Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Traian Băsescu
Date personale
Cetățenie România
Religie ortodox
Ocupație politician
Europarlamentar
Deținător actual
Funcție asumată
2 iulie 2019
Circumscripția România
Senator al României
În funcție
20 decembrie 2016 – 19 iunie 2019
Circumscripția București
În funcție
21 decembrie 2004 – 21 decembrie 2014
În funcție
26 iunie 2000 – 20 decembrie 2004
În funcție
17 aprilie 1998 – 26 iunie 2000
În funcție
12 decembrie 1996 – 11 februarie 1998
În funcție
decembrie 1996 – 26 iunie 2000
Circumscripția Vaslui
În funcție
1992 – 9 aprilie 1996
Circumscripția Vaslui
În funcție
30 aprilie 1991 – 19 noiembrie 1992
Semnătură
Prezență online
Traian Băsescu (n. 4 noiembrie 1951,[1][2] Basarabi, România) este un politician român,
fost președinte al României între 2004 și 2014. Anterior, din iunie 2000 până
în decembrie 2004, a fost primar general al municipiului București, ales din partea PD.
În 2001 a câștigat în cursul alegerilor interne președinția Partidului Democrat,
înlocuindu-l pe Petre Roman. A fost copreședinte al Alianței Dreptate și Adevăr, formată
din PNL și PD în 2003. În urma retragerii lui Theodor Stolojan (PNL) din cursă, Traian
Băsescu (PD) a devenit candidatul Alianței DA pentru președinția României.
La alegerile prezidențiale din 2009 a fost reales președinte al României pentru un
mandat de 5 ani, învingându-l pe Mircea Geoană (PSD).
La 1 ianuarie 2007, în timpul mandatului său de președinte, România a aderat
la Uniunea Europeană.
Cuprins
1Tinerețea și cariera
2Activitate profesională și politică
3Președinte al României
o 3.1Primul mandat
3.1.1Guvernul Tăriceanu
3.1.1.1Aderarea la Uniunea Europeană
3.1.1.2Condamnarea comunismului
3.1.1.3Prima suspendare
3.1.1.4Guvernul Tăriceanu minoritar
3.1.2Guvernul Emil Boc (1)
o 3.2Al doilea mandat
3.2.1Guvernul Emil Boc (2)
3.2.1.1Declarații despre Regele Mihai
3.2.1.2Protestele din ianuarie 2012
3.2.2Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu
3.2.3Guvernul Victor Ponta (1)
3.2.3.1Conflictul asupra reprezentării la Consiliul European
3.2.3.2A doua suspendare
3.2.3.3Coabitarea cu USL
3.2.3.4Alegerile din 9 decembrie 2012
3.2.4Guvernul Victor Ponta (2)
3.2.4.1Acordul de colaborare și nominalizarea premierului
3.2.4.2Bugetul Uniunii Europene și Spațiul Schengen
4Direcțiile politice ale mandatelor prezidențiale
o 4.1Politica internă
4.1.1Modernizarea statului și lupta anticorupție
4.1.2Criza economică și financiară. Austeritatea
o 4.2Politica externă
4.2.1Politica europeană
4.2.2Relația cu Statele Unite ale Americii
4.2.3Relația cu Republica Moldova
4.2.4Relația cu Federația Rusă
o 4.3Relația cu presa
o 4.4Relația cu intelectualii
o 4.5Relația cu partidele politice
4.5.1Partidul Democrat
4.5.2Alte partide
5Controverse
o 5.1Atitudini rasiste
o 5.2Averea
o 5.3Dosarul Flota
o 5.4Moșia de la Nana
o 5.5Colaborarea cu Securitatea
6Distincții și decorații
7Vezi și
8Note
9Legături externe
Tinerețea și cariera
Traian Băsescu s-a născut la data de 4 noiembrie 1951 în casa familiei
din Basarabi, regiunea Constanța, fiind moșit de cele două bunici.[3] Mama sa, Elena, s-
a născut în 1929 și a copilărit alături de opt frați în Basarabi. [3] Tatăl său, Dumitru
Băsescu, s-a născut în 1925 și era originar din satul Podu Hagiului, comuna Gorban,
Iași, de profesie muncitor, selectat de Partidul Comunist Român pentru a absolvi o
școală militară.[4] Dumitru Băsescu a terminat în 1949 cursurile Școlii de Ofițeri de la
Sibiu, unde a fost coleg cu Victor Stănculescu și Vasile Milea, avansați în
timpul regimului comunist la gradul de general, cu funcții cheie în guvernul Constantin
Dăscălescu.[5] Tatăl și mama lui Traian Băsescu s-au cunoscut după ce tânărul ofițer
Băsescu a fost repartizat în 1949 la Regimentul 18 de Tancuri din Basarabi.[4]
În 1953 s-a născut Mircea Băsescu, fratele lui Traian Băsescu. În 1957 Dumitru
