GRUPUL ŞCOLAR

NICOLAE BALCESCU” Nr._______din

OLTENITA

PROIECT
pentru

EXAMENUL DE CERTIFICARE A
COMPETENŢELOR PROFESIONALE
PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI
DE CALIFICARE PROFESIONALĂ
NIVEL III

Calificarea: TEHNICIAN DESENATOR PENTRU

CONSTRUCTII SI INSTALATII

Tema: ELEMENTE DE FINISAJ PENTRU CLĂDIRI

ÎNDRUMĂTOR:

Elev:
Clasa: a XII a H

- 2009 2010 -

1
 1. ARGUMENTARE

Materialele nestructurale care acopera construcţiile propriu zise - denumite si

materiale de finisaj - sunt folosite in functie de programul de arhitectura caruia i se aplica,
avand roluri multiple: protejeaza elementele de rezistenta, sporesc gradul de izolare a
spatiilor contra frigului sau a zgomotului, estompeaza unele defecte sau contribuie la
estetizarea constructiilor.
Finisajele cuprind lucrari de pardoseli, tencuieli, placaje, zugraveli, vopsitorii, tapete,
tamplarie, pentru care se folosesc diverse materiale.

istemul de finisaje şî amenajări

interioare şi exterioare din PVC

Initial au fost utilizate materiale naturale prelucrate, precum: lemnul, piatra, tesaturile,
pielea de animale etc., unele dintre ele fiind abandonate treptat. Altele se folosesc mai rar,
fiind epuizabile sau sunt recreate artificial, imitand mai mult aspectul exterior decat
materialul in esenta.
Locurile de aplicare a materialelor de finisaj sunt stabilite in functie de folosirea lor in
interiorul sau in exteriorul constructiei, fiind apreciate in legatura cu scara obiectului,
conceptia stilistica, textura materialelor si culoare .
Odata cu dezvoltarea stiintelor umaniste s-au descoperit o serie de calitati psihologice
pe care finisajele le pot transmite, calitati confirmate de-a lungul timpului, care s-au extins la
toate programele de arhitectura, indiferent de complexitatea acestora. Astfel, materialele de
finisaj au fost grupate in functie de impresiile produse la nivelul psihicului uman,
diferentiindu-se materiale reci (piatra, de exemplu) sau calde (cum ar fi lemnul), cele cu
aspect sobru (caramida, piatra de cariera) sau vesel (lemn incrustat, piatra de rau), cele care
transmit intimitate (lemn) sau exteriorizare (caramida) etc.
 Materilele de finisaj naturale, devenite clasice: lemnul, piatra si caramida se folosesc
si astazi, valoarea lor estetica depinzand de modul in care sunt tratate si de profesionalismul
executanţilor. Alaturi de acestea mai pot fi folosite: rogojini, paie, textile, piei, blanuri,
bambus etc.
Lemnuleste folosit ca placaj pentru pereti (lambriuri, pardoseli, plafoane), calitatea
finisajelor fiind apreciata in functie de gradul de dezhidratare, proporţiile scandurilor si
distanta dintre acestea, marimea rosturilor, eventualele ornamente sau profile
sculptate/aplicate.
Finisaje din piatra(de cariera sau de rau) se diferentiaza intre ele dupa forma,
marimea, culoarea si textura materialului. Duritatea, rezistenta la uzura, intretinerea si
curatenia finisajelor din piatra determina distributia in plan a acestora.
Caramida (aparenta), folosita in principal la constructii, poate reprezenta un material
de finisaj agreabil: combinat cu rosturi albe sau cu vegetatie verde, rosul caramizilor va crea
un efect placut.
Materialele de finisaj contemporane, extrem de numeroase au fost create prin folosirea
de inlocuitori, care reproduc aspectul materialelor naturale: placi din deseuri lemnoase, placi
ceramice de diferite dimensiuni, tapete pe baza de hartie sau materiale plastice, fototapete,
folii autocolante etc.
Diversitatea materialelor atrage dupa sine dificultati in alegerea acestora. Este, prin
urmare, necesar un studiu concomitent al tuturor componentelor implicate intr-o constructie,
astfel incat acestea sa se armonizeze cu celelalte elemente fizice sau fenomenale: cu lumina
diurna, cu mobilierul, cu echipamentele etc.

2. ELEMENTE GENERALE CONSTRUCTII

Construcţiile sunt produse imobile care se folosesc, în general, acolo unde au fost
create, fiind legate direct de terenul pe care sunt amplasate.Rolul construcţiilor este de a crea
un mediu artificial cu condiţii optime pentru satsifacerea utilizatorilor, definiţi în termeni
generali (oameni, animale, păsări, plante, obiecte, materiale, activităţi umane, etc).
Cladirile sunt acele constructii care realizeaza un spatiu inchis pe cand constructiile nu
realizeaza.
2.1. CLASIFICAREA CLADIRILOR

Clădirile civile sunt destinate unei game foarte largi de procese funcţionale, cele mai
importante fiind: locuire, învăţământ, sănătate, administraţie, comerţ, sport, cultură,
alimentaţie publică etc. Unele din aceste procese funcţionale necesită spaţii relativ reduse -
clădirile de locuit (locuinţe, hoteluri, cămine, corpurile de cazare la spitale, clădirile
administrative pentru birouri etc.), sau spaţii mari - sălile de spectacol, expoziţii sau sport,
magazinele universale, stadioane, etc.
Clădirile industriale (uzine, fabrici, hale, ateliere, clădiri pentru depozitare etc.) au ca
destinaţie adăpostirea şi servirea diverselor procese tehnologice din toate ramurile industriei.
Clădirile agrozootehnice sunt destinate proceselor de producţie şi servire, inclusiv
anexe, din sectorul zootehnic şi agrovegetal.
Construcţiile inginereşti cuprind domenii diverse :
- comunicaţii (drumuri, căi ferate, poduri, tunele, turnuri pentru antene etc)
- construcţii hidrotehnice (baraje, canale etc) ;
- construcţii industriale : coşuri de fum, rezervoare, silozuri,etc.
 -I- Clasificarea pe baza criteriului destinaţiei pentru care au fost concepute.

