S.C. CONSIM LABORATOR S.R.L.

APROB
DIRECTOR GENERAL
Ing. CIUCIU FLORICA

PLANUL PROPRIU
DE
SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

Obiectiv : „Autostrada SEBES - TURDA , Lot 4.

Beneficiarul lucrărilor: C.N.A.D.N.R. S.A. BUCURESTI.

Adresa şantierului: Com. Moldovenesti, Sat Badeni, Str. Principala

Numele şi Adresa Antreprenor ; S.C. PORR CONSTRUCT S.R.L. , Str. Pompeiu nr. 6E,
Sector 2, Bucuresti

Numele şi Adresa Subantreprenor ; S.C.Consim Laborator SRL, str. Barlea nr. 5-13

Numărul lucrătorilor pe şantier (laborator): 9

Numele persoanelor desemnate să conducă executarea lucrărilor:

Sef Laborator ing. Kindris Liliana

Data începerii lucrărilor: 08.08.2014

Durata lucrărilor: 18 luni

Nume Funcţie Data Semnătura

Elaborat: Ing.Radu Dumitrescu Şef Serviciu extern de 05.08.2014
Prevenire şi Protecţie

1
 OPIS

A. Scop
B. Definitii si prescurtari ;
C. Analiza proceselor tehnologice de executie care pot afecta sanatatea si securitatea
lucratorilor si a celorlalti participanti la procesul de munca; ( culoare negru)

D. Identificarea riscurilor pe locuri de munca  din santier; (culoarea rosu)

E. Masuri de prevenire si protectie a lucratorilor pe santier ; (culoare albastru)
F. Evaluarea nivelului de risc pe locuri de munca
G. Masuri generale pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor si pentru
organizarea locului de munca
H. Masuri de protectie colectiva si mijloace colective de protectie ;
I. Echipamente individuale de protectie ;
J. Raportarea, inregistrarea si evidenta evenimentelor;
K. Control preventiv de medicina muncii;
L. Conditii de munca, asigurarea materialelor igienico – sanitare si a
medicamentelor / materialelor pentru postul de prim ajutor - indicatii practice
privind,acordarea-primului-ajutor ;

M. Amenajarea si organizarea santierului, modalitaţi de colaborare intre beneficiari,

antreprenori si subantreprenori privind securitatea si sanatatea in munca;

A. SCOP
2
 Prezentele măsuri propuse în acest plan propriu de Securitatea si Sanatatea in Munca, au
caracter general obligatoriu, aplicabile în toată jurisdicţia şantierului S.C. CONSIM
LABORATOR S.R.L.
Planul Propriu pentru Securitatea si Sanatatea in Munca precizeaza toate obiectivele si
masurile antreprenorului si subantreprenorilor in scopul derularii proiectului / lucrarii si activitatilor
aferente, conform reglementarilor legale in vigoare.
Defineste cerintele de dotare, calificare, instruire precum si verificarea lucratorilor ce deruleaza
proiectul / lucrarea.
Asigura beneficiarul/ antreprenorul ca cerintele specifice ale proiectului sunt respectate si aplicate in
conformitate cu prevederile H.G. 300/2006.

1. Legislatia aplicabila

Prezentul plan propriu de securitate si sanatate in munca este realizat in baza urmatoarelor, legi,
hotarari de guvern si ordine:

Legeanr. 319/2006 - Legea Securitatii si Sanatatii in Munca;

Normele metodologice de aplicare a Legii nr.319/2006 , aprobate prin H.G.nr.1425/ 2006,
modificate si complectate prin H.G.nr. 955/2010;
H.G. nr.300/2006 - privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare
sau mobile;
H.G.nr. 971/2006 -privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si sanatate la locul
de munca;
H.G. nr. 1091/2006 -privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca;
H.G. nr. 1146/2006 - privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca
de catre lucratori a echipamentelor de munca;
H.G. nr.1051/2006 - privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala
a maselor care prezint a riscuri pentru lucratori, in special afectiuni dorsolombare;
H.G. nr. 1048/2006 - privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre
lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca;
Legea nr.307/2006 - privind apararea impotriva incendiilor;
Ord.M.A.I. 163/2007 - pentru aprobarea Normelor generale de aparare impotriva incendiilor;
Legea nr. 481/2004, -modificata si completata prin Legea nr. 212/2006 - privind Protectia civila;
Ord.M.A.I.712/200 -modificat si completat prin Ord.M.A.I.786/2005- privind aprobarea
Dispozitiilor generale pentru instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta.

3
 B. DEFINITII SI PRESCURTARI

Definitii:
 eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul
procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată
dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate
persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau
legată de profesiune;
 accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională,
care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care
provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori
deces;
 accident uşor - eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale care necesită numai
acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de muncă cu o durată mai mică de
3 zile;
 boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii,
cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;
● boală legată de profesiune - boala cu determinare multifactorială, la care unii factori
determinanţi sunt de natură profesională.
 echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în muncă;
 echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un
lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în
pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu
proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;
 loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau
unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în
cadrul desfăşurării activităţii;
 pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar
prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment;
 stagiu de practică - instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau specialităţii în care se
pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii în perioada de reconversie profesională;
 securitate şi sănătate în muncă - ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop
asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii,
integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de
muncă;
 incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul
tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui
echipament de muncă sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat
lucrătorii, dar ar fi fost posibil să aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil să
producă pagube materiale;
 zone cu risc ridicat şi specific - acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii în care au fost
identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe grave,
ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;

4
 accident care produce incapacitate temporară de muncă (ITM) - accident care produce
incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice consecutive, confirmată prin
certificat medical;
 accident care produce invaliditate (INV) - accident care produce invaliditate confirmată prin
decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;
 accident mortal (D) - accident în urma căruia se produce decesul accidentatului, confirmat
imediat sau după un interval de timp, în baza unui act medico-legal;
 accident colectiv - accidentul în care au fost accidentate cel puţin 3 persoane, în acelaşi timp şi
din aceleaşi cauze, în cadrul aceluiaşi eveniment;
 accident de muncă de circulaţie - accident survenit în timpul circulaţiei pe drumurile publice sau
generat de traficul rutier, dacă persoana vătămată se afla în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
 accident de munca de traseu:
a)accident survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu şi
invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul;
b)accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masă în locuri organizate de angajator, pe
traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde ia masa şi invers, şi care a antrenat
vătămarea sau decesul;
c)accident survenit pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde îşi încasează
salariul şi invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul;
 invaliditate - pierdere parţială sau totală a capacităţii de muncă, confirmată prin decizie de
încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;
 invaliditate evidentă - pierdere a capacităţii de muncă datorată unor vătămări evidente, cum
ar fi un braţ smuls din umăr, produse în urma unui eveniment, până la emiterea deciziei de
încadrare într-un grad de invaliditate de către organele medicale în drept;
 intoxicaţie acută profesională - stare patologică apărută brusc, ca urmare a expunerii
organismului la noxe existente la locul de muncă;
 îndatoriri de serviciu - sarcini profesionale stabilite în: contractul individual de muncă,
regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare, fişa postului, deciziile scrise,
dispoziţiile scrise ori verbale ale conducătorului direct sau ale şefilor ierarhici ai acestuia;

Prescurtari :
-A.R.R.=Autoritatea Rutiera Romana
-C.C.M.=Contract Colectiv de Munca
-C.S.S.M.=Comitet de Sanatate si Securitate in Munca
-E.I.P.=Echipament Individual de Protectie
-E.M.=Echipament de Munca
-F.I.A.M.=Formular de Inregistrare a Accidentelor de Munca
-I.F.=Indice de Frecventa
-I.G.=Indice de Gravitate
-IPSSM=Instructiune proprie de securitatea si sanatatea muncii
-I.N.C.D.P.M.=Institutul National de Cercetare si Dezvoltare prntu Protectia Muncii
-I.S.C.I.R=Inspectia de Stat pentru controlul Cazanelor, Recipientior sub presiune si a Instalatiilor
de ridicat
-I.T.M.=Incapacitate Temporara de Munca
-Legea 319/2006=Legea Securitatii si Sanatatii in Munca
-M.M.S.S.F.=Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei
-R.O.F.=Regulamentul de Organizare si Functionare
-S.S.M.=Securitatea si Sanatatea Muncii
5
 C. IDENTIFICAREA RISCURILOR, DESCRIEREA
LUCRARILOR CARE POT PREZENTA RISCURI PENTRU
SECURITATEA SI SANATATEA LUCRATORILOR SI
MASURI SPECIFICE PENTRU ASIGURAREA SANATATII SI
SECURITATII LUCRATORILOR

1. Analiza proceselor tehnologice de executie care pot afecta sanatatea si

securitatea lucratorilor si a celorlalti participanti la procesul de munca

Obiectiv : „Autostrada SEBES - TURDA , LOT 4

Subantreprenorul va executa si finaliza probele de laborator pentru lucrarile executate din

cadrul santierului.

MEMORIU

Obiectul acestui PLAN PROPRIU de Securitate şi Sănătate in Munca, este de a identifica şi

evalua riscurile inevitabile ale diferitelor activităţi de desfăşurat, precum şi cele specifice mediului,
pentru a putea stabili acţiunile preventive necesare pentru reducerea acestora.
Acest PLAN PROPRIU de Securitate şi Sănătate in Munca este redactat având în vedere
activităţile care se desfasoara si apăre pe parcursul lucrărilor la acest proiect. Orice activitate care
nu a fost inclusă în acest PLAN PROPRIU, va trebui să fie analizată, evaluată, procedându-se apoi la
stabilirea de măsuri de prevenire si protectie.

Notă explicativă
Este evident că procedeele de lucru prevăzute, precum şi măsurile de prevenire
necesare pentru a evita riscurile la care sunt expuşi lucrătorii pe parcursul execuţiei lucrării
pot varia şi trebuie să varieze în mod logic, având în vedere termenul de execuţie a lucrării.
La acestea se adaugă faptul că, în momentul redactării acestui PLAN PROPRIU, unele
dintre procedeele de lucru sunt revizuite în vederea unei mai bune definiri a lor.
Toate procedeele de lucru prezentate sunt rezultatul experienţei persoanelor care
participă la lucrare, însă pot varia în funcţie de nenumăraţi factori, printre care utilizarea
unor tehnici mai avansate şi mai sigure.
Acest PLAN PROPRIU de Securitate şi Sănătate in Munca, trebuie considerat ca o
premiză în baza căreia, pe măsură ce înaintează lucrările, vor fi concretizate toate activităţile
de realizat, prin intermediul unor modificări succesive ale acestuia.

6
 Prin acesta, dorim ca PLANUL PROPRIU de Securitate şi Sănătate, să fie util şi eficient
şi încercăm să-l adaptăm la transformările în timp ale lucrării, evitând astfel în orice moment,
caracterul general care i se poate reproşa acum acestui document.

I. DESCRIEREA LUCRĂRILOR

1. Elaborarea si efectuarea de teste in laborator pentru :

1. ANCFD-Agregate naturale pentru lucrari de CF si drum
2. AR- armaturi de rezistenta din OB, sarma sau plase sudate
3. BBABP - beton,beton armat si beton precomprimat
4. D - drumuri
5. GTF - geotehnica si teren de fundare
6. MBM - Materiale pentru betoane si mortare
7. MD - materiale pentru drumuri
8. HITIF - Hidroizolatii, izolatii termice, izolatii fonice
9. MNB - Materiale pentru noroi bentonitic
Conform Autorizatiei Nr. 2294/30/06/2011 pentru laborator de gradul II

2. Prelevarea epruvetelor de la lucrarilor de drum, de poduri, de asfaltare,

pregatirea, testarea si conservarea lor

D. Identificarea riscurilor pe locuri de munca  din santier;

E. Masuri de prevenire si protectie a lucratorilor pe santier ;

LUCRĂRI ÎN LABORATOARELE DE ANALIZE FIZICO-CHIMICE

ŞI MECANICE

Riscuri identificate:
 electrocutare
7
  lovituri, tăieturi, zgârieturi
 incendii, explozii
 inhalarea de praf sau substanţe toxice
 alunecarea la acelaşi nivel , împiedicare
 condiţii meteo
Principalele măsuri de prevenire şi protecţie :
Organizarea locului de muncă şi a activităţii
1.Toti lucrătorii din laboratoarele de analize fizico-chimice şi încercări mecanice sunt
obligaţi să utilizeze echiupamentul de protecţie adecvat.
2.Accesul în laboratoare sau în incinta acestora este permis numai cu consimţământul
conducerii laboratorului.
3.Se interzice blocarea căilor de acces, a culoarelor prin amplasarea pe ele a utilajelor,
aparatelor, meselor sau prin depozitarea de materiale sau obiecte.
4.Căile de acces ale laboratoarelor vor fi menţinute libere şi curate, îndepărându-se imediat
materialele şi scurgerile căzute pe pardoseală.
5.Este interzis să se lucreze în instalaţii improvizate sau insuficient calculate în ceea ce
priveşte rezistenţa şi securitatea pe care trebuie să le ofere fazele de lucru pentru care sunt indicate.
6.Este interzisă utilizarea recipientelor sub presiune, a preselor, maşinilor de ridicat, etc., fără
avizele necesare sau după termenul scadent de verificare.
7. Maşinile sau aparatele care au mecanisme sau piese în mişcare de rotaţie, translaţie sau
oscilaţie şi care pot provoca accidente, nu pot fi puse în funcţiune fără a avea montate
apărătorile de protecţie corespunzătoare.
8.Orice intervenţie la maşini şi utilaje se face numai după decuplarea alimentării cu
energie şi blocarea pornirii accidentale. Atunci când blocarea mecanică nu este posibilă, se
va pune pază la dispozitivul de pornire.
9.Se vor verifica periodic şi ori de câte ori este cazul - prin măsurători- starea izolaţiilor,
cablurilor şi racordurilor electrice, precum şi prizele de legare la pământ sau la nul a maşinilor,
instalaţiilor şi aparatelor acţionate electric sau care pot fi puse accidental sub tensiune.
10.Înainte de începerea lucrului se vor verifica aparatele de măsură şi control, precum şi
etanşeitatea instalaţiilor ca şi a recipientelor sub presiune.
11.Locurile de muncă unde există pericol de intoxicare se vor dota cu măşti de protecţie în
număr suficient, care vor fi întreţinute permanent în bună stare. Personalul va fi instruit asupra

8
 obligativităţii şi modului de folosire a măştilor de protecţie.
12.În încăperile cu pericol de incendiu sunt interzise: fumatul, intrarea cu foc deschis, cu
piese sau materiale incandescente, producerea de scântei, lovirea a doua scule feroase şi folosirea de
echipament de lucru din materiale sintetice.
13.În laboratoare se va asigura o bună iluminare la locurile de muncă. Toate spaţiile din
incinta laboratoarelor vor fi prevăzute cu iluminat de siguranţă.
14.Corpurile de iluminat se vor curăţa periodic.
15.La toate locurile de muncă unde există riscuri de incendii, explozii, intoxicaţii, surse de
zgomot sau vibraţii se vor efectua măsurători în vederea despistării depăşirii concentraţiilor maxim
admisibile şi se vor lua măsuri pentru anihilarea riscurilor.
16.La executarea lucrărilor de laborator vor participa cel puţin două persoane.
17.În cazul instalaţiilor prin a căror manevrare, funcţionare sau atingere, se pot produce
accidente, se vor fixa tăbliţe cu inscripţii de avertizare (indicatoare de securitate).
18.Zilnic, înaintea începerii lucrului, şeful de laborator va verifica starea de sănătate şi
oboseală a lucrătorilor, neadmiţând la lucru decât persoanele care corespund.
19.Este obligatorie acoperirea părului şi purtarea hainelor încheiate.

Protecţia împotriva electrocutării

20.Pentru evitarea electrocutării prin atingere directă, echipamentele electrice trebuie să fie
în construcţie închisă. Se admite folosirea utilajelor electrice în construcţie deschisă numai dacă s-au
luat măsuri ca toate piesele aflate sub tensiune să fie inaccesibile unei
atingeri neintenţionate.
21.Şefii de laborator sunt obligaţi să solicite periodic verificărea instalaţiilor, echipamentelor
şi aparatelor alimentate cu energie electrică pe care le au în dotare şi să verifice periodic
imposibilitatea atingerii pieselor aflate normal sub tensiune, precum şi existenţa legăturilor vizibile
de protecţie (legarea la pământ, contacte de protecţie SHUKO, etc.)
22.Cei care exploatează instalaţiile, echipamentele şi aparatele acţionate electric trebuie să
verifice, înainte de începerea lucrului, imposibilitatea atingerii pieselor aflate normal sub tensiune
precum şi existenţa legaturilor vizibile de protecţie.

Efectuarea analizelor fizico - chimice

23.La începerea lucrului, operatorul care intră primul în sala laboratorului trebuie să se
convingă că atmosfera nu este încărcată cu gaze inflamabile sau toxice.

9
 24. La terminarea lucrului, şeful de laborator este obligat să verifice:
- dacă sunt închise conductele de gaz şi robinetele de apă,
- dacă sunt stinse becurile de gaz, de lumina electrică, ca şi celelalte aparate;
- dacă sunt bine închise buteliile cu gaze,
- dacă sistemul de ventilaţie este în stare bună de funcţionare.
25.Dacă se constată scurgeri de gaze în laborator, se vor lua următoarele măsuri:
- se întrerupe lucrul şi se evacuează imediat personalul care nu are sarcini de muncă legate de
remedierea situaţiei,
- se decuplează alimentarea cu energie electrică de la tabloul central, lăsându-se numai
coloana de forţă pentru ventilatoare şi se sting toate becurile cu gaz metan Bunsen,
- se pun în funcţiune toate ventilatoarele, care trebuie să fie în construcţie antiex,
- se deschid toate ferestrele,
- se controlează robinetele de gaz, pentru a fi închise, se verifică dacă există perforaţii sau
fisuri în conducte sau în traseele flexibile din cauciuc,
- se opreşte scurgerea gazului prin remedierea defecţiunii,
- se aeriseşte camera până la dispariţia completă a mirosului de gaz.
26.Se va supraveghea, în mod deosebit, etanşeitatea robinetelor la instalaţiia de gaze,
verificându-se cel puţin la 3 zile.
27.Întreg personalul laboratorului trebuie să cunoască unde este situat ventilul central al
reţelei de gaze. Pentru aceasta se vor afişa, la loc vizibil, indicaţii cu poziţia ventilului , iar ventilul
va fi etichetat.
28.Gurile de aspiraţie locală ale instalaţiilor de ventilare destinate evacuării
substanţelor cu pericol de incendiu şi explozie trebuie protejate cu panouri de protecţie sau
dispozitive magnetice de separare.
29.Nu se vor bloca ferestrele laboratorului cu mobilier, rafturi, aparate sau orice alte obiecte.
30.La aparatele care radiază cantităţi mari de căldură şi la temperatură înaltă legăturile vor fi
făcute cu tuburi metalice.
31.Instalaţia de canalizare din PVC nu va fi supusă acţiunii prelungite a substanţelor care o
afectează: acizi, solvenţi, brom, iod solutie, triclorură de fosfor, anhidridă acetică, etc.
32. Se interzice blocarea căilor de acces către duşurile de intervenţie în caz de incendiu şi
către hidranţi.
33.La instalaţiile la care sunt conectate mai multe nişe se vor lua măsuri pentru prevenirea
propagării pericolului de la o nişă la alta.

