Cap.

I DEPOZITAREA MARFURILOR

Depozitarea marfurilor, respectiv stocarea acestora, este strans legata

de procesele de transport.
Activitatile de extractie si prelucrare a materiilor prime, a semifabricatelor se
desfasoara, de regula, in
localitati diferite, situate la anumite distante unele de altele. In plus, exista
de regula un anumit interval de
timp intre terminarea unui proces de productie si inceputul altuia. O parte
din acest timp este afectata
transportului, iar cealalta este consumata cu operatiuni pregatitoare:
expediere, intocmire a documentelor
de transport, incarcare – descarcare, depozitare etc.Depozitarea marfurilor
este echivalenta cu un transport in timp al acestora si nu in spatiu.

Ea constituie ocomponenta importanta a distributiei marfurilor, iar

necesitatea depozitarii si durata acesteia sunt determinate de conditii
naturale, considerate economice si alte considerente.Depozitarea a fost
initial considerate o activitate necesara dar generatoare decosturi, conceptual
modificandu-se substantial pe parcursul secolului XX, ajungandca pentru
secolul XXl sa se considere ca obiectiv ideal in privinta depozitarii,
reducerea neincetata a stocurilor de marfuri care nu se afla in miscare , pana
cand se va realiza o miscare cvasi-continua.Scopul final va fi inlaturarea
necesitatii de a depozita, in orice punct al retelei , iclusiv intre unitatile de
productie , intre acesteasi clienti.
Depozitarea marfurilor se va modifica in viitor, sub influenta mutatiilor
din domeniul relatiilor cu furnizorii, al productiei si al distributiei.
Amploarea schimbarilor din domeniul depozitarii va depinde in secolul
XXl , de capacitatea de inovare a managerilor logistici, pentru cresterea
eficientei activitatii si a nivelului de servire a clientilor.

ROLUL DEPOZITELOR

Rolul si dezvoltarea depozitelor de marfuri trebuiesc aprofundate tinand

cont de necesitatile actuale si de viitor ale economiei nationale, pornind de la
concluziile unei ample si exigente analize a retelei de depozite existente,
concomitent cu aplicarea rezultatelor pozitive, rod al tendintelor moderne
care se manifesta pe plan mondial in acest domeniu. Acest aspect a fost insa

1
constientizat destul de tarziu.
Abia in anii ’80, atentia s-a indreptat spre imbunatatirea configuratiei
depozitului si a tehnicilor de manipulare a marfurilor. Depozitele de
distributie sunt spatii,respective puncte de stocare,care sunt implantate in
drumul fizic al unui produs de la producator la utilizatorul final(beneficiar).

In functie de forma de proprietate,depozitele pot fi: ale

producatorului,comertului en gros,comertului cu amanuntul sau ale unor
mandatari.Intr-un sens restrains,spatiile de vanzare ale comertului cu
amanuntul nu apartin depozitelor de distributie,deoarece structural or,de
regula,nu este legata intrinsic de logistica. Rolul important al depozitelor de
distributie rezulta din urmatoarele considerente:
- Intreprinderile dotate cu depozite au o mai mare capacitate de
disponibilitate a produselor la locul si timpul solicitate de catre client;
- Depozitele de distributie,amplasate corespunzator,diminueaza timpul de
livrare;

Calitatea mărfurilor şi factorii care o influenţează

Calitatea produselor este definită prin totalitatea însuşirilor concrete ţi a
caracteristicilor care determină utilizarea lor în raport cu scopul pentru care au fost
create, precum si eficienţa lor economică. De pildă, însuşirile concrete care definesc
calitatea unui produs alimentar în funcţie de natura lui, sunt: organoleptice, fizico-
chimice, microbiologice, starea produsului din punct de vedere igienico-sanitar.
Calitatea unei mărfi, aşa cum rezultă din definiţia de mai sus, este determinată
de: parametrii tehnici (funcţionalitate, rezistenţă la uzură, etc.), parametrii economici
(consum de energie, de materii prime), parametrii estetici (aspect, culoare, formă).
Calitatea produselor prezintă o deosebită însemnătate pentru întreaga
societate, deoarece are efecte favorabile în toate domeniile activităţii economice. De
aceea această noţiune care exprimă unitatea însuşirilor esenţiale ale mărfurilor a
căpătat importanţă majoră fiind reglementată prin legea calităţii.
La nivelul comerţului, s-au înfiinţat, în cadrul întreprinderilor comerciale
laboratoare de control a calităţii produselor, servicii de calitate şi comisii de recepţie
pe grupe de mărfuri, care au obligaţia să stabilească calitatea mărfurilor la primire,
precum şi să urmărească modul cum produsele îşi menţin calitatea pe parcursul
perioadei de păstrare garantată de producător.
Calitatea mărfurilor este determinată de o serie de factori ca: materia primă,
procesul tehnologic, ambalajul, marcarea, transportul, păstrarea. Toţi aceşti factori
formează conţinutul unor documente, elaborate la nivel central şi denumite
standarde de stat. Ele prescriu condiţiile de calitate a mărfurilor.

