Testele alergologice au ca scop depistarea alergenului implicat în declanșarea unei reacții alergice.

Se folosesc în mod uzual trei tipuri de teste: cutanate, serologice și hematologice, ultimele două fiind
executate în laboratoarele de specialitate.

Teste cutanate[modificare | modificare sursă]

Test cutanat pe antebraţ

Test cutanat pe spate

Se bazează pe folosirea unei doze mici de alergen, care se amplasează pe piele sau se injectează
intradermic pentru a urmări dacă apare o reacție alergică locală. Sunt disponibile trei tipuri de teste
cutanate:

 Testul prick: se plasează pe piele o picătură de soluție diluată de alergen și se efectuează

scarificarea sau înțeparea tegumentului subiacent, pentru a permite pătrunderea soluției în
piele. Testul este pozitiv pentru alergenul respectiv dacă apare o indurație sau înroșire
pruriginoasă a pielii la locul de contact.
 Testul intradermic: Se injectează intradermic o cantitate mică de soluție diluată de alergen și
se urmărește dacă apare sau nu o reacție inflamatorie locală, similară cu cea descrisă la testul
prick. Este un test mai sensibil decât testul prick, dar cu un procent mai mare de reacții fals
pozitive.
 Testul patch: se aplică pe piele un plasture pe care s-a plasat o doză mică de alergen și se
menține pe piele timp de 24-72 de ore, urmărind apariția reacției cutanate locale.
Avantajele testelor cutanate[modificare | modificare sursă]

 sunt ușor de realizat la domiciliu, sau în cabinetul medical și nu necesită utilaj complicat și
costisitor;
 au o sensibilitate mai mare față de anumite tipuri de alergene, cum sunt cele ale dermatitelor
de contact;
 rezultatele sunt disponibile în 24-48 de ore după încheierea testării.
Dezavantajele testelor cutanate[modificare | modificare sursă]

 Sunt teste invazive și

o provoacă urticarii și jenă la locul reacțiilor pozitive;
o există pericol de infectare a plăgilor de testare;
o prezintă riscul de a declanșa o reacție alergică severă, numită anafilaxie, care poate
merge pâna la șoc anafilactic și deces. Deși astfel de accidente sunt rare, acest tip de teste
necesită disponibilitatea asistenței medicale de urgență, în eventualitatea apariției reacțiilor
cu potențial fatal;
 sunt influențate de administrarea anumitor medicamente (antidepresive, antihistaminice ș.a.)
și de aceea nu pot fi folosite la bolnavii la care nu este posibilă întreruperea medicației;
 nu pot depista alergiile la diverse alimente, pentru care poate fi necesară efectuarea unor
investigații suplimentare;
 interpretarea lor este influențată de prezența unor afecțiuni dermatologice preexistente
(eczeme, urticarie etc.)
Teste serologice[modificare | modificare sursă]

Un aparat automat de testare serologică de IgE specific -

Laboratorul de imunologie diagnostică a bazei Lackland U.S. Air
Force
Alergenele specifice IgE (imunoglobulina de tip E) (cod CPT:
86421 pentru <5 antigeni, CPT: 86422 pentru 6+ antigeni) sunt
teste indirecte, bazate pe detectarea și titrarea
în sânge a anticorpilor de tip IgE produși de organism ca răspuns
față de un alergen specific.[2] Spre deosebire de
determinarea titrului de IgE totală [3], care nu este
diagnostic pentru o alergie, titrul de IgE specifică poate folosi ca
referent diagnostic calitativ și cantitativ al stării alergice a
pacientului.[4]
Există două tipuri de teste de identificare a alergenelor, în funcție
de metoda de măsurare, radiometrică (radioactivă) sau
colorimetrică/fluorometrică: RAST (radioallergosorbent test -
radioimunoabsorbție („RAST Test” este Marca Depusă a
concernului «Pharmacia») , teste de imunocaptare, de
imunofluorescență, testarea antigenică multiplă simultană și
reacția ELISA (imunoabsorbția enzimelor linkate). Un test
serologic se consideră pozitiv dacă titrul (concentrația) IgE pentru
un tip specific de alergen este de peste 4 ori mai mare față de
valorile normale.
Spre deosebire de testele cutanate, ale căror rezultate pot fi
interpretate subiectiv, gen «da», «nu», «dubios», testele
serologice dau rezultate cantitative, cu posibilitatea de a calcula
statistic pertinența testului, sensibilitatea și specificitatea (testele
de calcul binar „2x2", sau curba ROC (engleză Relative Operating
Characteristic curve).[5] Pe baza unor studii pe un mare număr de
analize testele serologice dau o sensibilitate de aproximativ
70.8% și o pozitivitate predictivă de 72.6%.[6]
Avantajele testelor serologice[modificare | modificare sursă]

