Programa este prea încărcată, modalitatea de predare învechită,

orarul prea lung, copiii prea mulți în clasă, pretențiile exagerate. Sunt
realități ale sistemului românesc de învățământ, care se discută până
la epuizare în toate mediile. Părinții sunt tot mai speriați și întorc
capul cu speranță către modele de succes din afară. Nu că pe acolo
ar zbura zâne cu baghete magice și nu ar exista lipsuri, ci doar pentru
că aceste sisteme sunt centrate mai mult pe copil și nevoile lui și se
perfecționează în permanență tot întru binele micului viitor cetățean.
Școala pe la alții. Azi, școala în Anglia
M-am gândit că ar fi util și interesant să aflăm cum e școala în “lumea
civilizată” , așa că mi-am luat la întrebări prietenii și cunoștințele de
prin țări străine, cu copii de vârstă școlară. Am vrut să aflu părerea
omului din postura de “client” al sistemului de învățământ.
Astăzi tragem cu ochiul la sistemul britanic. Aflăm cum e școala în
Anglia de la Alexandra Albu, blogger la Albuletzi, mămică posesoare
de Mara de 10 ani și rezident în țara Reginei-mamă de un an și
jumătate. Am întrebat-o pe Alexandra cam tot ce cred eu că și-ar dori
un părinte să afle despre școală, de la modalitatea de
înscriere/repartizare, sistem de notare, teme, activități. Bonus, aflăm
cum e școala în Anglia din dublă pespectivă, pentru că Alexandra
povestește atât ca părinte, cât și ca angajat aflat în interior. La scurt
timp de la mutare, a reușit să obțină un post de supraveghetor la
școala unde învață fetița ei.
Vă avertizez că e articol de citit atent, întors la el și făcut cruci de
Doamne ajută să apucăm și noi astfel de lucruri, pe aici sau, mai
degrabă, prin alte locuri.
Cum înscrii copilul la școală
În Anglia copiii se înscriu la școală până în luna martie a anului școlar
care va începe în prima săptămână a lui septembrie. Există două luni
în care părinții pot cere un loc într-o școală. Dacă vii după luna
martie, ceri loc dar va trebui să aștepți până după începerea anului
școlar, pentru ca Autoritatea Locală de Învățământ din Primărie să
știe exact ce locuri sunt disponibile și unde.
Înscrierea la școală se face pe “arii de acoperire” catchment areas,
adică acolo unde locuiești. Pe raza domiciliului ai, de obicei, mai
multe școli primare și cel puțin una secundară. Poți cere să mergi și la
altă școală, mai departe, dar vei fi primit doar dacă există locuri
disponibile, după ce toți din aria respectivă au fost primiți.
Părintele nu are nici un cuvânt de zis în alegerea clasei sau a
profesorului.
Cât durează procesul de înscriere
Nu durează. Dacă ceri înscrierea în acele două luni, la final de martie
primești scrisoarea acasă cu școală care ți se alocă. În cazul nostru a
trebuit să așteptăm prima zi de școală, scrisoarea a venit la câteva
zile după.
Structura de învățământ
Învățământul primar cuprinde 7 ani și are la catedră profesor de
clasă. În fiecare an ai alt profesor, rar se întâmplă să ai doi ani același
profesor. Sistemul e gândit astfel încât copilul să învețe să relaționeze
cu diferiți adulți. Și ca profesorul să învețe să relaționeze cu cât mai
mulți copii și cu clase cât mai diverse ca an și dezvoltare. Profesorii
pot preda anul acesta la anul Reception, unde sunt copii de 4 ani și
anul următor pot preda la anul 6 unor copii de 11 ani.
Primul an este Reception Year, urmat de anii 1-6. Astea sunt școlile
primare. Există în unele școli, înainte de Reception și Nursery,
echivalentul creșei. Acolo sunt primiți copiii după vârsta de 3 ani,
când statul oferă un număr de 30 de ore gratuite pentru părinții care
muncesc. Dacă ai bani, plătești și lași copilul toată ziua, și atunci îl
poți duce și mai mic.
Reception Year,  învățarea deprinderilor de școală
Reception Year e foarte asemănător cu școala, însă e mai mult o
grădiniță. Totul e orientat pe învățarea prin joc. Învață litere, învață să
numere până la 100, învață despre natură, animale, științe, pe
înțelesul lor.