• Clasificarea construcţiilor cea mai des întâlnită are la baza criteriul destinaţiei
pentru care acestea au fost concepute. Din acest punct de vedere se deosebesc doua
mari categorii: clădirile si construcţiile inginereşti
• Clădirile sunt construcţii inchise, cu o anumita compartimantare interioara si
dotate cu echipamente si instalaţii, destinate prin concepţie a adăposti si deservi o
anumita activitate umana. In funcţie de destinaţia lor clădirile de impart in:
• Clădirile civile, destinate unei game foarte largi de procese funcţionale, cum ar
fi cele legate de: locuire, sănătate, ocrotire sociala, sport, invatamam, cultura,
administraţie, comerţ, sa.;
• Clădirile industriale, diversificate datorita gamei largi de procese industriale pe
care trebuie sa le adăpostească si sa le deservească Ele cuprind doua categorii de
clădiri: clădirile de producţie (uzine, fabrici, hale, ateliere etc.) la care modul de
compartimentare si dimensiunile spatiilor sunt determinate de utilaje, instalaţii,
fluxuri tehnologice, circulaţia interioara etc. si clădiri auxiliare destinate servirii
procesului de producţie si depozitarii (depozite de materii prime, depozite de produse
finite, magazii, rezervoare, posturi de transformare, centrale termice etc).
• Clădiri agrozootehnice, sunt destinate diferitelor procese de producţie din
sectoarele agrovegetal (răsadniţe, sere, fabrici de nutreţuri, crame, secţii de vinificatie
etc) si zootehnic (grajduri, adăposturi pentru animaie si pasări) Alături de acestea
exista si o seria de clădiri auxiliare producţiei ( magazii de cereale, silozuri, remize
pentru utilaje agricole, ateliere de reparaţii pentru utilaje etc).
• Construcţiile inginereşti grupează toate celelalte categorii de construcţii care
nu au caracteristicile clădirilor si cuprind:
• Construcţii industriale speciale: coşuri de fum, silozuri, rezervoare, castele de
apa, rumuri de răcire, estacade, etc;
• Constructii hidrotehnice si energetice;
• Cai de comunicaţie; drumuri, cai ferate, poduri, tuneluri, piste, platforme, etc;
• Linii de transport al energiei electrice si pentru fluide tehnlogice;
• Construcţii pentru alimentari cu apa si canalizări;
• Construcţii pentru telecomunicaţii; relee, turnuri de televiziune.

-I- Clasificarea in funcţie de modul de alcatuire si dispunere a elementelor de

rezistenta grupează structurile astfel:

• Structuri cu pereţi portanţi realizaţi din zidărie , din beton monolit sau prefabricat;
• Structuri cu schelet realizate din stâlpi si grinzi , care alcătuiesc cadre de beton
armat monolit sau prefabricat, metalice sau din lemn,
• Structuri mixte alcătuite din cadre si pereţi portanţi (diafragme), realizate in
general din beton;
• Structuri speciale realizate sub forma de arce, placi curbe subţiri, structuri
suspendate etc.

-1- Clasificarea după criterii de calitate porneşte de la cerinţele principale care

determina calitatea unei construcţii: durabilitatea, rezistenta si stabilitatea,
gradul de rezistenta la foc si la agenţi atmosferici, gradul de dotare cu
instalaţii si finisaje, volumele si suprafeţele construite (factori esenţiali in
asigurarea confortului).
 Pe baza acestor factori, construcţiile se pot grupa in trei clase de calitate după cum
satisfac cerinţe ridicate, medii sau obişnuite.

2.2. CONDIŢII TEHNICE PENTRU CONSTRUCŢII

5 5

__^^^-Fiecare construcţie sau element de construcţie trebuie să satisfacă un ansamblu de

condiţii tehnice sau cerinţe tehnico-economice principale, care privesc durabilitatea în timp,
rezistenţa la foc, rezistenţa şi stabilitatea construcţiei, condiţii fizice şi igienice, arhitectonice,
economico-organizatorice etc.

❖ Durabilitatea reprezintă durata de funcţionare normală în timp a principalelor

elemente de construcţii, fără pierderea calităţii necesare exploatării optime şi poate fi:
ridicată (de gradul I) şi este peste 100 de ani; mijlocie (de gradul II) între 50 şi 100 de
ani; normală sau obişnuită (de gradul III) între 20 şi 50 de ani.
Construcţiile cu durată de funcţionare sub 20 de ani se numesc provizorii.
Durabilitatea este determinată de materialele folosite, modul de proiectare şi execuţie,
condiţiile de exploatare şi întreţinere şi se referă la rezistenţa materialelor şi
elementelor de construcţii la diferite acţiuni cum ar fi: îngheţ-dezgheţ, umiditate,
coroziune, acţiunea biologică a microorganismelor cât şi acţiunea mediului
înconjurător: agenţi atmosferici, fum, gaze, diferite noxe din mediul interior etc.

❖ Rezistenţa la foc reprezintă capacitatea construcţiei de a rezista la solicitări termice şi

