ECOTURISMUL – PRINCIPALA FORMĂ A TURISMULUI

DURABIL

Dezvoltarea durabilă nu este doar o modă, ci o necesitate impusă, pe de o

parte,
de nivelul înalt de dezvoltare la care au ajuns unele state, iar pe de altă
parte, de
rămânerea în urmă a economiei multor altor state.
De la apariţia sa, în 1987, conceptul dezvoltării durabile a pătruns în toate
domeniile vieţii economice şi sociale: de la agricultură durabilă până la
transport durabil
şi turism durabil.
Prin activitatea conjugată dintre UICN – Uniunea Internaţională de
Conservare a
Naturii, WWF – Federaţia Mondială pentru Ocrotirea Naturii, PNABE –
Federaţia
Europeană a Parcurilor Naţionale şi Naturale, încă din 1991, s-a definit
conceptul de
turism durabil: „dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul
şi
marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială şi
economică a
mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale şi culturale şi
pentru
generaţiile viitoare”1. Din această definiţie rezultă că orice formă de
turism trebuie să
respecte principiile dezvoltării durabile, plecând de la ecoturism, turism
verde şi turism
rural, până la turismul de afaceri sau cel automobilistic.
 1. Turismul şi mediul
Un număr tot mai mare dintre cei implicaţi, sub o formă sau alta, în
activităţile de
turism sunt conştienţi de efectele provocate de dezvotarea turistică, de
impactul acestor
activităţi asupra populaţiei şi ambiantului. În ultimii ani, deceniile nouă şi
zece ale
secolului XX, s-a urmărit ca expansiunea turismului să se realizeze
echilibrat, în
conformitate cu standardele care garantează păstrarea echilibrului
ecologic şi evită
suprasolicitarea resurselor, poluarea şi orice alte impacte negative asupra
mediului.
Noţiunea de impact presupune analiza relaţiei turist - resursa turistică -
produs turistic, care se desfăşoară de la simpla vizitare a unui obiectiv
turistic, până la
asigurarea pachetului de servicii şi acţiuni turistice, menite să pună în
valoare obiectivul
respectiv.
Impactul asupra unei zonei turistice este dat de:
• cadrul natural şi varietatea potenţialului turistic;
• existenţa unei infrastructuri generale, care asigura circulaţia, accesul şi
informarea;
• prezenţa unor structuri turistice de cazare, alimentaţie publică, agrement.
Aceste elemente definitorii ale turismului determină mai multe tipuri de
impact,
care pot îmbrăca forme pozitive sau negative de manifestare.
1 Istrate, I, Bran, F., Roşu, A.G. – Economia turismului şi mediului
înconjurător, Ed. Economică, Bucureşti,
 1996, p. 258.
--
Impactul politic
Este determinat de poziţia în politica turistică a guvernului privitoare la
industria
ospitalităţii, care pentru cazul României considerăm că ar trebui să aibă
următoarele
direcţii:
• turismul fiind un sector prioritar al economiei ar trebui să se dezvolte în
viitor cu
sprijinul statului;
• folosirea în mod optim a resursele naturale, culturale, ale teritoriului
naţional, cu
asigurarea protecţiei acestora;
• ridicarea calităţii amenajărilor turistice şi a serviciilor turistice şi prin
îmbunătăţirea
politicii de resurse umane;
• modernizarea infrastructurii generale şi extinderea ei în folosul
dezvoltării
turismului;
• rolul şi dimensiunea sectorului privat în turism trebuie să fie mărite
considerabil.
În cele ce urmează vom face o analiză a tipurilor de impact. Existenţa şi
evoluţia
omului, a societăţii în ansamblul său sunt determinate de calitatea
mediului. În acest
sens mediul, definit prin totalitatea factorilor naturali şi a celor creaţi prin
activităţile
 umane aflaţi în strânsă interacţiune, influenţează echilibrul ecologic,
determină condiţiile
de viaţă, de muncă şi perspectivele dezvoltării societăţii
Desfăşurarea eficientă a activităţilor turistice presupune existenţa unui
mediu
înconjurător adecvat, având calităţi superioare atât în privinţa condiţiilor
naturale, cât şi a
celor create de om. Printre motivaţiile turistice un loc tot mai însemnat
revine nevoii de
destindere, de recreere, de odihnă activă într-un mediu agreabil, cu o
natură nealterată:
aer curat, apă, soare, zăpadă, linişte, peisaje reconfortante. Altfel spus,
mediul şi
calitatea acestuia reprezintă condiţia fundamentală a desfăşurării
activităţilor turistice.