10
 34.Este obligatorie afişarea în laborator, la loc vizibil, a listei de materiale şi reactivi
periculoşi existenţi în dotare, precum şi a modului de manipulare a acestora.
35.Scoaterea a oricărei substanţe chimice din laborator, precum şi efectuarea de experienţe
neautorizate sunt strict interzise.
36.Nu se va gusta nici un fel de substanţă utilizată în laborator şi nu se vor folosi vasele de
laborator pentru băut şi pentru mâncare.
37.Este interzisă păstrarea de vase, sticle, cutii cu diferite substanţe neutilizabile la lucrarea
respectivă, pe mesele sau în dulapurile executanţilor.
38.Analizele vor fi efectuate numai în recipiente curate.
39. Nu se vor ţine alături vase şi sticle al căror conţinut dă naştere la reacţii violente sau la
degajări de vapori toxici, inflamabili sau explozivi.
40.La sfârşitul fiecărei zile de lucru, mesele de laborator trebuie să rămână curate, fără
reactivi sau vase. Pe mese pot rămâne aparatele montate care urmează să fie folosite în ziua
următoare.
41.Nişele trebuie menţinute permanent curate şi în bună stare de funcţionare.
42.În timpul lucrului la nişe ocupate cu instalaţii în care se operează cu substanţe toxice sau
periculoase, acestea vor fi prevăzute cu plăci avertizoare de interzicere a intervenţiei personalului
care nu are sarcini de serviciu în acest sens.
43.Chiuvetele din laboratoare vor fi folosite pentru depozitarea provizorie a vaselor murdare,
pentru spălări accidentale, pentru deversarea unor lichide nevătămătoare şi nepericuloase, care vor fi
diluate în prealabil cu apă.
44.În sălile de lucru este interzis să se spele pardoseala cu benzină, petrol sau alte produse
volatile; să se ţină materiale textile (cârpe, haine) îmbibate cu produse volatile.
45.Este interzis ca în sălile de lucru să se usuce diverse obiecte pe conductele de abur, gaz,
pe calorifer, etc., să se lase neşterse mesele sau pardoseala de produsele răspândite pe ele sau să se
facă curăţenie cu substanţe inflamabile în timp ce funcţionează becurile de gaz.

Tehnica de lucru în laboratoare

46.Instalaţiile utilizate la efectuarea de analize se vor monta înainte de a introduce în
diversele lor părţi componente, substanţele cu care se va lucra.
47. Părţile componente ale instalaţiei care se asamblează trebuie sa fie bine fixate pe suporţi,
îmbinate corespunzător, astfel încât fiecare piesă sa fie de sine stătătoare, echilibrată si bine
sprijinită.

11
 48. Lucrările cu substanţe nocive şi acizi concentraţi sau de încălzire a substanţelor toxice, în
vas deschis, trebuie executate numai sub nişă, al cărei tiraj se va verifica în prealabil, pentru ca să
corespundă gradului admis de toxicitate al substanţelor cu care se lucrează.
49.Înainte de începerea lucrării sub nişă se va verifica obligatoriu dacă este pusă în funcţiune
instalaţia de ventilare şi dacă supapele de evacuare din plafonul nişei sunt deschise.
50.Nu se va lucra cu gaze sau vapori toxici până nu se asigură şi se verifică etanşeitatea
instalaţiei, chiar dacă se operează sub nişe.
51.Este interzis să se lucreze cu substanţe necorespunzătoare sau care nu sunt precis
identificate şi a căror compoziţie nu este indicată.
52.Intervenţiile în interiorul nişei se fac numai atunci când sunt strict necesare şi numai prin
deschiderea clapetelor mobile. Nu se admite, sub nici un motiv introducerea capului în nişă fără
masca de protecţie.
53.Dacă se intrevede apariţia unui pericol în una din fazele lucrării ce se efectuează,
executantul este obligat să întrerupă lucrarea şi să anunţe conducătorul locului de muncă.
54.Când se observă depăşirea parametrilor reacţiei (temperatură, presiune, etc.), se opreşte
imediat debitul de alimentare şi se iau măsurile de remediere.
55.Pentru încălzirea vaselor de reacţie cu becuri infraroşii, acestea din urmă nu se vor aşeza
sub vas; ele se vor aşeza lateral.
56.Este obligatorie neutralizarea sau captarea substanţelor toxice care rezultă sau care rămân
în exces (la capătul instalaţiei) din reacţie şi care se evacuează.
57.Deşeurile materialelor periculoase se vor distruge imediat; substanţele volatile
inutilizabile se vor arunca pe un teren deschis. Resturile de substanţe otrăvitoare, explozive,
etc., vor fi distruse prin ardere într-un loc rezervat special acestui scop, dar nu la un loc cu gunoaiele
menajere.
58.Este interzisă deversarea conţinutului aparatelor direct în reţeaua de canalizare sau
evacuare a gazelor prin trompa de la canal, cu exceptia cazurilor în care canalizarea este legată la
reţeaua de ape chimic impure. Înainte de deversarea în sistemul normal de canalizare, substanţele
vor fi obligatoriu neutralizate.
59.Spalarea aparaturii se va face imediat după terminarea lucrării de laborator, dar numai
după ce s-a efectuat neutralizarea adecvată; spălarea se va executa numai cu solvenţi specifici pentru
impurităţile respective; după 10 minute de la terminarea tuturor operaţiilor de neutralizare şi spălare
se poate opri ventilatorul.

12
 Principii de aplicare a metodologiei de lucru
60.Se interzice lucrul fără aparate de măsură şi control, de calitate şi precizie
corespunzătoare.
61.Toţi compuşii organici care conţin carbon, hidrogen, oxigen şi azot trebuie manipulaţi cu
grijă, cu cât procentul în oxigen şi azot este mai ridicat.
62.Se vor evita sistemele în care pot să se formeze substanţe explozive prin impurificarea sau
reacţia cu materialul vasului de reacţie.
63.Se va evita în toate împrejurările, contactul cu combinaţii ca alcooli, esteri, hidrocarburi
clorurate şi hidrocarburi aromatice şi alifatice, care acţionează ca narcotice.
64.Se va evita contactul epidermei cu amine, fenoli şi nitroderivaţi, în prezenţa acizilor
concentraţi şi a bazelor tari.

Prelevarea probelor pentru analize

65.Deplasarea la locul de prelevare a probelor se va face numai pe căile normale de acces;
locurile de luare a probelor şi căile de acces la ele trebuie să fie bine iluminate.
66.În funcţie de locul unde se recoltează proba se va folosi aparatura specifică, după cum
urmează:
-pentru probe recoltate din containere, saci, lăzi, butoaie sau alte ambalaje cu produse solide,
granulate sau pulverulente se va folosi sonda;
-pentru probe luate din recipienţi cu lichide nepericuloase se va utiliza pipeta manuală;
-pentru probe prelevate din containere şi vase de reacţie cu substanţe toxice, caustice,
corozive se va folosi vasul vidat;
-probele din containere şi vase de reacţie cu substanţe nocive fierbinţi se vor recolta cu
ajutorul sifonului cu pompa.
68.Pentru recoltarea probelor fierbinţi, borcanele şi aparatura de sticlă utilizată se vor încălzi
în prealabil şi vor fi protejate în caz de spargere. În mod obişnuit trebuie folosite vase din metal.
69.Recipienţii cu probe se transportă în laborator cu mijloace adecvate (cărucioare); sticlele
şi borcanele se transportă aşezate în coşuri de protecţie sau lădiţe speciale.
70.Se interzice verificarea conţinutului recipienţilor, din care urmează să se recolteze probe,
cu chibrituri sau hârtii aprinse, lanterne de buzunar.
71.Se interzice recoltarea probelor de pe cisterne, vagoane etc., în timpul manevrării acestora
pe linie.

13
 72.La prelevarea probelor din rezervoare, urcarea pe rezervor nu se va face cu ambele mâini
ocupate. Când urcarea se face pe scara verticală, ambele mâini trebuie să fie libere.
73.Nu se va circula pe capacul rezervorului, ci numai pe podeţul construit special în acest
scop, lângă gura de luare a probelor.
74.Este interzisă aruncarea de pe rezervor a sculelor sau a altor obiecte.
75.Recoltarea nu se va efectua în timpul pompării, amestecării sau agitării conţinutului
rezervorului.
76.Recoltarea probelor se face numai pe rampa la care s-a făcut încarcarea cisternelor.
77.Pentru recoltarea probelor de produse inflamabile sau explozive se va folosi numai
aparatura construită din metale neferoase. Înainte de recoltarea probei în vase metalice, acestea se
vor lega la pământ.
78.Amestecarea probelor în vederea obţinerii probei reprezentative se va face numai în
laborator şi nu la locul de recoltare. În timpul agitării vasul trebuie descoperit la intervale dese,
pentru evacuarea gazelor formate.
79.Pregatirea probelor solide (mojarare, uscare, calcinare) se va face numai în camere
destinate exclusiv acestui scop.

Manipularea reactivilor
80.Toţi recipienţii care conţin reactivi toxici trebuie să poarte, obligatoriu, semnul
convenţional de avertizare.
81.Este interzisă manipularea vaselor deschise ce conţin reactivi toxici; deschiderea acestora
se va face numai sub nişa prevazută cu aspiraţie corespunzătoare.
82.Transvazarea reactivilor toxici lichizi în cantităţi mari se va face, pe cât posibil,
mecanizat (cu dispozitive de basculare sau sifonare).
83.Buteliile cu gaze toxice sub presiune trebuie ferite de lovituri, trepidaţii, răsturnări sau
manipulari bruste; manipularea lor se va face mecanizat, cu dispozitive special destinate acestui
scop.
84.Operaţia de omogenizare a amestecurilor de reactivi toxici solizi se va face numai
mecanizat, în condiţii de etanşeitate perfectă.
85.Operaţiile periculoase cu substanţe toxice (extracţie - separare şi purificare) se vor
executa sub nişă sau în încăperi separate, prevăzute cu instalaţii de ventilare de avarie, cu analizoare
de gaz specifice şi cu comandă din exterior.

14
 86.Pipetarea reactivilor toxici se va face cu ajutorul perelor din cauciuc sau cu pipete
speciale, fiind interzisă pipetarea direct cu gura.
87.Sfărâmarea substanţelor care formează un praf toxic se va face numai sub nişă.

Reactivi caustici si corozivi

88.Cantităţile mari de reactivi caustici şi corozivi se vor păstra numai în magazia centrală a
laboratorului, în vase din metal sau sticlă. În laborator se vor păstra numai cantităţile necesare pentru
scopuri imediate, în flacoane depozitate în dulapuri metalice. Transvazarea reactivilor caustici şi
corozivi în flacoane se va face mecanizat, cu ajutorul pompelor sau sifoanelor amorsate prin
intermediul unei pere de cauciuc.
89.Acizii se vor păstra în flacoane de sticlă cu dop rodat, iar hidroxizii în flacoane cu dop de
cauciuc.
90.Sfărâmarea cantităţilor mari de reactivi caustici solizi (hidroxizi alcalini, sulfură de sodiu,
bicromat de sodiu, etc.) se va face, pe cât posibil, mecanizat.
91.La turnarea în vase a lichidelor care reacţionează energic cu apa, vasele trebuie să fie
perfect uscate, iar turnarea se va face obligatoriu prin pâlnie.
92.La manipularea reactivilor caustici şi corozivi, vasele din sticlă trebuie ţinute cât mai
departe de corp, chiar dacă se utilizează ochelari de protecţie.
93.La manipularea reactivilor caustici şi corosivi se va evita contactul acestora cu epiderma.
94.La manipularea acizilor concentraţi şi a amoniacului trebuie să se ia următoarele măsuri:
-vasele de sticlă mai mari se vor păstra în coşuri, în perfectă stare, cu umplutură elastică; în
cazul acidului azotic sau a altui acid cu acţiune oxidantă, materialul elastic va fi de natură
necombustibilă, ca: Kisselgur, deşeuri de azbest, sau vată de sticlă.
-se va turna obligatoriu prin pâlnie;
-pentru golirea damigenelor se va utiliza un sistem basculant (acid sulfuric) sau un sistem de
sifonare (acid azotic, acid clorhidric, acid fluorhidric, amoniac);
-acizii clorhidric şi azotic concentraţi, precum şi soluţia concentrată de amoniac, se toarnă
sub continua ventilare a aerului;
-la diluarea acidului sulfuric concentrat se toarnă acidul în apă şi nu invers, iar operaţia se va
executa cât mai lent.
95.La dizolvarea acidului sulfuric concentrat în apă, la amestecarea acizilor sufuric şi azotic
concentraţi, la un amestec, de substanţe însoţit de o degajare de căldură, se vor întrebuinţa vase
rezistente la şocuri termice.

15
 Reactivi inflamabili. Reactivi lichizi
96.Lichidele inflamabile se vor păstra, de regulă, în flacoane de un litru, aşezate în lăzi sau
ambalaje metalice.
97.La deschiderea ambalajelor metalice se vor folosi unelte din cupru sau bronz.
98.Transportul recipienţilor cu lichide inflamabile se va face cu mijlaoace adecvate: cărucior,
targa. Butoaiele şi damigenele se transportă, de regulă, cu cărucioarele, iar sticlele în suporturi
capabile să reţină, în caz de spargere, tot conţinutul recipientului şi cioburile.
99.Transvazarea lichidelor inflamabile se va face numai cu ajutorul sifonului, fiind interzisă
cu desăvârşire folosirea aerului comprimat sau a oxigenului. Operaţia trebuie să se efectueze
deasupra unei tăvi cu bordură. În cazul transvazării unor cantităţi mai mari, operaţia se va executa în
spaţii în care nu există nici o sursă de aprindere.
100.Încălzirea lichidelor inflamabile se va face numai pe baia de aburi sau de ulei,
utilizându-se un condensator de reflux. Este interzisă încălzirea în vase deschise, la foc direct sau pe
rezistenţe electrice.
101.Băile de abur sau ulei utilizate se vor încălzi cu încălzitoare electrice etanşe, în
construcţie antiex, la o temperatura cu circa 50°C mai mică decât punctul de inflamabilitate al
uleiului respectiv.
102.Încălzirea lichidelor inflamabile se va face, de regulă, în vase metalice. Cel care execută
operaţia va lucra obligatoriu asistat de un alt operator.
103.Distilarea lichidelor inflamabile cu interval mare de distilare se începe pe baia de abur şi
se termină pe baia de ulei. Evacuarea reziduurilor de distilare se va face numai după răcirea acestora
(cu circa 50°C sub punctul de aprindere al componentului cu temperatura de inflamabilitate cea mai
joasă).
104.Manipularea lichidelor inflamabile se va face de regulă sub nişa prevăzută cu ventilaţie
mecanică, ventilatoarele fiind obligatoriu în construcţie antiexplozivă.
105.Deschiderea flacoanelor sau a recipientelor cu capace metalice se va face numai cu scule
care nu produc scântei.
106.Utilajele şi aparatele în care se lucrează cu substanţe inflamabile trebuie să fie legate la
pământ şi prevăzute cu punţi echipotenţiale între părţile componente.
107.Dacă la manipularea lichidelor inflamabile s-a vărsat o cantitate mai mare de lichid, se
vor lua următoarele măsuri:
-se întrerupe imediat funcţionarea tuturor lămpilor şi a încălzitoarelor electrice;

16
 -se închid uşile şi se deschid ferestrele;
-lichidul vărsat se şterge cu o bucată de material textil, după care se toarnă prin stoarcere
într-un balon cu dop;
-se întrerupe aerisirea numai după ce se constată dispariţia completă din încapere a vaporilor
lichidului vărsat.
108.În cazul aprinderii unei cantităţi mici de lichid inflamabil, în paralel cu operaţia de
stingere se vor scoate din încăpere vasele cu substanţe periculoase. În cazul aparatelor electrice
racordate la reţea, se va întrerupe alimentarea cu curent electric înainte de a proceda la stingerea
începutului de incendiu.
109.Distrugerea lichidelor inflamabile nerecuperabile miscibile cu apă se va face prin
deversare la canal numai după diluarea cu cel puţin 10 volume de apă, lichidele nemiscibile cu apă
nu se deverseaza la canal. Resturile acestor lichide se vor aduna în flacoane care se vor goli periodic
în spaţii virane. Este interzisă aruncarea lor la un loc cu gunoaiele menajere.

Reactivi inflamabili gazoşi

110.Buteliile cu gaze inflamabile trebuie să se păstreze, chiar şi în timpul utilizării, în afara
încăperilor laboratorului, în boxe ventilate.
111.Buteliile trebuie ferite de loviri, răsturnări, trepidaţii. Transportul lor dintr-un loc în altul
se va face numai cu ajutorul cărucioarelor sau al altor dispozitive similare.
112.Tuburile de cauciuc şi instalaţiile pentru transportul gazelor trebuie să corespundă
presiunii de regim şi naturii gazelor vehiculate. Aceste tuburi vor fi ferite de orice sursă de căldură
sau contact cu substanţe corozive.
113.Lucrările de laborator care necesită utilizarea gazelor inflamabile se vor executa,
obligatoriu, în încăperi special amenajate, în care nu este permisă folosirea flăcării deschise, iar
instalaţia electrică este în întregime în construcţie antiex.
114.Aprinderea gazelor inflamabile cu flacără directă se va începe numai după verificarea
prealabilă a inexistenţei amestecurilor explozive.
115.La aprinderea becurilor de gaze, deschiderea robinetului se va face treptat, încet şi numai
după ce s-a apropiat flacăra de gura becului.
116.În apropierea aparatelor care lucrează cu gaze combustibile este interzisă păstrarea
sticlelor şi a vaselor al căror conţinut ar putea da naştere la vapori inflamabili sau explozivi.

Manipularea aparaturii de laborator

17
 117.Aparatele electrice de încălzit (cuptoare, etuve, băi electrice etc.) trebuie aşezate pe mese
protejate cu tabla de oţel şi foi de azbest.
118.Se interzice conectarea aparatelor electrice dacă lipseşte fişa. Se interzice utilizarea
conductorilor neizolaţi sau montaţi neregulamentar (improvizaţii electrice). Pentru conectarea
aparatelor se va utiliza numai circuite electrice standardizate.
119.Se interzice conectarea mai multor aparate electrice la o singură priză.
120.Aparatele electrice care consumă mai mult de 1 kW se vor conecta la reţea prin
intermediul reostatelor.
121.Se interzice folosirea aparatelor la care se observă scântei sau care prezintă scurtcircuite.
122.Se interzice manipularea cu mâinile libere neprotejate cu mănuşi electrizolante, a
aparatelor şi a instalaţiilor electrice aflate sub tensiune.

