Romanul este specia genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acțiune complexă

care se desfășoară pe mai multe planuri narative, cu personaje numeroase a căror personalitate
este bine individualizată și al căror destin este determinat de trăsături, de caracter și
întâmplările ce constituie subiectul operei.
Romanul poate fi istoria unui accident, unui incident, poate fi o lume, o lume fictivă, detaliată
până la ultima resursă posibilă de imaginație a scriitorului respectiv. Este cea mai adâncă
formă în scris existentă. Nu e neapărat structurată pe planuri de acțiune, dar implică niveluri
de semnificație paralele.
Structura romanului este dialogică, potrivit formalistului rus Bahtin sau panoramică, potrivit
altor teoreticieni ai romanelor.
Se spune în mod curent că un roman este o ficțiune în proză de dimensiuni mari. Poate fi un
roman de acțiune, polițist, de dragoste poate prezenta valori psihologice sau doar un studiu
social.
Cum spunea Raymond Queneau, „nu contează dacă cineva privește un număr nedeterminat de
personaje aparent reale într-un spațiu ficțional prelungit de-a lungul unui număr nedeterminat
de pagini sau capitole. Rezultatul va fi întotdeauna un roman”.
Naratologia îl definește însă drept o operă extinsă în proză care are forma unei povestiri în
cele mai multe dintre cazuri. Romanul este mai lung și mai complex decât o povestire sau o
nuvelă și nu respectă restricțiile impuse prezente în teatru sau poezie.