Cel mai mult învață regulile de comportare în mediul școlar. Învață să
meargă în șir indian. Da, sună ciudat, însă aici copiii chiar merg în
mod ordonat, unul după altul, oriunde merg prin școală. Aici nu
există alergat în școală decât la ora de sport. La Reception ei au 4
ani, unii 5, sunt mici și nu știu să stea liniștiți, așa că asta sunt învățați
de fapt. Au multe activități senzoriale, li se pun cădițe cu apa, nisip,
spumă de ras, cereale cu apă, gelatină, boabe de fasole, etc, în care ei
să se bălăcească.
Autonomia directorului de școală
Fiecare director de școală e stăpân pe tarlaua lui. El decide CUM
vrea să facă învățământ. Directoarea școlii noastre are aplecare
către Montessori, de aici activitățile respective, în alte școli abordarea
poate fi diferită.
Anii 1-2 sunt numiți Key Stage 1, anii 3-6 Key stage 2, sunt două etape
de învățare-dezvoltare. După anul 6 copiii se mută la școala
secundară pentru următorii 6 ani.
Câți copii sunt în clasă?
Depinde de zonă. Numărul maxim prevăzut de lege este 30 dar de
obicei sunt cam 25, pentru că se consideră că nu e ok să lucrezi cu
prea mulți. Dacă apar elevi mulți, se mai formează o clasă. Dacă nu
mai există spațiu pentru altă clasă, elevii sunt îndreptați către alte
școli.
Oră decentă de începere a cursurilor
Ora de începere a cursurilor este 9, însă copiii sunt așteptați la școală
la 8.40. Se aliniază în șir indian, fiecare clasă, pe terenul de sport.
Profesorul sau asistentul vine și își ia clasa și o conduce în interior.
Dacă ajungi după ora 9 la școală, găsești poarta către teren închisă,
părintele trebuie să sune la ușa din față, să meargă la secretariat și să
completeze un formular cu motivul întârzierii.
Absență fără dovadă 5 zile
Aici nu există “absențe” numărate, există procent din timpul școlar în
care lipsești. Adică ai 85 la sută prezență, sau 90 sau 100%. Dacă
copilul este bolnav, părintele trebuie să sune dimineață la școală și să
anunțe. Dacă n-ai sunat și copilul nu apare, sistemul îți trimite sms pe
telefon “copilul dvs a lipsit la înregistrare azi”. În principiu trebuie să
explici ce are copilul și e suficient. În cazul în care copilul e atât de
bolnav încât necesită mai mult de 5 zile școlare de pauză, atunci va
trebui să aduci o notă de la medicul de familie. Asta e la fel și la job,
poți lipsi medical o săptămâna fără să aduci dovadă, mai mult de atât
necesită dovadă. Nu, oamenii nu o să presupună că minți, doar
ești bolnav. Dacă copilul lipsește mai mult de o săptămână și nu ai
dovadă medicală, poți fi amendat cu 60 de lire per cap de părinte pe
săptămână . Asta se face prin intermediul unui judecător.
Programul zilei
Programul nu e pe alese, e același în sensul de Math și Literacy
dimineață, dar în rest activitățile depind de profesor, de profesorul
de limbi și cel de sport. Joia după amiază se cheamă PPA, este ședința
de planificare săptămânala a profesorilor și conducerii, timp în care
copiii fac activități amuzante (pe care și le aleg dintr-o lista la
începutul semestrului) cu asistenții de profesor. Pot fi activități
sportive, înot, arte, dansuri.
After school și activități extra
După școală, copiii fie pleacă acasă, fie rămân la cluburi. Școală
noastră oferă gratuit cluburi de la ora 3.15 până la ora 4. După ora 4
școala oferă “Afterschool Club”, contra cost, unde pot sta până la ora
6 și primesc și cină. Dimineață de la 7.50 există “Breakfast Club”, tot
contra cost, pentru părinții care trebuie să meargă mai devreme la
muncă. Sumele sunt mult mai mici decât dacă plătești o bonă, însă
nu toate școlile oferă așa ceva.
Cursuri opționale nu există, tot ce este în școală este gratuit. Ni se cer
câteodată bani dacă sunt duși cu trenul undeva, pentru excursii sau
donații.
Pauzele și masa
În timpul zilei sunt două pauze. Una de 15 de minute la ora 10 și cea
de prânz, care la noi are doar 30 de minute pentru că directoarea a
decis că celelalte 30 sunt mai bine folosite ca oră de sport zilnică
pentru copii. Adică fac sport organizat zilnic, în loc să alerge de
nebuni la prânz. În prima pauză există un “tuck shop” în sala de sport,
adică li se oferă, contra cost un fel de mic dejun. Pâine prăjită, sticluțe
cu lapte, cutiuțe cu cereale, etc. În rest, aleargă afară pe pajiște.