Amenajarea şi valorificarea prin turism a naturii şi a valorilor culturale,
fără
discernământ şi la întâmplare, pot produce în timp şi spaţiu efecte
defavorabile asupra
tuturor componentelor de mediu.
Impactul social
Se manifestă prin influenţa pe care o are turismul asupra modului de viaţă
tradiţional al locuitorilor unei zone, asupra lărgirii orizontului lor spiritual
şi profesional. În
condiţiile în care modul de viaţă socio-economic are tot mai acute tendinţe
de
generalizare şi uniformizare, păstrarea unor elemente cu specific
tradiţional, vor ocupa
un loc important în viitorul aşezărilor incluse în activităţi turistice.
 Acestea reprezintă căile de păstrare a unei identităţi socio-culturale, de
dobândire a unei personalităţi distincte în cadrul turistic local, naţional şi chiar
mondial. Această valorificarea prin turism a patrimoniului natural şi cultural al
unei zonei turistice prezintă, în plan social, atât un impact pozitiv, cât şi unul
negativ.
Impactul pozitiv se exemplifică prin:
• creşterea şansei sociale şi profesionale prin realizarea de noi locuri de
munca, în
servicii turistice şi infrastructură generală;
• crearea de noi locuri de muncă sezoniere, cu precădere pentru tineri
(elevi,
studenţi, etc.) şi femei;
• asigurarea şi dezvoltarea progresului social, de creştere a curăţeniei şi
igienei publice, a confortului general în localităţile turistice;
• scăderea diferenţelor dintre categoriile socio-profesionale din punct de
vedere al veniturilor realizate;
• dezvoltarea sentimentelor de înţelegere şi toleranţă deoarece schimburile
interculturale între turişti şi populaţia gazdă facilitează dispariţia
barierelor
lingvistice, sociale, rasiale, religioase, culturale.
Impactul negativ se poate materializa prin:
• perturbarea şi distrugerea treptată a modului de viaţă tradiţional, în
cadrul
structurilor sociale;
• acceptarea de către populaţia locală a unor influenţe negative în plan
social.
Pentru populaţia din zonele rurale bunăoară, dezvoltarea în timp şi spaţiu
a activităţilor turistice poate conduce la renunţarea la modul de viaţă şi la
ocupaţiile tradiţionale (pastorale, silvicultură, artizanat şi mică industrie, etc.) în
favoarea unor activităţi şi servicii turistice care aduc venituri mai rapide şi mai
importante.
Aceasta reprezintă o situaţie strălucită din Caraibe ce pune în valoare
implicarea comunităţii locale. Hotelul este situat în cea mai săracă parte din
Antigua, în apropierea a două plaje frumoase. Din cauza iniţiativelor
proprietarilor şi a managerilor hotelului, ce au asigurat comunitatea locală de
beneficiile turismului, nu este nevoie de chei la camerele turiştilor. Clienţii
hotelului Curtin Bluff sunt liberi şi în siguranţă într-un mediu ce este în plus şi
prietenos din cauza comunităţii sale locale. Conform spuselor managerului Rob
Sherman “noi avem grijă de sat şi ei au grijă de noi”. Hotelul are un grad de
ocupare de 85% anual şi este unul din cele mai de succes din Caraibe. Curtin
Bluff finanţează studiile în străinătate a 5 copii băştinaşi din fondurile
alocate satului (laun cost de 100.000$). În fiecare an, trimite 15 dintre angajaţii
în funcţii superioare pestehotare pentru cursuri de perfecţionare. Angajaţii sunt
bine plătiţi şi, în mod excepţional,beneficiază de un fond de pensionare.
