Persoanele juridice in dreptul international privat

Speta1

Intre societatile comerciale „Trans Sandhurst&Soon”, cu sediul in Liverpool, Marea

Britanie si „Midas S.R.L.” din Constanta, Romania, a intervenit, la data de
15.03.1999,un contract de navlosire,prima avand calitatea de navlosant si cea de a
doua in calitate de navlositor. In cadrul respectivului contract,partile au inserat, de
comun acord, la art.57, o clauza compromisorie, avand urmatorul cuprins:

„Toate litigiile ce se vor naste din prezentul contract si in special in ce priveste

validitatea, interpretrarea si executarea acestuia, se vor solutiona pe cale de arbitraj de
catreun tribunal arbitral compus din trei arbitri. In acest scop, fiecare parte va
desemna cate un arbitru,iar cealalta parte, desi i s-a notificat aceasta nu procedeaza la
desemnarea arbitrului in termen de 30 zile de la primirea notificarii, arbitrul partii
respective va fi desemnat de catre Curtea de Arbitraj(de pe langa Camera de Comert
International). Arbitrii astel desemnati aleg, de comun acord, pe cel de al treilea
arbitru. In lipsa unui acord in aceasta privinta cel de al treilea arbitru va fi desemnat
de Curtea de Arbitraj(de pe langa Camera de Comert international).

Tribunalul arbitral va statua cu majoritate;iar daca nu se va putea forma o majoritate,

va decide presedintele tribunalului arbitral(cel de al treilea arbitru). Arbitrajul va avea
loc la Londra,dreptul aplicabil va fi cel al tarii unde s-a incheiat contractul(dreptul
englez) iar procedura va fi fixata de arbitri, completata, de va fi cazul,cu normele
procedurale din tara unde are loc arbitrajul(dreptul englez). Limba in care va avea loc
arbitrajul este limba engleza.

Sentinta arbitrala va fi pronuntata in cel mult 30 zile de la numirea celui de al treilea

arbitru si dupa ce au fost ascultate partile. Ea este definitiva si obligatorie,partile
contractante renunta la caile de atac si isi iau obligatia de a executa de indata
sentinta.”

Datorita faptului ca societatea”Midas S.R.L.” nu si-a executat obligatia contractuala

vizand achitare in totalitate a chiriei stabilite in mod conventional, „Trans
Sandhurst&Soon” a supus litigiul astfel creat Tribunalului Arbitral de la Londra,
obtinand pe aceasta cale castig de cauza respectiv obligarea la plata a paratei mai sus
mentionate.

Societatea comerciala „Trans Sandhurst&Soon” a formulat in contradictoriu cu S.C.

”Midas S.R.L.” cererea de recunoastere a hotararii arbitrale pronuntate la Londra de
Tribunalul Arbitral in baza clauzei compromisorii din contractul de navlosire incheiat
intre parti prin care parata a fost obligata sa plateasca reclamantei suma pretinsa in
dolariS.U.A., cu dobanzi si cheltuieli de judecata.
1
www.referatele.com/referate/drept/online4/speţă-contract-de-navlosire-referatele-com.php
 Analiza spetei si a sentintei

Tribunalul a admis cererea retinand ca sunt intrunite dispozitiile legale referitoare la

recunoasterea hotararilor arbitrale straine cuprinse in art.165 si urmatoarele din Legea
nr.105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat si in
conventia de la New York din1958 la care Romania a aderat prin Decretul
nr.186/1961 in sensul ca:

-hotararea a carei recunoastere si executare s-a cerut este definitiva potrivit legii
statului unde a fost pronuntata;

-instanta care a pronuntat-o a avut potrivit legii nationale competenta sa judece

procesul;

-exista reciprocitate in ceea ce priveste efectele hotararilor straine intre Romania si

statul instantei care a pronuntat hotararea.

Parata a declarat recurs sustinand in motivarea acestuia ca in mod gresit a fost

obligata la plata sumelorindicate in dispozitivul hotararii arbitrale a carei recunoastere
se solicita constand in chiriirestante, penalitati de intarziere calculate la acestea si
cheltuieli de judecata acestea fiind in mod evident mai mari decat cele practicate de
instantele arbitrale.

Analizand recursul instanta constata ca acesta este nefondat.

Sustinerea recurentei nu poate fi primita deoarece este intemeiata pe fondul litigiului a

carui solutionare potrivit art.9,10,11 din contractul incheiat de parti este in competenta
instantei de arbitraj desemnata in mod conventional de contractanti.

