Africa de Sud (în engleză: Republic of South Africa; în afrikaans: Republiek van Suid-Afrika; în zulu: Riphabliki

yase Ningizimu Afrika; în total 11 denumiri oficiale) este o țară așezată la extremitatea sudică a continentului Africa,
care are 2.798 de kilometri de coastă maritimă la Oceanul Atlantic și Oceanul Indian.[2][3][4] La nord se învecinează
cu Namibia, Botswana și Zimbabwe, la est cu Mozambic și Swaziland, în timp ce Lesotho este o țară independentă
complet înconjurată de Africa de Sud.[5] Africa de Sud este stat multietnic.
Oamenii moderni locuiesc pe teritoriul Africii de Sud de mai bine de 100.000 de ani. La data sosirii primilor europeni,
populația indigenă reflecta valurile de popoare migratoare sosite din diferite părți ale Africii, noii veniți devenind
majoritari. Cele mai importante comunități erau xhosa și zulu.
În 1652, la 154 de ani de la descoperirea Capului Bunei Speranțe de către Bartolomeu Diaz, Compania Indiilor
Olandeze de Est a înființat un punct de reaprovizionare pe locul a ceea ce urma să devină Cape Town.[6] Cape
Town a devenit o colonie britanică în 1806. Colonizarea europeană a luat avânt în anii 1820, când afrikanerii (la
origine olandezi, francezi și germani) și britanicii au colonizat nord-estul țării. La această dată, au apărut conflicte
pentru teritoriu între coloniști și xhosa și zulu.
Descoperirea diamantelor și, mai târziu, a aurului a declanșat conflictul cunoscut sub numele de Primul Război al
Burilor, în care britanicii și burii (care sunt de fapt afrikaneri care au părăsit colonia Capului pentru a fonda
republicile bure) au luptat pentru controlul minereurilor din Africa de Sud. Deși burii au fost învinși în Al Doilea
Război al Burilor, britanicii au acordat o autonomie limitată Africii de Sud în 1910 când a devenit dominion al
coroanei. De-a lungul anilor, afrikanerii și britanicii au instituit segregația rasială; aceasta a fost în cea mai mare
parte informală, deși existau unele legi care au fost adoptate pentru a controla circulația populației de culoare. În
republicile burilor,[7] începând cu Convenția de la Pretoria (capitolul XXVI),[8] și, mai apoi, datorită guvernului Africii
de Sud, sistemul s-a transformat în segregare instituționalizată, cunoscută mai târziu sub nmele de apartheid,
aceste legi au stabilit trei clase de stratificare rasială. Africa de Sud a obținut independența politică în 1961, când a
fost declarată republică. Guvernul a legiferat continuarea apartheid-ului, în ciuda opoziției atât din țară, cât și din
afara acesteia. În 1990, guvernul din sudafrican a început negocierile care au condus la dezmembrarea legilor
discriminatorii și la alegeri democratice, în 1994. Țara a revenit apoi în Comunitatea Națiunilor (Commonwealth of
Nations).
Africa de Sud este cunoscută pentru diversitatea sa de culturi, limbi și credințele religioase. Unsprezece limbi
oficiale sunt recunoscute în Constituția Africii de Sud.[4] Limbile de origine europeană au o poziție importantă în
societatea sud-africană. Limba engleză este limba cea mai folosită în sferele comerciale, oficiale și publice, urmată
de limba afrikaans.[4] Populația Africii de Sud este de o mare diversitate etnică, cu cele mai mari comunități de albi,
indieni și mulatri de pe continentul african. Cu toate că 79,2% din populația Africii de Sud este neagră,[9] aceasta
este alcătuită dintr-o mare varietate de grupuri etnice care vorbesc diferite limbi bantu, dintre acestea nouă având
statut oficial.[4]
Africa de Sud este cea mai industrializată și diversificată economie de pe continent, fiind membră a mai multor
organizații economice exclusive, precum G8 + 5, G20 și BRICS. Deși multe părți ale țării și economiei sunt foarte
dezvoltate, comparabile cu țările din occident, țara are și părți mai puțin dezvoltate, comparabile cu alte țări în curs
de dezvoltare dar totuși mai dezvoltate decât alte țări africane sub-sahariene. Această inegalitate economică este o
consecință a sistemului apartheid. Un sfert din populație este în șomaj[10] și trăiește cu mai puțin de 1,90 $ pe zi.[11]