Utilaje sub presiune

123.La exploatarea (inclusiv întreţinerea şi repararea) utilajelor sub presiune se vor respecta
prescripţiile ISCIR în vigoare.
124.Autoclavele nu se vor umple niciodată mai mult de jumătate din volumul lor.
125.Înainte de a se deschide autoclava se va verifica şi se va elimina presiunea remanentă.
126.Recipienţii şi buteliile pentru gaze comprimate se vor verifica înainte de utilizare în ceea
ce priveşte starea fizică a suprafeţelor exterioare (să nu prezinte fisuri, deformări) şi a ventilelor.
127.Recipienţii sub presiune nu se vor păstra în apropierea surselor de căldură permanente
sau accidentale. În caz că acest lucru nu este posibil, se vor folosi paravane cu azbest dimensionate
corespunzător, tuburile plasându-se la o distanţă de minimum 50 cm de acestea.
128.Grăbirea evaporării conţinutului unei butelii se face prin acoperirea buteliei cu material
textil înmuiat în apă caldă, sau prin aşezarea ei într-un vas cu apă caldă, de maximum 40°C. Se
interzice încălzirea cu foc sau abur direct.
129.Când se introduc gaze comprimate din butelie în vase de sticlă sau în butelii ce lucrează
la presiuni mai mici se va intercala, obligatoriu, un vas de siguranţă şi un reductor de presiune.
Reductorul va avea un manometru la intrare şi unul la ieşire şi se va folosi întotdeauna pentru acelaşi
gaz comprimat.
130.Înainte de utilizare se va identifica fiecare butelie intrată în laborator.
131.Recipienţii şi buteliile sub presiune care conţin oxigen lichefiat se vor monta în dulapuri
metalice amenajate pentru protecţia împotriva agenţilor fizici şi chimici, a loviturilor, răsturnărilor,
etc.. Deschiderea ventilelor în acest caz se va face numai cu scule din cupru.

18
 132.Vasele de sticlă care lucrează la presiune vor fi prevăzute cu sisteme de protecţie în caz
de spargere, care să nu permită împrăştierea conţinutului lor.
133.Tuburile de sticlă utilizate la presiuni înalte se vor manipula cu multa atenţie şi în
condiţiile folosirii paravanelor de protecţie.

Utilajele sub presiune redusă

134.Aparatura care lurează în condiţii de vid trebuie să fie ferită de vibraţii, loviri, şocuri
mecanice şi termice.
135.Exicatoarele cu vacuum trebuie să fie umplute cu clorură de calciu (nu cu acid sulfuric).
Înainte de folosire se va verifica rezistenţa lor, după ce au fost acoperite cu material textil, pentru a
evita împrăştierea cioburilor în caz de spargere.

Dispozitive de încălzire
136.La aprinderea becurilor de gaz, deschiderea robinetului trebuie să se facă treptat; mai
întâi se va aduce flacara la gura becului, după care se va deschide gazul. Dacă becul se aprinde în
interior, se va întrerupe imediat alimentarea cu gaz.
137.Înainte de utilizare se va controla tubul de legatură cu care este racordat becul, care nu
trebuie să fie prea larg la capete. Tubul nu trebuie să ajungă în contact cu vase fierbinţi sau să fie în
apropierea flacării.
138.La întrebuinţarea becurilor sau lămpilor în care combustibilul lichid vine sub presiune se
vor respecta următoarele:
-nu se va utiliza benzina la lămpile care sunt destinate pentru petrol;
-lampa va fi menţinută permanet curată; înainte de fiecare aprindere, gaura pentru
trecerea vaporilor inflamabili va fi curăţată şi se va controla dacă există o cantitate suficientă
de combustibil;
-nu este permisă arderea întregii cantităţi de combustibil; permanent trebuie completat
nivelul acestuia;
-se va urmări ca presiunea în rezervor să nu depăşească presiunea normală, iar rezervorul să
nu fie prea încălzit (peste 35°C);
-alimentarea lămpii se va face numai după oprirea flăcării;
- la turnarea benzinei în lampă se va verifica să nu existe nici o flacără în apropiere.
139.La folosirea lămpilor cu spirt se vor lua următoarele măsuri:
-nu se vor utiliza lămpi defecte;

19
 -nu se va permite o încălzire prea mare a rezervorului;
-nu se va aprinde lampa aplecându-se spre altă lampă care funcţionează.

Sticlărie de laborator
140.La recepţie şi înainte de utilizare sticlăria de laborator se va verifica bucată cu bucată.
Vasele care prezintă zgârieturi, crăpături, tensiuni interne sau alte defecţiuni se vor restitui magaziei
sau se vor întrebuinţa exclusiv pentru operaţii nepericuloase.
141.Dopurile din cauciuc sau plută trebuie potrivite înainte de introducere în gâtul vaselor de
sticlă prin pilire sau la polizor; ele trebuie să intre prin presare uşoară. În momentul introducerii
dopului, vasul trebuie să fie ţinut de gât.
142.Tubul de sticlă care se introduce în orificiul unui dop sau al unui tub de cauciuc se ţine
cât mai aproape de capătul care se introduce; se recomandă invelirea mâinilor care ţin dopul şi a
tubului cu material textil umed, tubul fiind uns cu glicerină sau cu apă.
143.Scoaterea dopurilor şlefuite se va încerca mai intâi prin ciocănirea uşoară a dopului.
Dacă dopul nu se poate scoate astfel, se va încălzi vasul de sticlă cu precauţie, în regiunea dopului,
ţinându-se la adăpost de orice curent de aer rece.
144.La lucrările sub vid se vor întrebuinţa numai baloane mici, cu fundul rotund, sau vase
speciale pentru lucrări sub vid.
145. Recipienţii mari de sticlă nu se vor aşeza direct pe masă, ci pe o placă din azbest sau alt
material elastic.
146.Încălzirea vaselor de sticlă se va face progresiv, fie pe băi, fie pe o sită de fier acoperită
cu azbest.
147.La încălzirea unui lichid în eprubetă, gura eprubetei nu trebuie să fie îndreptată
spre nici o persoană.
148.Pentru a evita supraîncălzirea lichidelor se vor folosi bucăţele de piatră ponce sau
porţelan poros; acestea se vor introduce întotdeauna când lichidul este încă rece.
149.Baloanele cu fund rotund se vor aşeza pe masa de lucru sprijinindu-se pe inele din
material elastic, de dimensiuni potrivite.
150.Baghetele folosite pentru amestecare trebuie să fie rotunjite la capete cu ajutorul flacării;
agitarea se va face printr-o mişcare circulară de-a lungul pereţilor vasului. Pentru transvazarea
precipitatelor se vor folosi baghete de sticlă având aplicată pe unul din capete o bucată de tub de
cauciuc.

20
 151.Aparatura fierbinte se va apuca fie cu o cârpă uscată, fie cu un cleşte de lemn sau de
metal în cazul creuzetelor sau capsulelor supuse calcinării.
152.Aparatura de sticlă fierbinte se va feri de şocuri termice, respectiv nu se va aşeza pe un
loc ud sau rece şi nu se vor turna lichide reci în interior.
153.Se interzice încălzirea aparaturii de sticlă cu flacară directă.
154.Sitele utilizate pentru încălzirea aparaturii de sticlă vor fi izolate cu azbest pe toată
porţiunea de contact între sită şi vasul de sticlă.
155.Se va verifica întotdeauna ca aparatura de sticlă supusă încălzirii să aibă asigurat un
orificiu de ieşire a vaporilor degajaţi în timpul încălzirii.
156.Creuzetele şi capsulele de porţelan scoase fierbinţi de la calcinare se vor introduce în
exicator fără a se atinge de pereţii exicatorului sau de alte vase de sticlă existente în exicator.
157.Transportul vaselor din sticlă se va face astfel încât sa fie asigurate împotriva
spargerilor. Paharele şi alte vase mici din sticlă trebuie ţinute cu toată palma şi nu apucate sau ţinute
de margine. Recipienţii sau vasele cu gât lung trebuie să se ţină cu o mână de fund şi cu cealalta de
gât. Transportul pe distanţe mai lungi se va face numai în cutii sau coşuri amenajate coresunzător.
158.Spalarea vaselor de sticlă se va face imediat după terminarea analizei, cu lichide
potrivite, în care impurităţile respective sunt solubile. Este interzisă curăţarea cu nisip sau alte
materiale solide.

Prelevarea probelor
159.Prelevarea probelor se va face de către un muncitor-laborant calificat, care va purta
echipamentul de protecţie adecvat.
160.Prelevarea probelor se va face numai cu încuviinţarea responsabilului din sectorul
respectiv, care va urmări permanent desfăşurarea operaţiei, pentru ca prelevarea să se facă în
condiţii de deplină siguranţă.
161.Este interzisă utilizarea maşinilor pentru debitarea probelor de către alte persoane în
afara celor autorizate.
162.Este interzisă depozitarea probelor pe stelaje improvizate.
163.Probele de beton proaspăt se vor preleva din malaxoare sau betoniere, numai după ce
acestea din urmă au fost deconectate de la tabloul electric şi prevăzute cu parapete pentru a preveni
căderea. Se interzice intrarea lucrătorilor laboranţi în malaxoare sau betoniere.

Pregătirea probelor

21
 164.La pregătirea epruvetelor din cablurile de oţel pentru tracţiune se vor respecta
prevederile standardelor în vigoare.
165.La pregătirea epruvetelor din lemn, sticlă, cauciuc, mase plastice şi materiale de
construcţie, se vor respecta prevederile normelor specifice de securitate a muncii aferente
activităţilor de fabricare a materialelor respective, precum şi standardele în vigoare.
166.La pregătirea probelor din beton, curăţarea, asamblarea şi montarea tiparelor de
confecţionare a probelor se vor efectua utilizându-se unelte corespunzătoare; ungerea tiparelor nu se
va face cu mâna ci se vor folosi pensule de uns.
167.Accesul în etuvele de aburire nu este permis dacât după întreruperea şi evacuarea
aburului.
168.La măcinarea fină a rocilor sau a altor materiale, precum şi în timpul cernerilor,
muncitorii vor purta - în mod obligatoriu dacă nu există ventilaţie locală sau dacă aceasta este
ineficientă - măşti de protecţie (filtre).
169.În timpul executării analizelor granulometrice, setul de site trebuie să fie prevăzut cu
capac, pentru a se limita cantitatea de praf degajată.

Efectuarea încercărilor mecanice

170.Dacă maşinile sau aparatele de încercări distructive nu sunt dotate cu apărători de
protecţie şi există pericolul proiectării epruvetelor sau a părţilor de epruvete sparte în timpul
încărcărilor, se vor monta obligatoriu, în vederea realizării operaţiei, paravane, ecrane etc.,
corespunzătoare, în cazul şocurilor posibile mari. Pentru şocuri previzibile mici, se consideră
suficientă şi este obligatorie purtarea ochelarilor de protecţie.
171.Accesul la ciocanele-pendul şi punerea lor în funcţiune sunt admise numai după
îngrădirea cu paravane de protecţie a întregului câmp de lucru al ciocanelor (în faţă, lateral , în
spate), pentru a se evita împrăştierea epruvetelor rupte şi accidentarea personalului aflat pe traectoria
berbecului.
172.Efectuarea încercărilor la şoc sau prin şocuri se va face din afara zonelor periculoase
îngrădite; după fiecare încercare se va asigura mecanismul de acţionare a berbecului, pentru
prevenirea declanşării accidentale a acestuia.
173.Este interzisă utilizarea maşinilor şi aparatelor pentru încercări mecanice de alte
persoane decât cele autorizate în acest scop.
174.Manipularea pieselor ajutătoare la aparatele sau maşinile pentru încercări mecanice
(contragreutăţi, piesele de pe platane, cilindri de oţel, ciocane, etc) se va face cu atenţie, pentru a se
evita căderea lor pe mâini sau picioare.
22
 175.În cazul manipulării de piese, dispozitive sau mase adiţionale de peste 30 kg, lucrătorii
vor purta bocanci cu bombeu întărit (oţelit).
176.La maşinile de verificare a uzurii este interzis contactul laborantului cu elementele
abrazive aflate în mişcare de rotaţie.
177.La încercarea la oboseală prin încovoiere rotativă se vor respecta următoarele măsuri:
-se va asigura fixarea corespunzătoare a epruvetei în dispozitivul de prindere al maşinii de
încercat;
-se va asigura fixarea corespunzătoare a dispozitivului de alimentare cu apă sărată, în cazul
încercărilor în mediu coroziv.
-se va asigura montarea corespunzătoare a cuptorului de încălzire, în cazul încercării la cald;
-se va pune în funcţiune mecanismul de rotire numai după fixarea corespunzătoare a carcasei
(ecranului) de protecţie;
-se va supraveghea permanent funcţionarea maşinii până la terminarea încercării (ruperea
epruvetei).
178.La încercările la fluaj sau relaxare (oboseală la tracţiune la sarcină constantă sau
regresivă) se vor respecta următoarele măsuri:
-se va asigura fixarea corespunzătoare a epruvetei în dispozitivul de prindere al maşinii;
-se va asigura montarea corespunzătoare a cuptorului de încălzire, în cazul încercării de fluaj
la cald;
-se va asigura montarea corespunzătoare a contragreutăţilor sau a dispozitivelor de tracţiune;
-se vor monta paravanele de protecţie şi se va supraveghea permanent funcţionarea maşinii
până la terminarea încercării (ruperea epruvetei).
179.La încercarea la tracţiune a cablurilor de oţel şi a toroanelor sau fâşiilor de cauciuc,
epruvetele sau probele martor folosite vor fi izolate prin paravane de protecţie adecvate.
180.La încercarea la tracţiune a epruvetelor din ţeavă, precum şi la încercarea la lărgire a
acestora, dornurile introduse în capetele epruvetelor vor fi executate din materiale mai rezistente
decât materialul ţevii.
181.Dacă accidental au loc scurgeri, deversări sau degajări de lichide sau gaze inflamabile
sau explozive, mai întâi vor fi scoase de sub tensiune maşinile şi instalaţiile electrice, după care se
vor lua măsuri de oprire şi îndepartare a scurgerilor respective.
182.Este interzisă părăsirea locului de muncă de către lucrător în timpul efectuării
încercărilor sau lăsarea fără supraveghere a maşinilor şi aparatelor în timpul funcţionării lor.

23
 183.La terminarea lucrului, maşinile de încercări şi aparatele electrice vor fi deconectate de
la toate sursele energetice, oprindu-se alimentarea lor cu energie electrică şi fluide energetice.
184.Ciocanele pentru determinarea rezilienţei vor fi prevăzute cu sisteme de asigurare
împotriva declanşării necomandate sau accidentale a mecanismului de acţionare a berbecului.
185.La maşinile de încercări mecanice, înainte de efectuarea încercărilor se va verifica
funcţionarea normală a maşinii şi a instalaţiilor componente, conform instrucţiunilor din cartea
tehnică; în mod deosebit se vor verifica aparatele de măsură şi control, precum şi etanşeitatea
instalaţiilor şi recipientelor sub presiune. Este interzisă efectuarea încărcărilor dacă aparatele de
măsură şi control sunt defecte sau lipsesc sau dacă se constată scurgeri de fluide la instalaţiile sub
presiune.
186.Înainte de punerea în funcţiune a maşinilor sau instalaţiilor generatoare de noxe toxice,
caustice, cancerigene, pneumoconiogene, inflamabile sau explozive sau a manipulării unor substanţe
generatoare de noxe, laboranţii vor pune în funcţiune instalaţiile de ventilare locală şi generală, dacă
acestea nu sunt interblocate cu maşinile şi instalaţiile respective.
187.Oprirea instalaţiilor de ventilare locală şi generală se va face numai după oprirea
maşinilor sau instalaţiilor generatoare de noxe sau la oprirea lucrului cu substanţe generatoare de
noxe şi numai după ce s-a asigurat eliminarea completă a degajărilor de noxe sau a posibilelor
degajări.

Instalaţii electrice

RISCURI
Electrocutare directa
Electrocutare indirecta

Măsuri de prevenire şi prtecţie

Toate elementele instalaţiilor electrice vor indeplini, fară excepţie, prevederile Regulemantului
Electro-tehnic de Joasă Tensiune şi Instrucţiunile Tehnice Complementare.

Panouri electrice:

24
 Vor fi dublu izolate, de clasa II. Când sunt metalice vor fi de clasa 01 şi vor avea
împământare.
Vor fi metalice pentru situaţiile cu intemperii, cu uşă şi închidere de siguranţă, în
conformitate cu norma SR EN 60529: 1995/A1:2003.
Panourile electrice de distribuţie vor fi întotdeauna poziţionate în locuri cu acces uşor.
Tablurile electrice cu sarcină vor fi încuiate cu închizătoarea de siguranţă.
Tablurile electrice vor fi situate Intotdeauna în zone care nu prezintă riscuri suplimentare.
Vor avea lipită de uşă un semnal conform normei cu „pericol de electrocutare”.
Se vor agăţa panouri de lemn la parametrii verticali stabiliţi sau pe suporturi specifice
stabile. Sub nicio formă nu se va permite utilizarea de panouri depozitate pe sol.
Toate canalele care intră sau ies din panou vor dispune de marcaje specifice.
Tablourile electrice vor rămâne închise şi vor putea fi deschise doar cu instrumente speciale
destinate acestei acvtivităţi şi de către personalul autorizat responsabil.
În tablou nu vor fi efectuate găuri sau perforări printre cabluri pentru a nu anula dubla
izolare şi a nu anula sau diminua gradul de protecţie a acestora.
Atunci când tablourile alimentează instalaţii sau zone care, prin caracteristicile lor, prezintă
un sporit risc electric: zone umede, echipamente de tăiere prin presiunea apei, etc. vor
dipune de protecţie de mare senzitivitate.
Tablourile electrice de intemperie vor fi acoperite cu viziere împotriva ploii.
Vor avea întrerupătoare de curent pentru conexiunile standard, protejate de ploaie, în număr
stabilit în funcţie de receptorii prevăzuţi. (Gradul de protecţie recomandat este IP 447).

Prizele de curent:
Prizele sunt prevăzute cu întrerupătoare întrerupere omnipolre care permit întreruperea
tensiunii când nu sunt utilizate.
Prizele de curent din tablourile de distribuţie vor fi efectuate din pini standard, protejaţi
împotriva contactelor directe şi, de fiecare dată când este posibil, cu blocare.
Fiecare dintre prize va furniza energie electrică unui singur aparat, utilaj sau instrument-
utilaj.
Tensiunea va fi întotdeauna în nut, niciodată în feder, pentru a evita contactele electrice
directe.
Fiecare priza electrică va avea încorporate conductorul de protecţie.
Atât bazele prizelor cât şi conectorii vor fi adecvaţi pentru a lucra în condiţii de intemperii.

25
 Dacă se utilizează prelungiri de cabluri şi acestea trebuie lăsate la sol, se vor proteja în mod
adecvat împotriva deteriorării mecanice şi trebuie să fie etanşate.
Bazele prizelor vor avea încorporat un dispozitiv similar care să acopere părţile aflate sub
tensiune în momentul în care se scoate conectorul.
Nu se vor utiliza pentru alimentare receptori a căror intensitate nominală este superioară
faţă de cea a acestora.
Nu se va permite conexiunea directă cablu – stecher.
Pereche nut-feder a unei prize trebuie sa fie de acelaşi tip; nu se va folosi o bază sau un
conector care trebuie să fie forţat pentru introducere, sau care diminuează gradul de
protecţie al setului.
Este interzisă deconectarea cablurilor prin tragere directă, acţiunea corectă este aceea de
tragere de stecher.