Băsescu, în urma unei avansări, a fost transferat la o unitate militară din Iași. La Iași
Traian Băsescu a terminat școala primară, iar primul an de gimnaziu l-a urmat la Liceul
Costache Negruzzi.[6] În 1963 familia Băsescu se mută la Bacău datorită detașării tatălui
său, colonel de armată, la o unitate din oraș. Acolo Traian Băsescu fost elev al Școlii
Numărul 5 (Școala Generală „Alexandru cel Bun") și al „Liceului Lucrețiu Pătrășcanu"
(în prezent Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu”).[7]
Traian Băsescu a absolvit în anul 1976 Institutul de Marină Mircea cel
Batrân din Constanța, Facultatea de Navigație, Secția Comercială. S-a căsătorit cu
Maria Băsescu, cu care are două fete, Ioana, născută în 1977, și Elena, în 1980. În anul
1995 a absolvit cursurile avansate în Industria Transportului Maritim ale Academiei
Norvegiene, ca bursier al acestui stat.[8] Tatăl său, Dumitru Băsescu, a decedat în
anul 2002, în urma unei afecțiuni cardiace, iar mama sa, Elena Băsescu, în anul 2010.
Președinte al României
Primul mandat
Articol principal: Alegeri prezidențiale în România, 2004.
La alegerile prezidențiale din decembrie 2004, Traian Băsescu a reușit să îl învingă pe
Adrian Năstase în al doilea tur de scrutin, după ce în primul s-a clasat de pe a doua
poziție. Pe 21 decembrie 2004 a depus jurământul în fața Camerelor Reunite ale
Parlamentului României.[11]
Guvernul Tăriceanu
Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu. Declarații de presă referitoare la Raportul de monitorizare
al Comisiei Europene (25 octombrie 2005)
La sfârșitul anului 2004, după alegerile parlamentare, Traian Băsescu l-a numit pe Călin
Popescu Tăriceanu prim-ministrul României, după ce a fost constituită majoritatea
parlamentară, prin cooptarea Partidului Umanist Român la guvernare. La câteva luni
după instalarea guvernului Tăriceanu, președintele Băsescu, datorită majorității fragile a
coaliției în parlament, i-a cerut premierului Tăriceanu să demisioneze în vederea
provocării alegerilor parlamentare anticipate pentru a se putea forma o majoritate
confortabilă, necesară trecerii proiectelor de lege pentru aderarea în Uniunea
Europeană. Deși inițial premierul acceptă un astfel de plan, la scurt timp hotărăște și
declară că o astfel de decizie ar conduce la o instabilitate administrativo-politică
indezirabilă în contextul aderării la UE. În aceste condiții, apar primele disensiuni în
interiorul coaliției guvernamentale formată din Alianța D.A., PC și UDMR. Se formează
două tabere, una care susține acțiunile președintelui, iar alta care acuză din ce în ce
mai puternic implicarea președintelui în viața politică și în activitatea guvernului dincolo
de limitele impuse funcției de Constituția României. La aceasta se adaugă doctrina
declarată a lui Băsescu de a fi un președinte jucător[12], care nu asistă pasiv la
derularea afacerilor politice, ci intervine activ în procesele politice. Traian Băsescu a
acționat în diverse moduri care au stârnit nemulțumiri în rândul unora dintre actorii
politici, mai puțin în rândurile partidului condus până la funcția de președinte de Traian
Băsescu, PD.
Aderarea la Uniunea Europeană
Condamnarea comunismului
La impulsul regizorului Sorin Ilieșiu, Traian Băsescu a decis în 2006 să condamne
comunismul și regimul comunist din România, însă s-a declarat incapabil să o facă în
lipsa unei baze documentare. Astfel, l-a însărcinat în prima jumătatea a anului pe
politologul Vladimir Tismăneanu să formeze o comisie care să elaboreze un raport, pe
baza căruia urma să se facă condamnarea simbolică. Tismăneanu, un expert în
comunism, provenind însuși dintr-o familie a nomenclaturii comuniste române, a alcătuit
și a condus Comisia Prezidențială de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, din
care făceau parte personalități ale lumii academice și reprezentanți ai exilului românesc.