mecanice produse în timpul şi din cauza incendiilor. Din punct de vedere al
rezistenţei la foc, elementele de construcţii depind direct de materialele din care se
execută şi se caracterizează prin gradul de combustibilitate şi limita rezistenţei la foc.
Combustibilitatea unui material sau element de construcţii reprezintă capacitatea
acestuia de a se aprinde şi de a arde în continuare şi din acest punct de vedere acestea
se clasifică: incombustibili (betonul, zidăria), greu combustibili sau semicombustibili
(metalul protejat, lemn ignifugat sau tencuit) şi combustibili (lemn, carton bitumat).
Limita de rezistenţă la foc este perioada de timp în care un element de construcţie
supus unui incendiu îşi păstrează stabilitatea.
❖ Rezistenţa şi stabilitatea construcţiilor se referă la capacitatea lor portantă,
deformaţii, fisuri, cât şi la condiţiile de exploatare specifice fiecărei construcţii(uzură,
şoc etc.).
❖ Rezistenta la umiditate exprima capacitatea materialelor si elementelor de construcţie
de a rezista la acţiunea distructiva a apei care poate produce asupra acestora
deformaţii (umflare, contragere), fisuri, exfolieri, mucegaiuri etc. Rezistenta la
umiditate se asigura prin masuri de proiectare, o execuţie corecta, sau prin utilizarea
de materiale hidroizolatoare.
❖ Rezistenta la inghet-dezghet (rezistenta la gelivitatej se refera la capacitatea
materialelor si elementelor de construcţie de a rezista pastrindu-si caracteristicile
mecanice si fizice, stabilitatea, forma, calităţile de izolare termica, fonica si
hidrofuga, la un anumit număr de cicluri de inghet-dezghet,
❖ Rezistenta la acţiunea biologica a microorganismelor se refera in special la
materialele de natura organica si reprezintă capacitatea acestora de a-si păstra
calităţile la acţiunea distructiva cauzata de unele procese biologice.
❖ Rezistenta la coroziune se manifesta prin capacitatea materialelor si elementelor de
construcţie de a rezista acţiunii unor agenţi agresivi de mediu (gaze, aerosoli, fum,
curenţi electrici vagabonzi sa). Se asigura prin concepţie, o execuţie corecta si prin
 protecţii anticorozive.
❖ Cerinţe funcţionale sunt determinate de procesele tehnologice, de volumul activităţilor
si fluxurile de circulaţie (in căzut clădirilor industriale si agrozootehnice); amplasarea
judicioasa a instalaţiilor, utilajelor, mobilierului si a altor dotări; asigurarea legaturilor
intre diverse funcţiuni si o circulaţie lesnicioasa intre acestea, orientarea favorabila a
ferestrelor sau luminatoarelor s.a. (in cazul tuturor clădirilor),
❖ Condiţiile fizice şi igienice de exploatare sunt legate de factorii de climat exterior şi
interior şi se referă la temperatură, umiditate, iluminare, viteza curenţilor de aer, gaze
nocive etc.
❖ Condiţiile de ordin arhitectural asigură construcţiilor aspectul corespunzător
destinaţiei acestora, cu o plastică şi o compoziţie arhitectonică optimă.
❖ Condiţiile economico-organizatorice privesc în general costul construcţiilor,
tehnologia de execuţie şi posibilităţile de industrializare, materiale folosite, soluţii
tehnice, termenul de execuţie şi punerea în funcţiune.
❖ Cerinţe funcţionale sunt determinate de procesele tehnologice, de volumul activităţilor
si fluxurile de circulaţie (in căzut clădirilor industriale si agrozootehnice); amplasarea
judicioasa a instalaţiilor, utilajelor, mobilierului si a altor dotări; asigurarea legaturilor
intre diverse funcţiuni si o circulaţie lesnicioasa intre acestea, orientarea favorabila a
ferestrelor sau luminatoarelor s.a. (in cazul tuturor clădirilor),

2.3. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ

CONCEPŢIA CONSTRUCŢIILOR
5 5

Orice construcţie trebuie să satisfacă o serie de cerinţe sintetizate în trei factori esenţiali, care
concurează la concepţia, proiectarea şi alcătuirea lor.
Avem astfel:

❖ Factorul om - care impune realizarea unor condiţii de confort necesare

activităţii omului, de exemplu condiţii de: temperatură, umiditate, iluminare,
zgomot, etc. Acestea depind de tipul activităţii pe care o desfăşoară omul în
construcţie.
❖ Factorul activitate omenească - impune alcătuirea funcţională a construcţiei
astfel încât să satisfacă cerinţele impuse de tipul activităţii. Astfel se concepe
diferit o construcţie de locuit de o construcţie pentru producţia de automobile
sau un depou de locomotive.
❖ Factorul natură - implică toate acţiunile care rezultă din interacţiunea
construcţie - mediu referitoare la: gradul de seismicitate al zonei, intensitatea
acţiunilor climatice (vânt, zăpadă, ploaie, chiciură, etc), calitatea terenului de
fundare, nivelul apelor freatice, agresivitatea apelor subterane,etc.

Toţi aceşti factori enunţaţi s-au constituit de-a lungul timpului în “legi” ale construcţiilor sub
formă de: instrucţiuni tehnice provizorii, instrucţiuni tehnice, manuale de proiectare, norme de
proiectare, normative tehnice, STAS-uri, etc.
 3. ELEMENTELE COMPONENTE ALE CLĂDIRILOR

• La o clădire se disting: infrastructura, aflată sub cota zero (± 0.00) cuprinzând

fundaţiile şi subsolurile si suprastructura aflata deasupra cotei zero şi care cuprinde
toate elementele clădirii inclusiv instalaţiile aferente de orice tip.

Alcătuirea generala a unei

clădiri:
A infrastructura:
B - suprastructurii:
1. fundaţie
2. 2 - perele interior
3. -perete exterior
4. - planseu
5. - şarpanta
6. - invlitoare
7. - fereastra
8. - balcon
9. - soclu
10 - trotuar
11 - subsol
12 - parter
13 - etaj nivel curent

• Infrastructura cuprinde:

> fundaţia, care intra în contact direct sau indirect eu terenul bun de fundare şi căruia
îi transmite încărcările care acţionează asupra clădirii:
> pereţii de la subsol şi planşeul de peste subsol, dacă clădirea are subsol, sau soclul
şi elementele componente ale planşeului de la cota zero.
> Suprastructura (elevaţia) este partea clădirii aflată deasupra cotei zero,
considerată la nivelul pardoselii finite de la parter şi include: elementele verticale şi
orizontale de rezistenţă şi de compartimentare precum şi elementele de finisaj.

Toate construcţiile de tip clădire sunt realizate din 3 categorii de elemente:

1) Elemente structurale, portante, de rezistenţă.
2) Elemente nestructurale, neportante,
3) Elemente de echipare tehnică
 3.1. Elemente structurale, portante, de rezistenţă.
În această categorie intră următoarele 4 elemente componente, care definesc structura
de rezistenţă a clădirii:

Fundaţiile - preiau încărcările de la structura verticală de rezistenţă şi le transmit terenului

de fundare. Uzual se realizează din beton simplu sau armat, dar întâlnim şi fundaţii din
cărămidă, lemn, etc.
Fundaţiile se pot realiza sub formă de: fundaţii izolate, continue sub ziduri, radier general sub
formă de placă groasă cu sau fără îngroşări, reţele de grinzi, piloţi, etc. Adâncimea de fundare
se stabileşte în funcţie de: poziţia terenului bun de fundare, adâncimea de îngheţ a zonei,
înălţimea totală a construcţiei, nivelul apelor freatice, etc.