La prânz, cei care doresc masă de la cantină (contra cost, circa 2 lire
pe zi) se aliniază și merg la cantină, în două serii. 12 și 12.30. Cei care
au pachet de acasă, rămân în clase și își mănâncă mâncarea. După ce
termină de mâncat merg afară la joacă. La finalul seriei, se sună din
fluier, ei se aliniază pe clase, profesorul vine și îi ia înapoi în clasă. În
clasă se face prezența din nou ca să știe sigur că toți copiii sunt la
locul lor și niciunul nu e pierdut pe undeva.
Ce mănâncă copiii
Cantina oferă mâncare preponderent organică, gătită la față locului.
Nu se folosește sare deloc, li se oferă două variante, cu carne sau
vegetariană, copiii aleg dimineață la înregistrare ce variantă doresc în
ziua aia. Părinții au meniul dat de la școală, există meniu pe 3
săptămâni, apoi se reia de la capăt. Joia e mereu ziua cu pizza iar
vinerea mereu cea cu fish fingers și chips. În rest, carne cu legume
diverse și un desert. Cei care au pachet de acasă sunt urmăriți să nu
aducă dulciuri concentrate. Adulții care îi supraveghează trebuie să
vadă dacă vreunul nu are mâncare destulă și ce se întâmplă cu
mâncarea lor.
Vacanțele
Sunt mult mai puține ca număr de zile. Cursurile sunt structurate în
term (semestru) împărțit în două  – half term –  despărțite de o
săptămâna de vacanță, în așa fel încât să nu existe mai mult de 6
săptămâni consecutive de cursuri. După ce am observat copiii din
școală, pot spune cu mâna pe inimă că în săptămâna 5 sunt toți varză
cu capul :-). Obosiți și agitați.
În ultima săptămână e cu relaxare și cu activități distractive. Așadar,
școala începe la început de septembrie și continuă până prin
noiembrie, când e prima vacanță. Apoi de Crăciun 2 săptămâni, de
Paște 2 și încă două half termuri, una în februarie și una în mai.
Școala se termină după 20 iulie. Vacanța de vară are doar 6 sau 7
săptămâni
Programa. Copiii învață cu capul, nu din manuale. Profesorii au libertate
asupra tematicii și modului de predare
Programa este structurată pe “core subjects”, care în cazul școlilor
primare înseamnă Literacy și Math și restul de subiecte care variază
de la muzică la design și tehnologie, IT, geografie, istorie, arte, limbi
străine și educație religioasă. Pe fiecare semestru ei au o “temă”, o
poveste, un subiect mai mare în jurul căruia se construiesc toate
“materiile”.
Profesorul are un ghidaj despre ce anume trebuie să știe un elev la
finalul anului, însă el (și școala, prin directorul care compune politica
de studiu), are libertatea să facă treabă cum crede de cuviință. Cu ce
vrea el. În ce fel vrea el.
Copiii nu au “manuale” sau cărți. Au caiete, unde profesorul le lipește
foi cu activități sau unde scriu ei, în funcție de moment sau cerință.
Copiii au în fața lor un om care le explică lucruri. Li se dă inițial un
“cold task”, adică niște întrebări despre ceva ce ei n-au învățat la
școală. Că să vadă profesorul ce știu ei, ce înțeleg ei din treaba aia.
Apoi, vreo lună sau două, li se predă chestiunea cu pricina, după care
primesc “hot task”, adică din nou, întrebări despre respectivul
subiect. Și se observă progresul. Sau stagnarea, după caz.
Zilele de tranziție
Anii Reception și 6 au zile de tranziție în iunie. Copiii care vor urmă să
intre la școală în toamnă, vin o zi la școală alături de ceilalți copii
pentru a cunoaște profesorii, personalul, pentru a vedea clasele și a
nu  fi speriați în septembrie. Cei de anul 6 au zile ale porților deschise
la toate școlile secundare din oraș, pot merge acolo să le vadă, să
aleagă. După ce au ales, merg la școala aleasă o zi, la final de an, în
vară, la cursuri.
Deasemenea, există zile de tranziție pentru toți copiii din școală, tot
în vară, fiecare clasă merge cu un an mai sus, să-și cunoască
următorul profesor, pe cel pe care îl vor avea în toamnă. Petrec întâi
o jumătate de zi cu el, apoi o zi întreagă, fac activități amuzante
iar profesorii se dau peste cap să îi cucerească pe copii, să îi facă
să aștepte cu mare bucurie începerea școlii în toamnă.  