În decembrie 2006, Băsescu a condamnat comunismul din România, într-un discurs
ținut în Parlamentul țării, discurs care s-a bazat pe probele concrete oferite de raportul
Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, conduse
de Vladimir Tismăneanu.[13] Gestul președintelui a stârnit un scandal public de proporții
foarte mari și reacții amestecate, de la elogii până la acuze că ar fi instrumentalizat
trecutul în vederea obținerii de avantaje politice.
Prima suspendare
Articol principal: Referendumul pentru demiterea președintelui, 2007.
Într-o emisiune la B1TV din iunie 2011, în preajma comemorării anexării Basarabiei de
către Uniunea Sovietică în 1940, Băsescu a făcut afirmații despre fostul șef de stat al
României din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, regele Mihai I, sugerând că
abdicarea acestuia din 1947 ar fi fost „un act de trădare a interesului național al
României” și că regele ar fi avut, ca șef al statului, partea sa de responsabilitate
pentru Holocaustul împotriva evreilor și romilor.[22] Declarația a provocat un mare
scandal public, care i-a adus lui Băsescu foarte multe critici, delimitându-se de el chiar
membri ai PDL, precum Toader Paleologu. Numeroși istorici și cercetători ai perioadei l-
au contrazis, explicând contextul mai larg al abdicării forțate și sugerând că atitudinea
Casei Regale în ansamblu și a regelui în particular față de evrei și Holocaust este mai
bine exemplificată prin cea a reginei-mamă Elena, care prin insistențe a salvat zeci de
mii de evrei și a primit titlul de Drept între popoare din partea Yad Vashem.[23] Afirmațiile
lui Băsescu intrau în conflict chiar cu Raportul Tismăneanu, pe baza căruia Băsescu
condamnase în decembrie 2006 în Parlamentul României regimul comunist. [24] Casa
Regală nu a comentat declarațiile lui Băsescu.[25] În luna iulie 2012, Băsescu a declarat
„Am un regret profund că am spus public ce gândesc. Și asta îmi arată că uneori
politicienii, măcar în chestiuni foarte sensibile, este bine să nu spună ce gândesc”, fără
a se distanța însă de conținutul afirmației.[26]
Protestele din ianuarie 2012
Articol principal: Protestele din România din 2012.
Pe 9 ianuarie 2012, Traian Băsescu a intervenit telefonic într-o emisiune la care era
prezent doctorul și secretarul de stat în Ministerul Sănătății Raed Arafat, o
personalitatea foarte populară și respectată pentru întemeierea Serviciul Mobil de
Urgență Reanimare și Descarcerare (SMURD), pe care Băsescu îl decorase anterior.
Băsescu, vizibil iritat, l-a atacat pe Arafat pentru opoziția la proiectul unei noi legi a
sănătății, proiect susținut de guvern și de președinție. Băsescu a spus: „Vreau să-l
atenționez pe domnul doctor Arafat că acest proiect de lege este pentru discutat, de
asta a fost lansat în dezbatere publică, cea mai corectă abordare este să se prezinte la
ministru cu observațiile dânsului și nu să creeze o psihoză publică, că acest guvern, -
ticălos, de altfel, nu, domnu' Arafat? - vrea să distrugă sistemul de ambulanță, să-l dea
la niște golani privați.”[27] În continuare, Băsescu a insinuat că Raed Arafat și-ar fi făcut
imagine publică pe baza SMURD.[28] Efectele publice ale acestei intervenți au fost
protestele violente din Piața Universității, în cadrul cărora manifestanții s-au solidarizat
cu Arafat - neimplicat, de altfel - și s-au strigat sloganuri pentru demisia lui Băsescu și a
lui Boc. A fost demis inițial ministrul de externe, Teodor Baconschi, care se pronunțase
depreciativ despre protestatari. Pe 6 februarie a fost anunțată demisia Guvernului Emil
Boc.
Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu
Simultan cu demisia guvernului condus de Emil Boc, erodat puternic de anii precedenți
de guvernare, a fost anunțată încredințarea mandatului de premier istoricului și
diplomatului Mihai Răzvan Ungureanu, care după demisia din funcția de ministru de
externe din Guvernul Călin Popescu-Tăriceanu fusese numit de Băsescu director
al Serviciului de Informații Externe. Au fost exprimate în presă rezerve și critici în
legătură cu atribuirea puterii executive către un fost șef de servicii secrete, insinuându-
se că Băsescu ar folosi serviciile de informații și spionaj în scop politic.
