Prostituție

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Cartierul roșu din Frankfurt

Prostituția este definită in general ca activitatea celor ce oferă prestații sexuale în

schimbul plății unei sume de bani.[1][2] Activitatea, oferită de persoane de orice orientare
sexuală, poate avea caracter autonom, profesional, de obișnuință sau ocazional.
Folosirea termenului nu este univocă și în funcție de țară, de perioada istorica sau de
contextul socio-cultural poate include orice act sexual și orice tip de plată (chiar și
nebănească) sau să-i indice, din punct de vedere moral și în mod eronat, pe cei ce
întrețin acte sexuale în afara căsătoriei, sau au un stil de viață similar celor ce oferă
prestații sexuale considerate imorale.
Strict legată de prostituție este exploatarea acesteia, sau proxenetismul, practicat de
către persoane ce se prezintă drept „protectori”.[3] Mai există și alte figuri legate de
fenomenul prostituției, fapt pentru care se poate configura, în locul exploatării efective,
infracțiunea de favorizare.
Prostituția în lume este reglementată juridic în mod amplu și foarte variat, de la
pedeapsa capitală până la legalizarea completă.

Cuprins

• 1Definiție
• 2Prostituție benevolă, prostituție forțată
• 3Abordare feministă
• 4Prostituția forțată
• 5Prostituată
• 6Istorie
• 7Situația în România
• 8Situația în alte țări
• 9Situația în țările musulmane
• 10Note
• 11Bibliografie
o 11.1Bibliografie în limba română
• 12Vezi și
• 13Legături externe

Definiție[modificare | modificare sursă]

Prostituția poate fi clasificată în grupuri foarte ample, fiecare cu caracteristici și
modalități de manifestare proprii, în funcție de orientarea sexuală a celui ce oferă
prestația sau în funcție de prestația oferită. Există prostituție feminină, prostituție
masculină și prostituție transsexuală.
Acestor grupuri principale li se adaugă fenomene ca prostituția minorilor, prostituția
virtuală oferită prin intermediul internetului cu ajutorul webcam-urilor și asistenții sexuali
(prestații oferite celor cu handicap).
Prostituția este un fenomen ilegal în foarte multe țări și constituie un subiect social
intens dezbătut.[4][5] Este foarte comună prostituția în stradă[6], în care exercitantul își
oferă serviciile în stradă, așteptând eventuali clienți și folosindu-se de ținute „atractive”.
Prestația sexuală este consumată de obicei în autoturismul clientului sau în camerele
unui hotel. Prostituatele din stradă mai sunt numite ironic „lucrătoarele stradale”.
În general, oferta stradală se concentrează în zone bine determinate, ca de exemplu
străzile intens frecventate sau cartierele periferice. În unele state există zone dedicate
special prostituției, așa-numitele „cartiere cu lumini roșii”.
În alte țări prostituția se practică în locuri dedicate, numite bordeluri, sau în case
destinate exclusiv acestei activități.

Prostituție benevolă, prostituție forțată[modificare | modificare

sursă]
Oferirea unor plăceri sexuale în schimbul unor avantaje materiale este înțelesul cel mai
comun pe care îl dăm prostituției. În funcție de faptul că angajarea poate fi consimțită
sau nu, prostituția se distinge în două categorii: prostituție benevolă și prostituție forțată.
Diferențierea celor două categorii este discutabilă prin faptul că și în prostituția benevolă
se poate vorbi de o constrângere (economică, socială, culturală), la fel cum și în
prostituția forțată este detectabil, uneori, un element de "aventură asumată” într-o lume
cu foarte multe necunoscute. Dacă prostituția, în general, este asemuită unei relații
contractuale (C. Pateman, 1988), cele două tipuri de prostituție diferă esențial prin faptul
că în prostituția benevolă persoana care se prostituează poate să se pronunțe asupra
"clauzelor contractuale” (poate negocia relația între servicii și plată), pe când în
prostituția forțată persoana care se prostituează este obiectul unui contract între alte
părți.
O situație intermediară între cele două este cea în care interesele persoanei care se
prostituează sunt "reprezentate” de către un intermediar, un proxenet.
Dacă exersarea "meseriei” de prostituat este accesibilă și bărbaților, statisticele arată că
într-o proporție de 95% prostituția benevolă este practicată de femei, iar cazuri de
prostituție forțată a bărbaților nu se cunosc. Această realitate este considerată "produsul
unei societăți patriarhale”, în care prostituția nu este altceva decât reflexul dominației
masculine "prostituatele sunt aservite unor clienți, tot așa cum nevestele sunt aservite
soților" (Pateman C., 1988:194).

