Viitorul
Norbert lieth
iyNorbert Lieth
Viitorul crestinului —
@)
STRIGATUL DE LA MIEZUL NOPTIINasterea din nou
Atunci cand vrem sa vorbim despre viitorul crestinului, tre-
buie sa incepem cu nasterea din nou, fiindca ea marcheaza
inceputul viitorului crestinului. Prin nasterea din nou totul
devine nou si atunci se deschide usa cerului. Prin nasterea
din nou omul dobandeste o perspectiva complet diferita, o
speranta vie si noua. El asteapta viitorul glorios pregatit de
Dumnezeu.
Un om care traieste in lumea aceasta fara Dumnezeu, se
afla intotdeauna, constient sau inconstient, in fata urma-
toarei realitati: «Astazi incepe restul vietii mele». De aceea,
acesti oameni devin adeseori tristi, ba chiar depresivi. Ei
sunt cuprinsi de teamé, iar intrebarile si framantarile lor se
inmultesc: «Ce se intampla cu mine, atunci cand mor? Ce
urmeaza dupa aceea?»
Dimpotriva, un om care L-a gasit pe Isus, care L-a primit
in viata lui si care a fost ndscut din nou, marturiseste: «Viata
mea are un Viitor!» Fiindca este asa, noi ne indreptam spre
o tinerete vesnica. De fapt, nu mai imbatranim. Desigur,
anii pe pamant se scurg repede, dar apoi ne indreptam spre
tineretea vesnica - vom fi pentru totdeauna cu Isus! fn Sfan-
ta Scriptura viitorul crestinului este prezentat astfel: «Si
Sagaduinta pe care ne-a facut-o El este aceasta: viata vesnicd»
(1 Ioan 2,25). Ne bucuram foarte mult de acest lucru«... in
nddejdea slavei lui Dumnezeu» (Rom. 5,2). in calitate de copii
ai Sai avem, intr-adevar, toate motivele sa ne bucuram. Cu
toate acestea, este greu sd ne imagindm ce ne-a pregatit El
in cer. Incerc sa exprim in cuvintele mele ceea ce se afirma
in 1 Tim. 4,8-9: «Evlavia, adica faptul de a fi mantuit in
Dumnezeu, de a fi salvat prin Isus, are promisiunea vietii
prezente si a celei viitoare. Cine fl are pe Isus, acela are
deja viata si o are si pe cea viitoare si acest cuvant, care ne
5este dat prin Isus, care este Cuvantul, este adevarat si de
aceea, vrednic de a fi acceptat.» Iata de ce, toti oamenii din
lumea aceasta ar trebui sa spund: «Doamne, as dori sa fiu
al Tau». Aceasta este singura decizie care merita cu adevarat
efortul - avand efecte pana in vesnicie.
Acum insd, daca vorbim despre nagterea din now gi despre
viitorul crestinului, trebuie sa ne intoarcem la Creatie.
1. Starea omului inainte de cdderea in pacat
Despre starea omului inainte de cdderea in pacat citim in
primele trei capitole din Geneza. Din cuprinsul acestora spi-
cuim doar cateva lucruri:
Crearea omului. Dumnezeu 1-a creat pe om in ziua a sasea:
«Apoi Dumnezeu a zis: ,Sd facem om dupd chipul Nostru, dupa
asemdanarea Noastra; el sd stapaneascd peste pestii marii, peste
pasdrile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate
tdratoarele care se migca pe pamant“. Dumnezeu a facut pe om
dupa chipul Sau, L-a facut dupd chipul lui Dumnezeu; parte bar-
bateascd si parte femeiascd i-a facut» (Gen. 1,26-27). In aceste
doua versete se spune ca Trinitatea a fost activa deja la
Creatie. inca de aici fl vedem pe Isus Cristos (vezi Col.
1,15-17). Citind ceea ce scrie in Geneza 1,26: «Sa facem
om», intelegem ca Trinitatea era la lucru: Isus Cristos, Duhul
Sfant si Tatal. Dumnezeu nu a spus: «Sa fac», ci: «Sa facem».
in contrast cu stiinta modernd, noi afirmam cu tarie pe
baza Sfintei Scripturi ca omul a fost creat. El nu este produ-
sul intamplarii, al unei evolutii. Exista mii de teorii. In revista
«Focus», nr. 52/94 a aparut un articol avand titlul: «Noua
origine a vietii». Un cititor a reactionat, printr-o scrisoare,
spunand urmatoarele:
Ati mentionat ca o noua descoperire stiintificd faptul cd «... la
originea vietii a stat lutul obignuit». In Geneza 2,7 scrie: ~Domnul
6Dumnezeu 4 facut pe om din {arana pam4ntului». Cum s-a putut
pierde aceasta cunostinta?
Biblia are totusi dreptate! in sfarsit au ajuns la aceasta con-
cluzie si cei invatati.
in aceste doud versete se afirma de asemenea cd omul a
fost creat dupa chipul lui Dumnezeu. Aceasta inseamna ca
omul a fost facut de Dumnezeu ca 0 creatura desavarsita.