Guvernul Victor Ponta (1)
În urma demiterii guvernului lui Mihai Răzvan Ungureanu, Traian Băsescu a stârnit
uimire, nominalizându-l pe președintele PSD, Victor Ponta, să formeze un nou guvern,
deși declarase în prealabil că nu îl va numi niciodată pe Ponta premier.
Conflictul asupra reprezentării la Consiliul European
O dispută de natură constituțională a fost declanșată de Victor Ponta, care a dorit să
reprezinte România la lucrările Consiliului European de la Bruxelles în general, și în
special la reuniunea acestuia din 28 - 29 iunie 2012. Atât președintele Băsescu cât și
premierul Victor Ponta și-au anunțat participarea la acest summit UE. Susținut de o
decizie a Parlamentului care a fost declarată însă neconstituțională,[29] la Consiliul
European a fost prezent doar premierul, președintele Băsescu susținând, pe baza
deciziei Curții Constituționale, că a fost impiedicat să își exercite atribuțiile de șef de
stat.[30][31]
A doua suspendare
Articol principal: Referendumul pentru demiterea președintelui, 2012.
Băsescu îi prezintă pe MRU, Cristian Preda & Adrian Papahagi, protest Piața Revoluției 26-7-12
La data de 15 februarie 2013 președintele Traian Băsescu l-a vizitat pe Papa Benedict
al XVI-lea, fiind ultimul șef de stat care l-a vizitat înainte de retragerea sa din oficiul de
papă.[56]
Politica europeană
Traian Băsescu în vizită la Casa Albă, împreună cu președintele George W. Bush (9 martie 2005)
Relația României cu Statele Unite ale Americii în timpul mandatelor prezidențiale ale lui
Băsescu a urmat liniile hotărâte de predecesorii săi, în condițiile în care România
devenise membră a NATO în timpul mandatului lui Ion Iliescu. Traian Băsescu a pus
puternic accentul pe relația României cu Statele Unite ale Americii, vorbind deja în
campania electorală de la sfârșitul anului 2004 despre „Axa București - Londra -
Washington”, deși această sintagmă pare a fi fost utilizată doar unilateral.
Relația cu Republica Moldova
Articol principal: Relațiile româno-moldovene.
Relația cu Federația Rusă
Articol principal: Relațiile româno-ruse.
Relația României cu Rusia a fost și este una foarte complicată, pozițiile politice
reciproce fiind influențate de relația istorică complicată (cu probleme nerezolvare
precum recuperarea tezaurului român), de problemele legate de Republica Moldova și
apartenența României la NATO.
Traian Băsescu a vizitat Moscova în zilele de 14 și 15 februarie 2005, la invitația
președintelui Vladimir Putin.[58] Principalele teme de discuții au fost trei, conform unui
document american publicat de pagina Wikileaks: Republica Moldova și Transnistria,
securitatea la Marea Neagră și schimburile comerciale bilaterale.[59] Un deziderat al
României a fost lărgirea formatului de negocieri asupra Transnistriei, prin introducerea
României, ceea ce ar fi impulsionat discuțiile în opinia părții Române. [59] Băsescu l-a
informat pe Vladimir Putin despre posibilitatea stabilirii unei baze militare a SUA în
România, Putin răspunzând că „transferul bazelor SUA la est de Germania «nu are
temei politic», dar are «implicații potențial neplăcute»”.[59] De asemenea, conform
documentului, Putin a propus, aparent spontan, crearea unei unități navale comune (cu
vase sub drapelele ambelor țări) în bazinul Mării Negre, care să acționeze împotriva
crimei organizate, propunere la care România s-ar fi eschivat, comunicând separat SUA
că ar prefera o prezență de securitate în Marea Neagră sub egida NATO.[59] În
comunicatul de presă făcut pe 15 februarie 2005, la revenirea în țară, pe aeroportul
„Henry Coandă”, Băsescu declara că întâlnirea cu Putin fusese „extrem de bună”,[58] și