Structura verticală de rezistenţă se poate realiza sub forme de: pereţi portanţi, cadre
sau mixt din lemn, cărămidă, beton, metal şi preia încărcările de la structura orizontală şi
acoperiş şi le transmite fundaţiilor.
Pereţii (zidurile, panourile din beton armat mono sau pluristrat) ce delimitează spatiul interior
al clădirii de mediul inconjurător, iar în interior împart clădirea in încăperi. Au rol de preluare
şi transmitere a incarcarilor din greutatea proprie si a încărcărilor cvasipermanente şi variabile
care acţionează asupra elementelor ce reazemă pe ei.
Stâlpii cu ax înclinat sau oblic, preiau încărcările transmise de grinzi, planşee şi le transmit
fundaţiilor.

Structura orizontală de rezistenţă sau planşeele preiau încărcările care le revin, verticale şi
orizontale, permanente, temporare sau excepţionale şi le transmit structurii
 verticale de rezistenţă. Se pot realiza cu sau fără grinzi, plane sau curbe, monolit sau
prefabricat, din lemn, metal, cărămidă sau beton.

Planşeele_elemente portante orizontale, preiau încărcările proprii precum şi ale elementelor

nestructurale care reazemă pe acestea şi le transmit pereţilor portanţi sau grinzilor pe care
reazemă: au rol de compartimentare pe orizontală a clădirii.

Acoperişul preia încărcările din greutatea proprie şi din acţiunile dinamice (vânt, zăpadă,
ploaie, chiciură, etc) şi le transmit structurii verticale de rezistenţă. Acoperişul se poate realiza
sub formă de acoperiş cu pantă denumit şarpantă, sau fără pantă, denumit terasă.

3.2. Elemente nestructurale, neportante

Elemente nestructurale, neportante, care participă la alcătuirea funcţională şi protecţia
construcţiei, această categorie fiind realizată din mai multe elemente:

Pereţii despărţitori, de compartimentare sau închidere, care delimitează funcţiunile într-o

clădire, respectiv închid clădirea la exterior. Compartimentările interioare suplimentare se
realizează prin intermediul pereţilor despărţitori autoportanti ce transmit încărcarea proprie
planelor pe care reazemă. Incărcarea lor se considera cvasi temporară putând lipsi în cazul
modificărilor ulterioare de funcţional.

Învelitoarea - închide acoperişul la partea superioară, protejând panoul sau ultimul nivel, fiind
realizată din produse ceramice (ţiglă, olane), paie, stuf, şiţă, şindrilă.

Izolaţiile - protejează clădirea sau elemente ale clădirii împotriva apei (hidroizolaţii),
împotriva pierderilor de căldură (termoizolaţii) sau a propagării zgomotului (fonoizolaţii).

Tâmplăriile de la uşi şi ferestre au rolul de a închide golurile de lumină şi circulaţie, de a izola

interiorul faţă de exterior şi a asigura o iluminare naturală corespunzătoare.

Finisajele elementelor de construcţii au rol estetic, dar şi igienic, de protecţie mecanică

(uneori) etc. În această categorie intră: tencuieli, zugrăveli, vopsitorii, placaje, pardoseli,
tapete, etc.
Lucrările de finisaj interior şi exterior sunt lucrări aferente anvelopei precum şi a elementelor
de compartimentare verticale şi orizontale ale construcţiei care trebuie sa asigure îndeplinirea
simultană a următoarelor condiţii:
-protecţia construcţiei sau elementelor acesteia aliate în contact direct cu mediul exterior,
precum şi cele din interiorul construcţiei aflate în condiţii de microclimat specifice -confortul
termic acustic igiena şi estetica spaţiilor.
-mărirea sau păstrarea durabilităţii clementelor pe care se aplica.

Scările asigură circulaţia pe verticală în clădire, fiind dimensionate pentru evacuarea tuturor
persoanelor, eventual bunurilor, în caz de necesitate (incendiu, cutremur, inundaţii) scara este
practic o continuare a planşeului în zona casei scărilor, în pantă, deci ar putea fi considerată ca
şi element structural
3.3. Elemente de echipare tehnică
Elemente de echipare tehnică - sunt componente care asigură confortul în activitatea
omului, fiind practic o serie de instalaţii, numărul şi complexitatea lor depinzând de tipul
clădirii, confortul interior impus, posibilităţile financiare, etc. În această categorie se includ:
 • Instalaţii de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate
• Instalaţii de încălzire
__• Echipamente de transport pe verticală (lifturi ascensoare)
• Instalaţii de curenţi şi curenţi slabi (sonerie, interfon, telefon)
• Instalaţii de evacuare a deşeurilor
• Instalaţii de aer condiţionat etc.

Lucrarile de instalatii asigura confortul exploatării şi utilizării construcţiilor la parametrii

biologici si tehnologici prestabiliţi de beneficiar la întocmirea proiectului de execuţie al
acestora. Astfel, în grupa lucrărilor de instalaţii sunt incluse instalaţii pentru:

■ alimentare cu apă canalizare, sanitare, apărare şi stingerea incendiilor,

evacuarea sau arderea gunoaielor menajere;
■ electrice (de iluminat, de forţă curenţi slabi protecţie);
■ de încălzire;
■ de ventilare a aerului.
■ de umidificare a aerului de exemplu unele hale de producţie din industria de
prelucrare a lemnului, a pieilor sau textilă;
■ de condiţionare a aerului;
■ de gaze;
■ de transport pe verticala; escalatoare , ascensoare pentru persoane sau marfă.
■ de transport a fluidelor tehnologice în hale de producţie sau ateliere.