2
 Întrucât mărfurile îşi pot modifica, calitatea şi pe parcursul comercializării
este necesar să întregim grupa factorilor specifici etapei productive cu factori, ca:
păstrarea, condiţiile de ambalare şi gradul de calificare a lucrătorului din comerţ.
Primul factor cu influenţă hotărâtoare asupra calităţii îl formează materiile
folosite, denumite, după contribuţia ce o au în obţinerea produsului, materii prime şi
materii auxiliare.
Procesul tehnologic cuprinde un ansamblu de operaţii desfăşurate pe baza
unor reţete de fabricaţie sau a unui proces tehnologic. În cadrul acestuia o contribuţie
hotărâtoare o au starea de funcţionare a aparatelor cât şi forţa de muncă (lucrătorul).
Ambalajul. Acest factor implicat în definirea calităţii este tot o marfă. El se
obţine în întreprinderi speciale, din materii prime diferite, în forme, mărimi şi culori
variate, în funcţie de produsul ambalat.
Ambalajul are influenţă pozitivă asupra produsului atunci când întruneşte
următoarele condiţii:
- este bine construit ca să poată asigura integritatea produsului;
- este neutru faţă de produsul ambalat;
- corespunde din punct de vedere igienico-sanitar;
- are însuşiri estetice privind forma, culoarea, capacitatea, ceea ce poate să
stimuleze vânzarea produsului;
- este uşor de manipulat.
Rolul ambalajului este acela de a asigura integritatea produsului ambalat şi de
a contribui la menţinerea calităţii acestuia pe toată perioada folosirii lui. Ambalajele
sunt diferenţiate după mai multe criterii:
- după felul materialului folosit la confecţionare, ambalajele pot fi: din
hârtie, lemn, textile, sticlă, metal, mase plastice sau materiale complexe.
- după procedeul confecţionării sunt: ambalaje fixe, demontabile, sau
pliante.
- după domeniul de utilizare: ambalaje de transport, de desfacere –
prezentare
Ambalajul, în general, reprezintă un mijloc de protecţie a mărfii, dar în acelaşi
timp, trebuie să fie şi un element de răspândire, de concretizarea a frumosului.
Marcarea este factor de calitate cu dublu rol: de informare – indentificare a
produsului şi estetic, determinat de varietatea soluţiilor.
Formele de marcare sunt:
- etichete litografiate, care cuprind printr-o grafică estetică şi fotografia
produsului ambalat
- banderole litografiate – folosite de regula la produse zaharoase
- ambalaje de hârtie superioară (cerată, metalizată)
- ştanţarea – o imprimare codificată aplicată pe ambalaje metalice sau prin
cuvinte, aplicată pe ambalaje din sticlă

