Dragi elevi,

Pentru astăzi, 14.05.2020, la orele de M4( CDL) aveți următoarele sarcini:

Citiți cu atenție materialul; Scrieți în caietul de notițe, informațiile despre polistirenul expandat.
Faceți o fotografie la ceea ce ați scris și postați-o pe grupul clasei voastre.

Istoria polistirenului expandat

Polistirenul expandat are ca și rădăcină chimică un monomer pe nume styrol descoperit

prin 1939 de farmacistul german Eduard Simon.
Însă părintele poliestirenului așa cum îl știm noi astăzi este chimistul german Hermann
Staudinger care în anul 1919 a arătat că prin încălzirea styrol-ului se produce o reacție în lanț din
care rezultă macromolecule de polystyrol adică polistiren.
În 1931 apare prima fabrică de poliestiren denumită IG Farben care începe producția de
polistiren în Ludwigshafen, Germania.

Tot aceștia inventează în anii 40 reactorul navă cel care este răspunzător pentru producera
spumei de polistiren.
Așadar se poate spune că poliestirenul expandat are peste 100 de ani.
 POLISTIRENUL EXPANDAT

Este un material cu capacitate termoizolantă

deosebită, de culoare albă, care se obține din procesarea
granulelor de polistiren. Este vorba de o expandare
(mărirea volumului) a acestor granule și de prinderea
granulelor între ele sub influența unor factori de
temperatură și vaccumare, în funcție de densitatea
produsului, spațiul dintre granule înglobând mai mult aer
(produse cu densitate mai mică) sau mai puțin aer
(produse cu densitate mai mare). Densitatea produsului
influențează și ceilalți parametri, absorbția de apă,
rezistența la compresiune, elasticitatea, permeabilitatea
la vapori etc. Se livrează în plăci de dimensiuni 50x100
cm, cu grosimi în funcție de necesități, iar canturile sunt
în general drepte sau se pot prelucra cu nut și feder.
Plăcile care se folosesc pentru termosistem necesită
prinderi cu adezivi și au fețele rugoase pentru a facilita
prinderea. Polistirenul expandat poate fi folosit la
construcţiile noi şi renovări, fiind disponibil sub formă
de panouri cu grosimi de la 1 cm până la 10 cm.
O variantă mai nouă este polistirenul expandat cu conținut de perle de grafit, de culoare
gri, cu calități termoizolante îmbunătățite față de polistirenul expandat uzual. Se folosește în
aceleași condiții ca și polistirenul expandat uzual.
 Plăcile de polistiren expandat se disting printr-o conductivitate termică redusă, absorbţie
scăzută de apă şi rezistenţă înaltă la compresiune; ele se obţin prin tăierea electrică a blocurilor
de polistiren şi îşi păstrează forma şi proprietăţile în timp, fiind neutre din punct de vedere
chimic.
Izolaţia la interior cu polistiren expandat are avantaje importante la camerele a cǎror
utilizare este temporarǎ, care nu sunt încǎlzite permanent: acestea pot fi încǎlzite cu un consum
minim de energie. Utilizarea polistirenului oferǎ o izolaţie eficientǎ, pe termen lung. Suprafaţa
planǎ sau profilatǎ creeazǎ o bazǎ adecvatǎ pentru finisǎrile tencuite sau aderente (plǎci de gips,
plǎci ceramice). Panourile izolante sunt lipite cu mortar adeziv pe bazǎ de ciment pe "porţiuni"
sau pe suprafaţa întreagǎ pe perete şi/sau fixate mecanic. Suprafaţa este finisatǎ cu tencuialǎ de
grosime tradiţionalǎ sau plǎci de gips. Rosturile între panouri şi între alte pǎrţi ale construcţiei
trebuie sǎ fie închise pentru a preveni riscul condensǎrii.
O varietate modernă a folosirii polistirenului expandat o constituie și cofrajele pierdute
(module), folosite în general pentru construcții rezidențiale (case parter și etaj). Folosirea
acestora se face în conformitate cu recomandările producătorilor. Deși materialul în sine este
greu permeabil la vapori, se recomandă totuși utilizarea unei folii barieră împotriva vaporilor,
pentru a împiedica pătrunderea acestora în structura elementelor constructive.
Polistirenul expandat se recomandă pentru:

Termoizolarea pereților
de exterior– pentru construcții
rezidențiale cu puține niveluri.

Termoizolarea
planșeelor intermediare,
indiferent de structura acestora
(structuri ușoare, lemn sau
metal sau structuri din beton) se
pot folosi atât la interior,
deasupra planșeului sub o șapă
flotantă sau sub planșeu, prinse
de tavan dar și pe exterior la
planșee în consolă sau deasupra
unor spații deschise.

Termoizolarea acoperișurilor în
pantă, mansarde. În funcție de
alcătuirea acoperișului există
mai multe posibilități de
utilizare, cel mai folosit fiind un strat între căpriori și un alt strat la fața căpriorilor spre interior
cu dispunere perpendiculară pe directia primului strat. Se recomandă utilizarea unei bariere
împotriva vaporilor.
 Termoizolarea teraselor – se utilizează în special
pentru terase cu forme uzuale, cu termoizolația dispusă sub
hidroizolație și mai ales pentru terase necirculabile sau
circulabile cu trafic pietonal redus, în special pentru
construcții rezidențiale. Este recomandată montarea unui strat
de difuzie și o barieră împotriva vaporilor, pentru a nu se
transfera tensiuni în stratul hidroizolant.