Comutatoare:
Comutatoarele se vor instala în interiorul cutiilor standard, prevăzute cu încuietoare de
siguranţă.
Cutiile comutatorelor vor avea lipită pe uşa acestora un semnal conform normei cu „pericol
de electrocutare”.
Cutiile comutatorelor se vor agăţa la parametrii verticali stabiliţi sau pe suporturi
individuale stabile.

Împământări:
Părţile metalice ale oricărui echipament electric vor dipune de o împământare.
Împământarea se va efectua prin intermediul unei bucăţi de metal sau a unei plăci situată
lângă tabloul general, de unde se vor distribui totalitatea receptorilor din instalaţie.
Firul de împământare va fi mereu protejat cu un tub de culoare galben şi verde. Se interzice
cu vehemenţă utilizarea acestuia pentru alte scopuri. Se va putea folosi doar conductor
sau cablu de cupru fără îmbrăcăminte cu secţiunea minimă de 95 mm2 în segmentele
îngropate orizontal şi care vor fi considerate electrozi artificiali ai instalaţiei.
Receptoarele electrice dotate cu sisteme de protecţie cu dublă izolare şi cele alimentate prin
intermediul transformatorului de separare a circuitelor, vor putea funcţiona fără
conductor de protecţie, cu scopul de a evita descărcarea în pământ. Restul carcaselor

26
 motoarelor sau a maşinilor se vor conecta în mod corespunzător la reţeaua generală de
împământare sau la căile de descărcare individuale prinse în sol.
Împământările vor fi situate pe teren astfel încât funcţionarea şi eficienţa sa fie cele cerute
de către instalaţie.

Cabluri:
Calibrul sau secţiunea de cablu va fi în concordanţă cu încărcătura electrică care va trebui
să suporte în funcţiune puterea maşinii sau a instalaţiei pe care o alimentează.
Toate cablurile ce vor fi utilizate vor dispune de protecţie izolantă anti-umiditate, fiind
înlocuite acelea care prezintă deteriorări.
Cablurile vor fi extinse cu articulaţii; în situaţia în care este necesară o prelungire, aceasta
se va face cu împământare intermediară cu grad de protecţie adecvată, astfel încât
gradul de protecţie al setului să nu varieze.
Distribuţia generală a lucrărilor la tablourile secundare se va efectua prin intermediul
canalelor protejate sau prin intermediul furtunelor, caz în care vor fi agăţate la o
înălţime de aproximativ 2 m, pentru a evita deteriorarea sau ruptura furtunului prin
poziţionarea acestuia la nivelul solului. În locurile cu circulaţie permisă pentru această
înălţime, furtunele vor fi poziţionate la o altitudine de până la 5 m.
Toţi conductorii utilizaţi vor fi izolaţi la tensiunea nominală de minimum 1.000 volţi şi fără
defecte notabile (zgârieturi, încreţiri, smulgeri şi asimilări).
În cazul în care trebuie efectuate legături între furtune, se va avea în vedere:
Vor fi mereu ridicate, deoarece nu este permisă legarea lor la nivelul solului.
Legăturile provizorii între furtune se vor executa prin intermediul conexiunilor
standard etanşe nti-umezeală.
Legăturile definitive se vor executa utilizând cutii de branşament standard etanşate,
conform normelor de prevenire şi protecţie.
În cazul în care trebuie folosite furtune de prelungire, se va avea în vedere:
Dacă sunt pentru perioade scurte de timp, vor putea fi întinse pe sol, dar rezemate de
parametrii verticali.
Se vor conecta prin intermediul conexiunilor standard etanşe anti-umezeală sau prin
acoperitoare izolante termo-retractile, cu protecţie minimă împotriva jetului de apă,
(Gradul de protecţie recomandat este IP 447).

27
Grupuri electrogene:

Toate grupurile electrogene, indiferent de lucrarea pentru care sunt destinate, vor avea sau
se vor conecta la un tablou electric cu caracteristici prestabilite.
Se vor conecta la pământ cu punctul nul al alternatorului, masa grupului şi cele ale
diferiţilor receptori conectaţi la circuit.
Pentru grupurile electrogene mobile şi în cazul în care nu există o împământare, se va
realiza interconectarea generală a maselor şi se va instala un dispozitiv de tăiere
diferenţialăde mare senzitivitate, la începutul circuitului de alimentare a fiecărui
receptor alimentat de către grupul electrogen.
În momentul în care grupurile electrogene furnizează energie instalaţiilor sau zonelor care,
prin caracteristicile lor, prezintă un sporit risc electric, zone umede, echipamente de
tăiere prin presiunea apei, etc. se vor dipune de în tabloul electric protecţii de mare
senzitivitate.

Protecţia circuitelor:

Toate circuitele vor fi protejate cu întrerupătoare automatice sau magneto-termice.

Se interzice cu vehemenţă unirea dispozitivelor de protecţie, fie ele diferenţiate sau
magneto-termice.
Întrerupătoarele automatice se vor găsi instalate în toate liniile de furnizare a prizelor din
tablourile de distribuţie, precum şi în cele de alimentare a utilajelor, aparatelor şi a
echipamentelor-unelte cu funcţionare electrică.
Pentru prevenirea eventualelor contacte electrice indirecte, sistemul de protecţie ales va fi
cel de împământare a maselor şi dispozitivelor de tăiere prin intensitate defectului
(întrerupătoare diferenţiale).
Întrerupătoarele diferenţiale se vor instala în concordanţă cu următoarele amperaje:
300 mA – Alimentarea utilajelor;
30 mA – Alimentarea utilajelor ca îmbunătăţire a nivelului de securitate;
30 mA – Pentru instalaţiile electrice de iluminat fixe.
Zilnic se va verifica funcţionarea corespunzătoare a mecanismului de pornire a tuturor
întrerupătoarelor diferenţiale, prin intermediul butonului de încercare.

28
 Nu se va permite utilizarea siguranţelor rudimentare (bucăţi de cablu, fire, etc.). Trebuie
utilizare siguranţe adecvate pentru fiecare situaţie în parte.
Instalaţiile electrice de iluminat portabile se vor alimenta la 24 v prin intermediul
transformatoarelor de securitate, preferabil cu separarea circuitelor.
Lucrări de montaj şi întreţinere:

Sunt interzise inspecţiile sau lucrările de reparaţie sub tensiune. Înainte de a începe o
reparaţie se va deconecta utilajul de la reţeaua electrică, instalând în locul conexiunii
un mesaj vizibil, care să conţină menţiunea: „A NU SE CONECTA, LUCRĂRI ÎN
REŢEA”.
Mărirea sau modificarea liniilor, a tablourilor şi a asimilabilelor vor fi executate doar de
către electricieni.
Este interzis lucrul sub tensiune.
Este obligatorie utilizarea uneltelor izolatoare şi a mănuşilor cu protecţie electrică.
Se consideră a fi o instalaţie FĂRĂ TENSIUNE dacă în prealabil a fost verificată minuţios
LIPSA TENSIUNII.
Pentru a efectua tăierea, înaintea începerii oricărei lucrări, se vor realiza următoarele
operaţiuni:
În locul tăierii:
1. Deschiderea circuitelor, cu scopul izolării tuturor surselor de tensiune incluzând nulele
şi conectorii de iluminare care pot alimenta instalaţiile în care se vor executa lucrările.
2. Prinderea în poziţie de deschis a aparatelor de tăiere şi poziţionarea în comanda
acestora o semnalizare care interzice manevrele.
3. Verificarea lipsei tensiunii în fiecare dintre conductorii şi într-o zonă cât mai apropiată
posibil de punctul de tăiere.
În locul executării lucrării:
1. Verificarea lipsei tensiunii.
2. Se va trece la împământarea sau scurtcircuitarea în cazul reţelelor conductoare care
nu au fost izolate, de fiecare din conductorii săi, încluzând nulul şi cele de iluminare.
3. În cazul reţelelor conductoare izolate, dacă scurtcircuitarea nu se poate efectua, se
vor utiliza mijloacele de protecţie individuale corespunzătoare lucrului cu reţeua sub
tensiune.

29
 După executarea lucrărilor şi înainte de a realimenta reţeau cu tensiune, trebuie să fie
executate următoarele operaţiuni:
În locul executării lucrării:
1. Dacă lucrarea a necesitat participarea mai multor persoane, responsabilul lucrării le
va reuni şi le va anunţa de realimentarea reţelei cu tensiune.
2. Retragerea scurtcircuitărilor, dacă există.
În locul tăierii:
1. Retragerea blocajelor şi a semnalizării.
2. Închiderea circuitelor.
Personalul de întreţinere a instalaţiei va fi format doar din electricieni, preferabil îm posesia
certificatelor profesionale corespunzătoare.
Toate echipamentele electrice vor fi verificate periodic, de către personal specializat şi cu
atât mai mult în momentele în care sunt depistate erori, momente în care se vor declara
„înafara funcţiunii” prin intermediul deconectării electrice şi a afişării unui mesaj
corespunzător în locul special amenajat pentru astfel de semnalizări.
Norme de conduită pentru operatorul grupului electrogen:
Transportarea grupului electrogen dintr-un loc într-altul se va face cu ajutorul mijloacelor
adecvate.
Este interzis lucrul cu grupul electrogen în situaţia în care nu este montată o împământare.
Se va verifica zilnic întrerupătorul diferenţial.
Înaintea opririi motorului se va deconecta întrerupătorul general al grupului electrogen.
Depozitarea şi semnalizarea produselor
Produsele de tipul solvenţilor, vopselelor, lacuri, etc, se vor depozita în spaţii ventilate, cu
ambalejele închise, aranjate corespunzător în locuri curate, la distanţă de foc sau surse de foc, şi vor
fi semnalizare corespunzător. Caracterul specific şi toxicitatea fiecărui produs periculos va fi
indicată prin semnalizările de pericol corespunzătoare.

F. EVALUAREA NIVELULUI DE RISC PE LOCURI DE MUNCA

Scopul este determinarea cantitativa a nivelului de risc de accidentare si imbolnavire

profesionala pentru locurile de munca din cadrul lucrarii, precum si de a stabili masurile tehnice,

30
organizatorice si igienico- sanitare si a responsabilitatilor pentru prevenirea / reducerea riscurilor de
accidentare si imbolnavire profesionala.
Evaluarea nivelului de risc de accidentare si imbolnavire profesionala pe locuri de munca este
prezentata in alta lucrare.

G. MASURI GENERALE PENTRU ASIGURAREA SECURITATII

SI SANATATII LUCRATORILOR SI PENTRU ORGANIZAREA
LOCULUI DE MUNCA
1. Fisele de instruire individuala privind securitatea si sanatatea in munca si situatii de urgenta
pentru lucratorii din santier vor urma executantii in santier si vor fi pastrate de catre responsabilul
SSM-SU (conducatorul locului de munca).
2. Nu va fi admis in santier, in executie, personalul muncitor, tehnic sau ingineresc, fara a avea
efectuat examenul medical, valabil pentru activitatea ce urmeaza sa o desfasoare.
3. Alcoolul si drogurile sunt interzise cu desavarsire in santier. Nici o persoana care a consumat
alcool sau droguri si care mai poate prezenta urme ale unor asemenea substante in circulatia
sanguina nu va fi admisa in santier. Acest lucru se va verifica prin sondaj, existand posibilitatea de a
se efectua teste. Orice persoana, aflata in timpul serviciului, care refuza testarea sau care in urma
testarii va fi depistata cu urme de alcool, droguri sau alte substante incompatibile cu calitatea de
angajat, va fi data afara din santier.
4. Intreg personalul din santier trebuie sa-si desfasoare activitatea conform sarcinii de munca
primita, respectand instructiunile de lucru si instructiunile proprii de securitate si sanatate in munca.
5. Nu va fi permis accesul in santier fara echipamentul individual de protectie si care va trebui purtat
obligatoriu in tot timpul programului de lucru.
6. Echipamentul individual de protectie corespunzator pe santier va fi conform listei interne de
dotare a lucratorilor, aprobata, pe meserii, adecvat factorilor de risc.
7. Personalul care va fi gasit nepurtand echipamentul individual de protectie corespunzator, nu va fi
acceptat in santier si va fi trimis acasa. Este interzisa utilizarea aparaturii cu casti si a mobilelor in
incinta santierului, decat a celor dedicate desfasurarii productiei.
8. Personalul cu functie de conducere (sef de santier, sef de echipa, ingineri) va verifica la inceperea
programului starea echipamentului individual de protectie si nu va permite accesul in santier sau
desfasurarea activitatii, fara echipament corespunzator.
9. La deschiderea lucrarilor fiecarui santier, trebuie sa se incheie un proces verbal de instruire in
domeniul securitatii si sanatatii in munca si situatiilor de urgenta intre responsabilul SSM-SU
(conducatorul locului de munca) si echipa proprie de muncitori nominalizati intrun tabel.
La instruire se vor prelucra :
-planul propriu de securitate si sanatate in munca, aferent fiecarui santier ;
-instructiunile proprii de securitate a muncii corespunzatoare activitatilor ce se vor desfasura;
-riscurile pentru securitate si sanatate in munca identificate;
-masurile si activitatile de prevenire si protectie aferente santierului / acordarea primului
ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor;
-instructiunile proprii de aparare impotriva incendiilor.
Procesul verbal va fi pastrat la responsabilul SSM-SU (conducatorul locului de munca)
In fisele de instruire individuala de SSM si SU se va consemna reinstruirea la schimbarea locului de
munca, la data inceperii lucrarilor pe santiere ( conform procesului verbal de instruire), de catre
responsabilul SSM-SU (conducatorul locului de munca), urmand sa se continue cu instruirea
periodica, conform programului de instruire anual aprobat.
31
10. In timpul desfasurarii lucrarilor pe santier, nu va fi primit personal nou de executie, pana nu i se
va face reinstruirea pe linie de securitate si sanatate de munca si situatii de urgenta la schimbarea
locului de munca, care va cuprinde : prezentarea locului de munca si a cailor de acces, instructiunile
proprii de securitate a muncii corespunzatoare activitatilor ce se vor desfasura si planul propriu de
securitate si sanatate in munca elaborat pentru santierul respectiv.
11. Ori de cate ori este nevoie, la inceperea programului de lucru, conducatorii locurilor de munca
(sefii de echipa), vor efectua instruirea privind specificul activitatilor zilei, instructiunile de lucru,
evidentierea riscurilor specifice si masurile de prevenire detaliate in acest plan propriu de securitate
si sanatate in munca.
12. La inceperea programului de activitate vor fi verificate toate uneltele, sculele, utilajele,
miloacele auto si alte mijloace de productie, in ceea ce priveste starea lor de functionare si nu se vor
folosi daca acestea nu corespund din punct de vedere al securitatii muncii.
13. Supravegherea de catre conducatorii locurilor de munca a personalului de executie se face
permanent.
14. Nu vor fi stabilite fronturi de lucru cu un singur executant. Vor fi identificate de catre
conducatorii locurilor de munca toate pericolele de accidentare sau de imbolnavire profesionala
existente sau care pot aparea la locul de munca si vor fi aduse la cunostinta lucratorilor la inceperea
programului sau ori de cate ori acestea apar in activitatea de executie.
15. Conducatorii locurilor de munca vor stabili caile de acces in santier si atentionarea lucratorilor
prin semnalizarile de securitate a locurilor periculoase, golurilor, gropilor, cablurilor electrice sub
tensiune, etc., in vederea eliminarii posibilitatilor de producere a accidentelor de munca sau a
imbolnavirilor profesionale.
16.Nu va fi admis accesul personalului la inaltime , daca nu are efectuat examenul medical pentru
lucrul la inaltime.
17. Nu va fi permis accesul personalului la inaltime fara a fi dotat cu casti de protectie, centuri de
siguranta sau cu alte mijloace de protectie impuse de locul de munca respectiv. Conducatorii
locurilor de munca vor urmari permanent personalul ce lucreaza la inaltime, mai ales asupra
modului de utilizare a echipamentului de protectie.
18. Toate societatile de executie vor avea in santier un dosar de securitate si sanatate in munca, care
trebuie sa cuprinda:
- fisele individuale de SSM si SU pentru intreg personalul cu acces in santier;
- fisele de aptitudini, eliberate de medicul de medicina muncii, in copie, pentru tot personalul;
- instructiunile proprii de securitate a muncii corespunzatoare activitatilor desfasurate;
- instructiunile de lucru pe faze de executie si pe procese tehnologice;
- deciziile privind responsabilitatile specifice de SSM si SU pentru sef de santier, sef de echipa.
19. Se vor executa masuratori la prizele de pamant, care vor fi mentionate in buletinele de verificari
si se vor executa impamantari aferente tuturor consumatorilor de energie electrica.
20.Se va verifica instalatia electrica, iar toate cablurile electrice vor fi pozate corespunzator in
vederea eliminarii riscului producerii de acccidente, prin impiedicare sau electrocutare (strapungerea
izolatiei la trecerea peste ele).
21. Echipamentele de munca nu trebuiesc utilizate decat de catre persoane calificate si posesoare a
unui certificat de autorizare valabil.
22. Personalul apartinand executantului (sau altor societati cu care executantul colaboreaza) i se
interzice sa recurga la realizarea oricaror improvizatii la instalatiile beneficiarului.
23. Executarea lucrărilor la înălţime se va face numai de pe schele executate conform standardelor
şi îngrădite cu parapeti de 1 m înălţime.
24. Scarile mobile nu vor fi folosite dacat pentru lucrari de scurta durata si doar daca nici o masura
alternativa de acces nu este posibila. Scarile mobile trebuie sa fie prevazute cu saboti de cauciuc, sa
fie asigurate la varf si sustinute de o alta persoana la sol.

32
25.Pe teritoriul beneficiarului, fumatul este permis numai in locurile de fumat, nominalizate prin
decizia conducerii beneficiarului, marcate si amenajate corespunzator, iar in lipsa acestei decizii, se
va amenaja un loc de fumat in exteriorul santierului.
26. Se va dota santierul cu mijloace proprii de prima interventie (1-2 stingatoare cu pulbere),
informand beneficiarul despre amplasarea acestora.
27. In caz de inceput de incendiu, personalul de executie are obligatia sa intervina operativ pentru
localizarea si stingerea incendiului cu mijloacele de prima interventie, sa anunte de urgenta seful de
echipa, seful de santier si sa evacueze personalul afectat de fum.
28. Executantul este raspunzator pentru luarea tuturor masurilor de securitate si sanatate in munca,
in ceea ce priveste intretinerea corespunzatoare a cailor de acces si semnalizarea de securitate si
sanatate la locul de munca, in vederea diminuarii riscurilor de accidentare si imbolnavire
profesionala (afisarea indicatoarelor de: interzicere, obligativitate, avertizare si montarea de mijloace
de protectie si avertizare adecvate; ingradiri, bariere pliante si banda avertizare).

29. Conducatorii locurilor de munca au obligatia, potrivit legii, sa ia si alte masuri de securitate si
sanatate in munca si de aparare impotriva incendiilor, pe care le cred de cuviinta, in afara celor
stipulate in prezentul document, pentru eliminarea posibilitatilor de producere a accidentelor de
munca sau a imbolnavirilor profesionale.