că „principalele probleme au fost legate de nevoia creării unui climat de încredere între
cele două țări”.[58]
În mai 2005, Traian Băsescu a vizitat Federația Rusă, cu ocazia manifestărilor prilejuite
de împlinirea a 60 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.[60] A fost
ultima sa vizită oficială în Rusia. Pe 15 iulie 2005, Băsescu a semnat decretul de numire
a lui Ioan Donca ca ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Federația
Rusă.[61]
Ministerul de Externe al Federației Ruse a reacționat acid la declarațiile lui Băsescu din
iunie 2011 referitoare la evenimentele din 1941, declarând prin purtătorul de cuvânt că
Băsescu ar fi justificat astfel agresiunea Germaniei împotriva Uniunii
Sovietice.[62] Băsescu a răspuns că reacția sa „a fost în deplin acord cu poziția
României care a condamnat pactul Ribbentrop-Molotov. Mai mult decât atât, Duma de
Stat a condamnat actul Ribbentrop-Molotov, deci nu văd unde este supărarea, iar
Uniunea Sovietică nu mai există. Noi avem o relație cu Federația Rusă. Iar despre
istoria noastră nu aveam cum să nu discutăm. Este vorba de o realitate din istoria
Rusiei și a relațiilor României cu Uniunea Sovietică, nimic nou sub soare, mai ales că
poziția a fost în deplin acord cu condamnarea pactului Ribbentrop-Molotov.”[62]
În octombrie 2014 Traian Băsescu a declarat că ”niciun gram, niciun metru cub de gaz
românesc nu va tranzita proiectul South Stream”, care va trece prin Bulgaria, precizând
că exporturile românești de gaze se vor face prin Transgaz.[63] În decembrie 2014, pe
final de mandat, Traian Băsescu și-a reinterat poziția opunându-se din nou reluării
proiectului South Stream, care, conform lui ”este suprasusținut de OMV Petrom, grup
care ar dori să pompeze gazul din Marea Neagră în South Stream, ceea ce ar face din
România, care e proprietara gazului care se va extrage din Marea Neagră, o țară
dependentă de infrastructura Gazprom”.[64]
Relația cu presa
Traian Băsescu în octombrie 2012
Partidul Democrat
Dintre toate partidele politice, relația cea mai bună a lui Băsescu a fost cu Partidul
Democrat, din care provine. Întrebat în ianuarie 2005 de Stelian Tănase dacă se mai
simte membru al acestui partid, Băsescu a răspuns: „e un partid în care am pus mult
suflet, mă bucur că am fost președintele acestui partid și l-am readus pe prima scenă
politică, mă bucur că acest partid a fost capabil să dea un președinte; și asta rămâne în
istoria acestui partid. Dacă aș spune m-am degajat de acest partid și nu mă mai
interesează, aș minți.”[71] Această apropiere i-a fost adesea imputată lui Băsescu,
întrucât ar fi contrară Art. 84 din Constituție, conform căruia „În timpul mandatului,
Președintele României nu poate fi membru al unui partid (...)”.[72]
Partidul Democrat a fuzionat în decembrie 2007 cu Partidul Liberal Democrat, care
provenea din PNL, fiind condus de Theodor Stolojan. Astfel s-a format Partidul
Democrat Liberal, în care balanța de putere a rămas înclinată în favoarea PD. PDL l-a
susținut pe Traian Băsescu în toate confruntările sale majore, precum cele două
suspendări și realegerea în 2009. Deși nu au fost aduse dovezi hotărâtoare, se pare că
Partidul Democrat Liberal a susținut-o și pe Elena Băsescu în campania electorală din
2009 pentru Parlamentul European, după aceasta își dăduse demisia din PDL, în urma
unui scandal în care Traian Băsescu a fost acuzat de nepotism. Elena Băsescu fusese
aleasă în prealabil secretar general al Organizației de Tineret a PDL, cu cvasi-
majoritate de 377 voturi la 6,[73][74] deși înainte se făcuse remarcată public doar ca
fotomodel.