Tribunalul care a fost investit cu actiunea privind recunoasterea hotararii arbitrale era
indrituit sa verifice numai conditiile de forma prevazute in art.165 si urmatoarele din
Legea nr. 105/1992 expuse mai sus acestea fiind necesare si suficiente pentru
admiterea actiunii de recunostere. Aceasta cu atat mai mult cu cat recurentul ar fi
trebuit sa aiba o atitudine mai diligenta la inserarea in clauza compromisorie din
contractul de navlosire a obligatiei de a renunta la orice cale de atac vizan hotararea
arbitrala singura cale de atac prin care ar fi putut fi schimbata respectiva hotarare.

Drept urmare recursul a fost respins.

Dispozitii comune persoane fizice si juridice:

Normele conflictuale cu privire la persoanele juridice sunt clasificate in functie de
caracterul general sau special al acestora. Consacrarea tipurilor de norme conflictuale
din materia formei actului juridic este justificata de notiunea forma in dreptul roman,
forma exterioara este guvernata de legea locului unde se incheie actul, forma de
publicitate este guvernata de legea locului unde se face publicitatea, forma de abilitare
este guvernata de legea personala a celui in cauza. Dispozitiile art.47 din legea
105/1992 reprezinta atat o norma conflictuala speciala in materia formelor de abilitare
a incapabililor cat si una coflictuala prin al carei mecanism de aplicare se determina
legea aplicabila persoanelor fizice sau juridice in procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului.

Legea aplicabila calitatii de comerciant in functie de locul unde este inmatriculata

persoana juridica poate fi explicata prin calificarea legala. Calificarea primara se face
in conformitate cu lex fori, dreptul roman. Stabilirea notiunii de comerciant din ar.48
este aplicabila ca lex causae.

Sediul social determina nationalitatea persoanei juridice in sensul ca persoana

juridica are nationalitatea statului pe teritoriul caruia a fost stabilit sediul social.
Criterii de determionare a nationalitatii persoanei juridice:

-criteriul teritorialitatii sediului social

- criteriul vointei fondatorilor persoanei juridice

-criteriul locului de inregistrare a statutului persoanei juridice

Sediul real este calificat prin mecanismul consacrarii unui caz de calificare
legala ce constituie o veritabila exceptie de la principiul lex fori. Indiferent de locul
adoptarii hotararilor guverneaza statutul organic al persoanei juridice.

Sucursala este un dezmembramant fara personalitate juridica a unei persoane

juridice, aceasta l-a determinat pe legiuitorul roman sa extinda aplicarea legii
nationale a persoanei juridice la statutul organic al sucursalei. In dreptul comercial
roman se admite ca regimul juridic se aplica oricarui alt sediu secundar oricare ar fi
terminologia utilizata(agentie reprezentanta etc.)

Domeniul de aplicare al legii statutului organic este stabilit exemplificativ de

disp.art.42. Articolul care constituie un exemplu de norma conflictuala a carei
structura este inversata in sensul ca legatura precede continutul. O completare a art.42
are ca obiect reglementarea expresa a includerii elementelor constitutive ale persoanei
juridice in domeniul de aplicare al legii statutului organic. Lipsa unei asemenea
reglementari exprese nu ar fundamenta aplicarea unei alte legi. Tot art.41 identifica
numai legea aplicabila unei parti dintr-un intreg denumit generic personalitate juridica
a persoanei juridice, cu privare speciala la personalitate juridica a societatii
comerciale. In ceea ce priveste atributele de identificare consacrarea expresa a
determinarii legii aplicabile s-a efectuat numai cu privire la sediul si nationalitatea
persoanei juridice. A fost omisa determinarea legii aplicabile firmei si emblemei
persoanei juridice. Desi regimul juridic al firmei si emblemei este diferit in dreptul
comercial roman, consideram ca regimul juridic al acestor atribute de identificare este
guvernat de legea statutului organic al persoanei juridice. O asemenea solutie se
impune chiar si in lipsa unei reglementari exprese de drept international privat. O
reglementare unitara de drept international privat a patrimoniului persoanei juridice
nu se justifica intrucat pluralitatea de elemente constitutive a patrimoniului determina
o pluralitate de legi aplicabile.

Deteminarea legii aplicabile drepturilor reale al caror titular este persoana

juridica nu este greu de realizat avand in vedere art.49 din legea 105/1992 cu privire
la reglementarea raporturilor de drept international privat.