H. MASURI DE PROTECTIE COLECTIVA SI MIJLOACE

COLECTIVE DE PROTECTIE

1.Masurile de protectie colectiva

-Caile si iesirile de urgenta trebuie sa fie in permanenta libere si sa conduca in modul cel mai direct
posibil intr-o zona de securitate.
-Caile de circulatie, inclusive scarile mobile, scarile fixe, schelele si rampele de incarcare trebuie sa
fie calculate, plasate si amenajate, precum si accesibile, astfel incat sa poata fi utilizate usor, in
deplina securitate si in conformitate cu destinatia lor, iar lucratorii aflati in vecinatatea acestor cai de
circulatie sa nu fie expusi nici unui risc.
-Daca santierul are zone de acces limitat, aceste zone trebuie sa fie prevazute cu dispozitive care sa
evite patrunderea lucratorilor fara atributii de serviciu in zonele respective.
-Zonele periculoase trebuie semnalizate in mod vizibil.
-Lucrarile la inaltime nu pot fi efectuate, in principiu, decat cu ajutorul echipamentelor
corespunzatoare sau cu ajutorul echipamentelor de protectie colectiva, cum sunt balustradele,
platformele ori plasele de prindere.
-In cazul in care, datorita naturii lucrarilor, nu se pot utiliza aceste echipamente, trebuie prevazute
mijloace de acces corespunzatoare si trebuie utilizate centuri de siguranta sau alte mijloace sigure de
ancorare.
-Platformele de lucru, pasarelele si scarile trebuie sa fie construite, dimensionate, protejate si
utilizate astfel incat lucratorii sa nu cada sau sa fie expusi caderilor de obiecte.
-Scarile mobile trebuie sa fie asigurate impotriva deplasarilor involuntare.

2.Mijloacele colective de protectie

33
 Panourile de semnalizare ce se vor folosi la locurile de munca, atunci cand riscurile nu pot fi
evitate sau reduse suficient prin miljoace tehnice de protectie colectiva ori prin masuri, metode sau
procedee de organizare a muncii, trebuie sa fie in conformitate cu prevederile Hotararii de Guvern
nr. 971/2006, privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si sanatate la locul de
munca, care transpune Directiva Consiliului UE nr. 58/1992:
Semnificatie termeni:
a) semnalizare de securitate şi/sau de sănătate - semnalizarea care se referă la un obiect, o activitate
sau o situaţie determinată şi furnizează informaţii ori cerinţe referitoare la securitatea şi/sau
sănătatea la locul de muncă, printr-un panou, o culoare, un semnal luminos ori acustic, o comunicare
verbală sau un gest-semnal, după caz;
b) semnal de interzicere - semnalul prin care se interzice un comportament care ar putea atrage sau
cauza un pericol;
c) semnal de avertizare - semnalul prin care se avertizează asupra unui risc sau unui pericol;
d) semnal de obligativitate - semnalul prin care se indică adoptarea unui comportament specific;
e) semnal de salvare sau de prim ajutor - semnalul prin care se dau indicaţii privind ieşirile de
urgenţă ori mijloacele de prim ajutor sau de salvare;
f) semnal de indicare-semnalul prin care se furnizează alte indicaţii decât cele prevăzute la lit.b)-e);
g) panou - semnalul care, prin combinarea unei forme geometrice, a unor culori şi a unui simbol sau
a unei pictograme, furnizează o indicaţie specifică, a cărui vizibilitate este asigurată prin iluminare
de intensitate suficientă;
h) panou suplimentar - panoul utilizat împreună cu un panou descris la lit. g), care furnizează
informaţii suplimentare;
i) culoare de securitate - culoarea căreia îi este atribuită o semnificaţie specifică;
j) simbol sau pictogramă - imaginea care descrie o situaţie sau indică un comportament specific şi
care este utilizată pe un panou ori pe o suprafaţă luminoasă;
k) semnal luminos - semnalul emis de un dispozitiv realizat din materiale transparente sau
translucide, iluminate din interior ori din spate, astfel încât să se creeze o suprafaţă luminoasă;
l) semnal acustic - semnalul sonor codificat, emis şi difuzat de un dispozitiv realizat în acest scop,
fără folosirea vocii umane sau artificiale;
m) comunicare verbală - mesajul verbal predeterminat, comunicat prin voce umană sau artificială;
n) gest-semnal - mişcarea şi/sau poziţia braţelor şi/sau a mâinilor într-o formă codificată, având ca
scop ghidarea persoanelor care efectuează manevre ce constituie un risc sau un pericol pentru
lucrători.
Informarea şi instruirea lucrătorilor
(1) Lucrătorilor trebuie să li se asigure o instruire corespunzătoare în ceea ce priveşte semnalizarea
de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă, în special sub forma unor instrucţiuni precise.
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă semnificaţia semnalizării, mai ales a celei
care conţine cuvinte, precum şi comportamentul general şi specific ce trebuie adoptat.
Semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă trebuie să satisfacă cerinţele
minime prevăzute în anexele nr. 1-9 din hotărâre:

CERINŢE MINIME GENERALE privind semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate

la locul de muncă –Anexa 1

Anexa 1 la hotarare introduce cerinţele specifice privind semnalizările de securitate şi/sau de

sănătate, descrie diferitele utilizări şi stabileşte regulile generale privind interşanjabilitatea şi
complementaritatea acestora.
Modalităţi de semnalizare:
a) Semnalizare permanentă;
34
b) Semnalizarea ocazională.
a) Semnalizarea referitoare la o interdicţie, un avertisment sau o obligaţie, precum şi semnalizarea
privind localizarea şi identificarea mijloacelor de salvare ori prim ajutor trebuie să se realizeze prin
utilizarea panourilor permanente.
Trebuie să se folosească panouri şi/sau o culoare de securitate pentru semnalizarea permanentă
destinată localizării şi identificării materialelor şi echipamentelor de prevenire şi stingere a
incendiilor.
Locurile în care există risc de coliziune cu obstacole şi de cădere a persoanelor trebuie să fie
semnalizate permanent cu o culoare de securitate şi/sau cu panouri.
b) Când împrejurările o impun, trebuie să se folosească semnale luminoase, semnale acustice şi/sau
comunicare verbală, ţinându-se seama de interşanjabilitatea şi combinaţiile prevăzute, pentru
semnalizarea pericolelor, mobilizarea persoanelor pentru o acţiune specifică, precum şi pentru
evacuarea de urgenţă a persoanelor.
Orientarea persoanelor care efectuează manevre ce presupun un risc sau un pericol trebuie să se
realizeze, în funcţie de împrejurări, printr-un gest-semnal şi/sau prin comunicare verbală.
Dacă eficienţa este aceeaşi, se pot combina semnalizarile si alege între următoarele:
a) o culoare de securitate sau un panou, pentru a marca locurile cu obstacole ori denivelări;
b) semnale luminoase, semnale acustice sau comunicare verbală;
c) gesturi-semnal sau comunicare verbală.
Pot fi utilizate împreună următoarele modalităţi de semnalizare:
a) semnal luminos şi semnal acustic;
b) semnal luminos şi comunicare verbală;
c) gest-semnal şi comunicare verbală.
Eficienţa semnalizării nu trebuie să fie afectată de:
• prezenţa unei alte semnalizări sau a unei alte surse de emisie de acelaşi tip care afectează
vizibilitatea ori audibilitatea, ceea ce implică, mai ales, următoarele:
a) evitarea amplasării unui număr excesiv de panouri la o distanţă prea mică unul faţă de celălalt;
b) a nu se utiliza concomitent două semnale luminoase care pot fi confundate;
c) a nu se utiliza un semnal luminos în apropierea altei surse luminoase asemănătoare;
d) a nu se folosi două semnale sonore concomitent;
e) a nu se utiliza un semnal sonor dacă zgomotul din mediu este prea puternic.
• designul deficitar, numărul insuficient, amplasamentul greşit, starea necorespunzătoare ori
funcţionarea necorespunzătoare a mijloacelor sau dispozitivelor de semnalizare.
Mijloacele şi dispozitivele de semnalizare trebuie, după caz, să fie curăţate, întreţinute, verificate,
reparate periodic şi, dacă este necesar, înlocuite astfel încât să se asigure menţinerea calităţilor lor
intrinseci şi/sau funcţionale.
Numărul şi amplasarea mijloacelor sau dispozitivelor de semnalizare care trebuie instalate se
stabilesc în funcţie de importanţa riscurilor, a pericolelor ori de zona care trebuie acoperită.
Semnalizările care necesită o sursă de energie pentru funcţionare trebuie să fie prevăzute cu
alimentare de rezervă, pentru cazul întreruperii alimentării cu energie, cu excepţia situaţiei în care
riscul dispare odată cu întreruperea acesteia.
Semnalele luminoase si acustice trebuie să faca obiectul unei verificari a bunei lor functionari si a
eficientei lor reale, inainte de punerea in functiune si ulterior prin verificari periodice.

Culoare
Semnificaţie sau scop Indicaţii şi precizări

Roşu Semnal de interdicţie Atitudini periculoase

35
 Pericol-alarmă Stop, oprire, dispozitiv de oprire de
urgenţă
Evacuare
Materiale şi echipamente de Identificare şi localizare
prevenire şi stingere a
incendiilor

Galben sau galben-oranj Semnal de avertizare Atenţie, precauţie

Verificare
Albastru Semnal de obligaţie Comportament sau acţiune specifică
Obligaţia purtării echipamentului
individual de protecţie
Verde Semnal de salvare sau de Uşi, ieşiri, căi de acces, echipamente,
prim ajutor posturi, încăperi
Situaţie de securitate Revenire la normal

CERINŢE MINIME GENERALE privind panourile de semnalizare- Anexa 2

Panouri utilizate:
• Panouri de interdicţie:
- formă rotundă;
- pictogramă neagră pe fond alb, margine şi bandă diagonală roşii (partea roşie trebuie să ocupe cel
puţin 35% din suprafaţa panoului).

fumatul interzis pericol electrocutare

• Panouri de avertizare:
- formă triunghiulară;
- pictogramă neagră pe fond galben, margine neagră (partea galbenă trebuie să acopere cel puţin
50% din suprafaţa panoului).

36
substanta coroziva pericol electric

• Panouri de obligativitate:
- formă rotundă;
- pictogramă albă pe fond albastru (partea albastră trebuie să ocupe cel puţin 50% din suprafaţa
panoului).

protectia individuala impotriva caderii obligatorie protectia capului obligatorie

• Panouri de salvare şi acordarea primului ajutor:

- formă dreptunghiulară sau pătrată
- pictogramă albă pe fond verde (partea verde trebuie să acopere cel puţin 50% din suprafaţa
panoului).

dus de securitate cale si acces de evacuare

• Panouri privind materialele sau echipamentele necesare pentru prevenirea şi stingerea

incendiilor:
37
- formă dreptunghiulară sau pătrată;
- pictogramă albă pe fond roşu (partea roşie trebuie să acopere cel puţin 50% din suprafaţa
panoului).

stingator hidrant

CERINŢE MINIME privind: semnalizarea pe recipiente şi conducte- Anexa 3

• Recipientele pentru substanţe sau preparate periculoase utilizate la locul de muncă, recipientele
utilizate pentru depozitarea acestora, precum şi conductele care sunt la vedere şi conţin ori
transportă astfel de substanţe sau preparate periculoase trebuie să fie prevăzute cu etichete
(pictograme sau simboluri pe fond colorat).
• Etichetele pot fi:
a) înlocuite cu panourile de avertizare prevăzute în anexa nr. 2, preluându-se aceeaşi pictogramă sau
acelaşi simbol;
b) completate cu informaţii suplimentare, ca de exemplu numele şi/sau formula substanţei sau ale
preparatului periculos şi detalii privind riscul;
c) completate sau înlocuite cu panouri pentru transportul substanţelor sau preparatelor periculoase,
în cazul transportului recipientelor la locul de muncă.

CERINŢE MINIME privind identificarea şi localizarea echipamentelor destinate

prevenirii şi stingerii incendiilor –Anexa 4

● Echipamentele folosite la prevenirea şi stingerea incendiilor trebuie identificate prin utilizarea

unei anumite culori pentru echipament şi prin amplasarea unui panou de localizare şi/sau prin
utilizarea unei culori specifice pentru locul unde se află echipamentele respective ori punctele de
acces la acestea.
● Aceste echipamente se identifică prin culoarea roşie.
● Suprafaţa roşie trebuie să fie suficient de mare pentru a permite identificarea rapidă a
echipamentului.

CERINŢE MINIME privind semnalizarea obstacolelor şi a locurilor periculoase şi pentru

marcarea căilor de circulaţie - Anexa 5
• Marcarea locurilor cu risc de lovire de un obstacol şi de cădere a obiectelor şi persoanelor se face
în interiorul zonelor construite ale întreprinderii, în care lucrătorii au acces în cursul activităţii lor,
prin culoarea galbenă alternativ cu culoarea neagră sau culoarea roşie alternativ cu culoarea albă.
• Dimensiunile marcajului trebuie să ţină seama de dimensiunile obstacolului sau
ale locului periculos semnalat.
• Benzile galben-negre sau roşu-albe trebuie să fie înclinate la circa 45 grade şi să aibă dimensiunile
aproximativ egale.
• Căile de circulaţie a vehiculelor trebuie marcate clar prin benzi continue, având o culoare perfect
vizibilă, de preferinţă albă sau galbenă, ţinându-se seama de culoarea solului, în cazul în care
destinaţia şi echipamentul încăperilor impun acest lucru pentru protecţia lucrătorilor.

38
CERINŢE MINIME privind semnalele luminoase - Anexa 6
● Lumina emisă de un semnal trebuie să producă un contrast luminos adecvat mediului, în funcţie
de condiţiile de utilizare prevăzute, fără să antreneze fenomenul de orbire, prin intensitate prea
puternică, sau vizibilitate redusă, ca urmare a iluminării insuficiente.
●Suprafaţa luminoasă care emite un semnal poate avea o culoare uniformă sau poate conţine o
pictogramă pe un fond determinat.
● Dacă un dispozitiv poate emite atât un semnal continuu, cât şi unul intermitent, semnalul
intermitent va fi utilizat pentru a indica, în raport cu semnalul continuu, un nivel mai ridicat de
pericol sau o urgenţă mai mare de intervenţie ori de acţiune solicitată sau impusă.
●Durata fiecărui impuls luminos şi frecvenţa impulsurilor unui semnal luminos intermitent trebuie
stabilite astfel încât:
a) să asigure o bună percepţie a mesajului;
b) să evite orice confuzie, atât între diferitele semnale luminoase, cât şi cu un semnal luminos
continuu.

CERINŢE MINIME privind semnalele acustice – Anexa 7

Un semnal acustic trebuie:
a) să aibă un nivel sonor considerabil mai înalt faţă de zgomotul ambiant, astfel încât să poată fi
auzit, fără să fie excesiv sau supărător;
b) să poată fi recunoscut uşor, în special după durata impulsurilor, distanţa dintre impulsuri sau
grupuri de impulsuri, şi să poată fi diferenţiat uşor de orice alt semnal acustic şi de zgomotele
ambientale.
●Dacă un dispozitiv poate emite un semnal acustic atât cu frecvenţă variabilă, cât şi cu frecvenţă
constantă, frecvenţa variabilă va fi utilizată pentru a indica, în raport cu frecvenţa constantă, un nivel
mai ridicat de pericol, o urgenţă crescută de intervenţie sau o acţiune impusă/solicitată.
● Sunetul semnalului de evacuare trebuie să fie continu.

CERINŢE MINIME privind comunicarea verbala –Anexa 8

● Comunicarea verbală se stabileşte între un vorbitor sau un emiţător şi unul ori mai mulţi auditori,
sub forma unui limbaj format din texte scurte, grupuri de cuvinte şi/sau cuvinte izolate, eventual
codificate.
● Mesajele verbale trebuie să fie cât mai scurte, simple şi clare.
● Calităţile de comunicare ale vorbitorului şi facultăţile auditive ale auditorilor trebuie să asigure o
comunicare verbală sigură.
● Comunicarea verbală poate fi directă, utilizând vocea umană, sau indirectă, prin voce umană ori
artificială, difuzată prin oricare mijloc corespunzător.
● Persoanele implicate trebuie să cunoască bine limbajul utilizat, pentru a putea pronunţa şi înţelege
corect mesajul verbal şi pentru a adopta, în consecinţă, comportamentul corespunzător în domeniul
securităţii şi/sau al sănătăţii.

CERINŢE MINIME privind gesturile-semnal – Anexa 9

● Gesturile-semnal trebuie să fie precise, simple, ample, uşor de executat şi de înţeles şi bine
diferenţiate de alte gesturi-semnal
●Persoana care emite semnale, denumită agent de semnalizare, transmite instrucţiunile de manevră,
utilizând gesturi-semnal, către persoana care recepţionează semnale, denumită operator.
● Agentul de semnalizare trebuie să poată urmări vizual desfăşurarea manevrelor, fără a se afla în
pericol din cauza acestora.
● Responsabilităţile agentului de semnalizare sunt exclusiv direcţionarea manevrelor şi asigurarea
securităţii lucrătorilor aflaţi în apropiere
39
 ● Agentul de semnalizare trebuie să poată fi uşor recunoscut de către operator.
● Agentul de semnalizare trebuie să poarte unul sau mai multe elemente de recunoaştere adecvate,
de exemplu: vestă, cască, manşoane, banderole, palete.
● Elementele de recunoaştere trebuie să fie viu colorate, de preferinţă toate de aceeaşi culoare,
utilizată exclusiv de agentul de semnalizare.

I. ECHIPAMENTE INDIVIDUALE DE PROTECTIE

Pentru prevenirea accidentelor de munca se vor utiliza EIP stabilite prin “Lista interna de
dotare a lucratorilor cu echipamente individuale de protectie”.
Orice EIP care se utilizeaza trebuie sa fie certificat din punct de vedere al respectarii cerintelor
esentiale de securitate si sa posede marcajul de conformitate –CE.
Utilizarea, depozitarea, verificarea si intretinerea EIP trebuie sa se faca in conformitate cu
prevederile Fiselor de securitate, elaborate de producator.