3
 - ştampilarea şi pirogravarea sunt imprimări în lemn, aplicate ambalajelor
din acest material.
Conţinutul marcării constă în următoarele:
- elemente de identificare ca: denumirea produselor, denumirea fabricii sau
emblema acesteia, cantitatea ambalată, preţul
- elemente de informare privind compoziţia produsului ambalat, indicaţii de
utilizare sau chiar de păstrare
Ca factor care influenţează calitatea, marcarea contribuie la creşterea valorii
produsului, trezind totodată curiozitatea cumpărătorului.
Transportul constituie un sector important al economiei naţionale, care are
rolul de menţine calitatea produselor pe perioada efectuării acesteia. Pentru a-şi
îndeplini rolul, cu ocazia transportului trebuie să se asigure:
- mijlocul de transport corespunzător fiecărei grupe de produse;
- condiţii de temperatură, umiditate, aerisire – specifice grupelor de produse;
- condiţii de igienă sanitară pe perioada manipulării şi transportului;
- o aranjare corespunzătoare a ambalajelor care să permită stabilitate pe toată
durata transportului.
Păstrarea este importantă o etapă importantă a circulaţiei mărfurilor, cu rol
determinant asupra calităţii produselor. Se face în spaţii special amenajate.
Cerinţele unei bune păstrări a mărfurilor sunt:
- asigurarea parametrilor de păstrare specifici fiecărui produs (adică
temperatură, umiditate, etc.)
- aranjarea mărfurilor respectându-se vecinătatea admisă între produse,
deoarece sunt produse care transmit în spaţiul de păstrare mirosul lor
specifice
- asigurarea condiţiilor de igienă sanitară
- aranjarea ambalajelor în aşa fel încât să permită exercitarea unui control
permanent asupra modului cum produsele îşi menţin calitatea.
Cerinţele de păstrare prezintă particularităţi pe grupe de produse, a căror
nerespectare reduce perioada de garanţie acordată de producător.
Calitatea produselor şi menţinerea ei este influenţată şi de nivelul de pregătire
a lucrătorului din industrie şi comerţ.
Temperatura şi umiditatea înaltă a aerului de asemenea contribuie la
alterarea produselor alimentare, în rezultatul căreia se înrăutăţeste calitatea
alimentelor, se formează substanţe toxice care provoacă dereglarea funcţiei
tubului digestiv, destrucţia vitaminelor.
Sub acţiunea bacteriilor proteinele se descompun. Compuşii chimici care se
formează în acest caz depind de biocenoză, condiţiile de temperatură,
compoziţia chimică iniţială a produselor, durata aflării în alteraţie. Printre
compuşii chimici de putrefacţie se află indolul, scatolul, fenolul,crezolul,

4
mercaptanii, aminele toxice etc., toate acestea înrăutăţesc organoleptica
produselor alimentare.

Glucidele sub acţiunea oxigenului din aer şi a microorganismelor,

fermentează, formînd compuşi organici de distrucţie.
Lipidele se descompun sub acţiunea oxigenului si a microorganismelor, în
rezultatul căreia se rîncezesc, din cauza formarii aldehidelor, cetonelor,
oxiacizilor graşi inferiori şi volatili.

Aprecierea igienica a calităţii produselor alimentare include

urmatoarele masuri:
1. Cunoştinţa cu certificatele produselor alimentare, în care sînt expuse data
fabricării,calitatea şi termenii de realizare;
2. Inspecţia vizuală a lotului de produse, determinarea stării ambalajului;
3. Controlul selectiv al produselor din acest lot;
4. În caz de îndoieli cu privire la calitatea alimentelor-luarea probelor şi
expedierea lor în laboratorul C. S. E. pentru analiză

Calitatea produselor alimentare se apreciază în modul următor:

1. Produsele valabile fără restricţiisînt calitative, cu proprietăţi organoleptice
bune, inofensive pentru sănătate, corespund tuturor condiţiilor tehnice.
2. Produsele alimentare valabile, de o calitate scăzută nu corespund întocmai
standardului de stat sau au unele deficienţe, care nu înrăutăţesc considerabil
proprietăţile organoleptice şi nu pereclitează sănătatea consumatorului.
3. Produsele convenţional valabile au anumite dezavantaje, care le fac
inutilizabile fără o prelucrare prealabila specială.
4. Produsele alimentare de proastă calitate au neajunsuri care le fac
inadmisibile pentru alimentaţie.
5. Produsele alimentare falsificate.
6. Surogatele sînt produse alimentare care le înlocuiesc pe cele naturale.

2. Metodele de recoltare a probelor de produse alimentare pentru analizele

de laborator.
Reprezentantul Centrului de Medicină Preventivă poate lua probe de la
consumator(prezentînd legitimaţia şi lămurind scopul), adică prin metoda
”de sechestrare” la linia de distribuire a bucatelor sau de la bucătărie derect
din cazan.

Luînd in considerare că la porţionare au loc şi unele pierderi se vor cîntări pe

loc 10porţii de bucate după care se va face media.

