CYBERETICA, CYBERBULLYING – DEZUMANIZAREA

INDIVIDULUI ȘI SCHIMBAREA OPINIEI PUBLICE

Andreea Ramona BĂLAN

Academia de Studii Economice
Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică

SUMAR

Referatul dorește a aduce în prim plan situația cotidiană a erei tehnologiei cu substraturile sale negative
în privința socializării forțate și a exploziei de informație din mediul online sau mass-media.
Ca în orice comunitate, și comunitatea online contruită în ultimul deceniu trebuie să se supună unor
norme, restricții și legi, iar acestea sunt cuprinse în codul Cybereticii, creat în scopul de a redresa și cenzura
fluxul de informații false, și a avea un anumit control asupra liberei posibilități de exprimare.
Un at aspect major al acestui topic, este termenul de Cyberbullying, care cumulează totalitatea
modalităților de hărțuire utilizând mijloace electronice, reprezentând agresiuni emoționale și psihologice
prin violarea intimității individului, accesarea conturilor private ale mail-ului sau a rețelelor de socializare
și însușirea identității.

CUVINTE CHEIE

Cyberetica , cyberbullying, mediu online, influență, privat

INTRODUCERE

Etica este una din principalele ramuri ale filosofiei, și ea se ocupă cu cercetarea problemelor de
ordin moral, încercând să răspundă la următoarele întrebări „Ce este bine/rău ?” și „Cum trebuie să
ne comportăm ?” , „Ce știu despre ce trebuie să fac ?” .

Din punct de vedere etimologic, cuvântul etică provine din limba greacă veche, ethos însemnând
obicei, obişnuinţă, caracter, mod de viaţă. În context contemporan, acest concept cuprinde
atitudinile fundamentale şi obiceiurile caracteristice ale unui grup uman, trib, popor, naţiune, etc.,
ca de exemplu: ethosul african, ethosul românesc, ethosul american. Etimologic vorbind, cuvântul
etică are la bază cel puţin două semnificaţii fundamentale şi anume caracterul individual, ce are
legătură cu trăsăturile unei persoane şi normele sociale care ghidează şi guvernează comportamentul
oamenilor, fixând limitele între ceea ce este bine şi ceea ce este rău. 1

Pot fi însă și cazuri în care deciziile unui individ pot fi influenţate doar de ceea ce el crede că
este bine pentru propria persoană, situaţie cunoscută sub denumirea de egoism etic.2 Egoismul etic

1
Peter SINGER, Tratat de etică, Ed. Polirom, Iași, 2006, p. 29.

2
James RACHELS, Elements of Moral Philosophy, Ed. Fourth Edition, 2003, p. 75.
presupune că oamenii au obligaţii morale doar pentru ei înşişi şi că aceştia ar trebui să urmărească
exclusiv doar propriile scopuri. Un egoist etic ar spune că nu are datoria să dea o mână de ajutor
unei persoane aflate în dificultate, decât în cazul în care, ajutând acea persoană, gestul respectiv, ar
coincide cu nevoile proprii. Deşi James Rachels vede în acest tip de comportament anumite
elemente care ar justifica egoismul etic (precum faptul că egoismul etic stă la baza simţului nostru
etic comun fiind explicat de existenţa legilor care te împiedică să furi sau să minţi deoarece, în fond,
legile există doar ca să îţi servească scopurilor personale), acesta conchide că egoismul etic este
greşit pentru că oamenii, au întipărit un principiu moral care le cere să îi trateze pe toţi aşa cum ar
vrea ei înşişi să fie trataţi şi că ar putea justifica tratarea persoanelor diferit doar în cazul în care s-ar
putea demonstra că există într-adevăr vreo diferenţă de fapt între ele, care să fie relevantă pentru
justificarea diferenţei de tratament.

În ultimele două decenii, Internetul a ajuns să domine fiecare aspect al vieţii noastre, iar acest
lucru a reprezentat o schimbare majoră pentru mulţi dintre noi. Gradual, am acceptat-o şi ne-am
însuşit-o, iar pentru generaţiile tinere, care s-au născut în toată această evoluţie tehnologică, nu
există un alt stil de viaţă în care Internetul să lipsească.

