ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

Realizați un referat pe una din următoarele teme:

1. Concepte de etică și integritate
2. Concepte de deontologie.
3. Concepte de axiologie.

2. Concepte de deontologie.

Sintagma ”deontologie” provine din cuvintele grecești deon, deontos care

înseamnă ceea ce se cuvine și logos care înseamnă știință, proporție (rostire, justificare
rațională, rațiune, definiție). Deontologia se poate defini ca știință a ceea ce trebuie să facem,
ca o căutare a acelui „mijloc„ între „prea putin„ și „prea mult„ ce există în cadrul fiecărei
activități desfășurate de noi, în particular, desfășurate de funcționarul public.
Deontologia, reprezintă ansamblul normelor care conturează un anumit tip de
comportament profesional sau privat, asigurând  protecția unei anumite profesii de o serie de
pericole cum ar fi corupția, impostura, reaua credință, mal praxisul, minciuna, plagiatul, furtul
intelectual, birocratia santajul, egoismul etc. Numai prin respectarea conduitei deontologice,
individul poate atinge performanța în domeniul profesional și poate să-și caștige prestigiu,
considerație și valoare în conformitate cu statutul social pe care îl are.
Deontologia funcției publice presupune un ansamblu de reguli, norme și principii
ce vizează în principal, datoria morală, de atitudini și comportamente motivate moral, aferente
persoanelor numite într-o funcție publica prevăzută cu atribuții și responsabilități în temeiul
legii, în scopul servirii corecte a interesului general public și al fiecărui cetațean, precum și al
menținerii și sporirii autoritții, demnitații și prestigiului profesiei de funcționar public.
Functionarul public este persoana numită, intr-o funcție publică și investită în
mod legal cu atribuțiile acesteia, persoană titulară de drepturi și obligații chemată să le eercite
în scopul realizării competenței autorității publice sau instituției publice din care face funcția
publică.
Funcția publică este un ansamblu de atribuții specifice, prestabilite legal, cu care
sunt dotate serviciile publice, atribuții exercitate în mod continuu de către persoane fizice
legal investite, în vederea satisfacerii intereselor generale ale membrilor societății.
Reglementarea comportamentului profesional al functionarului public se face cu
ajutorul:
 Constituției- cea care asigură ”aât stabilitatea,cât și evoluția unei
comunități politice”. Ea reprezintă legea supremă în stat, în care se
regăsesc multe principii care fundamentează comportamentul profesional
al funcționarului public;

1
  Legii- ca act juridic al Parlamentului și o avem în vedere pe cea care
constituie reglementarea cadru în materie- Legea privind Satutul
funcționarilor publici, nr 188/1999, la care se adaugă Codul de conduită a
funcționarilor publici (legea nr.7/ 2004).
 Altor categorii de acte normative ( Hotărâri de Guvern, Ordonanțe de
Guvern, alte acte administrative cu caracter normativ).
Există două tipuri de principii de bază în deontologia functionarului public:
1) Principii contituționale
 Egalitatea de tratament față de toți beneficiarii serviciului public;
 Trebuie să apere în activitatea sa principiul supremației Constituției
și respectarea legii;
 Trebuie să apere și să respecte demnitatea beneficiarilor serviciului
public, să respecte și să ocrotească viața intimă, familială sau
privată a acestora;
 Trebuie să exprime credința și fidelitatea față de țara căreia îi
aparține( art.51 alin.(2) din Constituție).
2) Principii legale
 Funcționarii au îndatorirea de a respecta normele de conduită
profesională și civică prevăzute de lege;
 Trebuie ca in activitatea sa, să nu prejudicieze persoanele fizice
sau juridice și să apere prestigiul corpului funcționarilor publici
 Trebuie să manifeste discreție profesională privind toate
informațiile de care ia cunoștință în exercițiul funcțiilor sale;
 În activitatea prestată manifestă supunere față de superiorul său
ierarhic;
 Să aibă un comportament neutru din punct de vedere politic în
exercitarea sarcinilor de serviciu;
 Sunt obligați sa sprijine propunerile și inițiativele motivate ale
personalului din subordine, în vederea îmbunătațirii activității din
cadrul autorității sau instituției publice în care își desfășoară
activitatea;
 Le este interzis să obţină beneficii patrimoniale din exercitarea
funcţiei lor, altele decât cele care sunt reprezentate de plata
salariului şi a altor drepturi care li se cuvin, potrivit legii;
 Sunt obligați să respecte întocmai regimul juridic al conflictului
de interese și al incompatibilităților, stabilite potrivit legii.

Art.49 din Legea nr 188/1999 modificată și completată, prevede că, pentru

ocuparea unei funcții publice se cer a fi îndeplinite următoarele condiții, pe care le enumăram:
 Cetățenia română și domiciliul în Romania-pornind de la considerentul că prin
activitatea sa, funcționarul public trebuie să fie devotat țării sale în care trebuie să
trăiasca efectiv;
 Cunoașterea limbii române, ca limbă oficială a țării, atât scris cât și vorbit
 Vârsta de cel putin 18 ani împliniți, pentru asigurarea unei maturități în comportament;

2
  Deplina capacitate de exercițiu, pentru a fi responsabil de actele și faptele sale;
 Starea de sănătate corespunzătoare funcției la care candidează, atestata printr-un
examen medical de specialitate;
 Condiții de studii prevazute de lege pentru funcția publică pentru care candidează;
 Inexistența unei condamnări care să facă funcționarul public incompatibil pentru
exercitarea funcției publice, cum ar fi: luare de mita, înselaciune, delapidare, trafic de
influențâ etc.;
 Să nu fi desfașurat activitate de politie politică, astfel cum este definită prin lege
 Să nu fi fost destituit dintr-o funcție publica în ultimii 7 ani.