5
Probele luate se transferă în vase de laborator. Probele vor fi închise,
plombate şi transportate la laborator cu o foaie de însoţire. Se va completa
pe loc formularul de evidenţă nr. 344 “Proces-verbal de ridicare de probe de
semipreparate şi bucate culinare”. Foile de însoţire vor fi
semnate de reprezentantul contabilităţii instituţiei respective. Se recomandă
transportarea neîntîrziată a probelor de laborator sau nu mai tirziu de 4-5 ore
dupa recoltare.
În laborator probele trebuie să fie pregătite în aceeaşi zi. Probele nefolosite
se vor păstra în frigider la temperature de 4-6 gradeC pînă la terminarea
analizelor de laborator şi eliberarea rezultatelor.

3. Importanta laptelui şi a produselor lactate în alimentaţia populaţiei de

diferite vîrste.
Laptele are o importanta deosebita deoarece asigura o valoare nutritiva buna
alimentelor. Valoare alimentara sau nutritiva a unui produs alimentar
reprezinta calitatea sa principala si este cu atat mai mare, cu cat acesta
raspunde mai bine nevoilor organismului. Un rol important in realizarea unei
alimentatii rationale revine tocmai laptelui si a produselor lactate folosite ca
atare sau preparate in combinatie cu alte alimente. Laptele si produsele
lactate derivate au constituit intotdeauna un izvor de sanatate.Laptele, dupa
cum se stie, a fost predestinat de natura ca prima hrana a omului. Laptele
reprezinta un aliment care contine intr-o proportie corespunzatoare toate
substantele necesare dezvoltarii organismului tanar, in starea cea mai usor
asimilabila compozitia laptelui intra in primul rand cazeina, lactalbumina si
lactoglobulina, proteine superioare din punct de vedere biologic. Acestea
contin aminoacizi esentiali, indispensabili, in proportii apropiate celor
necesare omului, avand cea mai mare eficienta in favorizarea cresterii.
Grasimea din lapte, desi in cantitate destul de redusa, este o substanta
energetica importanta, a carui echivalent caloric de 9,3 Kcalorii/g este de
aproape doua ori mai mare decat zaharurile si a proteinelor (4,1 Kcalorii/g).
Datorita punctului de topire scazut (29-34 °C) si a faptului ca se gaseste sub
forma emulsionata de globule foarte mici, grasimea din lapte este mai usor
de asimilat, in comparatie cu celelalte grasimi de origine animala (untura,
seu). Grasimea din lapte contine si cantitati insemnate de vitamina A, dar
mai ales de vitamina D, care asigura fixarea calciului si a fosforului din
oase, prevenind aparitia rahitismului. Continutul de colesterol, substanta
favorizanta in aparitia bolilor cardiovasculare este mai redus la lapte si
produse lactate, fata de alte alimente de origine animala (lapte integral 10,
lapte smantanit 3, unt 280, branzeturi grase 150-200, carne de porc 100-120,
galbenus de ou 1400 mg/100 g produs).

6
 Cap.II DEPOZITAREA MARFURILOR NEALIMENTARE

Depozitul este un spatiu în care se stocheaza marfurile. El poate

apartine producatorului (magaziile de produse finite, depozitele de materii
prime), unui angrosist (depozite intermediare din care se fac repartitii), unui
detailist (un depozit central din care este alimentat depozitul magazinului)
sau unui agent comercial.
Depozitele pot fi în proprietatea comerciantilor sau pot fi închiriate.
Principalele tipuri de depozite sunt:
a) depozite de colectare - în ele se depun loturi mici pentru a se forma loturi
mari pentru expeditie ;
b) depozite de repartizare - acumuleaza loturi mari pentru a se livra loturi
mici ;
c) depozite de pastrare - sunt necesare când productia nu are acelasi ritm cu
cererea (ex. legumele) ;
d) depozite de tranzit - permit schimbarea mijlocului de transport (exista în
gari sau porturi) .
În functie de specializarea pe care o au, depozitele pot fi:
a) depozite strict specializate - se amenajeaza pentru pastrarea produselor ce
necesita conditii speciale (ex. sare, cartofi, etc.) ;
b) depozite specializate - sunt organizate pentru grupe de marfuri care au
nevoie de aceleasi conditii de pastrare (confectii, cosmetice, etc.) ;
c) depozite combinate - sunt destinate pentru mai multe tipuri de marfuri
(textile, încaltaminte, etc.) ;
d) depozite generale - pentru categorii de produse (alimentele);
e) depozite mixte - pentru a putea stoca mai multe categorii de
În functie de orientarea lor, depozitele sunt :
a) depozite orientate spre productie - amplasate astfel încât sa colecteze
marfurile de la mai multi producatori;
b) depozite orientate spre clienti - amplasate astfel încât sa alimenteze mai
multe puncte de servire.
. Locul de amplasare al depozitului se alege în functie de:
- gradul de dezvoltare al retelei de transport.
- operatiile suplimentare ce trebuie efectuate asupra produselor (conservare,
ambalare)
- durata timpului de depozitare (de la câteva zile la câteva luni)
- de caracterul cererii (uniforma sau neuniforma)