Operaţiuni pe parcursul execuţiei

Terasamente
Lucrări cu Montare
Mijloace individuale de betoane conducte de
Nr. Pericolul de accidentare în muncă
Factori de risc protecţie (inclusiv canalizare
crt. sau îmbolnăvire profesională
demolări, (inclusiv
desfaceri, armaturi,
refaceri demontări,
drum remontări, etc)
rutier, etc)
Organe de maşini in Lovire la cap Casca protecţie
mişcare Boneta, basma, şapca
1 Antrenarea părului sau a X X X
Combinezon/ pantaloni cu
îmbracamintei personale
pieptar/ salopeta
Cădere de obiecte de Lovire la cap Casca protecţie
2 X X X
la înălţime Lezarea labei piciorului încălţăminte de protecţie
Curent electric: Electrocutare : -tensiune 24 -380 V Mânuşi protecţie
-atingere directa -tensiune > 380 V încălţăminte protecţie
3 X X X
-atingere indirecta -arc Arsuri si orbire Casca protecţie Ochelari
electric de protecţie
Casca protecţie
Centura siguranţa
4 Lucrul la inaltime Cădere de la inaltime încălţăminte protecţie X
Coltari(lucru pe stâlpi)

Lucru pe cai de Casca protecţie

Lovire, coliziune cu mijloace de
circulaţie rutiera, Vesta avertizare
transport
feroviara, teren Bocanci protecţie
accidentat Mânuşi/palmare prot.
5 Genunchiere X X X
Arsuri - asfaltări de drumuri
Jambiere
Bocanci de protecţie
Lezarea gleznelor Bocanci de protecţie

6 Proiectare de Lovire la cap Casca protecţie X X

corpuri /particule Lovire la ochi Ochelari protecţie
Lovire la fata Viziera de protecţie
40
 Protecţie corp Salopeta/combinezon
Sort de protecţie
Lovire in regiunea abdominala
Burtiera
Lovire mâini Mânuşi protecţie
Lovire picioare încălţăminte protecţie
Protecţie integrala Costum prot. sablaj
Manipulare obiecte Lovire la cap Casca protecţie
tăioase, intepatoare Taiere sau intepare mâini Mânuşi protecţie
7 Taiere sau intepare in regiunea Sort protecţie X X X
abdominala Burtiera
Taiere sau intepare la picioare Bocanci de protecţie
Boneta, basma
Salopeta
Manipulare de obiecte Lipirea obiectelor de tegumente Sort protecţie
8 X
sau substanţe adezive sau de imbracaminte Mânuşi protecţie
Cizme protecţie

Manipulare sau Suprasolicitarea coloanei Centura abdominala

transport materiale vertebrale
grele, la limita Lezarea mâinii Palmare/mânuşi prot.
sarcinilor maxime Genunchiere
9 admise X X X
Lezarea labei piciorului Bocanci
Cizme protecţie
Lezarea umărului Umerar
Lezarea abdomenului Sort protecţie
Casca protecţie
Ochelari sau viziera de
protecţie
Contact cu flacăra Mânuşi protecţie
deschisa si/sau Costum sau salopeta de
10 Arsuri termice X
particule protecţie
incandescente Sort de protecţie
Jambiere
încălţăminte de prot.

Casca protecţie
Mânuşi protecţie
Contact cu obiectecu
Costum de protecţie
11 temp. ridicate; Arsuri termice X X
Sort de protecţie
temp>40° C
Jambiere
încălţăminte de prot.
Costum de protecţie
Sube
Contact cu obiectecu
Căciula cu apărători
12 temp. scăzute; Temp Degerare X X X
laterale Capişon
sub 0° C
Mânuşi protecţie
încălţăminte de prot.
Costum de protecţie
Temperatura ridicata a Suprasolicitare termica a
Halat din pânza X X X
13 aerului -peste 30° C organismului (supraîncălzire)
încălţăminte protecţie

Temperatura scăzuta a Căciula cu sau fără

aerului -sub 0° C apărători pentru urechi sau
Suprasolicitare termica a
14 -lucrul in exterior sau capişon X X X
organismului (supraracire)
spatii neincalzite(sub Suba sau vesta vătuita
10°C) oct-martie Mânuşi de protecţie
Zgomot -peste limita
15 max admisa, chiar cu Hipoacuzie, surditate Antifon X X X
intermitenta
41
 Vibraţii -peste limita Mânuşi de protecţie
16 max admisa, chiar cu Boala de vibraţii Burtiera amortizoare X X X
intermitenta Pieptar amortizor
Boneta sau basma
Masca contra praf
Pulberi netoxice in Pneumoconitoze, iritarea epidermei Ochelari protecţie
17 X
atmosfera sau a mucoaselor Salopeta contra praf
Mânuşi de protecţie
încălţăminte protecţie
Deplasări pe suprafeţe
Taiere, intepare încălţăminte protecţie
tăioase, înţepătoare,
18 X
alunecoase, inclin. Alunecare, cădere de la acelaşi încălţăminte protecţie
nivel Coltari pt. gheata
Deplasări pe
19 suprafeţe umede îmbolnăvire datorita umidităţii Cizme protecţie X X
(sol umed.mlastin)
Casca/Boneta
Spatii înguste -lucru in
Salopeta protecţie
conducte, recipiente,
20 Rănire la cap. mâini, cot. genunchi încălţăminte protecţie X X X
canale subterane,
Centura siguranţa
branşamente
Cotiere/genunchiere
Scurta impermeabila/
21 Intemperii îmbolnăvire datorita umidităţii X X X
-pelerina/manta
Poziţia de lucru "in
22 Lezarea genunchilor Genunchiere X X X
genunchi"
Câmp electric cu Descărcări electrice intre corpul
Casca protecţie Costum
23 intensitatea mai mare uman si elemente situate la X
protecţie Bocanci protecţie
del5KV/m potenţial diferit

J. RAPORTAREA , INREGISTRAREA SI EVIDENTA

EVENIMENTELOR

Raportarea, inregistrarea si evidenta evenimentelor se face conform prevederilor Normelor

Metodologice de aplicare a prevederilor Legii 319/2006.
Procedura se aplica pentru fiecare accident de munca, indiferent de natura sau gravitatea acestuia,
conform prevederilor Legii 319/2006 si a Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor Legii
319/2006.

1.Raportarea, comunicarea accidentelor de munca

Raportarea /comunicarea (telefonic si scris) a accidentelor revine:

-Conducatorului punctului de lucru care anunta conducerea societatii;
-Administratorul societatii comunica sefului serv. extern de Prevenire si Protectie care va anunta
operativ Inspectoratul Teritorial de Munca, Casa judeteana de Pensii, Procuratura Judeteana (pentru
accidente mortale) si intocmeste comunicarea scrisa- conform anexei 13 din Normele
Metodologice de aplicare a prevederilor Legii 319/2006.

2.Inregistrarea accidentului de munca

42
Inregistrarea accidentului de munca se face in baza procesului verbal de cercetare a accidentului de
munca si a FIAM-lui de catre Societate.
Inregistrarea si evidenta accidentelor de munca se face de catre seful serv. extern de Prevenire si
Protectie in “Registrul de evidenta a accidentatilor in munca”.
3.Comunicarea, cercetarea , inregistrarea si evidenta imbolnavirilor profesionale
Comunicarea, cercetarea , inregistrarea si evidenta imbolnavirilor profesionale se face conform prevederilor
Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor Legii 319/2006.

Formularele:
-Fisa de semnalizare BP1 ( anexa 19 la Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii
319/2006 );
-Fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2 ( anexa 21 la Normele Metodologice de
aplicare a prevederilor Legii 319/2006 );
-Proces verbal de cercetare a cazului de boala profesionala ( anexa 20 la Normele Metodologice de
aplicare a prevederilor Legii 319/2006 ), se gasesc tipizate in Normele Metodologice de aplicare a
prevederilor Legii 319/2006- anexele 19, 20, 21.

4.Raportarea, cercetarea evenimentelor generate de lucrul in comun

Raportarea, cercetarea evenimentelor generate de lucrul in comun se face conform prevederilor Legii
319/2006, a Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor Legii 319/2006 si a Conventiei
SSM-SU pentru lucrul in comun- model anexat.
5.Evenimentele inregistrate la alte santiere/alte lucrari
Evenimentele inregistrate la alte santiere sau la alte lucrari, vor fi comunicate de catre seful serv.
extern de Prevenire si Protectie si de responsabilul SSM din cadrul societatii (conducatorul locului
de munca) si vor fi aduse la cunostinta lucratorilor (pentru instruire si pentru luarea de masuri
adecvate).

K. CONTROLUL PREVENTIV DE MEDICINA MUNCII

Angajarea si repartizarea lucratorilor pe locurile de munca se vor face in functie de starea de
sanatate si de aptitudinele fizice si psihice al solicitantilor.
Angajarea personalului in munca este realizata numai prin examene medicale si psihologice
efectuate de catre medicul de medicina muncii, conform H.G. 355/2007, iar rezultatele se
consemneaza in Dosarul medical si in Fisa de aptitudine.
Controlul medical periodic se efectueaza tuturor categoriilor de salariati, iar rezultatele se
consemneaza in Fisa de aptitudine si cu o frecventa definita de medicul de medicina muncii, in
conformitate cu prevederile H.G. 355/2007, in care sunt stabilite si responsabilitatile pentru
organizarea, urmarirea, efectuarea si evidenta controalelor medicale.

L. CONDITII DE MUNCA, ASIGURAREA MATERIALELOR

IGIENICO-SANITARE SI A MEDICAMENTELOR /
MATERIALELOR PENTRU POSTUL DE PRIM AJUTOR -
43
 INDICATII PRACTICE PRIVIND ACORDAREA PRIMULUI
AJUTOR
1.Dotari social-sanitare, puncte de prim ajutor, apa potabila

Dotarile se asigura conform prevederilor din H.G. 300/2006, privind cerintele minime de
securitate si sanatate pentru santierele temporare sau mobile si H.G.1091/2006, privind cerintele
minime de securitate si sanatate pentru locul de munca.
Functie de conditiile de lucru si caracteristicile proceselor tehnologice: conditii de microclimat
nefavorabil, procese ce produc murdarirea, pericol de imbolnavire , etc., dotarile minime vor
cuprinde:
- vestiare pentru schimb / incalzire / uscare echipament individual de protectie;
- spalatoare, dusuri;
- cabine WC;
- puncte pentru alimentare cu apa potabila;
Posturile de prim ajutor vor fi amenajate la fiecare santier (punct de lucru), cu semnalizarea locului
de amplasare.

2.Asigurarea materialelor igienico-sanitare

Materialele igienico-sanitare se acorda gratuit, conform prevederilor Legii 319/2006, a scuritatii si
sanatatii in munca, avand in vedere caracteristicile locurilor de munca, cu recomandarile medicului
de medicina muncii.

3.Asigurarea medicamentelor / materialelor pentru primul ajutor

Medicamentele si materialele pentru acordarea primului ajutor in caz de accidente sau boli
profesionale sunt cele prevazute in componenta trusei medicale de prim ajutor, stabilita conform
Ordinului MSF nr. 427/2002, pentru aprobarea “Componentei trusei sanitare si a baremului de
materiale ce intra in dotarea posturilor de prim ajutor fara cadre medicale”.
Trusa medicala va fi in dotarea fiecarui post de prim ajutor de la fiecare santier.

4. Indicatii practice privind acordarea primului ajutor

Personalul de executie va fi instruit periodic pentru acordarea primului ajutor pentru accidentele
specifice activitatilor desfasurate in santierele temporare: traumatisme, electrocutare, arsuri, fracturi,
strivire, luxatii si hemoragii.
Instructajul pentru acordarea primului ajutor in caz de accident se efectueaza de catre medicul de
medicina muncii, conform unui program de instruire stabilit impreuna cu seful serv. extern de
prevenire si protectie.
In urma instructajului si a evaluarii cunostintelor personalului instruit, medicul de medicina muncii
stabileste, impreuna cu conducatorul locului de munca, personalul de interventie pentru acordarea
primului ajutor.
In cazul producerii unui accident , pentru interventie imediata este bine de retinut cateva
instructiuni pentru organizarea primului ajutor:

1. PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENTARE

1.1. Generalitati
Primul ajutor acordat unei persoane accidentate reprezintă lupta pentru viaţă, adesea moartea
fiind învinsă.
44
Obligaţia supremă a salvatorului este de a preveni agravarea stării victimei, apariţia altor complicaţii
si evitarea producerii morţii victimei.
Acţiunea sa se termină când victima este preluată de salvatorii profesionişti (cadre medicale).

1.2 Conduita salvatorului în cazul producerii unui accident

Evaluarea situaţiei.
În primul rând salvatorul încearcă să afle cauza accidentului. Dacă pericolul de accidentare
continuă să existe si agravează starea victimei salvatorul inlatura sau izoleaza riscul fara a se expune
la accidentare. În cazul imposibilităţii înlăturării sau izolării riscurilor identificate, salvatorul va
acţiona astfel încât să prevină expunerea oricărei alte persoane.
Evaluarea starii victimei.
Dupa evaluarea situaţiei se trece la evaluarea starii victimei. Victima se scutură uşor de umeri
dupa care se pun intrebari referitoare la starea in care se afla. Dacă nu răspunde se acţionează cu
stimuli durerosi.
Urmează evaluarea funcţiilor vitale : respiraţia si ritmul cardiac. In funcţie de caz se aplica
manevrele de resuscitare concomitent cu solicitarea de ajutor calificat.

2. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZ DE ELECTROCUTARE

Efectele fiziologice ale curentului electric

Accidentul prin electrocutare apare atunci când corpul omului se intercalează accidental într-
un circuit electric, făcând posibilă scurgerea curentului prin corpul uman. Corpul uman se comportă
ca un element complex din punct de vedere electric, este un bun conducător de electricitate
(rezistenţă + capacitate). Electrocutarea produce vătămări grave de diverse grade până la deces.
Gravitatea acestora depind de intensitatea curentului, de timpul de expunere si de traseul străbătut de
curent prin corp.
Trecerea curentului prin corpul uman poate avea diferite efecte:
- efect direct asupra muşchilor, inimii si asupra sistemului nervos;
- efectul de disociere chimică;
- efectul termic;
- radiaţia ultravioletă datorită arcului electric.
Electrocutarea poate provoca perturbări ale funcţiilor vitale ale organismului, în caz extrem ducând
la paralizarea lor totală. În caz de paralizare a sistemului respirator apare asfixierea, provocata de
stopul respirator, iar în caz de paralizare a inimii, apare decesul instantaneu prin electrocutare (stop
cardio-respiratoriu).

Factori ce influenteaza urmările electrocutării

În cazul trecerii curentului electric prin organismul uman, sunt mai mulţi factori care pot
influenţa urmările acestui fenomen electric:

Factori externi
- intensitatea curentului electric care trece prin organismul uman;
- durata de trecere a curentului prin organism;
- tipul curentului electric ( limita nepericuloasă este de 10 mA pentru c.a. si 40 mA pentru c.c.,
pentru un timp de întrerupere a protecţiei de 30 secunde).
În curentul alternativ de 50 Hz se disting următoarele praguri:
45
- curentul minim de percepere a curentului:
I percepţie = 0,5 mA;
- curentul considerat nepericulos, indiferent cât timp trece prin corpul omului:
I nepericulos = 10 mA;
- curentul maxim la care omul se poate desprinde singur de piesa sub tensiune:
Idesprindere = 30 mA;

Factori interni

A.Calea curentului prin organism – importanţa sa din punctul de vedere al urmărilor accidentului o
determină partea din curent ce trece prin inimă, prin centrii din creier si prin plexurile nervoase.
Din statistici s-a dovedit că cea mai periculoasă este calea de curent de la mână la piciorul opus (mai
puţin periculos este traseul picior – picior).
B.Rezistenţa corpului uman –factorii ce determină intensitatea curentului prin organism:
- Rezistenţa la trecere, care apare în punctele de contact. Valoarea ei depinde de mărimea suprafeţei
de contact, de presiunea de contact, de starea punctelor de contact (umezeală, încălţăminte cu talpă
de piele s.a.);
- Rezistenţa suprafeţei pielii. Valoarea fiind determinată de partea superioară a tegumentului,
grosimea lui diferind în funcţie de individ (vârstă, sex, ocupaţie) si zonă corporală.
- Rezistenţa internă a corpului, este determinată de conţinutul de apă al ţesuturilor, cea mai mare
rezistenţă având structura osoasă, cea mai mică structura musculară, vasele de sânge si sistemul
nervos. În totalitate rezistenţa internă a organismului ajunge la câteva sute de ohmi.
În consecinţă rezistenţa corpului este determinată de rezistivitatea tegumentului care este 20-100
KW/ cm. 2 .Rezistenţa de izolaţie a tegumentului este relativ uşor străpunsă de un curent cu tensiunea
a 100 V si în acest caz, curentul circulă relativ nestingherit prin interiorul organismului.
În calculul sistemelor de protecţie care trebuie sa separe locul de producere al accidentului prin
electrocutare de sursa ,se ia în considerare valoarea de 1000 W
pentru rezistenţa corpului uman în cazul atingerilor directe si 3000 W pentru
atingerile indirecte.

Scoaterea victimei din zona de influenţă a instalaţiei electrice

Această operaţie trebuie executată de către cel care acordă primul ajutor în aşa fel încât să nu-si
pericliteze integritatea, să nu se expună si el electrocutării.

A.Scoaterea victimei de sub tensiune din instalaţii cu tensiune sub 1000 V.

Dacă există posibilitatea evidentă a scoaterii de sub tensiune a instalaţiei prin întreruperea
circuitului de alimentare, se va proceda la deconectarea întrerupătorului, scoaterea siguranţelor sau
scoaterea din priză, după caz.
ATENŢIE! La întreruperea circuitului spasmul muscular dispare, de aceea accidentatul trebuie ferit
de cădere.
Dacă întreruperea alimentării necesită o durată îndelungată, este recomandată scoaterea
accidentatului de sub tensiune prin utilizarea oricăror materiale, echipamente electroizolante, pe care
le utilizează salvatorul pentru a-l îndepărta pe accidentat din zona de pericol a instalaţiei.

B.Scoaterea victmei de sub tensiune din instalaţii cu tensiune peste 1000 V

46
 ATENŢIE! În această situaţie chiar si apropierea faţă de accidentat poate prezenta pericol,
scoaterea de sub tensiune a instalaţiei putând s-o facă numai personalul care cunoaşte bine instalaţia
si are drept de a executa manevre.
Scoaterea de sub tensiune a accidentatului în acest caz este permisă numai după deconectarea
instalaţiei.
Dacă din cauza arcului electric i s-au aprins hainele fără ca el să fie în contact sau în imediata
apropiere a instalaţiei electrice sub tensiune, se vor stinge hainele prin înăbusire.

3. INSTRUCŢIUNI DE PRIM AJUTOR

Numim urgenţă starea de alterare gravă a sănătăţii organismului apărută în urma acţiunii
unui factor brutal sau orice afecţiune care ameninţă viaţa persoanei respective.
Primul ajutor reprezintă un complex de măsuri de urgenţă, care se aplică în cazuri de
accidente înaintea intervenţiei cadrelor medicale.

3.1.Organizarea activităţii de acordare a primului ajutor

Organizarea activităţii de acordare a primului ajutor este deosebit de importantă.
Printr-o acţiune ordonată, competentă si fără gesturi inutile se câştigă timp preţios, element deseori
esenţial pentru salvarea vieţii victimelor.
În momentul în care se intervine pentru salvarea victimelor unui accident trebuie respectate
următoarele principii:
- Victima nu se deplasează de la locul accidentului decât în cazul în care situaţia din teritoriul
respectiv continuă să fie periculoasă pentru victimă sau / si pentru cel care acordă primul ajutor !
- Primul ajutor se acordă la locul accidentului !
- În primul rând se evaluează gravitatea stării victimei si după această evaluare se alertează imediat
ambulanţa !
Tinând cont de aceste principii este bine ca acţiunea dumneavoastră să se desfăşoare în
următoarea succesiune:
1. Izolaţi zona, îndepărtaţi curiosii (evitaţi creşterea numărului de victime) !
2. Degajaţi accidentatul !
3. Acordaţi primul ajutor !
4. Chemaţi ambulanţa !
5. Supravegheaţi victima si continuaţi, dacă este nevoie, să-I acordaţi primul ajutor până la sosirea
ambulanţei !

