Demonstraţie doină

Poporul român deţine un adevărat tezaur folcloric în cadrul căruia un loc aparte îl ocupă
doinele. Textul/Poezia ................................................ se încadrează perfect în acest tip de creaţie
populară întrunind caracteristicile speciei.
Doina este o creaţie în versuri a genului .................., specifică folclorului românesc, în
care ....................................... profunde ale eului liric popular (precum cele de dor, de jale, de
înstrăinare, de revoltă, de tristeţe, de iubire sau de ură împotriva asupritorilor) sunt exprimate în
mod ...................., textul fiind adesea asociat cu ..................................................... .
Poezia/Textul ....................................... este un monolog liric tulburător şi în funcţie de
sentimentele ................................ transmise se înscrie în rândul doinelor de ........................ după cum
reiese din
versurile ........................................................................................................... .........................................
....................................................................................................... .
Tema /Ideea centrală este reprezentată de ................................................................... fiind în strânsă
legătură cu trăirile artistului popular.
Pe lângă acestea, prezenţa mărcilor eului liric constituie un alt argument pentru încadrarea
în ......................... . Astfel, apar verbe de persoana I .................................................,
pronume ................................................. şi/sau adjective pronominale la aceeaşi
persoană ..... ..................................................... .
Fiind o creaţie folclorică, ........................ prezintă caracteristicile literaturii populare. Ea nu are
un autor .........................., fiind transcrisă de către un culegător precum ...............................................
care a inclus-o în volumul ............................................... . Versurile nu
au ...... ............... .........................., ci mai mulţi, întrucât acestea circulă pe cale orală fiind
transmise ............. ..................... ................ de la o generaţie la alta. O altă trasătură folclorică este
reprezentată de .......................... ......................... . Doina este adesea cântată, muzica lentă sporind
lirismul.
La nivelul artistic, monologul confesiv comunică trăirile eului liric surprinse în imagini
artistice impresionante precum: cele
vizuale ............................................................. .................................., cele
auditive ..................................................................................., sau
cele ......................................... ................................................................................. .
În construirea imaginilor artistice adesea apar figuri de stil care dau expresivitate textului şi care
conturează mesajul textului. Astfel de figuri de stil sunt epitetul ................................... care
sugerează ..............................., metafora .................................................................... care
arată .............................................. sau ..................................................... care
indică ........................................... . De asemenea, în text apar şi .................................................. (alte
figuri de stil) precum cea din versul ..................................................... prin care se
exprimă ............................................ .
Pe lângă procedeele artistice menţionate, textul popular prezintă o serie de structuri specifice
folclorului românesc prin care se sporeşte expresivitatea versurilor. Acestea sunt cuvinte şi expresii
populare – unele cu referire la natură (codru, frunză, foaie, floare) .......................................................
prin care se aminteşte de motivul comuniunii cu natura ( o legătură spirituală profundă caracteristică
plaiului mioritic - ”codru-i frate cu românul”),
diminutive ......................................., ..............................., exclamaţii/interogaţii
retorice ................................................................... ..................................................... sau
interjecţii ................................................ . Acestora li se adaugă
enumeraţii ...................................................... şi repetiţii ................................................................. cu
rolul de a asigura ritmul poeziei şi de a accentua impresia de armonie.
La nivel prozodic, doina are ritm ..............................., rimă ................................... iar măsura
este de ......................... silabe, unităţile prozodice îmbinându-se perfect cu linia melodică adesea
asociată.

În concluzie, având toate trăsăturile evidenţiate mai sus poezia .................................................

culeasă de ...................................................... se încadrează speciei doină populară arătând încă o dată
aşa cum observa V. Alecsandri că „doina este cea mai vie expresie a sufletului românesc. Ea cuprinde
simţurile sale de durere, de iubitre şi de dor. Melodia doinei, pentru cine o înţelege, este plângerea
duiosă a patriei noastre.”