Sunteți pe pagina 1din 134
Viitorul Norbert lieth iy Norbert Lieth Viitorul crestinului — @) STRIGATUL DE LA MIEZUL NOPTII Nasterea din nou Atunci cand vrem sa vorbim despre viitorul crestinului, tre- buie sa incepem cu nasterea din nou, fiindca ea marcheaza inceputul viitorului crestinului. Prin nasterea din nou totul devine nou si atunci se deschide usa cerului. Prin nasterea din nou omul dobandeste o perspectiva complet diferita, o speranta vie si noua. El asteapta viitorul glorios pregatit de Dumnezeu. Un om care traieste in lumea aceasta fara Dumnezeu, se afla intotdeauna, constient sau inconstient, in fata urma- toarei realitati: «Astazi incepe restul vietii mele». De aceea, acesti oameni devin adeseori tristi, ba chiar depresivi. Ei sunt cuprinsi de teamé, iar intrebarile si framantarile lor se inmultesc: «Ce se intampla cu mine, atunci cand mor? Ce urmeaza dupa aceea?» Dimpotriva, un om care L-a gasit pe Isus, care L-a primit in viata lui si care a fost ndscut din nou, marturiseste: «Viata mea are un Viitor!» Fiindca este asa, noi ne indreptam spre o tinerete vesnica. De fapt, nu mai imbatranim. Desigur, anii pe pamant se scurg repede, dar apoi ne indreptam spre tineretea vesnica - vom fi pentru totdeauna cu Isus! fn Sfan- ta Scriptura viitorul crestinului este prezentat astfel: «Si Sagaduinta pe care ne-a facut-o El este aceasta: viata vesnicd» (1 Ioan 2,25). Ne bucuram foarte mult de acest lucru«... in nddejdea slavei lui Dumnezeu» (Rom. 5,2). in calitate de copii ai Sai avem, intr-adevar, toate motivele sa ne bucuram. Cu toate acestea, este greu sd ne imagindm ce ne-a pregatit El in cer. Incerc sa exprim in cuvintele mele ceea ce se afirma in 1 Tim. 4,8-9: «Evlavia, adica faptul de a fi mantuit in Dumnezeu, de a fi salvat prin Isus, are promisiunea vietii prezente si a celei viitoare. Cine fl are pe Isus, acela are deja viata si o are si pe cea viitoare si acest cuvant, care ne 5 este dat prin Isus, care este Cuvantul, este adevarat si de aceea, vrednic de a fi acceptat.» Iata de ce, toti oamenii din lumea aceasta ar trebui sa spund: «Doamne, as dori sa fiu al Tau». Aceasta este singura decizie care merita cu adevarat efortul - avand efecte pana in vesnicie. Acum insd, daca vorbim despre nagterea din now gi despre viitorul crestinului, trebuie sa ne intoarcem la Creatie. 1. Starea omului inainte de cdderea in pacat Despre starea omului inainte de cdderea in pacat citim in primele trei capitole din Geneza. Din cuprinsul acestora spi- cuim doar cateva lucruri: Crearea omului. Dumnezeu 1-a creat pe om in ziua a sasea: «Apoi Dumnezeu a zis: ,Sd facem om dupd chipul Nostru, dupa asemdanarea Noastra; el sd stapaneascd peste pestii marii, peste pasdrile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate tdratoarele care se migca pe pamant“. Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, L-a facut dupd chipul lui Dumnezeu; parte bar- bateascd si parte femeiascd i-a facut» (Gen. 1,26-27). In aceste doua versete se spune ca Trinitatea a fost activa deja la Creatie. inca de aici fl vedem pe Isus Cristos (vezi Col. 1,15-17). Citind ceea ce scrie in Geneza 1,26: «Sa facem om», intelegem ca Trinitatea era la lucru: Isus Cristos, Duhul Sfant si Tatal. Dumnezeu nu a spus: «Sa fac», ci: «Sa facem». in contrast cu stiinta modernd, noi afirmam cu tarie pe baza Sfintei Scripturi ca omul a fost creat. El nu este produ- sul intamplarii, al unei evolutii. Exista mii de teorii. In revista «Focus», nr. 52/94 a aparut un articol avand titlul: «Noua origine a vietii». Un cititor a reactionat, printr-o scrisoare, spunand urmatoarele: Ati mentionat ca o noua descoperire stiintificd faptul cd «... la originea vietii a stat lutul obignuit». In Geneza 2,7 scrie: ~Domnul 6 Dumnezeu 4 facut pe om din {arana pam4ntului». Cum s-a putut pierde aceasta cunostinta? Biblia are totusi dreptate! in sfarsit au ajuns la aceasta con- cluzie si cei invatati. in aceste doud versete se afirma de asemenea cd omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu. Aceasta inseamna ca omul a fost facut de Dumnezeu ca 0 creatura desavarsita. Acest lucru reiese din faptul cd omul este o personalitate, o fiinta rationala si