Determinarea legii aplicabile drepturilor de creanta al caror titular este

persoana juridica se face tinandu-se cont de izvorul drepturilor de creanta. Legea
aplicabila dreptului de creanta al caror izvor este actul juridic unilateral se determina
in conformitate cu artr.69. Guvernarea drepturilor de creanta al caror izvor este
delictul civil este realizata de legile determinate de normele conflictuale in materie
adica art.104-111.

Determinarea legii aplicabile pasivului social al patriminiului persoanei

juridice este diferentiata in functie de caracterul contractual sau delictual al
obligatiilor ce incumba persoanei juridice.

O componenta a institutiei conditia juridica a strainului persoana juridica

constituie obiectul de reglementare al normei materiale cu caracter substantial
reprezentate de dispozitiile art.43. Conditia juridica a strainului este redusa la aspectul
recunoasterii nefiind facuta nici o mentiunecu privire la drepturile, obligatiile pe care
le are o persoana juridica straina in Romania. O astfel de mentiune ar fi fost inutila
intrucat art.2 consacra la nivel principal regimul juridic al strainilor persoane juridice.
In aceste conditii art.43 constituie o norma materiala substantiala speciala.

Modalitatea de recunoastere a persoanelor juridice straine prezinta trei

caracteristici:

-nu este compatibila cu institutia conflictului de legi

-existenta sau lipsa caracterului patrimonial constituie sursa diferentierii persoanelor

juridice straine din perspectiva institutiei recunoasterii

-recunoasterea persoanelor juridice cu caracter patrimonial este mai putin restrictiva

decat recunoasterera entitatilor fara caracter patrimonial.
 Recunoasterea persoanelor juridice fara scop patrimonial este
conditionata de indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:

-recunoastrea este supusa aprobarii prealabile de catre Guvernul Romaniei

-admiterea cererii printr-o hotarare judecatoreasca

-constituirea valabila a persoanelor juridice fara scop patrimonial in tara a carei

nationalitate o au

-lipsa incidentei ordinii publice de drept international privat.

Conditii de publicitate ale recunoasterii persoanei juridice fara scop

patrimonial sunt asigurate prin faptul ca hotararea judecatoreasca de recunoastere este
publicata in Monitorul Ofocial si intr-un ziar central. Calea de atac a recursului
declarat impotriva hotararii de recunoastere a persoanei juridice fara scop
patrimonialprezinta urmatoarele caracteristici:

-numai modalitatea de recunoastere a persoanei juridice fara scop patrimonial poate

constitui obiectul exercitarii recursului

-orice persoana poate exercita calea de atac a recursului

-motivele de exercitare a recursului nu sunt exclusiv de legalitate

Recunoasterea persoanelor juridice cu caracter patrimonial este conditionata

de indeplinirea unei singure conditii:valabilitatea constituirii acestora in statul a carui
nationalitate o au sa nu fie pusa la indoiala.

Conflictul de calificari in materia persoanelor juridice de drept intern

Aspectele de drept international privat ale persoanei juridice sunt reglementate de

dispozitiile art.40-46 din legea 105/1992. Analiza conflictului de calificare referitor la
persoana juridica se impune in conditiile in care reglementariile europene in materie
tind sa devina liberale2.

Numai dupa recunoasterea ca persoana juridica a concentrarii de bunuri si

oameni, solutionarea conflictului de calificare cu privire la alegerea normei
conflictuale referitoare la persoana juridica constituie prioritatea instantei de judecata
investite cu solutionarea litigiului de drept international privat.

2
Mathias Siems,Convergence, competition, Centros and conflict of law. Dezeghilibrele existente între
administraţia unei companii şi acţionarii acesteia generatoarede scandaluri financiare constituie a
patra caracteristică a societăţii comerciale naţionale
 Concluzie:

Asa cum am vazut dreptul international privat reglementeaza norme cu ajutorul carora
se pot rezolva litigiile comerciale privind in special persoanele juridice. Normele sunt
bine explicate si de aceea se rezolva cu celeritate unele litigii.

Aceste norme ar trebui sa fie actualizate tot mai des in functie de dezvoltarea
transporturilor precum si a tarilor.

Bibliografie:

Curierul judiciar nr.10/2004 ALL BECK redactor sef –Profesor Universitar Dr.
Gabriel Boroi

-Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de

drept international privat