După cum am văzut, este greu de a găsi un cod de etică universal aplicabil în viaţa de zi cu zi.
Aşadar, nu este de mirare faptul că la rândul său şi mediul online, Internetul, are greutăţi în a stabili
şi a respecta un anumit set de valori etice. Acest lucru se dovedeşte a fi problematic din moment ce
lumea online, aflată într-o expansiune constantă, continuă să atragă şi să acapareze în universul său,
vieţile a din ce în ce mai multor persoane, devenind un mediu care face posibilă comunicarea fără
limite fizice, interconectând o întreagă planetă. 3 Aşa că întrebarea logică este dacă nu cumva acest
mediu ar trebui reglementat, guvernat de anumite legi, care să îţi spună ce ai voie sau nu ai voie să
faci.

Bill Gates spune despre Internet următoarele: ,,Internetul devine târgul satului pentru oraşul
global de mâine."4 Dacă ar fi să tratăm această idee cu seriozitate, am putea spune că, asemeni unei
comunităţi reale, fizice, şi comunitatea online trebuie să aibă la bază legi, reguli şi valori etice, care
trebuiesc respectate, pentru a evita haosul. Însă în anii în care Internetul şi mediul online s-au
dezvoltat, am putut observa că acestea tind să se autoguverneze, să se autocenzureze, să înlăture
elementele care îi pot face rău, fără ca să fie nevoie de intervenţia directă a vreunei instituţii sau
guvern. Cu toate acestea, navigarea în siguranţă pe Internet şi utilizarea responsabilă a resurselor
disponibile, reprezintă un factor de interes comun, atât pentru utilizatori cât şi pentru operatorii sau
sponsorii care pun la dispoziţie aceast serviciu.

CYBERETICA

Cybertica este studiul filosofic al eticii în cadrul Internetului și se datorează cercetărilor lui
Walter Manner, care în 1970 a folosit pentru prima dată termenul de ,,etică de calculator -
computer ethics”. Aceasta a fost înființată ca urmare caracteristicilor impresionante și nelimitate ale

3
Douglas COMER, The Internet Book, Ed. Prentice Hall, 2007, passim.

4
Bill GATES, Fondator Microsoft.
 Internetului care în permanență se extinde și se adaptează, devenind un „bulgăre” de oportunități și
informații, dar în același timp de neoprit.
Astfel s-a resimțit nevoia unui cod comportamental în comunitatea online, bazat pe bunul simț,
și buna judecată a utilizatorilor. Deși acest cod are caracter facultativ, respectarea acestuia
contribuie la o experiență favorabilă utilizatorilor și la cresterea încrederii acestora în informațiile
citite sau utilizarea platformele dorite.

În 1992, în încercarea de a crea un set de standarde care să ghideze şi să instruiască indivizii în

folosirea calculatoarelor şi a Internetului într-un mod etic, Institutul de Etică a Tehnologiei
Informaţiei, a publicat ,,Cele 10 porunci ale eticii I.T."5, scrise în modul în care sunt scrise cele 10
porunci biblice, porunci care au urmărit crearea unor standarde etice pentru folosirea Internetului.

Acestea sunt:
1. Nu folosi calculatorul în moduri în care ar putea aduce un prejudiciu persoanelor;
2. Nu te folosi de tehnologie pentru a cauza interferenţe în munca altuia;
3. Nu te folosi de calculator pentru a spiona alte persoane;
4. Nu te folosi de tehnologie pentru a fura informaţii;
5. Nu te folosi de tehnologie pentru a disemina informaţii false;
6. Nu pirata;
7. Nu îţi asuma credit pentru munca altuia;
8. Nu folosi resursele calculatorului unui alt individ decât dacă acesta îşi dă acordul;
9. Gândeşte-te ce impact social poate avea software-ul înainte de a-l crea;
10. Fii respectuos şi prietenos cu ceilalţi membri din online.

La o primă vedere aceste reguli par a avea corespondețe în îndrumările primite în primii ani de
viață de la părinți și par a face parte dintr-un set de norme general valabile în cultura civică a
fiecărui individ; cu toate acestea, de ce sunt supuse nenumăratelor abateri ?
Mediul online a creat pentru orice utilizator o oportunitate de manifestare și exprimare, iar
posibilitatea ascunderii identității în spatele unor adrese, nume sau IP-uri, a generat o libertate
haotică, de care lumea asuprită fie de regimul politic fie de nunțele sociale, nu a putut-o
experimenta înainte, profitând acum de oportunitatea de a nu răpunde pentru faptele și cuvintele
sale. O democrație necontrolată, un risc greu de stăpânit și un număr cât mai mare de afiliați – sunt
lucrurile care au putut descrie anumite etape în dezvoltarea Internetului.

În ciuda faptului că anumite site-uri respectate și-au impus singure acest cod al eticii cibernetice,
și orice utilizator le-ar fi încălcat ar fi fost exclus din acel grup, fie au fost create filtre de
autentificare pentru a securiza accesul utilizatorului la un cont, nimeni nu poate generaliza aceste
aspecte tuturor extensiilor Internetului pentru a-l supune sub un control strict, rămânând la
latitudinea utilizatorilor ce atitudine vor adopta atunci când vor fi autorii unui fapt, și totodată
rămâne tot de datoria lor să filtreze informațiile primite, să țină cont de normele standard de
securitate, și să nu fie victime ale unor false știri care îi pot prejudicia.
La momentul actual, prejudiciile majore materiale, de piratare sau cele de identitate (precum
spargerea conturilor rețelelor de socializare sau a diferitelor site-uri în urma căreia autorul poate
prejudicia poziția sau poate obține foloase materiale sau pune în pericol viața persoanelor) sunt
pedepsite penal în funcție de țară, în schimb codurile penale sunt insuficient actualizate conform
erei actuale.

CYBERCULLYING
5
Ramon C. BARQUIN, In Pursuit of a Ten Commandments for Computer Ethics, 1992, passim.
 În ultima perioadă, site-urile de socializare au fost luate în vizor, în special de către mass-media,
care este de părere că aceste platforme sociale pot fi potenţiale gazde pentru un spectru larg de
criminalitate informatică, inclusiv cyberbullying, cyberstalking, exploatarea minorilor,
supraveghere ilegală precum şi încălcări ale drepturilor de proprietate intelectuală şi copyright. Deşi
o bună parte a acestor delicte îşi au originile şi sunt prezente încă dinaintea apariţiei social media,
cyberstalking-ul şi cyberbullying-ul, precum şi dezumanizarea individului în mediul online, sunt
probleme strâns legate de felul în care oamenii relaţionează în acest mediu, în care restricţiile sunt
aprope inexistente.

Problema cu social media este că aceasta reprezintă o dihotomie între a fi cât mai prezenți în
viețile celor dragi și ale cunoscuților, a fi conectați la suferinţele, bucuriile și schimbările lor, în
timp ce ne pierdem din umanitate, devenind profile virtuale, și gândind că acţiunile noastre au
impact doar la nivelul profilului persoanei respective, uitând de sufletul din spatele acestuia.
Social media pare să dezumanizeze individul. Conexiunea reală, comunicarea faţă în faţă este
esenţială pentru socializare, deoarece citind expresiile faciale şi exprimându-ne trăirile prin limbajul
corpului, putem înţelege complexitatea, importanţa şi puterea pe care o au cuvintele asupra altui
individ. Nu putem edita ceea ce spunem şi nu putem închide fereastra de chat atunci când avem de-a
face cu o conversaţie de la om la om. Conexiunea realizată de social media nu ajută decât la
satisfacerea instantă a dorinţei de comunicare şi nimic mai mult. Dezumanizarea individului prin
social media facilitează apariţia cyberbullying-ului. Dar înainte de toate trebuie să înţelegem ce
anume este dezumanizarea şi despre ce tip de dezumanizare vorbim.

Procesul de dezumanizare implică înlăturarea calităţilor umane şi a personalităţii şi de a vedea