Abordare feministă[modificare | modificare sursă]

Deși pare a se reduce la un schimb între prestarea unui serviciu sexual și o plată
corespunzătoare, prostituția este astăzi condamnată din mai multe perspective. Ea este
considerată un rău pentru că:

1. Reflectă relațiile paternaliste dintr-o societate în care rolul femeii rămâne unul
legat de satisfacerea "nevoilor” masculine.
2. Apare ca posibilitate a unor câștiguri într-un mediu în care supraviețuirea
economică este dramatică cu precădere pentru femei (rata de sărăcie printre
femei este considerabil mai mare decât printre bărbați).
3. Continuă și întărește aservirea și degradarea femeilor.
Primele două argumente pun în evidenă faptul că prostituția este o consecință a unor
valori care fundamentează viața socială în forma în care ea funcționează astăzi: în
familie, în munca din afara casei sau în instituțiile politice (Shrage L., 1997:335).
Eliminarea discriminării femeii ar fi pasul hotărâtor în asanarea acestei realități
considerate ca o aberație socială (Ibid).
Alți autori (de exemplu, Primoratz Igor, 1997: 339-358) văd în prostituție o expresie a
libertății persoanei de a-și hotărî singură felul în care își trăiește viața. Atâta vreme cât
un stil de viață nu produce un rău social, el nici nu ar trebui sancționat.
Legislațiile care condamnă prostituția nu certifică nici una din aceste poziții, nici nu
recunosc că prostituția este o consecință a unui rău social mai profund, nici nu văd în
această formă de a câștiga bani o "meserie” acceptabilă social. Legislația României
este un asemenea caz.

Prostituția forțată[modificare | modificare sursă]

Prostituția forțată este cunoscută și sub numele de trafic de femei, comerț cu sex, trafic
de carne vie, proxenetism. Termenii care denumesc această realitate dau seamă nu
numai de felul în care ea se desfășoară, dar și de felul în care ea se încadrează juridic.
Este numită prostituție pentru că din exercițiul actului sexual se câștigă bani, este
o prostituție forțată pentru că persoanele, de obicei de sex femeiesc, care se
prostituează sunt sechestrate și obligate prin acte de violență să aibă raporturi sexuale.
Noțiunea de trafic indică faptul că, în majoritatea cazurilor, persoanele de sex femeiesc
părăsesc țara de origine și sunt obligate să se prostitueze într-o altă țară. Este un
comerț cu sex pentru că femeile sunt tratate ca o marfă de care beneficiază traficanții.
Traficul cu femei destinate să se prostitueze forțat intră în categoria mai largă a
traficului cu carne vie, în care anumite persoane sunt silite să presteze munci în
beneficiul unor "cumpărători". Este vorba de o sclavie "modernă” din care face parte
și sclavia sexuală (Bindman J., 1998: 66).
Sclavia sexuală este un fenomen răspândit în întreaga lume. Ea cuprinde și tinere sub
14 ani. În Europa, țările din care se recrutează cele mai multe "victime” sunt Moldova,
Ucraina și România. Deși acest fenomen este posibil datorită unui ansamblu de factori,
el este asociat cel mai frecvent sărăciei (Wijers M., 1998 : 73), lipsei de educație și
insecurității socio-familiale.
În România, conform noului cod penal intrat în vigoare în 2014, prostituția în sine nu
este infracțiune. Există însa infracțiuni care incriminează acțiuni comise de un terț
legate de facilitarea prostituției, de constrângerea prostituatei la practicarea ocupației
sau de implicarea minorilor în prostituție:[7] Art. 182 Exploatarea unei persoane, Art.
210. Traficul de persoane, Art. 211 Traficul de minori, Art. 213 Proxenetismul, Art.
216 Folosirea serviciilor unei persoane exploatate. În cazul când prostituata este
minoră, se aplică clientului articolul Art. 2161 Folosirea prostituției infantile.[8] Conform
explicaților oficiale ale Ministerului Justiției, "faptul că prostituția va fi scoasă de sub
incidența sancțiunilor penale nu are semnificația unei „legalizări” a acesteia, a
transformării activității respective într-una reglementată sau permisă de lege, aceasta
pentru că fapta unei persoane de a se prostitua va fi în continuare sancționată
contravențional." (pag. 148).[9]