Un important colaborator politic în PDL al lui Traian Băsescu a fost Emil Boc, care a
îndeplinit din 2008 până în 2012 funcția de premier. Lui Emil Boc i-a fost reproșată în
nenumărate rânduri subordonarea față de Traian Băsescu,[75][76][77][78] pe fondul
măsurilor nepopulare de austeritate pe care le-a luat în contextul crizei. Băsescu însă a
vorbit despre un parteneriat politic pentru stabilizarea macroeconomică a țării. [79] În
cursul protestelor din decembrie 2012, a fost sacrificat inițial ministrul Teodor
Baconschi,[80] însă la scurt timp a venit și demisia Guvernul Emil Boc.[81] Confruntat cu
presiuni din interiorul partidului, Emil Boc a demisionat și din fruntea acestuia, în locul
său venind Vasile Blaga. PDL a susținut numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu în funcția
de premier de către Băsescu, însă după doar 78 de zile acest guvern a cedat unei
moțiuni de cenzură, Ungureanu având să afirme mai târziu că demiterea guvernului său
era consecința trădării unor parlamentari din PDL.[82]
La alegerile din decembrie 2012, Partidul Democrat Liberal a suferit o înfrângere de
netăgăduit, obținând un scor foarte mic, de 16%, un singur mandat fiind câștigat în
diasporă cu majoritate de peste 50%, restul fiind alocate prin redistribuire. În februarie
2013, Vasile Blaga a anunțat organizarea unui congres pentru a fi aleasă din nou
conducerea, anunțându-și noua candidatură. La data de 12 februarie 2013 Elena Udrea
a declarat că va candida pentru funcția de președinte PDL.[83] Într-un interviu ulterior,
președintele Traian Băsescu, l-a atacat de mai multe ori pe Vasile Blaga, exprimându-și
îndoială că acesta ar fi „prezidențiabil”.[79] Poziția președintelui a fost interpretată a fi
favorabilă candidaturii lui Udrea,[84][85][86][87] deși afirmațiile lui Băsescu nu fuseseră
lipsite de echivoc.[79] Pe 18 februarie 2013, într-o declarație pe pagina sa de Facebook,
președintele a declarat că după alegerile din decembrie 2012 nu avusese nici un dialog
și nici nu ar putea exista unul cu conducerea actuală a PDL.[88]
Alte partide
Relația lui Traina Băsescu cu Partidul Național Liberal s-a înrăutățit după ce Călin
Popescu Tăriceanu a refuzat să își dea demisia de la guvern pentru a declanșa alegeri
anticipate, care ar fi permis în opinia lui Băsescu să creeze o majoritate stabilă. În 10
ianuarie 2005, Băsescu își permitea încă să afirme „cu certitudine (...) că nici Calin
Popescu Tăriceanu și nici un alt ministru nu se va crampona de funcția de ministru dacă
nu vor putea îndeplini programul Alianței. Noi nu am venit cu un program (...) care a vrut
sa fie un program de modernizare a României.”[71] În același interviu, Traian Băsescu se
pronunța pentru fuziunea PD și PNL: „O spun ca o părere de om politic. Eu cred că
aflându-se la guvernare, guvernarea devine mai solidă dacă cele două partide
fuzionează. Sigur, aici apar discuțiile și s-ar putea ca aceste discuții interne să facă ca
cele două partide să rămână în linia protocolului”, însă tot el observa problema doctrinei
partidului rezultat din fuziune, „dacă cele două partide se înțeleg asupra locului unde se
pot așeza.”[71]
Controverse
Ziarul „Jurnalul Național” a scris că în perioada în care a deținut diferite funcții publice
între 1994 și 2001, Traian Băsescu și familia sa au obținut echivalentul a peste un
milion de dolari din fondurile destinate României prin programul PHARE-UE pentru
firmele lor.[89] Traian Băsescu a negat la data de 17 martie 2008 informațiile apărute
în Jurnalul Național printr-un comunicat de presă.[90]
În timpul unui miting electoral la Ploiești în anul 2004 Traian Băsescu apărea într-un film
scurt lovind cu palma peste față un copil aflat lângă scenă.[91] Confruntat în direct cu
fragmentul audio-video, Băsescu a spus că nu-și amintește despre ce era
vorba.[92] Administrația prezidențială a solicitat INEC (Institutul Național pentru Expertize
Criminalistice) o verificare a filmului, institutul confirmând că filmul prezentat de
televiziuni nu este autentic.[93]
Pe data de 3 ianuarie 2017, o înregistrare controversată cu Traian Băsescu a fost
difuzată pe televiziune.[94][95] Fostul șef al statului, în timpul mandatului său, afirma într-o
discuție cu interlocutorul său că România este "un stat mafiot", că "știe ce spune" și că
are înregistrări cu Florian Coldea (fost director adjunct SRI), Laura Codruța
Kovesi (procuror șef DNA), și fosta judecătoare Camelia Bogdan.[94] Cel care a trimis
înregistrarea, fostul deputat Sebastian Ghiță, susține că numeroase cazuri care au dus
la condamnări au fost "măsluite" de către Traian Băsescu. În plus, Ghiță a vorbit atunci
și de fraudarea alegerilor prezidențiale din 2009, caz care este anchetat
acum.[96] Ulterior, Traian Basescu a confirmat înregistrările ca fiind reale.[97]
Atitudini rasiste
Traian Băsescu, aflat la cumpărături împreună cu soția sa, într-un centru comercial din
București, agasat de o serie de întrebări, i-a luat telefonul mobil jurnalistei Andreea
Pană (Antena 1); ulterior aparatul a fost restituit.[98] Băsescu a luat telefonul cu el în
mașină, fără să-și dea seama că acesta continua să înregistreze și i-a povestit nevestei
sale cât de agresivă fusese jurnalista, numind-o „țiganca asta împuțită”.[99][100][101].
Înregistrarea audio-video a fost difuzată apoi de postul Antena 1. Incidentul a fost
larg mediatizat și au existat reacții de dezaprobare din partea mass-media și a societății
civile.
În urma acestui incident, Băsescu a primit un avertisment de la Consiliul Național pentru
Combaterea Discriminării (CNCD)[102]. Ulterior Băsescu și-a cerut scuze printr-un
purtător de cuvânt.
În septembrie 2007 Băsescu a suferit o operație de extirpare a unor noduli tiroidieni. În
timp ce-i strângea mâna doctorului Ghemigian (coordonatorul echipei de medici care-l
operase), Băsescu i-a spus doctorului: „În sfârșit, văd și eu un armean bun”, după care
a corectat și a spus „un armean competent”, făcând o aluzie ironică la ministrul
economiei, Varujan Vosganian, de origine armean.[103][104]
În noiembrie 2010, aflat într-o vizită oficială în Slovenia, Băsescu a fost întrebat de o
jurnalistă slovenă în legătură cu măsurile luate de autoritățile romane în privința romilor,
răspunzând: „Mai avem o problema care trebuie spusă și care face dificilă integrarea
romilor nomazi - foarte puțini vor sa muncească. Mulți dintre ei, în mod tradițional,
trăiesc din ce fură. Dacă nu vom recunoaște cinstit și problemele pe care le are etnia
însăți și problemele pe care le avem noi în a cunoaște etnia, nu vom găsi soluția
problemei".[105] Asociația Romani Criss a reclamat fapta la CNCD, dar CNCD a decis că
nu se poate pronunța în acest sens, motivând cu lipsa jurisdicției, afirmațiile fiind făcute
la Ljubljana. Asociația a dat în judecată Consiliul și a câștigat procesul. ICCJ a anulat
pe 21 ianuarie 2014, hotărârea Consiliului și a obligat CNCD sa se pronunțe pe fond. La
10 februarie 2014, CNCD a decis că afirmația lui Băsescu din 3 noiembrie 2010
reprezintă discriminare și încalcă dreptul la demnitate al persoanelor de etnie romă,
drept pentru care a fost amendat contravențional cu suma de 600 de lei, „colegiul
director ținând cont de faptul că președintele Traian Băsescu nu se afla la prima faptă
de discriminare”[106] Asocia Romani Criss a afirmat că Traian Băsescu e primul
președinte din lume amendat pentru discriminarea romilor deși cuantumul amenzii nu
este [satisfăcător], dar că important este mesajul, că în România există un discurs rasist
la nivel înalt și indiferent cine ești [ce funcție ai] ești sancționat dacă ai un discurs rasist
sau faci discriminare.[107]
Averea
La Revoluția din 1989, potrivit propriilor declarații, Băsescu avea un milion de lei la CEC
(echivalentul a 83.000 de dolari la acea dată). „După 12 ani de serviciu pe mare, după
trei ani de serviciu în Belgia, eram un om care câștigase bani mulți. Dacă mă căutați la
CEC în vremurile acelea, vedeați că aveam un milion de lei", declara Băsescu ziarului
"Libertatea".[108] La această sumă se adaugă, potrivit propriei declarații de avere,
bijuterii estimate la 20.000 euro și ceasuri în valoare de 35.000 euro, toate dobândite în
perioada 1975-1989.[109] În lucrarea sa biografică „Ascensiunea lui Traian Băsescu”,
istoricul Marius Oprea, corelând toate declarațiile date de Traian Băsescu despre tema
dată, a concluzionat că fostul comandant de navă avea o avere de 2,4 milioane de lei.
Această sumă era echivalentul a 200.000 de dolari (la un curs oficial al dolarului de 12
lei).[108] În declarația sa de avere din 2010 Băsescu afirma că are în conturi 85.700
dolari, 26.800 euro și 420.000 RON.[108]
Mircea Băsescu, fratele lui Traian Băsescu, a declarat într-un interviu acordat în 2010,
că în timpul comunismului el și fratele său s-au îmbogățit din trafic cu materiale
textile.[110] Conform lui Mircea Băsescu, cu banii astfel obținuți, Traian Băsescu s-a
apucat de alte afaceri. A avut o fabrică de înghețată, apoi de iaurt.[111]
Pe 4 februarie 2003 Primăria Capitalei i-a vândut lui Traian Băsescu întregul etaj,
garajul și casa scărilor din imobilul din strada Ștefan Mihăileanu, cu echivalentul a
19.000 de dolari.[112] Tranzacția s-a făcut cu încălcarea Legii 112 din 1995, legea
caselor naționalizate.[112] Legea 112 a intrat în vigoare în a doua jumătate a anului
1996, iar contractul de închiriere al domnului Băsescu era din 14 februarie 2002.