3.1.1. Izolarea zonei

Prima preocupare pe care trebuie să o aveţi este să îndepărtaţi curiosii. Pentru aceasta cel mai
bine ar fi ca salvatorul să aibă un colaborator.

3.1.2. Degajarea accidentatului

Se vor îndepărta obiectele tari si ascuţite care pot răni accidentatul, se vor deschide
ferestrele, se vor desface nasturii de la gât, cravata, centura.
Accidentatul va fi menajat la maximum. Se vor evita gesturile brutale si deplasarea lui
excesivă. Scoaterea accidentatului se va face cu cea mai mare blândeţe, procedându-se la degajare
prin eliberarea metodică, la nevoie cu sacrificarea materialelor ce îl acoperă.
Dacă trebuie să deplasaţi o victimă a unui accident nu uitaţi că aceasta poate avea o fractură
de coloană vertebrală !
Din acest motiv, deplasarea victimei trebuie făcută în aşa fel încât coloana vertebrală să fie
menţinută drepată. În caz contrar, manevrele necontrolate efectuate de dumneavoastră pot să

47
agraveze starea pacientului prin lezarea măduvei spinării. Aceste manevre se pot solda cu paralizii
ireversibile sau chiar cu moartea victimei.

Degajarea accidentatului se face avand in vedere următoarele precauţii:

- se urmăreşte menţinerea permanentă a coloanei vertebrale în linie dreaptă (cap – gât – trunchi),
pentru a evita lezarea măduvei spinării în cazul unei fracturi de coloană;
- în cazul unei fracturi deschise membrul fracturat se menţine în poziţia găsită, fără a încerca
punerea în poziţie normală;
- în cazul fracturilor închise se evită manevrele inadecvate pentru a nu le transforma în
fracturi deschise.
Atenţie! Niciodată nu trebuie încercată în cadrul primului ajutor reducerea fracturii
(reaşezarea oaselor în poziţie naturală), deoarece un nespecialist poate produce leziuni suplimentare.
Este interzisă exercitarea de tracţiuni asupra părţilor vizibile (membre, cap) si a hainelor
pentru degajarea accidentatului.
După degajare, victima va fi întinsă cu blândeţe pe o pătură sau pe nişte haine.

3.1.3. Acordarea primului ajutor

După degajarea victimei, imediat se are în vedere, controlarea funcţiilor vitale ale acesteia.
Concret, se decide rapid dacă victima este conştientă, dacă respiră si dacă circulaţia sângelui este
menţinută.
Pentru aceasta trebuie procedat în felul următor:

a) Se verifica starea de conştienţă !

În acest scop se verifica dacă victima poate răspunde la întrebările :“ce s-a întâmplat ?”, “cum
vă simţiţi ?”, “ce vă doare ?”. În timp ce se adreseaza aceste întrebări, victima se mişca uşor prin
actionarea asupra umerilor.
Dacă nu vă răspunde la întrebări, atunci se verifica dacă victima reacţionează la durere.

48
 Pentru aceasta se provoaca mici dureri strângând victima de vârfurile degetelor sau, pur si
simplu, ciupind-o de ureche.
Dacă victima reacţionează la întrebările dumneavoastră sau la provocarea de dureri atunci ea
este conştientă.
Dacă victima este conştientă se face un inventar al leziunilor pe care aceasta le are (fracturi,
răni, etc.). După această evaluare, se alerteaza ambulanţa prezentând constatările privitoare la starea
accidentatului.
Se evalueaza apoi periodic starea victimei până la sosirea ambulanţei.
Dacă victima nu a reacţionat la întrebări sau la durere atunci înseamnă că starea ei de
conştienţă nu mai este păstrată.
Dacă victima nu este conştientă trebuie să se acţioneze rapid în următoarea succesiune:
b) Solicitaţi ajutor !
Dacă veţi constata că victima nu este conştientă, atunci solicitaţi imediat ajutorul altor
martori ai accidentului. Nu uitaţi că este mai uşor ca primul ajutor să fie acordat de două sau mai
multe persoane decât de către una singură !
c) Eliberaţi căile respiratorii ale victimei !
În cazul în care accidentatul are mandibula si maxilarul încleştate, se încearcă deschiderea
cavităţii bucale prin introducerea cu mişcări blânde a deschizătorului de gură, cu partea ascuţită
înainte; piesa bucodentară se va introduce în cavitatea bucală astfel încât jumătate să rămână în afara
cavităţii bucale.
În continuare se încearcă prin mişcări rapide, dar nu brutale, eliberarea căilor respiratorii. În
acest scop scoateţi toate corpurile străine aflate în gura accidentatului.
Dacă si numai dacă sunteţi siguri că victima nu a suferit un traumatism al coloanei vertebrale
(al gâtului) care să fi produs fractura coloanei vertebrale la nivelul gâtului atunci faceţi extensia
capului.
Pentru aceasta, puneţi o mână pe fruntea victimei în timp ce cu 2-3 degete ale celeilalte
mâini aşezate sub bărbie ridicaţi capul „pe spate” .
d) Controlaţi existenţa respiraţiei victimei
Ţinând capul victimei în extensie (ridicat „spate”), apropiaţi-vă cu urechea de gura acesteia,
în timp ce privirea dumneavoastră este îndreptată spre pieptul accidentatului. În felul acesta aveţi
posibilitatea să îi auziţi respiraţia, să o simţiţi cu pielea obrazului dumneavoastră si în acelasi timp să
vedeţi eventual mişcările respiratorii ale pieptului accidentatului.
e) Controlaţi existenţa circulaţiei sângelui
Această manevră se execută prin căutarea pulsului la artera carotidă.
Artera carotidă se poate palpa pe partea laterală a gâtului, la 2-3 cm distanţă de cartilajul
tiroid.
Căutaţi pulsul la artera carotidă, atât pe partea dreaptă, cât si pe partea stângă a gâtului.
În urma acestei evaluări a funcţiilor vitale ale accidentatului, vă puteţi afla în una din
următoarele trei situaţii:
- Victima are respiraţie si are puls;
În această situaţie aşezaţi victima în poziţie de siguranţă .Aceasta constă în aşezarea
accidentatului astfel: decubit (culcat) lateral, cu capul într-o parte,cu capul sprijinit pe faţa dorsală a
mâinii de deasupra, cu membrul inferior de dedesubt în extensie si cel de deasupra în flexie;
Această poziţie va asigura libertatea permanentă a căilor respiratorii ale victimei. În acest mod, spre
exemplu, chiar dacă accidentatul va avea vărsături, această poziţie va exclude posibilitatea ca
vărsătura să fie aspirată în căile respiratorii.
Nu uitaţi ! La o persoană în stare de inconştienţă, lăsată să zacă culcată pe spate, există riscul
ca baza limbii să „cadă” în faringe, fapt care va avea drept consecinţă asfixierea victimei !
Pentru menţinerea căilor respiratorii libere se pot folosi:

49
- pipa faringiană (GUEDEL) care poate produce iritaţie faringiană, ceea ce declanşează un reflex de
vomă;
- piesa bucodentară – deschizătorul de gură, care nu declanşează reflexul faringian.
După ce aţi aşezat victima în poziţie de siguranţă, chemaţi ambulanţa !
-Victima nu respiră, dar are puls (stop respirator)
Dacă accidentatul nu respiră (dar are puls) începeţi imediat ventilaţia artificială (respiraţie gură
la gură).
Respiraţia gură la gură:
Prindem cu două degete nasul victimei, inspirăm adânc si insuflăm cu putere aer în plămânii
victimei aşezând etanş gura peste gura victimei. După fiecare insuflare îndepărtăm gura si privim
toracele pentru a observa dacă aerul a pătruns în plămâni.
Ritmul este de 12 respiraţii pe minut. Se cheamă ajutor calificat (salvarea).
Verificăm existenţa pulsului la artera carotidă timp de 5-10 secunde. Dacă nu se percepe înseamnă
că victima se află în stop cardiac si automat în stop cardio-respiratoriu. In acest caz solicităm ajutor
calificat pentru că accidentatul este în moarte clinică, noi de fapt prelungindu-i starea până vin
salvatorii si îl pot defibrila.
-Victima nu respiră si nu are puls (stop cardiac si respirator)

Masajul cardiac extern

Victima trebuie întinsă pe un plan tare fără denivelări.
Îngenunchem lângă pieptul victimei. Plimbăm două degete de-a lungul marginii inferioare a
coastelor până în locul unde se unesc (apendicele xifoid sau furca pieptului în termeni populari).
La două lăţimi de deget deasupra apendicelui xifoid, pe stern, aşezăm podul palmei cu degetele
ridicate transversal pe piept. Peste ea se aşează cealaltă mână cu degetele paralele si ridicate sau
înlănţuite, pentru a împiedica ca aplicarea presiunii asupra coastelor să fie mai mare. Umerii
salvatorului trebuie să fie paraleli cu sternul victimei, iar braţele perfect întinse pentru a nu obosi.
Compresăm sternul la 4-5 cm. Lăsăm circa treizeci de secunde să se destindă după fiecare
compresiune fără a ridica mâinile de pe stern.
Efectuam ritmic această manevră numărând: “ unu si doi si trei si patru …” până la 15 când există
un singur salvator si până la 5 când sunt doi salvatori.
Masajul cardiac se efectuează în combinaţie cu respiraţia gură la gură, iar ritmul este în funcţie de
numărul salvatorilor. La un singur salvator se începe cu 2 ventilaţii, apoi 15 compresiuni timp de 4
cicluri, terminându-se în două ventilaţii.
La doi salvatori se execută 1 ventilaţie – 5 compresiuni – 1 ventilaţie – 5 compresiuni -1 ventilaţie
… 4 cicluri terminându-se în ventilaţii.
Dupa 4 cicluri se reevaluează situaţia, apoi continuăm până la sosirea ajutorului calificat.
Această situaţie este de gravitate deosebită.
Trebuie să reţineţi faptul că, în cazul apariţiei stopului cardiorespirator, şansa de a reanima victima
numai prin forţele dumneavoastră este foarte redusă. De aceea, primul lucru pe care trebuie să îl
faceţi când constataţi absenţa respiraţiei si a pulsului este să solicitaţi imediat ajutor si să chemaţi
ambulanţa. Sarcina dumneavoastră este ca, în continuare, să încercaţi să menţineţi funcţiile vitale ale
victimei (respiraţia si circulaţia sângelui) până la sosirea echipajului ambulanţei care, prin dotarea
tehnică de care dispune si prin pregătirea specială pentru astfel de situaţii, poate acţiona eficient.
Nu întrerupeţi măsurile de reanimare decât în momentul în care pacientul este preluat de către
personalul ambulanţei !

Cum anunţăm ambulanţa ?

Se apeleaza la numarul unic „112”. În momentul în care solicităm intervenţia ambulanţei trebuie să
furnizăm următoarele informaţii absolut necesare:

50
A) unde s-a petrecut accidentul (adresa exactă si puncte de reper);
B) ce s-a întâmplat;
C) câţi răniţi sunt;
D) de unde se dă alarma (numele persoanei care solicită intervenţia ambulanţei, adresa si numărul de
telefon).

4. OPRIREA HEMORAGIILOR
Scurgerea sângelui în afara vaselor sanguine se numeşte hemoragie.

4.1. Putem deosebi mai multe tipuri de hemoragii:

4.1.1. In functie de cum este pierdut sangele :

A. HEMORAGII EXTERNE – în care sângele se scurge în afara organismului datorită
secţionării unor vase de sânge.
B. HEMORAGII INTERNE – în care sângele ce curge rămâne în interiorul organismului (ex.: în
cavitatea abdominală, etc.).
4.1.2. În funcţie de vasele care au fost secţionate, putem deosebi:
A. HEMORAGII ARTERIALE, în care sângele, de culoare roşu-aprins, ţăşneşte într-un jet sacadat,
în acelasi timp cu pulsaţiile inimii;
B. HEMORAGII VENOASE, în care sângele , având culoarea roşu-aprins, curge lin, continuu;
C. HEMORAGII CAPILARE, în care curgerea sângelui se observă pe toată
suprafaţa rănii, având o intensitate redusă.
4.1.3. În funcţie de cantitatea de sânge pierdută, putem distinge:
A. HEMORAGII MARI, mortale, când se pierde mai mult de jumătate din cantitatea totală de sânge.
B. HEMORAGII MIJLOCII, când se pierde 1/3 din cantitatea totală de sânge.
C. HEMORAGII MICI, când se pierde o cantitate de 500-600 ml de sânge.
Hemoragiile externe si cele capilare sunt uşor de recunoscut.
Hemoragiile interne sunt însoţite de o serie de semne prin care se pot bănui si diagnostica. Aceste
semne sunt ameţeala, creşterea numărului de bătăi ale inimii pe minut, creşterea numărului de
respiraţii pe minut.
Pulsul bolnavului este slab, iar tensiunea sa arterială scade mult sub cifra normală. Bolnavul este
neliniştit, palid, vorbeşte repede, are transpiraţii reci si prezintă o sete intensă.

4.2. Oprirea hemoragiei

Oprirea hemoragiei se face cu ajutorul mijloacelor cunoscute (garou, comprese sterile) în

funcţie de intensitatea si locul hemoragiei.
Oprirea unei hemoragii se numeşte hemostază
Hemostaza se poate realiza în două feluri, natural sau artificial. Hemostaza naturală se datorează
capacităţii sângelui de a se coagula în momentul în care a venit în contact cu mediul exterior. Acest
fel de hemostază se produce în cazul unor hemoragii mici, capilare, în care intensitatea curgerii
sângelui este mică. În cazul unor hemoragii mai mari este nevoie de o intervenţie specială pentru
oprirea sângerării.
Oprirea rapidă si competentă a unei hemoragii este una din acţiunile decisive care trebuie executată
de către cel care acordă primul ajutor.
Cel mai simplu mod de a face o hemostază provizorie este aplicarea unui pansament compresiv.
Câteva comprese aplicate pe plagă, o bucată de vată si un bandaj ceva mai strâns sunt suficiente
pentru a opri o sângerare medie.
Dacă hemoragia nu se opreşte, vom face imediat comprimarea vasului prin care curge sângele.
51
În hemoragia arterială, comprimarea se face într-un punct situat cât mai aproape de rană, între
aceasta si inimă, deoarece trebuie oprită iesirea sângelui care vine de la inimă prin vasul deschis.
Pentru realizarea hemostazei la nivelul membrului superior, compresiunea manuală se va realiza la
nivelul:
- fosei supraclavicular, la mijlocul marginii posterioare a claviculei, prin comprimarea arterei
subclaviculare pe planul dur al primei coaste;
- şanţului branhial intern, prin comprimarea arterei humerale, pe planul dur reprezentat de diafaza
humerusului;
- plicii cotului, în şanţul bicipital intern, prin comprimarea arterei humerale, înainte de bifurcarea sa
în artera ulnară si artera radială;
- zonelor laterale si mediane ale feţei anterioare a articulaţiei pumnului, unde artera radială si artera
ulnară pot fi comprimate eficient pe oasele subdiacente (radius si ulna).
Hemostaza prin compresiunea manuală la membrul inferior poate fi realizată la nivelul:
- feţei artero – interne a coapsei, imediat sub arcada inghinală, prin comprimarea arterei femurale pe
planurile subdiacente;
- feţei posterioare a articulaţiei genunchiului, prin comprimarea arterei poplitee;
- feţei dorsale a labei piciorului prin compresiunea realizată pe artera pedioasă.
Comprimarea vaselor se face mai bine în locurile în care sunt mai aproape de un plan osos si se
poate face direct, cu degetul sau cu toată palma, însă numai pentru o hemostază de scurtă durată.
În cazul în care nu se poate menţine comprimat vasul un timp îndelungat, se recurge la aplicarea
garoului. Garoul este un tub sau o bandă elastică. Acesta realizează o compresie concentrică a
părţilor moi, care la rândul lor exercită o compresie circulară cu închiderea vaselor de sânge.

Pentru a favoriza compresiunea pe pachetul vascular se aplică sub garou o faşă de tifon (figura
alăturată) sau un obiect dur, cu axul mare orientat paralel cu axul vascular al membrului. Din acest
moment toată circulaţia sângelui dincolo de garou încetează, toate ţesuturile situate în regiunea
respectivă nemaiprimind oxigen si nemaifiind hrănite. Pentru aceste motive menţinerea unui garou
nu poate depăsi o oră, timp în care accidentatul trebuie să ajungă la o unitate medicală.
Ori de câte ori se aplică un garou, trebuie să se noteze ora si data la care a fost pus pentru evitarea
unor accidente grave din cauza lipsei de sânge din zona de sub garou.
Dintre hemoragiile exteriorizate, cea mai uşor de oprit este hemoragia nazală (epistaxisul). Bolnavul
trebuie aşezat pe un scaun, cu capul înclinat pe spate, sprijinit de spătar si departe de surse de
căldură. I se va scoate cravata si i se vor desface legăturile din jurul abdomenului.
Dacă epistaxisul este mic, se opreşte spontan sau prin simpla apăsare a aripii nazale respective.
Această apăsare se poate face si după ce, în prealabil, s-a introdus în nară un tampon de vată îmbibat
cu soluţie de apă oxigenată sau de antipirină.
Nu trebuie să ne grăbim cu scoaterea tamponului. În acest mod putem opri sângerarea în circa 5-10
minute.
52
Bolnavii care prezintă hemoragii exteriorizate, altele decât cele nazale, trebuie imediat culcaţi si
lăsaţi liniştiţi. Se va chema de urgenţă medicul.
Bolnavii la care se bănuie o hemoragie internă trebuie bine înveliţi, încălziţi cu sticle cu apă caldă la
mâini si la picioare si li se va da să bea ceaiuri dulci. Intervenţia medicului este strict necesară.

4.3. Pansarea rănilor

De felul în care am făcut primul pansament depinde modul de vindecare al rănii. Pentru
tratarea corectă a unei răni se procedează în modul următor:
Dezinfectarea mâinilor salvatorului se face prin spălarea cu apă si săpun de 2-3 ori si apoi ştergerea
cu şerveţele cu soluţie dezinfectantă.
Uscarea mâinilor se face prin scuturarea acestora, iar în continuare se recomandă folosirea
mănusilor în timpul tratamentului local pentru a evita contaminarea salvatorului cu boli
transmisibile prin sânge (cum sunt hepatita
virală B si SIDA).