Acest lucru reiese din faptul cd omul este o personalitate, o
fiinta rationala si responsabila din punct de vedere moral,
care poate sa gandeasca, sa simta si sa actioneze. Omul are
constiinta de sine, are «eu». Omul are o vointa independenta,
putand lua decizii, el este asemanator chipului lui Dumne-
zeu. In contrast cu oricare alta creatura pamAanteasca, el
are o existenta vesnica. Un animal moare si dispare pentru
totdeauna.
in Geneza 2,7 citim: —Domnul Dumnezeu a Sicut pe om din
tdrana paméntului, i-a suflat in ndri suflare de viata, si omul
s-a facut astfel un suflet viu». Cu alte cuvinte, omul este facut
din pamént ca oricare creatura. In ceea ce priveste existenta
sa pamanteasca, el este trecator. De aceea, corpul sau devine
din nou pamant, odata cu moartea: «Cdci tdrdnd esti si in
tarand te vei intoarce» (Gen. 3,19). Sa tinem cont de acest
lucru: Dumnezeu |-a creat pe om. El l-a modelat din pamant
cu mainile Sale, iar apoi i-a insuflat suflarea Sa de viata.
Tot ce are suflarea lui Dumnezeu, exista vesnic, nu poate
sa moara, deoarece provine din Cel vesnic. De aceea este
omul asemenea chipului lui Dumnezeu.
Omul a fost creat ca trinitate. El are trup, suflet si duh.
Acest lucru il vedem clar in binecuvantarea rostita de Pavel:
«... gi duhul vostru, sufletul vostru gi trupul vostru sd fie pazite
intregi, fard prihand, la venirea Domnului nostru Isus Cristos.
Cel ce v-a chemat este credincios gi va face lucrul acesta» (1
Tes. 5,23-24). Repet: trupul este facut din pamdnt, iar duhul
7este din Dumnezeu si este agezat de Dumnezeu in om. Prin
acest trup si prin duhul primit de la Dumnezeu ia nastere a
treia componenta: un suflet viu, adica o personalitate, un
«eu», 0 persoana cu constiinta de sine si cu capacitatea dea
gandi, de a simti si de a voi.
Desenul care urmeaza ne va prezenta ceea ce am expus
mai inainte. Trupul a luat nastere din pamant, de aceea el
este pamantesc. Sufletul este sediul personalitatii omului,
veul». Intelectul, afectul si vointa sunt componente ale su-
fletului. Duhul este legatura cu Dumnezeu, constienta omu-
lui cd existd un Dumnezeu, pe care fl poate cunoaste si cu
care poate intra in relatie. Aici omul fl recunoaste pe Dum-
nezeu. Biblia spune ca totul trebuie inteles din punct de
vedere spiritual, deci nu pam4nteste sau sufleteste. Noi fl
putem cuprinde pe Dumnezeu numai in duh si numai in duhul
putem sd comunicam cu El. De aceea, Cuvantul Sau trebuie
sa patrunda pana la nivelul duhului. Omul (trup, suflet si
duh), dupa crearea sa, a trait intr-o partasie desavarsita,
minunata si directa cu Creatorul sau. Adam si Eva L-au
vazut si au vorbit cu El, pentru ca Dumnezeu umbla, ca si
ei, prin gradina Eden. Trupul lor nu imbatrdnea, fiindcd moar-
tea inca nu exista. Adam si Eva, evident, erau foarte inteli-
genti. Omul a fost in stare s4 puna nume tuturor animalelor
si plantelor si si stapaneasca intreaga creatie. Domnul a
sadit, pentru prima pereche de oameni, o gradina deosebita,
gradina Eden, agezdndu-i acolo. in acest paradis, ei au trait
intr-o armonie desavirsita cu Dumnezeu. A fost, literalmente,
raiul pe pamant. Eden inseamna «desfatare», loc incanta-
tor». Deci, aceasta a fost starea omului inainte de caderea
in pacat. Trupul, sufletul si duhul erau unite prin Duhul
Sfant cu Dumnezeu intr-o armonie desavarsita. Ins, dupa
aceea, s-a petrecut ceva deosebit de groaznic.Starea omului inainte de caderea in pacat
pamantesc
Suflet
Intelect
Afect
Vointa
Legatura cu Dumnezeu2. Starea omului dupa cdderea in pacat
Omul a cazut in pacat. Trebuie sa tinem cont de faptul ca pe
vremea aceea omul nu putea fiispitit atat de ugor ca astazi,
deoarece, spre deosebire de Adam si Eva, noi ne nastem cu
onaturd pacdtoasa. De aceea, inca de la inceput noi suntem
sub domnia lui Satan. Noi putem fi usor ispititi si pacatuim
foarte repede. Nu la fel a fost cu Adam si Eva. Ei puteau
face voia lui Dumnezeu fara un efort prea mare. fn Biblie
citim ca: «—Domnul Dumnezeu a facut sé rasara din pamént tot
felul de pomi placuti la vedere si buni la mancare si pomul viefii
in mijlocul gradinii si pomul cunostintei binelui si rdului» (Gen.