Sistemul de notare și evaluare
Pentru elev nu există sistem de notare. El nu primește note, uneori
au fișe de activități cu punctaje pe care și le calculează singuri.
Criteriul principal e cel al PROGRESULUI. Asta se măsoară în mod
principal aici. Există și criterii detaliate pe fiecare materie, pe fiecare
etapă de învățare, semestru, astea se cheamă “trakers” și le au doar
profesorii.
La final de an, părinții primesc o scrisoare unde li se spune scorul
total al copilului la Math, Reading și Literacy. Are 3 puncte: 1 – sub
așteptările vârstei, 2- în grafic cu așteptările vârstei și 3 – peste
așteptările vârstei, învățare în profunzime. Într-un an ai 2 ședințe cu
părintele, unu la unu sau și cu copilul dacă acesta dorește. 10 minute.
Ți se arată caietele de la școală (pe care le primești acasă la final de
an), ți se spune ce face copilul. Personalul este instruit să
sublinieze părțile pozitive, nici un părinte nu e chemat acolo să
fie tras de urechi, e chemat să i se spună ce e bine, cât s-a progresat
și unde mai e nevoie să insistăm.
Uniforma
Toate școlile au uniformă personalizată care este sfântă. Nu poți
merge la școală îmbrăcat cu altceva. Uniforma constă în pantaloni
negri sau gri închis, fustă idem, pantofi negri neapărat închiși, copiii
nu au voie în sandale niciodată. Și nici personalul, e safety hazard. În
sus, tricou alb polo și pe deasupra cardiganul cu inscripția școlii.
Pentru vară, băieții au pantaloni scurți iar fețele rochițe subțiri, pepit,
fie cu roșu, fie cu verde. Uniforma pentru sport e pe bază de tricou
roșu și pantaloni negri. Plus adidași. Sportul e dus lunea și rămâne la
școală până vineri când e adus la spălat.
Personalul auxiliar are, de asemenea, uniformă. Doar profesorii,
directoarea și secretariatul se îmbracă cum vor ei, în rest adulții școlii
trebuie să fie recunoscuți de copii. Toți avem legitimație de gât în
permanență. Părinții sunt primiți în școală oricând, dar trebuie să
sune la ușă și apoi să primească un abțibild cu “vizitator” pe care să îl
pună în piept. Cine circulă altfel prin școală e considerat intrus și luat
la întrebări.
Siguranța în școală
Fiecare accident (lovitură, zgârietură) e notat într-un caiet special.
Există cameră de prim ajutor și tot personalul are training în
acordarea primului ajutor copiilor. Loviturile la cap sunt extrem de
importante, copilul primește îngrijiri, un abțibild în piept pe care scrie
“m-am lovit la cap” și ora la care s-a întâmplat, precum și o scrisoare
pentru părinte, scrisoare în care sunt explicate simptomele unei
contuzii serioase și când trebuie dus copilul la spital.
Dacă se întâmplă un accident mai serios în școală, e chemată imediat
Ambulanța, care trimite imediat un echipaj mai mic, cu mașină mică,
să evalueze situația și dacă e cazul, mașină mare pentru transport la
spital. Totul se întâmplă foarte repede.
Angajații școlii, curați ca lacrima
Dacă un copil fuge din școală, școala nu mai poate face nimic decât
să anunțe Poliția, care se ocupă de asta. Au fost momente în care au
ridicat un elicopter în aer în 10 minute, că să găsească copilul fugit.
Deasemenea, se anunță părinții care trebuie să lase tot și să se
prezinte la școală sau la Poliție, să preia copilul.
Când te angajezi în școală trebuie să aduci cazierul pe ultimii 5 ani.
Există o listă națională a celor care au făcut infracțiuni legate de
siguranță copiilor, a tinerilor, bătrânilor sau oamenilor cu handicap.
Dacă faci orice, ești trecut pe lista aia și nu te mai poți angaja
niciodată într-o instituție unde există categoriile respective. Și cred că
nici alții nu-s așa dornici să te mai angajeze vreodată.
Accent pe individualitate și puterea de a alege
Aptitudinile  sunt încurajate. Copiii sunt îndrumați către pasiunile lor
personale, au de multe ori activități care implică să aleagă ei ce vor să
facă. Majoritatea chestiilor pe care le fac le aleg. Dacă profesorul de
sport îl vede că are înclinație către anumite sporturi, îl îndruma către
cursuri din afară școlii, și tot așa.
Despre teme și copiii care nu învață
Copiii care nu invata… nu învață. Sunt ajutați să învețe, se insistă, se
lucrează cu ei separat, părinții sunt chemați la ateliere și consiliere.