responsabila din punct de vedere moral, care poate sa gandeasca, sa simta si sa actioneze. Omul are constiinta de sine, are «eu». Omul are o vointa independenta, putand lua decizii, el este asemanator chipului lui Dumne- zeu. In contrast cu oricare alta creatura pamAanteasca, el are o existenta vesnica. Un animal moare si dispare pentru totdeauna. in Geneza 2,7 citim: —Domnul Dumnezeu a Sicut pe om din tdrana paméntului, i-a suflat in ndri suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu». Cu alte cuvinte, omul este facut din pamént ca oricare creatura. In ceea ce priveste existenta sa pamanteasca, el este trecator. De aceea, corpul sau devine din nou pamant, odata cu moartea: «Cdci tdrdnd esti si in tarand te vei intoarce» (Gen. 3,19). Sa tinem cont de acest lucru: Dumnezeu |-a creat pe om. El l-a modelat din pamant cu mainile Sale, iar apoi i-a insuflat suflarea Sa de viata. Tot ce are suflarea lui Dumnezeu, exista vesnic, nu poate sa moara, deoarece provine din Cel vesnic. De aceea este omul asemenea chipului lui Dumnezeu. Omul a fost creat ca trinitate. El are trup, suflet si duh. Acest lucru il vedem clar in binecuvantarea rostita de Pavel: «... gi duhul vostru, sufletul vostru gi trupul vostru sd fie pazite intregi, fard prihand, la venirea Domnului nostru Isus Cristos. Cel ce v-a chemat este credincios gi va face lucrul acesta» (1 Tes. 5,23-24). Repet: trupul este facut din pamdnt, iar duhul 7 este din Dumnezeu si este agezat de Dumnezeu in om. Prin acest trup si prin duhul primit de la Dumnezeu ia nastere a treia componenta: un suflet viu, adica o personalitate, un «eu», 0 persoana cu constiinta de sine si cu capacitatea dea gandi, de a simti si de a voi. Desenul care urmeaza ne va prezenta ceea ce am expus mai inainte. Trupul a luat nastere din pamant, de aceea el este pamantesc. Sufletul este sediul personalitatii omului, veul». Intelectul, afectul si vointa sunt componente ale su- fletului. Duhul este legatura cu Dumnezeu, constienta omu- lui cd existd un Dumnezeu, pe care fl poate cunoaste si cu care poate intra in relatie. Aici omul fl recunoaste pe Dum- nezeu. Biblia spune ca totul trebuie inteles din punct de vedere spiritual, deci nu pam4nteste sau sufleteste. Noi fl putem cuprinde pe Dumnezeu numai in duh si numai in duhul putem sd comunicam cu El. De aceea, Cuvantul Sau trebuie sa patrunda pana la nivelul duhului. Omul (trup, suflet si duh), dupa crearea sa, a trait intr-o partasie desavarsita, minunata si directa cu Creatorul sau. Adam si Eva L-au vazut si au vorbit cu El, pentru ca Dumnezeu umbla, ca si ei, prin gradina Eden. Trupul lor nu imbatrdnea, fiindcd moar- tea inca nu exista. Adam si Eva, evident, erau foarte inteli- genti. Omul a fost in stare s4 puna nume tuturor animalelor si plantelor si si stapaneasca intreaga creatie. Domnul a sadit, pentru prima pereche de oameni, o gradina deosebita, gradina Eden, agezdndu-i acolo. in acest paradis, ei au trait intr-o armonie desavirsita cu Dumnezeu. A fost, literalmente, raiul pe pamant. Eden inseamna «desfatare», loc incanta- tor». Deci, aceasta a fost starea omului inainte de caderea in pacat. Trupul, sufletul si duhul erau unite prin Duhul Sfant cu Dumnezeu intr-o armonie desavarsita. Ins, dupa aceea, s-a petrecut ceva deosebit de groaznic. Starea omului inainte de caderea in pacat pamantesc Suflet Intelect Afect Vointa Legatura cu Dumnezeu 2. Starea omului dupa cdderea in pacat Omul a cazut in pacat. Trebuie sa tinem cont de faptul ca pe vremea aceea omul nu putea fiispitit atat de ugor ca astazi, deoarece, spre deosebire de Adam si Eva, noi ne nastem cu onaturd pacdtoasa. De aceea, inca de la inceput noi suntem sub domnia lui Satan. Noi putem fi usor ispititi si pacatuim foarte repede. Nu la fel a fost cu Adam si Eva. Ei puteau face voia lui Dumnezeu fara un efort prea mare. fn Biblie citim ca: «—Domnul Dumnezeu a facut sé rasara din pamént tot felul de pomi placuti la vedere si buni la mancare si pomul viefii in mijlocul gradinii si pomul cunostintei binelui si rdului» (Gen. 2,9). Apoi «Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: »Poti sd mandnci dupa placere din orice pom din gradind; dar din pomul cunostinfei binelui si rdului sd nu mandnci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit!“» (v. 16-17). Desfasurarea acestei naratiuni o cunoastem. Omul nua fost ascultator fata de Cuvantul lui Dumnezeu. El a luat fructul oprit, a mancat din el si astfel a cazut in pacat. Prin aceasta el s-a instrdinat de Dumnezeu si a pierdut comuniunea cu Creatorul. Cum a putut spune Dumnezeu ca: 3000 d.Cr. 62 ca, in timp ee avea loc o inviere din morti, ceilalti ramaneau morti, urmand sa invieze ulterior? Da. Este interesant si in mod sigur nu constituie o intamplare faptul ca Biblia spune ca schimbarea la fata, prefigurarea venirii lui Isus cu putere si mare slava, a avut loc la gase zile dupa prima vestire a suferintelor Sale (Marcu 9,2). De asemenea in Evanghelia dupa Matei scrie: «Dupa sase zile ...» (Matei 17,1) - decila inceputul zilei a saptea. In Evanghelia dupa Luca scrie: «,., cam la opt zile» (Luca 9,28). El insa nu a retinut exact acest amanunt. Putem porni deci de la ideea ca schimbarea la fata a lui Isus a avut loc in ziua a gaptea. Realitatea ca exista doua invieri, este trecutd adeseori cu vederea in cercurile luterane si catolice. Din pacate, in aceste cercuri se vorbeste, aproape intotdeauna, despre in- vierea din ziua de apoi. In Biblie insa scrie limpede :«Ceilalti morfi n-au inviat pand nu s-au sfargit cei o mie de ani. Aceasta este intdia inviere. Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de intdia inviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Cristos si vor impdrati cu El o mie de ani» (Apoc. 20,5-6). «Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de intaia inviere!» Aceas- ta este invierea din morti. Numai acesti morti, trebuie sa subliniem lucrul acesta, vor intra in slava. Cine are parte de aceasta inviere, este salvat si apartine Mielului, fiindca este scris in Cartea vietii Mielului. in aceasta inviere sunt incluse: 1. invierea Domnului Isus Cristos, cel dintai rod dintre cei adormiti (1 Cor. 15,23) 2. invierea sfintilor dupa invierea Sa (Matei 27,50-53) 3. invierea mortilor in Cristos atunci cand va avea loc rapirea (1 Tes. 4,16) . 4. rdpirea insasi (1 Tes. 4,17) 5. invierea celor doi martori, care vor muri in timpul neca- zului cel mare (Apoc. 11,11-12) 63 Ordinea invierii . Isus . Sfintii in Cristos . Cei doi martori . Martirii Ceilalti mo . Credinciosii Vechiului Judecata de apoi Testament Moartea a doua Prima inviere A doua inviere <— 1000 de ni —| 3000 d.Cr. 64 late 6. invierea martirilor, care vin din necazul cel mare (Apoc. 20,4) 7. invierea credinciosilor Vechiului Testament, care va avea loc la sfargitul necazului cel mare sila intemeierea impara- tiei de o mie de ani de pace (Dan. 12,1-2). Aceste sapte invieri sunt cuprinse in intdia inviere. Cei ce au parte de intaia inviere vor domni impreuna cu Isus Cristos in imparatia de o mie de ani. in aceasta perioada, diavolul va fi legat, adicd nu va mai avea nici o posibilitate de a-iinsela pe oameni. La sfarsitul ei, diavolul va fi dezlegat jardsi pentru scurta vreme si-i va amagi din nou pe oameni. Se vor naste multi oameni in timpul celor o mie de ani si cu toate ca fl vor vedea pe Isus, la sfarsit, multi dintre ei vor fi amagiti de Satan si se vor indeparta de Isus. Dupa scurgerea celor o mie de ani va avea loc judecata finala. Despre a doua inviere legata de judecata de apoi, citim in Apocalipsa: «Apoi am vdzut un scaun de domnie mare si alb si pe Cel ce sedea pe el. Paméantul si cerul au fugit dinaintea Lui $i nu s-a mai gasit loc pentru ele. Si am vazut pe morti, mari si mici, stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise. Si a fost deschisa 0 alta carte, care este Cartea vietii. Si morfii au fost judecati dupa faptele lor, dupd cele'ce erau scrise in cartile acelea. Marea a dat inapoi pe mortii care erau in ea; Moartea si Locuinta mortilor au dat tnapoi pe mortii care erau in ele. Fiecare a fost judecat pentru faptele lui. Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc. Tazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost gdsit scris in Cartea vietii, a fost aruncat in iazul de foc» (Apoc. 20,11-15). lar in capitolul 21,27 se scrie: «

S-ar putea să vă placă și