O palmă dată gustului public de Vladimir Maiakovski

Cititorilor - Noul Dintâiul Surprinzătorul nostru manifest.

Doar noi reprezentăm chipul Timpurilor noastre.

Pentru noi sună cornul timpului în arta cuvântului.

Trecutul e sufocant. Academia și Pușkin - mai neînțeleși ca hieroglifele.

Să-i aruncăm pe Pușkin, Dostoievski, Tolstoi ș.a., ș.a. de pe Nava contemporanietății.

Cel ce nu-și va uita prima dragoste, nu o va cunoaște pe ultima. Cine dintre lesne
credulii și-ar transforma ultima Dragoste în împarfumatul desfrâu al lui Balmont? Oare în așa
ceva să se oglindească cutezătorul suflet al zilei de azi? Care fricos, înspăimântat, nu ar
cuteza să smulgă platoșa de mucava de pe fracul negru al cătanei Briusov?

Dânșii să ne fie cei luminați de înzorirea nemaivăzutelor frumuseți?

Spălați-vă mâinile ce s-au atins de slinul cărților scrise de acești nenumărați Leonid
Andreev.

Toți ăști Maksim Gorki, Kuprin, Blok, Sologub, Avercenko, Ciornâi, Kuzmin, Bunin
și atâți alții alde ei nu au nevoie decât de o vilă pe mal de râu. De obicei, o atare recompensă
destinul le-o oferă croitorilor.

De pe înălțimile zgârâie-norilor privim spre nimicnicia lor!...

Noi ordonăm să se respecte drepturile poeților:

- De a-și amplifica vocabularul prin cuvinte libere, spontane și derivate(cuvântul-

noutate).

La o irezistibilă ură față de limbajul de până la ei.

Îngroziți, să îndepărteze de demna lor frunte Coroana meschinei glorii de doi bani,
împletită din măturicele folosite pentru masaj la baie.

Să stea pe stânca cuvântului "Noi" din mijlocul unui ocean de fluierături și revolte.
 Iar dacă deocamdată și în rândurile noastre se mai întâlnesc murdarele stigmate ale
"bun-simț"-ului și "bonton"-ului vostru, peste ele deja tremură pentru prima oară fulgurația
Noii Frumuseți Viitoare a Cuvântului Autotelic(suficient sieși).

Moscova, 1912, decembrie

David Burliuk, Aleksandr Krucionîh, Vladimir Maiakovski, Viktor Hlebnikov.