4. ELEMENTE ŞI LUCRĂRI DE FINISAJ

Lucrările de finisaj au rol constructiv, funcţional, decorativ şi igienico-sanitar şi se
execută, în general, după ce întreaga clădire de roşu (fundaţii, pereţi) şi acoperişul au fost
terminate.
Finisajele unei cladiri cuprind urmatoarele lucrari: pardoseli, tencuieli, placaje,
zugraveli, vopsitorii, tapete si tamplarii, avand un rol functional, decorative si igienico-
sanitar. Costul acestor lucrari reprezinta cca. 15-20% din costul material si cca. 25-30% din cel
salarial al unei constructii, fapt pentru care se impun masuri de reducere a acestor cheltuieli
prin:
- mecanizarea proceselor tehnologice ale lucrarilor de finisaje;
- prefabricarea elementelor de finisaj;
- folosirea de materiale eficiente;
- introducerea unor metode avansate de lucru;
- calificarea corespunzatoare a fortei de munca
 5.
PARDOSELI

Pardoseala este elementul care delimitează clădirea la partea inferioară sau se aplică
pe partea superioară a planşeelor. Pardoseala are o structură diferită în cadrul aceleiaşi hale
agro-zootehnice în funcţie de scopul tehnologic pe care aceasta trebuie să îl îndeplinească şi
se deosebesc principalele tipuri:
> suprafeţe destinate circulaţiei utilajelor, oamenilor şi animalelor;
> suprafeţe de depozitare a producţiei agricole;
> suprafeţe pentru odihna animalelor;
> suprafeţe care acoperă canalele pentru instalaţii diverse.
Pardoselile sunt elemente de constructie situate la fata superioare a planseelor sau
direct pe pamant, care alcatuiesc suprafata plana, neteda si rezistenta la uzura si care au rol de
a prelua si transmite incarcarile date de circulatie si depozitare, precum si un rol estetic, de
izolare termica, fonica, etc.
Ele cuprind:
- stratul-suport, rigid, constituit din beton simplu sau elastic, nisip, pietris, piatra sparta;
- stratul de uzura, format din diverse materiale: pamant, lemn, piatra naturala, piatra
artificiale, bituminoase, materiale pe baza de polimeri sintetici, materiale speciale.
Pardoselile trebuie sa indeplineasca anumite condiţii:
- sa fie rezistente la uzura produsa de circulatia oamenilor, animalelor sau a vehiculelor;
- sa nu se deformeze la socuri prin cadere;
- sa reziste la poansonare;
- sa fie durabile;
- sa fie termoizolante si fonoizolante;
- rezistente la foc;
- sa fie estetice(aspect placut);
- sa fie usor de executat, intretinut si reparat.
- eficienta economica,
- impermeabiliate la apa si vapori de apa,
- intretinere usoara, elasticitate
- proprietati antiderapante.

O pardoseala nu poate indeplini in totalitate aceste conditii alegerea tipului de

pardoseala se face in functie de destinatia cladirii: social-culturala, de locuit,
administrativa, industriala, agrozootehnica etc.
Un criteriu important in functie de care se pot clasifica pardoselile il constituie
materialul din care se executa statul de uzura.
Pardoselile pot fi:
- din lemn;
- din piatra naturala;
- din piatra artificiala nearsa;
- din piatra artificiala arsa;
- din produse pe baza de polimeri sintetici.;
- din pamant;
- din sticla;
- din materiale speciale.
Lucrarile de pardoseli se executa dupa ce au fost realizate tencuielile, montata
tamplaria si probate instalatiile amplasate sub pardoseala.

1
3
 Pardoselile din lemn, se folosesc in mod curent datorita unor calitati ca: elasticitate
mare, termo si fonoizolatoare, antiderapante, estetice.
Pardoselile pot fi:
- din dusumele brute (realizate din scanduri brute) care se utilizeaza la magazii, poduri
sau dusumea oarba sub parchet;
- din parchete (realizate din lamele de stejar sau fag);
- din placi fibrolemnoase ( se realizeaza din placi extradure de dimensiuni mari);
- din pavale de lemn (acest tip se folosesc in constructiile agrozootehnice si industriale).
Padoseli din piatra naturala, au un aspect frumos, cu variatie de desen si culori, si se
folosesc in special, la cladiri socio-culturale, adiministrative, magazine. Acestea se fac din
marmura alba sau colorata, porfir, granit, gresie etc., sub forma de placi taiate, dale,
lespezi, obtinute prin cioplire, cuburi, sparturi de marmura etc.
Dupa modul cum este prelucrata piata pentru montare se deosebesc:
- pardoseli cu imbracaminte din placi;
- pardoseli cu imbracaminte din mozaic cu rosturi opus incertum;
- pardoseli din mozaic venetian;
- pardoseli din mozaic roman;
- pardoseli din dale sau calupuri de piatra.
Pardoseli din piatra artificiala arsa sau nearsa sunt rezistente la uzura si umiditate,
durabile si usor de intretinut, utilizandu-si in incaperi cu circulatie intense (holuri, sali de
asteptare, coridoare, vestiare), incaperi cu umiditate ridicata (bai, bucatarii, spalatorii),
incaperi cu destinatie speciala (restaurante, cantine, laboratoare).
In functie de natura materialului folosit, pardoselile din piatra artificiala se impart in:
- pardoseli din piatra artificiala nearsa: beton de ciment, mortar de ciment sclivisit,
mozaic turnat, placi de beton mozaicate;
- pardoseli din piatra artificiala arsa: placi de gresie ceramica, placi ceramice din argila
arsa, caramida.
Pardoseli din materiale bituminoase. Aceste pardoseli prezinta o serie de calitati (sunt
elastice, impermeabile, rezistente la uzura, termoizolante, usor de reparat, nu produc praf,
siguranta contra alunecarii, rezistente la actiunea acizilor si alcalilor) dar si o serie de
dezavantaje (inestetice datorita culorii inchise a bitumului, suprafete aspre, nu rezista la
temperature inalte, se deformeaza la greutate).