7
- de momentele aprovizionarii (ritmic sezonier)
- de particularitatile geografice
- de costurile transportului si depozitarii.
. Amenajarea depozitului este în functie de:
- constructia sa: suprafata, înaltime,
- specificul produselor:conditii de temperatura, umiditate modalitati de
întretinere a produselor;
- modul de ambalare: fiecare ambalaj asigura o anumita protectie, are forme
diferite, necesita alte mijloace de manipulare si alte modalitati de stocare.

8
 Cap:III DEPOZITAREA DESEURILOR

Depozitarea deseurilor.In conformitate cu aderarea tarii la U.E.

depozitarea des se poate face numai in spatii distincte,specialamenajate pt
protejarea mediului inconj.Dep. de des. pot ficlasificate dupa mai multe
criterii si anume:1)dupa tipul
deseului(grad de toxicitate):radioactive.Depozitarea pt des. radioacticve se
axeaza si in
conformitate cu normele comisiei Europene de Control al Calitatii
Nucleare si pot fi depozite de suprafata si subterane.Cele desuprafata-
constructii de beton sau prin forarea in teren a unor puturi betonate in care
sunt depozitate des.Cele subterane-mine
abandonate si consta in betonarea matricilor de inglobare ades si apoi
betonarea matricilor de inglobare a des. si apoi betonarea galeriilor respectiv
a inchiderii galeriei.Straturie de beton pt
includerea galeriilor sunt cu grosimea de 1m,se recomanda fol.Betonului f.
greu(cu ciment si aggregate grele din magnetit )baritina sau des. din otel si
fier.In functie de starea de agregare ades. la depunderea in depozite:-dep. cu
deseuri solide;-dep. Cu deseuri sub forma de paste;-dep. des. in suspensie;-
dep. des.lichide. Dupa asezarea geografica:a)de cariera(desen);b) de
ses(desen);c) de rau(desen);d)de vale(desen). epozite pentru deseuri
menajere.Depozitarea des. menajere se face in depozite controlate numite
rampe sa potriva poluarii porduse d subst din deseuri menajere.Rampa
sanitara este o constructie speciala care trebuie nditii:-sa aiba capacitatea
suficienta pt vol. de deseuri propus sa se depoziteze pe intreaga perioada de
funct prafata minima pt un vol. de des. max.(sa fie 0);-sa fie o constructie
stabile san u prezinte ruperi,prabusiri,ta trunderea subst nocive in sol si
panza freatica;-sa nu permita raspandirea in jur a fumului ,mirosului si a des
multirea razotoarelor si insectelor;-sa favorizezer descumpunerea curate a
partii fermentabile din des.;-sa asi zelor a.i. sa nu se formeze in depozite
acumulari sau pungi de gaze ce pot crea accidente;-in final,chiar pe pe
impact visual negative.O rampa sanitara trebuie sa creezefacilitati pentr
recuperarea si reciclarea unor des. pozitelor se colecteaza prin reteaua de
drenaj a compartimentelor depozitelor prin canale de centura pe zona cazul
platformei tehnologice.Apa evacuate din depozitul propriu-zis este epurata
in statii proprii sau la stafii asenesti.Proiectarea unei rampe sanitare
presupune parcurgerea unor etape specifice oricarei constructii:1-El udiului
de prefezabilitate trebuie sa rezulte securitatea si oportunitatea
,amplasamentul si cateva caracteristici ebuie sa cuprinda toate caract.

9
10