Nu cred că există repetenție aici, cel puțin nu în școală primară. Dacă
nu își fac tema săptămânală și-o vor face în pauze la prânz la școală.
Dacă nu citesc zilnic, vor citi la prânz la școală, sau în alte momente.
Fiecare elev are un caiet de lectură în care părintele trebuie să
semneze zilnic câte pagini din ce carte a citit copilul. Este extrem de
important să citească zilnic.
Tema este săptămânală, până în anul 4 inclusiv, se da o săptămâna la
Math una la Literacy, din anul 5 se da la ambele. Tema e primită
vinerea și se predă la școală în miercurea următoare. De cele mai
multe ori copilul are capacitatea să o rezolve singur, fără ajutor sau
cu foarte puțin ajutor din partea părinților. Rezolvarea nu durează (în
anul 5 când sunt două  materii) mai mult de 30 de minute.
Despre ora de religie
Anglia este un stat non-laic, în care biserica este parte din stat. Însă
religia nu este obligatorie. Dacă nu dorești, ei au grijă ca copilul să
facă altceva în orele respective.
Ziua începe cu Assembly care este adunarea tuturor copiilor din
școală în sală de mese. Li se povestește despre bine, rău, morală,
etică, etc. Mai puțin despre Iisus sau alte chestii. Li se dau exemple de
pilde din Biblie, din cele pline de morală. Prietenie. Bunătate.
Corectitudine. Iertare. La clasă studiază și alte religii, de la Islam la
Iudaism. Sunt duși de două ori pe luna la biserica din cartier unde li
se povestesc lucruri. Au fost duși la moschee și li s-a explicat cultul.
Vor să îi ducă și la Templu și la alte culte, ca să îi învețe despre
diverse religii. În fiecare clasă există un colț pentru citit (o mini-căsuță
din lemn, plină cu cărți) și un colț de reflectare, legat de chestiile
religioase.
Comunicarea cu profesorii și conducerea școlii
Există newsletter săptămânal, există sistemul informatic care ne
transmite sms-uri și există secretariatul care ne dă mailuri.
În plus, profesorii trimit prin copii scrisori aproape zilnic. Pentru
diverse activități, informări, invitații să mergem în clasă să îi vedem la
anumite activități, etc. Dimineață când îl duci sau după amiază la
ieșire, profesorul stă cu ține de vorbă oricât dorești, despre orice
legat de copil sau școală. Directoarea poate fi găsită acolo toată ziua,
stă de vorba cu orice părinte vine la ea, nu există să trebuiască
“programare”. Dacă ai o problemă și n-ai găsit înțelegere undeva mai
jos, te duci direct la ea.
Consiliere psihologică
În școală există mai mulți adulți specializați în așa ceva și oricum toți
profesorii au studii în sensul asta. Există Safeguarding Manageri,
adică câțiva oameni din conducere care trebuie să urmărească
cazurile sociale și să fie atență ca acei copiii să nu fie în pericol acasă.
De câte ori este un caz de genul asta anunțat la nivel național – copii
omorâți sau neglijați de părinți sau familie, se face ședința și se
discută despre el. Se fac traininguri bi-anuale despre așa ceva,
întregului personal. Family Workers sunt cei care țin legătura cu
familiile, care își oferă ajutorul în diverse moduri, de la a oferi haine
din donații, mâncare sau consiliere familiilor care nu știu sau nu pot
crește copiii în mod corect sau eficient.
Copiii cu nevoi speciale și copiii cu probleme de disciplină
Unul dintre departamentele școlii este chiar Special  Education
Needs. Oamenii care lucrează aici au studii speciale în domeniu, o
calificare în plus. Copiii sunt învățați de mici că violența este interzisă,
însă cei care chiar au probleme psihice (și sunt mulți) trebuie
manevrați într-un anumit fel iar personalul e instruit în sensul asta.
Există o cameră specială cu saltele și pe pereți, unde sunt duși când
au o criză majoră în care sunt în pericol de a face rău cuiva sau lor. Se
întâmplă că doi adulți să trebuiască să îi care până acolo, sunt
antrenați să îi ducă de brațe în așa fel încât să nu le rupă nimic și să
scape și ei ne-răniți și copilul întreg. Am asistat la niște scene care îți
fac părul măciucă însă cu răbdare și perseverență, oamenii ajung la
motivul crizei și reușesc să dezamorseze conflictul. Copiii nu sunt
certați, admonestați sau pedepsiți dacă au crize de felul asta.