   10 MPa   10 MPa
 XZ  XZ  XZ  XZ

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele

de autoevaluare
dF
1. p  , un tensor de ordinul 2.
dA
2. Normale  şi tangenţiale  .
18 – Tensiuni
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

3. Prin intermediul forţelor pe care le generează deoarece tensiunile

sunt aplicate asupra unor suprafeţe diferite ca valoare şi poziţie.
4.  i1 i2 , i1 este axa paralelă cu  , i 2 este axa perprndiculară pe faţa
care conţine  .
1N 1N
5. 1 Pa  sau 1 MPa 
1 m2 1 mm 2
6. Conform regulii, o tensiune convenţional pozitivă este poziţionată în
lungul forţei interne (efortului) convenţional pozitiv care o generează,
deci  este poziţionată de-a lungul forţei axiale convenţional pozitive.
7. Conform principiului dualităţii tensiunilor tangenţiale.
8. O ecuaţie de echivalenţă reprezintă o relaţie între o tensiune şi
efortul corespunzător din acea secţiune.
9. Tensiunile normale  sunt produse de eforturile N , M Y şi M Z .
10. Tensiunile tangenţiale  sunt produse de eforturile TY , TZ şi M X .
11. Tensiunile de aceeaşi natură sunt orientate după aceeaşi direcţie.
12. Toate tensiunile sunt nule, cu excepţia  X ,  Z şi  XZ .
13. Din solidul deformabil în echilibru se extrage o prismă în echilibru
pe a cărei faţă înclinată sunt aplicate tensiunile convenţional pozitive
  şi   .
14. Este o problemă de determinare a extremului funcţiei    ,
respectiv    , pe baza condiţiei ca diferenţiala să fie nulă.
15. Tensiunile principale  1, 2 reprezintă valorile extreme ale tensiunii
normale (pentru care   0 ) iar direcţiile principale sunt unghiurile sub
care sunt orientate tensiunile principale faţă de poziţia curentă?
16.  X   Z   1   2 , deci reprezintă un invariant la rotaţia axelor
deoarece  1 ,  2 sunt valori maxime, unice.
17. Pe axa orizontală se reprezintă tensiunea normală  iar pe axa
verticală se reprezintă tensiunea tangenţială  .
18. Regulă mnemotehnică, suport grafic în înţelegerea fenomenului
reprezentat de starea de tensiune care trebuie studiată.

Bibliografie
P. P. Teodorescu - Probleme plane în teoria elasticităţii, Editura
Academiei RPR, Bucureşti, 1961

S. D. Ponomariov, V. L. Biderman, K. K. Liharev, K. Konstantinovici,

Calculul de rezistenţă în construcţia de maşini, Editura Tehnică,
Bucureşti, Vol I, II, III, 1963-1964

Coord: D. R. Mocanu, P. S. Theocaris, C. Atanasiu, L. Boleanţu, M.

Buga, C. Burada, I. Constantinescu, N. Iliescu, D. R. Mocanu, I.

Tensiuni - 19
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

Păstrăv, M. Teodoru - Analiza experimentală a tensiunilor, Volumul 1:

Bazele teoretice ale metodelor tensometrice şi indicaţii practice privind
utilizarea acestora, Editura Tehnică, Bucureşti, 1976

Gheorghe Buzdugan – Rezistenţa materialelor, Editura Academiei RSR,

Bucureşti, 1986.

Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, Curs şi Aplicaţii, Editura fundaţiei

“Andrei Şaguna”, 2004, 422 pag, ISBN 973-8146-38-0

Emil Oanţă – Nav_Subiecte_RezMat.pdf, documentaţie online

* * * - STCW Model Course 7.03 – Officer in Charge of a Navigational

Watch

* * * - TechNote 515: Strain Gage Rosettes - Selection, Application and

Data Reduction, VISHAY INSTRUMENTS, Measurement Group Inc.,
USA

20 – Tensiuni
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă