PATOLOGIILE ARTICULAȚIEI UMĂRULUI

Umărul posttrumatic

“Particularităţile morfofuncţionale ale articulaţiei umărului determină o anumită tipologie

a sechelelor postraumatice. Nefiind o articulaţie portantă ,şi în acelaşi timp având o coaptare a
suprafeţelor articulare cu totulimperfectă, structurile capsuloligamentoase şi musculare poartă
rolul principal în determinismul disfuncţional al articulaţiei. De aceea,sechela degenerativă
articulară este fără prea mare importanţă , consolidările vicioase postfractură ale oaselor nu
împiedică funcţia articulară dar o intervenţie chirurgicară cu scop corector poate declanşa
adevărate catastrofe pe plan funţional, afectând mobilitatea umărului. Sechela disfuncţională a
umărului nu depinde neapărat de gravitatea şi întinderea lezională, şi mai ales de răspunsurile
vasomotorii locale şi neurovegetative locale şi la distanţă. Primele deschid calea procesului
inflamator periarticular, iar aspectul sechelar este absolut identic cu cel reumatic
abarticular( periartrita scapulohumerală cu formele anatomice cunoscute). Cel de al doilea
declanşează pertubări reflexe circulatorii şi metabolice ale umărului saumăinii.

Concluzionând, recuperarea umărului in urma unui traumatism aduce ca o prioritate recâștigarea

mobilității articulare, nefiind o problema de a recâștiga forța msculară, urmărindu-se limitarea
redoarei articulare care se instalează imediat după traumatism, iar in acest caz recuperarea va fi
mai grea.

Traumatismele umărului afectează atât articulaţiile scapulohumerală şi

acromioclaviculară, cât şi ligamentele şi tendoanele acestor articulaţii, oasele care le formează
precum şi plexul brahial. De asemenea şi părţile moi pot suferi leziuni în urma unor traumatisme
provocate de arsuri sau plăgi.

Se mai pot întâlni la nivelul articulației umărului contuzii, fracture, luxații, arsuri, plăgi.”1

De menționat este faptul ca la nivelul articulației, entorsele nu sunt întâlnite din motivul
capsule care este laxă. Tot la nivelul umărului mai întaânim traumatisme de tip paralizia de plex
brachial si de nerv circumflex.
1
Sbenghe T. anul 1987 pg. 165, 165
 „Contuziile conduc la inflamația zonei și la dureri locale și pot limita capacitatea de a
mișca o articulație aflată în apropiere. Mușchiul afectat este slăbit și prezintă o mobilitate redusă.
Uneori, se colectează sânge în țesutul afectat, formându-se un hematom care rezultat a unei
căzături sau lovituri unde zona capsulotendinoasa a umărului sufera leziuni de tip rupture
manșonului rotatorilor si tendonul lung al bicepsului.”2

Fracturile umărului
„Fracturile de claviculă
Este una dintre cele mai întâlnite fracturi la nivelul articulației umărului, aceasta neatenuând
sechelele funcționale rezultate de iobilizarea dupa fractură pentru a se consolida
Fracturile extremității proximale ale humerusului.

Consecinta fracturii extremității proximale este afectarea nervului circumflex, avand

repercursiuni asupra ligamentelor, tendoanlor, mușchilor, calusuri la nivelul osos, necrozele cu o
incidență mica.

De menționat și incidența mare la vârstnici cu preponderență la femei.

Fracturile omoplatului
Cele mai frecvente sunt fracturile glenei, acestea fiind periculoase prin fracilitatea luxaţiilor
recidivante Apar rar singure, fiind însoţite de afectarea glenei, colului, acromiului,etc.”3.
Luxaţiile umărului
„Se împart în două categorii în funcţie de articulaţia afectată:
- luxaţiile capului humeral;
- luxaţiile acromioclaviculare”4

2
Sbenghe T. anul 1987 pg 180
3
Sbenghe T. anul 1987 pg187-188
4
Sbenghe T. anul 1987 pg 184