4.4.Controlul si curatarea rănii

Rănitul va fi dezbrăcat sau se vor tăia hainele în zona rănii cu foarfeca cu vârfuri boante pentru
a se putea aprecia locul unde se află rana, întinderea si aspectul ei. Dacă este necesar se va înlătura
părul, prin tăiere, dinspre rană spre exterior; părul va fi apucat în smocuri mici, care vor fi tăiate
individual, pentru a nu cădea fire de păr în rană; umezirea părului ajută mult la efectuarea acestei
operaţii.
Curăţarea rănii se face în mai multe etape:
- se curăţă pielea din jurul rănii cu batiste cu soluţie dezinfectantă sau cu un tampon îmbibat în
soluţie de alcool iodat;
- se curăţă rana cu un tampon de tifon (niciodată vată – poate lăsa scame în rană) înmuiat într-un
dezinfectant slab – apă oxigenată sau rivanol.
Spălarea rănii se face întotdeauna dinspre interior către exterior.
Indepărtarea corpurilor străine se face cu ajutorul lichidelor – prin spălarea rănii cu apă oxigenată
din abundenţă.
Apa oxigenată se obţine prin dizolvarea a 8-10 comprimate de perogen în 100 ml apă. Soluţia astfel
obţinută se foloseşte imediat.
Dezinfectarea rănii
Aceasta se face cu un tampon de tifon îmbibat într-un dezinfectant slab – rivanol, apă oxigenată,
prin tamponare uşoară sau prin turnarea soluţiei direct pe rană.
Se face dezinfectarea tegumentului din jurul rănii (»15cm) prin badijonarea cu un tampon de tifon
îmbibat cu alcool iodat.
Atenţie ! Niciodată nu se aplică alcool iodat pe rană, aceasta provocând necroză (arderea)
ţesuturilor.
Nu se pun pe rană grăsimi sau unguente !
După curăţarea si dezinfectarea rănii si a tegumentului din jur se poate începe pansarea.
Executarea pansamentului
- se aplică peste rană câteva comprese sterile, în aşa fel încât suprafaţa rănii să fie complet acoperită
(4-5 straturi);
- peste compresele sterile se pune un strat nu prea gros de vată;
- se bandajează rana.
Un bandaj corect trebuie să respecte următoarele reguli:
-să fie făcut cu mişcări uşoare, fără a provoca dureri;
-să acopere în întregime si uniform rana si o zonă de circa 15cm, în jurul ei;
-să nu aibă excesiv de multe straturi de faşă;
-să nu fie prea strâns pentru a nu stânjeni circulaţia sângelui în sectorul respectiv.
53
Menţinerea pansamentului se face de obicei cu ajutorul feşelor. Faşa se derulează întotdeauna
începând de la extremitatea membrului către baza sa. Primul strat se aplică la câţiva centimetri
sub rană, pe o zonă sănătoasă de piele ,următoarele aplicându-se astfel încât fiecare strat să acopere
jumătate din stratul de faşă precedent.
Dacă rana se află la nivelul mâinii, straturile de faşă trebuie să se sprijine si pe antebraţ. La fel rănile
de la nivelul piciorului sunt acoperite cu straturi de faşă care se continuă pe gambă.
Pentru acoperirea rănilor capului, se începe cu câteva straturi de faşă ce se aplică în cerc în jurul
frunţii, după care faşa se pliază si prin câteva mişcări de
du-te-vino ce pornesc de la frunte si ajung la ceafă si invers, se acoperă creştetul cu un soi de glugă.
Gluga este fixată cu încă două-trei ture circulare trecute la nivelul frunţii.
În cazul în care rana este mică, se poate recurge la câteva fâsii de leucoplast care să menţină
pansamentul. Dacă plaga este mare, trebuie ca accidentatul să fie transportat pe targă până la locul
acordării unui tratament de specialitate.

5. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZ DE FRACTURI, ENTORSE, LUXATII

De cele mai multe ori, primul ajutor decide succesul asistenţei de urgenţă si recuperarea
accidentatului.
Fracturile sunt ruperi totale sau parţiale ale unui os, determinate de cauze accidentale. De cele mai
multe ori se rup oasele lungi ale membrelor, fracturile apărând mult mai uşor atunci când osul este
bolnav, sau la bătrâni, la care oasele sunt rarefiate.
Fracturile pot fi de mai multe feluri. În funcţie de poziţia capetelor de os fracturat putem distinge:
fracturi fără deplasare, în care fragmentele osului rupt rămân pe loc si fracturi cu deplasare, când
capetele de fractură se îndepărtează unul de celălalt. În funcţie de comunicarea focarului de fractură
cu exteriorul, putem distinge:
- fracturi închise, în care pielea din regiunea fracturii rămâne intactă;
- fracturi deschise, la care ruptura osului este însoţită si de o rană a pielii si a muşchilor din regiunea
respectivă. În cazul fracturilor deschise, pericolul de infecţie este foarte mare dacă nu se iau imediat
măsuri de protecţie.
Uneori, fracturile deschise pot fi însoţite de o hemoragie externă, de astuparea unor vene din jur
(tromboză venoasă) sau de embolii grăsoase sau gazoase.
În funcţie de numărul de fragmente osoase rezultate din fractură se pot distinge:
- fracturi simple, care au numai două fragmente osoase;
- fracturi cominutive, în care osul este sfărâmat în mai multe fragmente.
O fractură cu aspect particular se poate întâlni mai des la copiii mici, la care oasele sunt mai
flexibile – este vorba de aşa numita fractură „în lemn verde”.
În cazul fracturilor deschise se acordă prioritate tratării rănii, după care se aplică intervenţia pentru
fractură în general : fixarea osului pentru a nu permite deplasarea capetelor fracturate. Fixarea cu
elemente improvizate este recomandabil să se facă numai dacă nu există şansa venirii salvării în
timp de maxim o oră.
Fixarea membrelor se face cu atele sau obiecte improvizate, în lipsa acestora se poate face si faţă de
celălalt membru sănătos (pentru picior) sau trunchi (pentru mână).Între membrul fracturat si
elementul de fixare, se aşează obligatoriu un strat moale fie de vată, fie articole textile, după care se
rigidizează cu faşă, fular, curea, sfoară, etc.
În cazul fracturilor craniene, intervenţia persoanei care dă primul ajutor trebuie să fie foarte atentă,
dat fiind faptul că există cazuri în care victima percepe aceste traumatisme cu o întârziere de 2-3 ore.
Simptomele în cazul fracturilor craniene sunt:
- pierderea cunoştinţei, care poate fi numai momentană;
- hemoragie prin nas si urechi.
În acest caz se va transporta accidentatul la primul centru chirurgical unde va fi pus sub
supravegherea medicului.
54
Fracturile coloanei vertebrale si ale bazinului sunt în cele mai multe cazuri foarte grave. În aceste
situaţii, transportul victimei se face prin rostogolirea acesteia cât se poate de încet până va fi aşezată
culcat pe o planşetă dură.
Nu se face imobilizarea victimei ci se va transporta imediat la cel mai apropiat punct sanitar unde se
află un medic chirurg.
Nu se face hiperextensia capului si se face imobilizare cu guler cervical.
Se interzice transportarea pe braţe a unui accidentat cu coloana vertebrală sau bazinul fracturat.
Simptomele în cazul de fracturi la coloană vertebrală sau la bazin sunt:
- dureri puternice în zona dorsală;
- paralizarea membrelor inferioare;
- tulburări de urinare.
În cazul entorselor, persoana, care dă primul ajutor, trebuie să facă un bandaj strâns peste articulaţia
care a suferit si să transporte accidentatul la medic. Trebuie avut în vedere că, în majoritatea
cazurilor, entorsele sunt însoţite de fracturi.
Primul ajutor în cazul accidentaţilor cu fracturi se desfăşoară după următoarea schemă:
-degajarea din focarul de producere al fracturilor;
-aşezarea accidentatului în poziţie cât mai comodă si interzicerea oricărui tip de
mişcări;
-calmarea durerilor;
-examinarea locală si generală;
-toaleta mecanică, hemostaza si pansarea rănilor asociate;
-imobilizarea provizorie;
-asigurarea transportului la spital.
Calmarea durerilor se obţine prin administrarea de analgezice minore (algocalmin, etc.). Semnele
după care putem recunoaşte o fractură se pot împărţi în două categorii: semne de probabilitate si
semne de certitudine.
Semnele de probabilitate ale unei fracturi sunt:
- durerea locală care apare brusc, în momentul accidentului, este situată exact la locul fracturii, se
intensifică prin apăsarea focarului de fractură si se diminuează după imobilizarea corectă;
- deformarea locală, care ţine de deplasarea fragmentelor din focarul de fractură poate apărea în
lungul osului (încălecare) sau laterală (unghiulară);
- impotenţa funcţională (imposibilitatea folosirii membrului fracturat), este totală în fracturile cu
deplasare si relativă în fracturile fără deplasare sau în fracturile de la un singur os ale segmentelor
de membru compuse din două oase (antebraţ, gambă);
- echimoza (vânătaia) locală care apare ulterior, a doua sau a treia zi de la accident.
Semnele de certitudine ale unei fracturi sunt:
- mobilitatea anormală la nivelul focarului de fractură, în funcţie de axele osului respectiv;
- frecarea oaselor (zgomot caracteristic, de pârâitură, care apare la mişcarea sau lovirea capetelor
fracturale);
- lipsa de transmitere a mişcării la distanţă (mişcarea imprimată la unul din capetele osului nu se
transmite la celălalt capăt;
- întreruperea traiectului osos, care se poate pune în evidenţă doar la oasele care se găsesc imediat
sub piele.
Atenţie ! Nu se insistă prea mult la cercetarea semnelor de siguranţă ale unei fracturi deoarece
mobilizarea capetelor osoase poate provoca rănirea unor artere sau a unor nervi din vecinătate !
În fracturile deschise, în afara semnelor descrise mai sus, apare si rana
Diagnosticul unei fracturi se pune cu certitudine numai cu ajutorul examenului radiologic.
De aceea, cea mai corectă atitudine în faţa unei fracturi sau a unei suspiciuni de fractură este
transportarea accidentatului la unitatea sanitară specializată, imediat după acordarea primului ajutor.

55
Imobilizarea unei fracturi se face de cele mai multe ori provizoriu, cu mijloacele pe care le găsim la
îndemână. Atelele din trusa de prim ajutor sunt din material plastic si au o lungime de 250 mm;
această lungime poate fi crescută prin îmbinarea a 2 sau 3 atele cu ajutorul dispozitivului ataşat.
Pentru membrul superior, pentru claviculă se utilizează doi colaci de pânză răsuciţi si legaţi la spate;
pentru braţ se utilizează 1-2 atele aplicate pe acesta si apoi fixarea cu bandaj nedeformabil
(triunghiular) a braţului pe torace; pentru antebraţ se utilizează 1-2 atele aplicate pe acesta si
suspendarea lui, cu ajutorul bandajului legat de gât.
În cazul fracturării membrului inferior, imobilizarea cuprinde, de obicei, întreg membrul respectiv.

Pentru aceasta, atelele se aşază faţă în faţă, pe părţile laterale ale piciorului.
Pentru fixarea oricărui fel de atelă, trebuie să avem grijă ca aceasta să nu apese pe răni sau să
producă dureri accidentatului.
Ca regulă generală, orice atelă bine aşezată trebuie să depăşească si deasupra si dedesubt ambele
articulaţii ale osului fracturat, imobilizându-le.
Luxaţiile sunt poziţii vicioase ale oaselor care alcătuiesc o articulaţie si se produc de obicei în
acelasi mod ca si fracturile. De cele mai multe ori, luxaţia traumatică este însoţită de ruptura
capsulei si a ligamentelor articulare.
Semnele caracteristice ale unei luxaţii sunt:
-durerea locală;
-deformarea regiunii respective, comparativ cu regiunea simetrică;
-limitarea mişcărilor;
-poziţia anormală a membrului luxat;
-scurtarea sau lungimea membrului lezat.
Primul ajutor trebuie să se rezume doar la imobilizarea provizorie si, dacă este cazul, la pansarea
eventualelor plăgi.
Atenţie ! Nu vom încerca sub nici un motiv să „punem la loc” oasele luxate. Această manevră
trebuie făcută numai de un cadru medical de specialitate.
Sub denumirea de entorsă se înţelege ansamblul unor leziuni produse într-o articulaţie ca urmare a
unei mişcări forţate de torsiune. Uneori, se poate produce si ruptura legamentelor.
Cauzele acestor accidente sunt aceleasi ca la fracturi sau luxaţii.
Cele mai fracvente sunt entorsele la nivelul extremităţilor (degete, pumni, glezne).
Semnele unei entorse sunt:
-durerea intensă ce apare imediat după traumatism;
-umflătura regiunii respective;
-imposibilitatea folosirii membrului lezat;
Primul ajutor în cazul entorselor cuprinde doar imobilizarea provizorie si transportul accidentatului
la unitatea medico – sanitară cea mai apropiată.
Asigurarea unui transport rapid si netraumatizant

56
În cazul în care este necesar a se acorda primul ajutor, în acelasi timp, unui număr mare de
accidentaţi, trebuie făcut un triaj al cazurilor în funcţie de gravitatea fiecăruia:
Cazurile de primă urgenţă sunt cele în care accidentatul prezintă stop cardio – respirator, hemoragii
mari, care nu pot fi oprite prin garou, hemoragii ale organelor interne, plăgi mari la nivelul
plămânilor, stare de şoc.
Cazurile din urgenţa a doua sunt reprezentate de accidentaţi cu hemoragii arteriale care pot fi oprite
prin garou, plăgi mari abdominale, amputaţi de membre si mari distrugeri osoase si musculare,
accidentaţi care si-au pierdut starea de conştienţă.
Cazurile din urgenţa a treia sunt reprezentate de accidentaţii cu traumatisme cranio – cerebrale,
vertebro – medulare si de bazin, însoţite de fracturi si de leziuni ale organelor interne, fracturi
deschise, plăgi profunde, hemoragii diverse.
Ceilalţi accidentaţi intră în categoria urgenţelor obişnuite.
În funcţie de categoria de urgenţă se acordă primul ajutor si se asigură transportul accidentaţilor.
Poziţia în care vom transporta victima, variază în funcţie de genul leziunii si starea generală a
accidentatului:
- bolnavul politraumatizat, conştient, va fi lungit pe spate;
- bolnavul politraumatizat, în stare de inconştienţă, mai ales dacă are si traumatism cranian, va fi
intins pe orizontală, însă cu capul pe o parte;
- bolnavul care a pierdut mult sânge prin hemoragie va fi culcat pe spate cu corpul înclinat astfel
încât capul să se afle mai jos decât restul corpului;
- bolnavul cu răni ale abdomenului va fi culcat pe spate cu coapsele flectate;
- în fracturile coloanei vertebrale bolnavul se asează pe spate pe un plan dur;
- în cazul fracturii coloanei cervicale (oasele gâtului) bolnavul se aşază pe spate;
- în traumatismele toracice cu fracturi ale coastelor, dacă bolnavul nu prezintă tulburări respiratorii
(sufocare, cianoză, agitaţie) va fi aşezat pe spate cu toracele ridicat cât mai sus.
În cursul transportului accidentaţilor comatosi se foloseşte pipa GUEDEL care este o piesă de
material plastic în formă de seceră, prin a cărei aplicare se previne obstrucţia căilor respiratorii
superioare prin căderea bazei limbii peste orificiul glotic. Introducerea pipei necesită punerea
capului în extensie.
Vârful pipei alunecă pe peretele superior al cavităţii bucale, concavitatea pipei fiind orientată în sus;
în momentul în care a ajuns la nivelul peretelui gâtului, pipa se roteşte cu concavitatea în jos pe
faţa superioară a limbii.

6. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZ DE ARSURI

Obiective principale : îndepărtarea durerii, prevenirea infectării, prevenirea si tratarea şocului.

Primul ajutor constă în scăderea temperaturii din zona fierbinte prevenind alte leziuni.
Arsurile pot fi termice (80%) si chimice (20%).
În funcţie de profunzime pot fi arsuri de:
- gradul I – arsură la suprafaţă, prezintă roşeaţă, durere, uşor edem fără flictene (ex.: arsura solară).
Primul ajutor constă în aplicarea unui jet de apă rece sau o compresă, prosop înmuiat în apă rece
până ce durerea scade în intensitate.
- gradul II – arsura prinde si dermul. Semne: roşeaţă, vezicule, edem, aspect umed, durere. Primul
ajutor : spălare cu apă rece, nu se sparg besicuţele. Se aplică pansament steril.
- gradul III – leziuni uscate, nu dor, pielea este distrusă. Se efectuează spălare cu apă rece sterilă,
apoi aplicăm pansament steril.
- gradul IV – arsura prinde pielea, ţesutul, muşchii. Primul ajutor este la fel.
In cazul arsurilor chimice se spală zona cu mari cantităţi de apă. Se dezbracă victima complet sub jet
de apă.

57
ATENŢIE! În arsurile cu acizi, apa în contact cu acizii degajă vapori toxici periculosi atât pentru
salvatori cât si pentru victimă.
La nivelul ochilor în arsurile chimice deschidem forţat ochii si spălăm cu apă rece.

M. AMENAJAREA SI ORGANIZAREA SANTIERULUI ,

MODALITATI DE COLABORARE INTRE BENEFICIARI,
ANTREPRENORI SI SUBANTREPRENORI PRIVIND
SECURITATEA SI SANATATEA IN MUNCA

1. Amenajarea si organizarea santierului

Modul de amenajare si de organizare a santierului se va stabili de către unitatea care va executa

lucrarea, respectând indicaţiile coordonatorului în materie de securitate şi sănătate a muncii pe
durata realizării obiectivului, desemnat de catre beneficiar şi va prevedea:
-modalităţile de depozitare a materialelor şi amplasarea echipamentelor de muncă prevăzute de
antreprenori şi subantreprenori pentru realizarea lucrărilor proprii;
-măsurile de coordonare stabilite de coordonatorii în materie de securitate şi sănătate şi obligaţiile
ce decurg din acestea ;
-obligaţiile ce decurg din interferenta activităţilor care se desfăşoară în perimetrul şantierului şi în
vecinătatea acestuia.

2. Modalitaţi de colaborare intre beneficiari, antreprenori si subantreprenori

privind securitatea si sanatatea in munca

Se vor respecta precizările din Planul de securitate şi sanatate general al santierului, elaborat de
proiectant sau de coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborarii proiectului –
desemnat de catre beneficiar si de asemenea vor fi respectate planurile proprii de securitate si
sanatate in munca ale antreprenorilor si subantreprenorilor.
Măsurile de coordonare stabilite de coordonatorii în materie de securitate şi sănătate şi
obligaţiile ce decurg din acestea trebuie să se refere, în special, la:
- căile sau zonele de deplasare ori de circulaţie orizontale şi verticale;
- condiţiile de manipulare a diverselor materiale si echipamente tehnice amplasate pe şantier sau
în vecinătatea acestuia;
- limitarea manipulării manuale a sarcinilor;
- delimitarea şi amenajarea zonelor de depozitare a diverselor materiale, în mod deosebit dacă se
depoziteaza materiale sau substanţe periculoase;
- condiţiile de depozitare, eliminare sau de evacuare a deşeurilor şi a pamantului rezultat din
sapaturi;
- utilizarea mijloacelor de protecţie colectivă şi a instalaţiei electrice generale;
- măsurile care privesc interacţiunile de pe şantier intre beneficiari, antreprenori si
subantreprenori, privind delimitarea raspunderilor pe linie de securitate si sanatate in munca, aparare
58
impotriva incendiilor si stabilirea raspunderilor in cazul producerii de accidente de munca,
imbolnaviri profesionale, incendii sau alte evenimente si modul de declarare si inregistrare de catre
beneficiar, antreprenor, subantreprenor, in functie de caz, conform „Conventiei de securitate si
sanatate in munca – situatii de urgenta”, model anexat, care se va incheia intre antreprenor si
subantreprenor.

59