Nivelul studiilor funcționarului public este determinant în stabilirea categoriei sale și

implicit în determinarea activităților pe care le poate observa, astfel:
I. Funcționarii publici din categoria A( cu studii superioare de lungă durată), pot să
desfășoare activități de aplicare și executare a legilor, de control și
consiliere,coordonare, conducere, elaborare de reglementări, luare de decizii sau alte
activități care necesită cunoștințe superioare de specialitate;
II. Funcționarii publici din categoria B (cu studii superioare de scurtă durată) efectuează
activități de aplicare și executare a legilor, studii, indrumare, elaborare de proiecte de
reglementări, lucrări pregătitoare pentru luarea deciziilor, unele activități de
conducere și alte activități ce necesită pregătire superioară de scurtă durata;
III. Funcționarii publici din categoria C (cu studii medii liceale sau postliceale),
efectuează activități de aplicare și executare a legilor și a altor reglementări, activități
de birou sau de control ce necesită o cultură generală medie și cunoștințe tehnice sau
profesionale de nivel mediu.
În sfera puterii publice există trei categorii de funcționari sau demnitari publici , care,
prin specificul activității desfășurate, se suspun unor norme deontologice speciale.
1. Particularități interesante găsim în cazul deontologiei magistratului care în opinia lui
Nicolae Cochinescu, este guvernată de zece principii, și anume
 Magistratul trebuie să asigure supremația țării;
 Magistratul trebuie să apere independența puterii judecătorești
 Să promoveze imparțialitatea justiției și să apere egalitatea cetățenilor în fața legii;
 Să respecte și să apere demnitatea justițiabililor;
 Să asigure exercitarea dreptului la apărare al justițiabililor;
 Să asigure respectarea prezumției de nevinovăție a acuzatului;
 Să promoveze imparțiabilitatea măsurilor coercitive sau restrictive de drepturi, pe care
le ia în virtutea legii;
 Să promoveze celeritatea procedurilor pentru retabilirea cât mai grabnică a ordinii de
drept încălcate;
2. O altă categorie interesantă de luat în discuție este statutul diplomatului. Cuvântul
diplomat provine din grecescul „diploo” care înseamnă dublez, fiind vorba de dublarea actelor
oficiale din care unul este dat ca scrisoare de împuternicire iar celălalt era păstrat la arhivă.
Într-o lucrare de referință în materie-” Diplomația”, sunt subliniate următoarele
elemente care conturează deontologia diplomatului: patriotismul, disciplina conștiinciozitate,
punctualitate, cultură,tact, perseverență, respect pentru adevăr, cinste, loialitate și integritate.

3
 3. Particularități regăsim și în cazul funcționarului public din cadrul Administrației
prezidențiale.
Prin legea 47/1994 privind organizarea și funcționarea Administrației publice se
consacră o categorie aparte de funcționari, denumită generic personalul Administrației
prezidențiale, care este alcătuită din persoane detașate, la cererea Președintelui României, din
ministere și din alte autorități publice, precum și din persoane încadrate direct pe funcțiile sau
posturile pe care urmează să le ocupe.
Încrederea este un element fundamental al regimului juridic aplicabil personalului din
cadrul Administrației prezidențiale. Ea reprezintă o valoare morală pe cae legiuitorul a
transformat-o într-o valoare juridică, devenind astfel o condiție de nașterea raportului de
serviciu și de menținere a unui asemenea raport.
Parlamentul european a adoptat, la 6 septembrie 2001, printr-o rezoluție, un Cod al
Bunei Administrări, pe care instituțiile și organismele comunitare, autoritățile administrative
și funcționarii lor au obligația să-l respecte în relațiile cu cetățenii.
Codul de conduită al funcționarului public este un mijloc important și necesar iîn
procesul de dezvoltare a oricărei administrații publice moderne care răspunde nevoilor
cetătenilor, din momentul ce el constituie un cadru moral pentru conduita profesională, un
exemplu de urmat în activitatea cotidiană și o autodisciplină la care să se raporteze personalul
administrației. Este îndeobște recunoscut faptul că un asemenea document oficial întărește
fundamentele morale ale funcției publice, precum și încrederea populației în administrația
publică.

Bibliografie

 Nicolae Cochisescu, Introducere în deontologia juridică;

 Legea nr47/1999 Publicată în Monitorul Oficial nr175/11 iulie 1994;
 Legea nr 188/1999 Republicată în Monitorul Oficial nr.251/22 martie 2004;
 Mirea Malita, Diplomația, ED. Științifică, București 1969;
 Verginia Verdinaș, Statutul funcționarului public, Nemira, București,1998
 Ion Mocioi, deontologia funcției publice, Editura Spicon 2001