Pardoseli din produse pe baza de polimeri sintetici. Aceste pardoseli sunt rezistente la
uzura, igienice, au aspect si colorit placut, sunt bune izolatoare termice si fonice, sunt usor
de montat si usor de intretinut. Sunt folosite pentru: holuri, vestibule, oficii, camere de
locuit, bucatarii, bai, constructii social-culturale (sali de lectura, cluburi, sali de asteptare,
saloane si culoare de spital, birouri, magazine, laboratoare, incaperi de productie, unde nu
intervin solicitari sau agenti chimici agresivi), etc.
Pardoseli din linoleum. Se produce sub forma de covoare dintr-un amestec omogen de
faina de lemn, praf de piatra si ulei de in fiert(linoina) cilindrat pe o tesatura tare de iuta.
Pardoseli din mocheta. Se folosesc foarte mult in locuine, camere de hoteluri, sali de
teatre si concerte, sali de conferinta, biblioteci si sali de lectura, magazine, birouri.
Avantajele pardoselilor din mocheta: estetice, termo si fonoizolatoare, se intretin, se
curata si se monteaza usor.
 6.
TENCUIELI
Tencuielile sunt elemente de finisaj care se aplică pe suprafaţa brută a pereţilor,
tavanelor sau a altor elemente de construcţii, având rol estetic, igienic şi de protecţie împotriva
agenţilor exteriori (intemperii, radiaţii etc.) sau interiori (apă şi vapori de apă), a gazelor,
focului şi a altor agenţi şi acţiuni chimice şi mecanice din mediul ambiant.
Condiţii tehnice pentru tencuieli
Condiţiile tehnice impun tencuielilor anumite proprietăţi legate de domeniul de aplicare, de
cerinţe de exploatare etc., şi sunt:
> condiţii capitale, legate de durabilitate, determină menţinerea în timp a
caracteristicilor fizice, chimice şi mecanice ale tencuielilor, având în vedere condiţiile
mediului ambiant;
> condiţii mecanice - se referă la legătura cu stratul suport şi fisurile care pot apărea;
> condiţii fizice şi igienice de exploatare;
> condiţii de ordin arhitectural-estetic;
> condiţii economica-organizatorice.
Clasificarea tencuielilor
> După poziţia lor în construcţie se deosebesc: tencuieli interioare şi exterioare.
> După materialul suport pe care se aplică, pot fi: pe cărămidă, pe beton greu sau uşor,
pe zidărie din piatră, pe şipci, pe trestie etc.
> După tehnologia de execuţie, tencuielile pot fi: umede, semiumede sau uscate.
> După modul de prelucrare a feţei văzute, tencuielile se clasifică în:
> 1. tencuieli brute cu faţa văzută prelucrată grosier (la suprafeţele subsolurilor, calcane,
poduri) având funcţia principală de protecţie;
> 2. tencuieli drişcuite, netezite cu drişca din lemn;
> 3. tencuieli gletuite, sunt drişcuite pe care se aplică un strat subţire de var sau ipsos,
netezire cu drişca metalică; sunt folosite în special pentru netezirea suprafeţelor care
urmează a fi vopsite cu ulei;
> 4. tencuieli sclivisite la care faţa vizibilă se prelucrează cu pastă de ciment, netezind-o
cu drişca de oţel; sunt folosite la încăperi cu umiditate mare;
> 5. tencuieli decorative folosite la clădiri monumentale.

Tencuielile reprezinta lucrarile de finisaje interioare sau exterioare aplicate pe

suprafata bruta a unor elemente de constructie avand urmatoarele roluri: decorative, igienice,
de protectie, de izolare termica, fonica si hidrofuga.
Dintre tencuielile obisnuite, cele mai intrebuintate sunt:
- tencuieli brute;
- tencuieli driscuite;
- tencuieli sclivisite;
- tencuieli gletuite.
Alte tencuieli intalnite in constructii sunt tencuielile decorative:
- tencuieli cu praf de piatra driscuite;
- tencuieli stropite;
- tencuieli de terasit, granulit, dolomite;
- tencuieli in calcio-vechio, marmura artificiala.
Primele trei tipuri de tencuieli decorative se aplica, in special, la fatade.
Tencuielile umede folosesc ca material de baza mortarul compus din; agregat (nisip, praf de
piatra, praf de caramida, mica etc), liant (ciment, var, ipsos, argila), plastifianti (var, argila) si
materiale auxiliare (culori, intarzietori de priza, calti de in sau canepa). Tencuiala se aplica in
trei straturi: stratul de amorsaj (spritul), grundul si stratul vizibil (de finisare).

1
5
 7. ZUGRĂVELI ŞI VOPSITORII
Lucrările de finisaj prin care se aplică pe suprafaţa elementelor de construcţie un strat
subţire dintr-o suspensie de pigmenţi în apă se numesc zugrăveli. Dacă stratul este alcătuit
dintr-o suspensie de ulei sau emulsie, lucrările de finisaj se numesc vopsitorii.
Zugrăvelile şi vopsitoriile se execută în scopul menţinerii stratului suport în condiţii de
igienă, protejării hidrofuge, ignifuge şi anticorozive cât şi pentru a crea un aspect decorativ, ele
se execută manual sau mecanizat. Văruitul sau spoitul cu var este cea mai simplă zugrăveală şi
se execută cu lapte de var stins.
Zugrăvelile simple cu compoziţii pe bază de ulei (pentru a adera mai bine la tencuială) se
întrebuinţează numai la interior, pe suprafeţe şi locuri uscate. Se execută dintr-un grund
compus din humă, clei şi culoare, care se amorsează cu o soluţie foarte diluată de săpun peste
care se dau două sau trei straturi de zugrăveală preparate cu clei animal. Tavanele se execută
cu praf de caolin sau alb de zinc.
Vopsitoriile în ulei se execută pe tencuieli, tâmplărie din lemn sau metal, ţevi sau radiatoare
etc.
Zugravelile si vopsitoriile reprezinta lucrarile de finisaje interioare sau exterioare prin
care se aplica pe suprafeta elementelor de constructie un strat subtire dintr-o suspensie de
pigmenti in apa si numesc zugraveli. Daca stratul este alcatuit dintr-o suspensie de pigmenti in
ulei sau emulsii de lian in apa, lucrarile de finisaj se numesc vopsitorii.
Zugravelile se clasifica in: varuit (executat din lapte de var stins si strecurat, cu
ajutorul bidinelei sau pompa), pe baza de clei, pe baza de vinarom (executate pe beton,
caramida, lemn, hartie, tesaturi), in calcio-vechio (realizata prin stropire manuala sau
mecanica),decorative (se executa cu ajutorul unor pensule, bureti de cauciuc, sabloane de
hartie etc).
Vopsitoriile. Dintre tipurile de vopsitorii cele mai importante sunt:
- vopsitoriile in ulei pe tencuiala, primul strat, grundul de imbibare, se chituieste, dupa uscare
se slefuieste si apoi se aplica 2-3 straturi pe directie verticala, ultimul strat se va da de sus in
jos;
- vopsitoriile pe lemnarie, se aplica pe tamplaria usilor, ferestrelor, a lambriurilor si constau in
aplicarea a 2-3 straturi de vopsea pe suprafetele grunduite si spacluite cu chit de lac, ultimul
strat dandu-se in lungul fibrelor lemnului;
- suprafetele metalice, se vopsesc dupa ce imprealabil au fost bine curatate, inclusiv de rugina
si grunduite cu miniu de plumb;
- vopsitoriile in imitatie de marmura, executate manual, se folosesc la finisarea coloanelor,
soclurilor sau lambriurilor pentru a le da aspectul marmurei. Stratul de imitatie se protejeaza
cu un strat de lac.
Tapetele reprezinta lucrari de finisaj ce constau in aplicarea la interior pe pereti a unor
fasii decorative din: hartie, carton, stofa, matase, PVC etc. Suprafata-suport trebuie sa fie
perfect plata, curata si uscata. Pentru indepartarea tapetului vechi, acesta sa va umezi cu apa
calda si apoi se va razui cu spaclul.