Chestionat despre aceasta, Traian Băsescu a anunțat că va da casa înapoi. Imediat
însă, se răzgândește și declară că nu va mai da înapoi imobilul statului decât dacă
Parchetul va stabili dacă l-a cumpărat sau nu legal. În 2005, în interviul acordat
suplimentului revistei Capital Top 300, la întrebarea dacă are proprietăți imobiliare,
Traian Băsescu a trecut sub tăcere casa din Ștefan Mihăileanu răspunzând sec: "Nu, nu
mai am. Am avut. Casa din Otopeni am trecut-o pe numele fiicei mele".[112]
Dosarul Flota
Articol principal: Dosarul Flota.
Dosarul „Flota”, care "a debutat" în 2003, are ca obiect stabilirea modului în care CNM
Petromin a fost prejudiciată prin vânzarea, în perioada aprilie 1991-august 2000, a 16
nave, în special mineraliere de mare capacitate.[113] În dosarul „Flota”, instrumentat
de Direcția Națională Anticorupție, au fost cercetați trei foști miniștri ai Transporturilor,
Traian Băsescu, Aurel Novac, Paul Teodoru, precum și alte persoane care au fost
implicate în vânzarea unor nave din flota română. Procurorii afirmau în 2003 că ar
exista indicii că foștii miniștri ar fi comis infracțiunea de abuz în serviciu contra
interesului public.[113]
După o succesiune de amânări și schimbări de locuri de judecată, magistrații Înaltei
Curți de Casație și Justiție au început în 2005 judecarea procesului. De la primul termen
s-a luat în discuție problema imunității prezidențiale a inculpatului Traian Băsescu.
Judecătorii au decis ca dosarul să fie retrimis la PNA pentru reluarea
anchetei.[113] Ulterior Parchetul Național Anticorupție (redenumit în 2006 Direcția
Națională Anticorupție) a solicitat o nouă expertiză contabilă a prejudiciului.[113]
Noua expertiză contabilă, finalizată în septembrie 2007, a stabilit că prejudiciul, stabilit
inițial de prima expertiză la 275 de milioane de euro, este inexistent.[113]
Astfel infracțiunile pentru care au fost deferiți justiției șeful statului, Traian Băsescu - în
calitate de fost ministru al Transporturilor - și alți doi foști șefi ai acestui minister, Aurel
Novac și Paul Teodoru, devin lipsite de conținut juridic fără existența vreunui
prejudiciu.[113]
De altfel, calculele expertizei susțin că, prin vinderea celor 16 nave, Statul Român nu
doar că nu a ieșit în pierdere, dar evitând prin această vânzare cheltuielile de întreținere
a navelor, a obținut un venit net de peste 17 milioane de dolari.[113]
Moșia de la Nana
Articol principal: Dosarul „Nana”.
În 2013, spre finalul ultimului său mandat prezidențial, Traian Băsescu își dorea să se
retragă din politică și să înceapă afaceri în agricultură.[114] Cu ajutorul fiicei sale, a
obținut un teren în comuna Nana din județul Călărași.[115] Foștii săi adversari săi politici
au demarat o anchetă parlamentară care în cele din urmă i-a blocat aceste
planuri.[116] Ancheta parlamentară s-a încheiat după ce Parchetul General a început să
investigheze tranzacțiile prin care terenul respectiv fusese retrocedat cu 6 ani înainte ca
familia Băsescu să-l cumpere.[117] Între timp, terenul se află sub sechestru pe durata
procesului.[118]
Colaborarea cu Securitatea
În septembrie 2019, judecătorii Curții de Apel București au stabilit, în primă instanță, că
Traian Băsescu a fost colaborator al Securității ca poliție politică. CNSAS a cerut
instanței să constate faptul că fostul președinte a colaborat cu Securitatea. În dosarul
depus de CNSAS la instanță, prin care cere să se constate calitatea lui Traian Băsescu
de colaborator al Securității, ar exista două note informative olografe, semnate cu
numele de cod „Petrov”, și un document pe microfilm trimis de SRI la CNSAS în aprilie
2019. Traian Băsescu ar fi recunoscut că notele informative olografe îi aparțin.[119]