Schimbarea conducerii se face rar (mulţi sunt acolo de 30 de ani) şi 75% din
afaceri se repetă. Curtin Bluff încurajează şi comunitatea locală să preia
activităţi pentru salvarea şi înfrumuseţarea mediului. Tinerii sunt încurajaţi şi
răsplătiţi pentru fiecare copac pe care îl plantează. Hotelul foloseşte fonduri
pentru a le oferi tinerilor din sat şansa de a se antrena pentru tenis de câmp -
mulţi audevenit antrenori la hotel şi astfel comunitatea furnizează principalele
“talente” ale insulei în acest domeniu.
Acest exemplu din Caraibe aduce o altă lumină în înţelegerea dezvoltării
de durată. Aici nu este vorba doar de responsabilitatea guvernului sau a noilor
turişti, de parcuri naţionale sau de parcuri de animale. Este vorba şi despre
populaţia locală şi legăturile dintre aceasta şi sectorul privat.

Impactul economic
 Materializat prin dezvoltarea locală şi regională a localităţilor mai puţin
favorizate sub aspectul resurselor economice, impactul economic total se
concretizează în volumul determinat de cheltuielile turistice.
Din acest punct de vedere măsurarea impactului economic poate ţine
seama de trei elemente:
• impactul direct care evidenţiază efectele primei runde de circuit
monetar
provenit de la turist;
• impactul indirect măsoară efectele derivate ale rundelor adiţionale
cauzate de
recircularea unităţii monetare iniţiale a turistului;
• impactul indus (stimulat) comensurează efectele derivate cauzate de
angajaţii unei firme turistice care cheltuiesc o parte din salariile lor în alte
sectoare de afaceri.
În această situaţie impactul economic total este egal cu efectele impactului
indirect plus impactul indus al cheltuielilor turistului. În mod logic efectul
multiplicator al turismului (K) este exprimat prin însumarea celor trei impacturi,
raportate la impactul direct:
impactul direct
K impactul direct impactul indirect impactul indus
_
_+_+_
=
Rezultă că orice cheltuială iniţială a unui turist trece prin numeroase
runde; asemănător cu impactul provocat de o piatră aruncată într-o oglindă
liniştită de apă, suma iniţială a cheltuielilor turistului reverberând, răspândind
cercuri concentrice tot mai largi, dar şi din ce în ce mai puţin sesizabile, în
econo mia unui areal turistic.
 Privind din acest unghi, se pune problema dezvoltării unui sector turistic
durabil.
Conceptul de turism durabil este de dată mai recentă, fiind determinat de
procesul de
creştere a populaţiei, de dorinţa de ridicare a nivelului trai ca şi de
cunoaşterea
capacităţii de suport a mediului.
Dezvoltarea durabilă se bazează pe următoarele principii esenţiale:
• stabilirea limitelor ecologice, a standardelor şi normelor de consum, cu
reducerea
consumurilor nejustificate;
• redistribuirea activităţii economice şi realocarea resurselor, satisfacerea
nevoilor
esenţiale ale vieţii, şi în acelaşi timp creştere economică;
• menţinerea unui optim de populaţie, creşterea demografica fiind în
concordanţă
cu potenţialul ecosistemelor exploatabile;
• conservarea resurselor de bază şi păstrarea arealelor naturale care susţin
patrimoniul genetic al florei şi faunei;
• acces legal la resurse, creşterea efortului tehnologic şi folosirea raţională
a
acestora;
• stabilirea unei rate minime de exploatare şi de consumare a resurselor
aşa zise
“inepuizabile”;
• controlul comunitar, rolul comunităţii locale asupra luării deciziilor de -
dezvoltare
locală;
• asigurarea unui management al tuturor resurselor care să pună accent pe
 calitate.