individul prin prisma unei maşinării care realizează acţiuni automatizate. În consecinţă, are loc un
tip de dezumanizare mecanicistă, tratând persoana în cauză fără caractersticile esențiale ale unui om
venind însoţită de sentimente precum nepăsare, ignoranţă şi indiferenţă. Acest proces este unul
asociativ. Asociem persoanele din spatele monitoarelor cu profilele sau alter ego-urile lor din online
şi astfel devine mai uşor să jignim, să hărţuim sau să rănim userii. 6
Nu este greu de realizat că, atunci când o persoană devine sinonim cu o maşinărie, o secvenţă de
cod într-un întreg univers virtual, cyberbullying-ul este extrem de comun însă la fel de periculos,
revendicând victime în fiecare an. ,,Aceşti cyber-bullies se pot ascunde sub o mască a anonimatului
online şi nu au nevoie de acces fizic direct către victimele lor pentru a le face un rău de
neimaginat."7 Într-o astfel de situaţie codul moral al indvidului pare să nu existe, din moment ce
judecă acţiunile sale din punctul de vedere al unui individ care ia în râs sau chinuie o maşinărie.
Este greu să interpretezi un răspuns emoţional sau în ce măsură ceea ce spui în social media
influenţează pe celălalt, atunci când singurul răspuns e un text într-o fereastră de chat sau o
,,emoţie” standardizată sub forma unui ,,emoticon”.
Asistăm astfel la transferul violenţei fizice şi verbale din viaţa reală în violenţă şi ură transmisă
prin tehnologia pe care mulţi o slăvesc. Asemeni bullying-ului tradiţional (care deobicei începe în
şcoli, la locul de muncă sau alte locaţii, în care o persoană mai puternică, din punct de vedere fizic
sau intelectual, atacă cu bună ştiinţă, o persoană sau un grup de persoane mai slabe), cyberbullying-
ul transferă acea intimidare fizică sau verbală în mediul online, cu ajutorul smartphone-urilor,
tabletelor şi calculatoarelor, împingând victimele să recurgă la izolare socială totală, automutilare
sau în unele cazuri chiar suicid. Spre deosebire de bullying, cyberbullying-ul se poate petrece 24 de
ore, 7 zile pe săptămână, de fiecare dată când victima se conectează la Internet.

6
Nick HASLAM, Dehumanization: An Integrative Review, Ed. Lawrence Erlbaum Associates, 2006, passim.

7
Anna Maria CHAVEZ, Girl Scouts of the USA CEO.
 Dacă în lumea reală astfel de agresiuni par să aibă anumite motive de la care pornesc, fie
răzbunare sau pură plăcere, cyberbullying-ul pare să fie întâmplător, aleatoriu, cauzele fiind foarte
diverse, însă poate fi şi o extensie a agresiunilor fizice sau verbale pe care cineva trebuie să le
înfrunte în fiecare zi. De la mesaje amenințătoare, la poze, video-uri sau diferite poll-uri, care au ca
scop răspândirea de zvonuri, intimidarea, ridiculizarea, insultarea şi ameninţarea indivizilor, aceste
acţiuni reflectă codul etic şi cel moral al agresorului şi în mod direct afectează felul în care
utilizatorul de reţele sociale este perceput în mass-media.
Pot fi identificate o serie de metode prin care poate fi realizat cyberbullying-ul şi anume:
 flamingul sau agresiunea verbală care implică trimiterea de mesaje vulgare, furioase sau
ofensatoare unei persoane sau grup;
 harrasment sau hărţuirea, ce reprezintă trimiterea de mesaje ofensatoare către aceeaşi
persoană în mode repetitiv;
 denigration sau denigrarea, care se realizează prin postarea de afirmaţii jicnitoare,
neadevărate sau dăunătoare unei persoane;
 cyberstalking-ul sau urmărirea online;
 masquerading sau mascarada/impersonarea, prin care agresorul pretinde a fi altcineva şi
postează informaţii care denigrează sau care pun în pericol victima;
 outing and trickery sau păcălire şi dezvăluire, prin care victima este păcălită să ofere
informaţii compromiţătoare care mai apoi sunt făcute publice;
 exclusion sau excluderea a cărei caracteristică este alienarea în mod intenţionat al unui
individ dintr-un grup online;
 happy slapping-ul sau înregistrarea video al unui atac pentru a spori gradul de umilire al
victimei.8
Chiar dacă soluţia pentru a scăpa de cyberbullying pare simplă pentru unii, şi anume, ca
persoanele care sunt abuzate în online să închidă calculatorul sau pur şi simplu să renunţe la profil,
mesajele sau pozele postate de către un anonim pot fi distribuite foarte rapid, către un public extins
cu ajutorul social media şi astfel să capete implicaţii şi în viaţa reală, în offline. Mai mult, este
extrem de dificil să înlături acele dovezi (mesaje care hărţuiesc, incită la violenţă, texte sau imagini
defăimătoare) ale cyberbullying-ului odată ce au intrat în sfera online. Ideea renunţării la un profil
social media sau pur şi simplu abandonarea sferei online este mai complexă decât pare. Persoanele
retrase, introvertiţii, cei care suferă de anxietate socială şi care caută înţelegere, acceptare şi dorinţa
de apartenenţă, folosesc social media în speranţa că îşi pot vindeca sau măcar ameliora simptomele
deficienţelor de care suferă. Iar atunci când se lovesc de respingere şi în online, de abuzuri din
partea celor pe care îi considerau prieteni, ei tind să aleagă o soluţie permanentă pentru o problemă
temporară.