 Se pot folosi în cazurile în care, din diverse motive, nu se pot efectua

teste cutanate (boli dermatologice preexistente, anafilaxie severă în
antecedente, medicație care nu poate fi întreruptă etc.).
 Nu sunt afectate de administrarea de medicamente (de ex.
antidepresive, antihistaminice) și se pot folosi la bolnavii la care nu se
poate întrerupe medicația pentru a efectua testarea.
 Nu prezintă risc de a provoca reacții alergice, nefiind teste invazive.
Se pot folosi și la persoanele care au prezentat reacții alergice severe în
antecedente.
 Se pot folosi pentru depistarea alergiei față de latex (înainte de
intervenții chirurgicale, dacă au existat expuneri frecvente în
antecedente).
 Sunt mai eficiente în depistarea alergiilor alimentare, respiratorii, la
substanțe chimice și medicamentoase, etc., comparativ cu testele
cutanate.
 Scăderea titrului de IgE după un tratament de desensibilizare
demonstrează eficiența tratamentului.
 Față de numărul relativ redus de antigeni care pot fi folosiți la testele
cutanate, testele serologice controlează peste 700 de alergeni.
 Promptitudine - laboratoarele moderne pot elibera sute de rezultate
serologice în câteva ore.
 Sunt mai sensibile decât testele cutanate (uneori testele cutanate pot
fi fals-pozitive, iar testul serologic negativ).
Dezavantajele testelor serologice[modificare | modificare sursă]

 Necesită laboratoare specializate, dotate cu aparataj performant și

sub un eficient control de calitate.
Teste hematologice[modificare | modificare sursă]
Analizele de laborator hematologice ALCAT (engleză : ALCAT
Test, http://www.alcat.com/aboutus.php) sunt relativ recente și se
execută în mai puțin de 20 de țări
(SUA, Anglia, Germania, Danemarca, Israel, Italia, Mexico, Spani
a ș.a.. Aceste analize hematologice, centrate pe alergiile
provocate de alimente spară alergiile
alimentare de intoleranțele (sensibilitățile) alimentare.
Intoleranțele (sensibilitățile) alimentare[modificare | modificare
sursă]
Spre deosebire de alergiile alimentare, care sunt caracterizate
prin reacții acute la contactul cu un alergen, cascada alergică pe
substrat histaminic, care poate duce la șoc anafilactic și
deces, intoleranțele (sensibilitățile) alimentare (și chimice) se
referă la imposibilitatea congenitală a organismului de a tolera
alimente și factori din mediul inconjurător, care duce la activarea
cronică a sistemului imunitar, cu o sintetizare excesivă de
mediatori inflamatorii, însoțită de procese inflamatorii cronice:
turburări digestive, migrene, obezitate, stare de oboseală cronică,
urticarie, boli de piele, artrite ș.a.
Analizele hematologice se bazează pe reacția acompaniată de
degranulația celulelor mast și a globulelor albe bazofile, proces
mediat de imunoglobulina E (IgE).
Metoda testului ALCAT[modificare | modificare sursă]
Se prelevează pe anticoagulant o mică priză de sânge periferic
venos din care se face o numărătoare de globule albe, apoi se
adaugă un extras purificat și standardizat de substanță chimică,
sau aliment incriminat. După o scurtă incubație se repetă
numărătoarea de globule, urmărind procesul de degranulare.
Analiza se execută cu un aparat automat dedicat acestui test.
Producătorii testului ALCAT au standardizat un barem de peste
300 alimente, substanțe chimice și alți factori cu potențial
inflamatoriu.