--
Pornind de la punctele cheie ale dezvoltării durabile, impactul activităţilor
turistice
presupune următoarele:
• creşterea viabilităţii unor localităţi cu resurse naturale reduse;
• utilizarea terenurilor slab productive agricol, prin realizarea unor dotări
turistice
corespunzătoare;
• creşterea veniturilor băneşti ale locuitorilor în condiţiile reducerii
păşunatului şi a
exploatărilor silvice;
• creşterea puterii economice a localităţilor, prin obţinere de noi venituri
din noi taxe
şi impozite locale;
• încurajarea activităţilor tradiţionale, mai ales a acelora cu caracter
artizanal şi de
mică industrie tradiţională ;
• dezvoltarea unui comerţ specific bazat pe produsele economice locale şi
meşteşugăreşti;
• veniturile obţinute din turism şi comerţul specific acestui cadru, pot
contribui la
susţinerea acţiunilor de modernizare a obiectivelor culturale, de refacere
ecologica a peisajelor valoroase;
• aportul de profit şi devize - ca urmare a activităţilor de primire, găzduire,
transport
şi alimentaţie publică – vor reprezenta o contribuţie importantă în planul
dezvoltării locale.
Dar, dezvoltarea economică are şi repercusiuni negative, mai ales când se
 depăşesc anumite limite, urmarea fiind afectarea mediului ambiant.
Prezenţa reliefului variat, cu suprafeţe împădurite sau vegetaţie
apreciabilă
reprezintă modalitatea cea mai simplă de reducere şi răspândire a
factorilor poluanţi.
Important este ca exploatarea resurselor naturale (lemn, piatră, cărbune,
petrol, sare,
etc.) dintr-o zonă să se facă raţional, pentru a păstra şi permanentiza un
potenţial
natural atractiv şi valoros, ca şi pentru: reducerea efectelor de poluare
naturală şi
antropică, prevenirea fenomenelor de deşertificare ori de degradare a
apelor, solului şi
vegetaţiei, menţinerea unui climat plăcut şi stabil, în scopul menţinerii şi
păstrării
atractivităţii peisajului.
Pădurea are şi ea un rol deosebit în bilanţul căldurii, în acumularea,
curăţarea,
reglarea distribuţiei resurselor de apă, reducerea acţiunii vânturilor
puternice, în
formarea solurilor şi permanentizarea unor nişe ecologice de floră şi
faună.
Impactul negativ al activităţilor economice este exprimat de:
• presiunea asupra exploatării resurselor;
• distrugerea treptată a mediului înconjurător;
• utilizarea tehnologiilor neperformante care conduc la produse slabe
calitativ, la
consum mare de materii prime şi energie, precum şi la creşterea poluării
prin
 produse secundare.
Impactul cultural
Este dominat de relaţia dintre turişti şi populaţia locală, care nu este
întotdeauna
benefică în plan local.
Aspectele pozitive sunt date de:
• dezvoltarea şi revigorarea tradiţiilor culturale şi religioase;
• diversificarea formelor de artizanat;
• favorizarea creşterii interesului populaţiei locale pentru păstrarea şi
conservarea
obiectivelor de interes turistic, naturale şi culturale, care astfel pot fi
valorificate;
• iniţierea unor noi acţiuni culturale în plan religios, de pelerinaj la
mănăstiri, cu
scopul satisfacerii sentimentului de sacralitate creştină, de respect faţă de
valorile
morale.
Aspectele negative sunt mai numeroase, iar apariţia lor se face simţită
după un
interval relativ mai lung de timp:
• apariţia de schimbări a mentalităţilor, a valorilor morale sub influenţa
turiştilor,
păstrarea unor obiceiuri, datini doar pentru că sunt pe gustul turiştilor,
apariţia
kisch-ului;
• adaptarea şi copierea de către rezidenţi a unor atitudini şi
comportamente noi,
atribuite turiştilor;
 • apariţia unor potenţiale conflicte şi antagonisme, atunci când turismul
devine
fenomen de masă, suprasaturat, şi conduce la dispariţia sentimentului de
mândrie faţă de propria cultură;
• creşterea costului vieţii, dezvoltare ultrarapidă a modelului societăţii de
consum,
distrugerea treptată a spontaneităţii sociale, pe plan local.
- afluxul extins de turişti conduce la suprasaturarea infrastructurilor
turistice existente şi diversificarea formelor de poluare.
În acest context, în special în zonele turistice care au statut de rezervaţii şi
parcuri naţionale, se pune problema dezvoltării unui turism controlat şi
dirijat
(ecoturism).