INFLUENȚA, DEPENDENȚA ȘI SCHIMBAREA OPINIEI PUBLICE

Universul televiziunii, al mass-mediei tradiţionale cât şi cel al noii media au devenit un

instrument de propagandă şi control social, în ciuda beneficiilor aduse în societate. Avem de-a face
astăzi cu o intensificare a unor atacuri sofisticate asupra voinţei libere şi a bunăstării din punct de
vedere psihologic. S-a ajuns în punctul în care nu mai este necesar ca actul de manipulare a opiniei
publice, de fabricare a ştirilor, de creare a învingătorilor şi învinşilor, să fie considerat un subiect
tabu.
8
Nancy WILLARD, Educator's Guide to Cyberbullying and Cyberthreat
https://cdn.ymaws.com/www.safestates.org/resource/resmgr/imported/educatorsguide.pdf
 Dacă avem o oarecare vechime în mediul online şi social media, putem afirma că universul
online e fals, sau poate fi falsificat cu uşurinţă după bunul plac al fiecăruia. O manipulare făcută
într-un mod profesionist în mediul online nu va fi remarcată, nu va putea fi corelată cu alte
evenimente sau fapte care ar putea da de gol caracterul ,,manipulator" al unei ştiri sau informaţii.
Făcută într-un mod prost, acest tip de practică va face ca reputaţii să fie distruse într-o clipită şi fără
prea mari şanse de remediere. Din fericire, la fel cum există profesionişti în a crea şi răspândi ştiri
false în social media, cu caracter manipulator sau caracter propagandistic, există şi o serie de liber
profesionişti, de cetăţeni etici ai sferei online, care respectă un anumit ,,etiquette"9 (un cod social şi
moral de comunicare online), care aduc în văzul lumii toate aceste încercări de a controla
comunităţile online.

,,Ştirile au rolul de a veghea asupra celor influenţi şi puternici pentru a nu deveni corupţi. Dar
ce se întâmplă atunci când cei influenţi şi puternici deţin ştirile ?"10 În timp ce media tradiţională se
prăbuşeşte iar influenţa pe care o au ziarele sau ştirile TV scade, se poate observa o politizare a
marilor website-uri şi platforme social media, care să ajute (la fel cum a făcut media tradiţională
până acum) la viitoare bătălii politice şi nu numai. Site-uri precum Reddit, Gawker, Buzzfeed sau
Huffington Post pot deveni motoarele unor agende ascunse 11, pentru a răspândi un zvon care să
coste o companie milioane de dolari, pentru a crea un scandal care să deraieze un decurs politic,
distrugând reputaţia şi renumele candidaţilor, sau de a populariza o persoană, ajutând-o să trecă de
la obscuritate la senzaţie virală aproape instant. Prin mituirea bloggerilor populari, manipulatorii se
folosesc de influenţa pe care vocile acestor bloggeri o au în online, pentru a modela tot ceea ce
citeşti, auzi sau vezi. Iar manipularea, decepţia şi schimbarea opiniei publicului se realizează cu
uşurinţă din moment ce cantitatea de informaţii, de media şi ştiri care este produsă cu ajutorul
platformelor social media este uluitoare. ,,Obţinerea de informaţii de pe Internet este ca şi când ai
vrea să bei un strop de apă dintr-un hidrant"12, deci nici un individ nu ar putea să citească sau să se
informeze cu privire la orice titlu care apare în online. Din acest motiv, majoritatea se bazează pe
bloggerii cunoscuţi şi forumuri populare pentru a le spune ce ştiri sau ce produse merită timpul sau
banii lor.