2,9). Apoi «Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta:
»Poti sd mandnci dupa placere din orice pom din gradind; dar
din pomul cunostinfei binelui si rdului sd nu mandnci, caci in
ziua in care vei manca din el, vei muri negresit!“» (v. 16-17).
Desfasurarea acestei naratiuni o cunoastem. Omul nua fost
ascultator fata de Cuvantul lui Dumnezeu. El a luat fructul
oprit, a mancat din el si astfel a cazut in pacat. Prin aceasta
el s-a instrdinat de Dumnezeu si a pierdut comuniunea cu
Creatorul.
Cum a putut spune Dumnezeu ca:
3000 d.Cr.
62ca, in timp ee avea loc o inviere din morti, ceilalti ramaneau
morti, urmand sa invieze ulterior? Da. Este interesant si in
mod sigur nu constituie o intamplare faptul ca Biblia spune
ca schimbarea la fata, prefigurarea venirii lui Isus cu putere
si mare slava, a avut loc la gase zile dupa prima vestire a
suferintelor Sale (Marcu 9,2). De asemenea in Evanghelia
dupa Matei scrie: «Dupa sase zile ...» (Matei 17,1) - decila
inceputul zilei a saptea. In Evanghelia dupa Luca scrie:
«,., cam la opt zile» (Luca 9,28). El insa nu a retinut exact
acest amanunt. Putem porni deci de la ideea ca schimbarea
la fata a lui Isus a avut loc in ziua a gaptea.
Realitatea ca exista doua invieri, este trecutd adeseori
cu vederea in cercurile luterane si catolice. Din pacate, in
aceste cercuri se vorbeste, aproape intotdeauna, despre in-
vierea din ziua de apoi. In Biblie insa scrie limpede :«Ceilalti
morfi n-au inviat pand nu s-au sfargit cei o mie de ani. Aceasta
este intdia inviere. Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de intdia
inviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi
preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Cristos si vor impdrati cu El o
mie de ani» (Apoc. 20,5-6).
«Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de intaia inviere!» Aceas-
ta este invierea din morti. Numai acesti morti, trebuie sa
subliniem lucrul acesta, vor intra in slava. Cine are parte de
aceasta inviere, este salvat si apartine Mielului, fiindca este
scris in Cartea vietii Mielului. in aceasta inviere sunt incluse:
1. invierea Domnului Isus Cristos, cel dintai rod dintre cei
adormiti (1 Cor. 15,23)
2. invierea sfintilor dupa invierea Sa (Matei 27,50-53)
3. invierea mortilor in Cristos atunci cand va avea loc rapirea
(1 Tes. 4,16) .
4. rdpirea insasi (1 Tes. 4,17)
5. invierea celor doi martori, care vor muri in timpul neca-
zului cel mare (Apoc. 11,11-12)
63Ordinea invierii
. Isus
. Sfintii
in Cristos
. Cei doi martori
. Martirii Ceilalti mo
. Credinciosii Vechiului Judecata de apoi
Testament Moartea a doua
Prima inviere A doua inviere
<— 1000 de ni —|
3000 d.Cr.
64late
6. invierea martirilor, care vin din necazul cel mare (Apoc.
20,4)
7. invierea credinciosilor Vechiului Testament, care va avea
loc la sfargitul necazului cel mare sila intemeierea impara-
tiei de o mie de ani de pace (Dan. 12,1-2).
Aceste sapte invieri sunt cuprinse in intdia inviere. Cei
ce au parte de intaia inviere vor domni impreuna cu Isus
Cristos in imparatia de o mie de ani. in aceasta perioada,
diavolul va fi legat, adicd nu va mai avea nici o posibilitate
de a-iinsela pe oameni. La sfarsitul ei, diavolul va fi dezlegat
jardsi pentru scurta vreme si-i va amagi din nou pe oameni.
Se vor naste multi oameni in timpul celor o mie de ani si cu
toate ca fl vor vedea pe Isus, la sfarsit, multi dintre ei vor fi
amagiti de Satan si se vor indeparta de Isus. Dupa scurgerea
celor o mie de ani va avea loc judecata finala.
Despre a doua inviere legata de judecata de apoi, citim in
Apocalipsa: «Apoi am vdzut un scaun de domnie mare si alb si
pe Cel ce sedea pe el. Paméantul si cerul au fugit dinaintea Lui $i
nu s-a mai gasit loc pentru ele. Si am vazut pe morti, mari si
mici, stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti
au fost deschise. Si a fost deschisa 0 alta carte, care este Cartea
vietii. Si morfii au fost judecati dupa faptele lor, dupd cele'ce
erau scrise in cartile acelea. Marea a dat inapoi pe mortii care
erau in ea; Moartea si Locuinta mortilor au dat tnapoi pe mortii
care erau in ele. Fiecare a fost judecat pentru faptele lui. Si
Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc.
Tazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost gdsit scris in
Cartea vietii, a fost aruncat in iazul de foc» (Apoc. 20,11-15).
lar in capitolul 21,27 se scrie: «