1
6
 8. LUCRĂRI DE TÂMPLĂRIE
Ferestrele şi uşile sunt elemente de construcţie care trebuie să asigure iluminarea şi
ventilarea naturală a încăperilor, accesul în clădire precum şi legătura pe orizontală între
diferite încăperi ale construcţiilor. Realizarea uşilor şi ferestrelor caracterizează lucrările de
tâmplărie care se execută în ateliere şi fabrici speciale.
Tâmplăria se realizează din lemn, metal sau materiale plastice.
Elementele auxiliare ale tâmplăriei, fixate pe uşi, formează feroneria şi asigură
exploatarea acestora şi fixarea în poziţie închisă sau deschisă.
Lucrarile de tamplarie reprezinta elementele de constructie ce se monteaza in golurile
lasate special la executia peretilor interiori si exteriori ai cladirii pentru iluminare si ventilatie
naturala, intrare-iesire, comunicare intre diferite incaperi.
Ferestrele au rolul de a permite intrarea aerului si a luminii solare in incaperile cladirii, dar si
posibilitatea ocupantilor cladirii sa priveasca mediul extern. Ferestrele se pot clasifica in
functie de diferite criterii:
- metoda de deschidere (in interior, in exterior, in interior-exterior, prin glisare, prin pliere);
- materialul din care sunt executate (lemn, otel, aluminiu, PVC etc);
- dimensiuni.
In constructii se folosesc numeroase sorturi de stricla:
- sticla translucida, transmite lumina cu grede diferite;
- sticla opaca, este colorata;
- sticla armata cu retea de sarma, la spargere nu se raspandesc cioburi;
- sticla pigmentata sau sticla cu depuneri la suprafata, pentru diminuarea transmiterii
radiatilor solare;
- sticla care absoarbe caldura;
- sticla care rezista la socuri mecanice.
Usile. Pe langa rolul functional are si rol decorative. Forma si dimensiunile usilor sunt in
functie de rolul si pozitia pe care o au in cladire.
Clasificarea usilor se face dupa mai multe criterii:
- dupa pozitia pe care o au in constructie (interioare si exterioare);
- dupa modul de deschidere (deschidere obisnuita, pivotanta, batante, culisante sau pliante,
turnante;
- dupa numarul de canaturi (cu un cant, cu doua sau mai multe);
- dupa materialele folosite (din lemn masiv, cu rame si tablii din lemn masiv, din lemn
placate cu placaj, din placi din aschii de lemn aglomerat, din folii de materiale plastice, cu
miez celular de hartie, din placi din fibre de lemn, metalice, din materiale plastice).
In lucrarile de tamplarie, pe langa ferestre si usi, mai pot intra si obloanele si rulourile. Aceste
elemente folosesc contra intrarii luminii sau soarelui in incapere sau ca motiv de siguranta la
fata exterioare a usilor si ferestrelor Tâmplărie PVC
Tâmplăria reprezintă un element important al unei construcţii fiind răspunzătoare în
cea mai mare parte de confortul termic Si fonic dintr-o locuinţă. Alegerea sistemului de
tâmplărie trebuie făcută cu mare atenţie astfel încât avantajele să fie multiple. Se va ţine cont
de tipul de material ce urmează a fi folosit (PVC, aluminiu, lemn stratificat, etc.), de
provenienţa acestuia (austriac, german, belgian, turcesc, etc.) dar Si de firma producătoare de
tâmplărie. Este de retinut un aspect foarte important, Si anume: 41% din caldură ce se găseşte
intr-o clădire se pierde prin ferestre, deşi suprafaţa acestora reprezintă aproximativ 15%-30%
din suprafaţa totală a clădirii. De aceea aveţi nevoie de tâmplăria potrivită din PVC sau
aluminiu. PVC-ul nu dăunează sănătăţii oamenilor şi nici mediului înconjurător fiind
reciclabil 100%, în plus durabilitatea este apreciată la peste 25 de ani.
Pentru o izolare termică Si fonică superioară structura tetracamerală si pentacamerală a
profilelor în combinaţie cu geamul termoizolator LOW-E duce la obţinerea unui coeficient de
transfer termic redus de până la 1,4 W/m2K; prin utilizarea unor armături din otel zincat de 1,5
mm se conferă rigiditate Si rezistenţă mecanică ridicată în exploatare; profilele vor fi
ecologice, extrudate, utilizând aditivi ecologici pe bază de Ca-Zn.