Ultimele desecretizări sau scurgeri de informaţii au scos la iveală felul în care agenţiile de
spionaj, în special cele vestice, se folosesc de ,,cyber-magicieni", un personal special antrenat, care
are scopul de a injecta diferite materiale false în social media sau de a se folosi de ştiinţele sociale
sau diferite alte tehnici pentru a schimba rezultatul unui discurs online şi de a nărui încercări de
activism pentru a genera rezultate în beneficiul celor aflaţi la putere. 13 Un document desecretizat de
Edward Snowden, intitulat ,,Psychology: A new kind of SIGDEV", avertizează asupra înfiinţării
unei unei alianţe numită ,,Cei 5 Ochi"14, formată din agenţiile de spionaj şi securitate din cinci mari
9
Etiquette in technology, https://en.wikipedia.org/wiki/Etiquette_in_technology

10
Ron BURGUNDY, personaj fictiv.

11
Ryan HOLIDAY, Trust Me, I'm Lying: Confessions of a Media Manipulator, Ed. Penguin Group, 2012,
passim.
12
Mitchell KAPOR, co-fondator Electronic Frontier Foundation.

13
Western Spy Agencies build cyber-magicians to manipulate online discourse, http://rt.com/news/five-eyes-
online-manipulation-deception-564/
14
Glenn GREENWALD, Rylan GALLAGHER, Snowden Documents Reveal Covert Surveillance and
Pressure Tactics Aimed at WikiLeaks and its Supporters,
http://goodtimesweb.org/surveillance/2014/intercept-nsa-gchq-wikileaks-surveillance-feb-18-2014.html
ţări (Marea Britanie, Canada, Noua Zeelandă, Australia şi Statele Unite Ale Americii), foloseşte şi
exploatează social media, în special Twitter, Facebook şi YouTube, pentru a manipula opinia
publică, diseminând materiale cu caracter de propagandă, cu scopul de a discredita guverne străine
şi de a justifica diferite acţiuni militare.
Un bun exemplu de astfel de acţiune de manipulare şi influenţare a opiniei publice este
campania KONY 2012 care a stârnit o reacţie puternică în mediul online cu ajutorul social media.
Clipul postat în martie 2012 de către organizaţia Invisible Children, numit ,,KONY 2012"15 a reuşit
să strângă în mai puţin de 5 zile peste 10 milioane de vizualizări pe Youtube, datorită mesajului
puternic pe care acest clip îl transmitea: ,,în Uganda, copii nevinovaţi sunt răpiţi de mici şi antrenaţi
pentru a fi mercenari sau vânduţi în sclavie de către un criminal de răbzboi nemilos, însă TU poţi
ajuta acei copii şi cauza organizaţiei Invisible Children, prin donaţii, punerea sub presiune a
autoritaţilor pentru a lua măsuri şi prin împrăştierea mesajelor şi credinţelor împărtăşite de
organizaţie".
După o perioadă în care campania a mers ca unsă, au apărut mărturii din partea celor din
Uganda, care ar fi trebuit să se bucure de ajutorul organizaţiei Invisible Children, mărturii care
atestau că banii şi produsele obţinute din donaţii nu ajung întotdeauna la cei nevoiaşi, mai mult
decât atât, localnicii afirmând că personajul negativ, Joseph Kony, nu a mai reprezentat o problemă
pentru populaţia din zonă încă din anul 2006, atunci când a fost zărit ultima dată. Diferiţi activişti şi
jurnalişti au fost sceptici cu privire la campanie încă de la început, folosindu-se de Twitter pentru a-
şi exprima îndoiala cu privire la scopul adevărat al trimiterii trupelor în zonă. Aceştia menţionau că
nu este o coincidenţă că documentarul a fost lansat chiar în perioada în care Uganda a intrat în topul
celor 50 de ţări din lume ca producţie de petrol, având un profit de 2 miliarde de dolari pe an.
Aparent video-ul KONY 2012, un amalgam al tuturor clişeelor manipulative din social media a avut
ca scop crearea unui personaj negativ, urât de toată lumea, pentru ca un guvern să poată înterprinde
activităţi de militarizare a zonei din estul Africii fără a stârni discuţii, marea parte a populaţiei
sprijining acţiunea; un alt motiv al mobilizării trupelor în zonă ar fi miliardele de barili de petrol
găsite in Uganda în urmă cu 10 ani.
Cazul este foarte asemănător cu cel în care fostul preşedinte al Statelor Unite Ale Americii,
George W. Bush, s-a folosit mass-media tradiţională, de manipularea prin presă şi televiziune,
pentru a crea un personaj negativ, urât de o întreagă naţiune, justificând astfel trimiterea de trupe
armate în Iraq în căutarea de "arme de distrugere în masă", ca urmare a realizării unei conexiuni
false între Al-Qaeda şi Iraq. 16 Decizia a fost demonstrată a fi exagerată, fără a avea o bază solidă,
din moment ce nu au existat urme ale existenţei unor arme de distrugere în masă, iar intervenţia
pare să fi avut motive economice care ar fi dus la căderea "petrodolarului" 17 dar şi dorinţa de
militarizare şi ridicarea de baze militare în zonă. Singura diferenţă dintre campaniile făcute pentru
operaţiunile din Iraq şi Kony 2012 este mediul de promovare folosit, cea din urmă demonstrând
puterea şi eficienţa unei campanii de manipulare, care se poate realiza cu ajutorul instrumentelor şi
reach-ului oferit de social media.

Problemele etice, în aceste cazuri, în care social media cade la mijloc, fiind folosită pentru a
perturba şi a modela gândirea la scară globală a milioane de oameni, pun sub semnul întrebării
integritatea, moralitatea şi decenţa celor care se află la putere şi care ne conduc. Din păcate astfel de
acţiuni nu pot fi întotdeauna descoperite iar tragerea la răspundere a celor responsabili pare
imposibilă din moment ce urmele paşilor lor sunt ascunse de conturi false, pseudonime şi un văl de
15
Invisible Children, Kony 2012, https://www.youtube.com/watch?v=Y4MnpzG5Sqc

16
Marjorie COHN, Iraq: A War of Aggression. No WMDs, No Connection to Al-Qaeda,
http://www.globalresearch.ca/iraq-a-war-of-aggression-no-wmds-no-connection-to-al-qaeda/5327548
17
William DOWELL, Flashback: Petrodollar Warfare - Saddam Abandons Petrodollar for Euro,
http://empirestrikesblack.com/2011/06/flashback-petrodollar-warfare-saddam-abandons-dollar-for-euro/
anonimitate care acoperă sfera online-lui. Tot ceea ce putem să facem pentru a reduce din riscul de
a fi manipulaţi este să punem sub semnul întrebării tot ceea ce citim şi vedem în online, pe Twitter,
pe Facebook sau Youtube, să ne documentăm, să ascultăm ambele părţi ale problemei şi să ne
formăm propria noastră opinie asupra subiectului respectiv.

BIBLIOGRAFIE

CĂRŢI:

Peter SINGER, Tratat de etică, Ed. Polirom, Iași, 2006

James RACHELS, Elements of Moral Philosophy, Ed. Fourth Edition, 2003
Douglas COMER, The Internet Book, Ed. Prentice Hall, 2007
Ramon C. BARQUIN, In Pursuit of a Ten Commandments for Computer Ethics, 1992
Nick HASLAM, Dehumanization: An Integrative Review, Ed. Lawrence Erlbaum Associates, 2006
Ryan HOLIDAY, Trust Me, I'm Lying: Confessions of a Media Manipulator, Ed. Penguin Group,
2012.

RESURSE WEB:

Nancy WILLARD, Educator's Guide to Cyberbullying and Cyberthreat

https://cdn.ymaws.com/www.safestates.org/resource/resmgr/imported/educatorsguide.pdf
Western Spy Agencies build cyber-magicians to manipulate online discourse,
http://rt.com/news/five-eyes-online-manipulation-deception-564/
Glenn GREENWALD, Rylan GALLAGHER, Snowden Documents Reveal Covert Surveillance and
Pressure Tactics Aimed at WikiLeaks and its Supporters,
http://goodtimesweb.org/surveillance/2014/intercept-nsa-gchq-wikileaks-surveillance-feb-18-
2014.html
Invisible Children, Kony 2012, https://www.youtube.com/watch?v=Y4MnpzG5Sqc
Marjorie COHN, Iraq: A War of Aggression. No WMDs, No Connection to Al-Qaeda,
http://www.globalresearch.ca/iraq-a-war-of-aggression-no-wmds-no-connection-to-al-
qaeda/5327548
William DOWELL, Flashback: Petrodollar Warfare - Saddam Abandons Petrodollar for Euro,
http://empirestrikesblack.com/2011/06/flashback-petrodollar-warfare-saddam-abandons-dollar-for-
euro/