9. PLACAJE

Lucrările de placaj reprezinta lucrarile de finisaje interioare sau exterioare prin care se
aplica pe suprafata peretilor interiori sau exteriori, placi sau panouri din diferite materiale.
Dupa natura materialelor folosite, placajele pot fi :
- placaje din placi de faianţa, se fac din argile refractare, caolinuri, feldspati, acoperite pe o
fata cu smalt iar pe cealalta cu striuri in relief. Se folosesc la placarea bailor, bucatariilor,
grupurilor sanitare, laboratoarelor etc.;
- placaje din placi ceramice smaltuite. Acest tip de placi, divers colorate, cu dimensiuni mici,
iar fata smaltuita poate fi neteda, ondulata, boltita, scobita, rombica sau piramidala. Se
folosesc ca placaje decorative la placari interioare si la fatade;
- placaje din placute de stricla colorata. Placute de diferite culori, cu o fata dreapta si cealalta
cu striuri, se utilizeaza la finisarea cladirilor, cu placaje interioare si exterioare;
- placaje din placi de sticla (opaxit), sunt de culoare laptoasa, au o fata neteda iar cealalta cu
striuri;
- placaje din caramida aparenta. Aceste placaje folosesc caramizi speciale si se aplica la
exterioarele construciilor;
- placaje de tip marmoroc. Se prezinta sub forma de foi flexibile (support textile) si se
folosesc la finisaje interioare;
- placaje din placi imitatie de piatra naturala sau beton mozaicat. Aceste placi sunt
formate dintr-un strat de baza (beton sau mortar de ciment) si un strat de suprafata (mortar
de ciment cu aggregate de mozaic sau marmura);
- placaje din piatra naturala. Se foloseste atat pentru placaje de interioare cat si exterioare.
La exterior se utilizeaza roci de granit, andezit, trahit, ruf vulcanic, calcar, marmura, ele
trebuie sa reziste la intemperii, legarea acestora in zidarie facundu-se cu scoabe, carlige sau
domuri;
- placaje din placi de PVC. Aceste placi se lipesc cu adeziv Prenadez pe suprafete netede,
plane si uscate. Se foloses la interioare indiferent de umiditatea aerului, dar care nu sunt
expuse agentilor agresivi;
- placaje din lemn. Folosesc la interioare pentru lambriuri, utilizandu-se fibre din lemn (PFL)
, placi agglomerate din aschii de lemn (PAL), tablii, scanduri;
-placaje din carton gips. Acest material se foloseste ca pereţi divizori şi plafoane suspendate
din carton gips, placări de pereţi cu carton gips, scafe decorative, izolaţii termice şi fonice.
Din datele prezentate rezultă că cele mai potrivite domenii de utilizare ale finisajelor
interioare pe bază de carton-gips sunt:
> hoteluri, birouri, şcoli, spitale, cămine
> studiouri artistice, săli de recepţii sau de spectacole cu acustică pretenţioasă sau
specială
> locuinţe noi, vile, case de vacanţă, cabane din lemn
> finisare de bucătării, băi, grupuri sociale, repartajarea spaţiilor existente
> amenajări de spaţii locative în poduri, mansarde, subsoluri, terase
> incinte industriale sau sociale cu rezistenţă mare la foc şi umiditate
> depozite, magazii, expoziţii, angrouri, supermagazine.
Avantajele constructive ale finisajelor pe bază de carton-gips sunt:
> estetică deosebită cu eforturi minime
 > greutate scăzută - încărcări statice mici - dimensiuni reduse la elementele de rezistenţă
> creşterea gradului de valorificare a suprafeţelor construite şi a celor utile
> consumuri reduse de materiale de bază, reutilizarea avansată
> izolare termică şi fonică deosebite
> rezistenţă ridicată la foc şi umezeală
> compatibilitate deplină cu instalaţiile electrice şi sanitare înglobate
> grad ridicat de igienă şi comfort
> absolut nevătămătoare, sănătoase şi ecologice
> acurateţe constructivă, adaptabilitate şi flexibilitate arhitecturale
> plasticitate, acceptantă şi permisivitate deosebite pentru decorarea suprafeţelor Cele de
mai sus reprezintă suficiente motive pentru dvs. să valorificaţi fără reţineri
posibilităţile nelimitate oferite de plasticitatea arhitecturală a sistemelor de carton-gips.
Totodată garanţia calităţii europene oferite la îndemână de eliberarea fanteziei şi creativităţii
pentru alegerea celor mai potrivite şi totodată moderne soluţii de finisaje interioare.
 10. ANEXE IMAGINI ELEMENTE DE FINISAJ

Pardoseala gresie

Placari piatra naturala

Placare marmura Placare ardezie

Tapet
Lucrari de tamplarie
Zugrăveli in calcio-vecchio

22
 11. BIBLIOGRAFIE
-Constuctii elemente generale pentru cadastru.
Autor:GABRIELA ECATERINA PROCA Editura :Matrix Rom Bucureşti 2002

-Constructii Subansambluri constructive

Autor:MIREL FLORIN DELIA Editura :Matrix Rom Bucureşti 2002

-Ghid penru autorizarea ,executia si receptia locuintelor propietate personala.

Asociatia femina 2000 Piatra-Neamt 2004

- Constructii Alcatuiri constructive ale principalelor subansambluri

Autor:MIHAI MANOLE
Editura :Matrix Rom
2001

12. CUPRINS

1. ARGUMENTARE 3
2. ELEMENTE GENERALE CONSTRUCTII 4
2.1. CLASIFICAREA CLADIRILOR 4
2.2. CONDIŢII TEHNICE PENTRU CONSTRUCŢII 6
2.3. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ
CONCEPŢIA CONSTRUCŢIILOR 7
3. ELEMENTELE COMPONENTE Ale CLĂDIRILOR 8
3.1. Elemente structurale, portante, de rezistenţă 10
3.2. Elemente nestructurale, neportante 10
3.3. Elemente de echipare tehnică 11
4. ELEMENTELE DE FINISAJ 12
5. PARDOSELI 12
6. TENCUIELI 14
7. ZUGRĂVELI ŞI VOPSITORII 15
8. LUCRĂRI DE TÂMPLĂRIE 16
9. PLACAJE 17
10. ANEXE _ IMAGINI ELEMENTE DE FINISAJ 19
11. BIBLIOGRAFIE 22
12. CUPRINS 22