Epopeea lui Ghilgameș.

Schița lecției

Operă literară vestită a Orientului Antic, Epopeea lui Ghilgameș povestește despre faptele
regelui din orașul Uruk, din Mesopotamia. Aceasta a fost închinată prieteniei dintre regele
Ghilgameș (care, în opinia istoricilor, ar fi domnit în jurul anului 2500 î.Hr.) și voinicul
Enkidu. Zeul Cerului, Anu, l-a creat pe Enkidu spre a-l pedepsi pe Ghilgameș pentru
comportamentul său, deoarece supușii acestuia s-au plâns zeilor. Ghilgameș l-a învins în luptă
pe Enkidu, iar, în cele din urmă, cei doi au devenit prieteni nedespărțiți, reușind împreună să îl
răpună pe uriașul Humbaba. După moartea prietenului său, Ghilgameș a plecat într-o lungă
călătorie pentru a găsi iarba tinereții și a nemuririi. În cele din urmă, deși a găsit planta
căutată, el nu a reușit să o păstreze, fiind nevoit să accepte faptul că este un simplu muritor.
Epopeea reprezintă cea mai veche operă literară despre prietenie, fiind un model pentru
întreaga cultură umană.

Epopeea lui Ghilgameş reprezintă cel mai vechi text literar păstrat până astăzi. Ghilgameș,
un rege legendar din Uruk, pe jumătate om, pe jumătate zeu, care a fost înzestrat la naștere cu
însușiri ieșite din comun, a săvârșit fapte de vitejie împreună cu Enkidu, o creatură umană, dar
cu trăsături sălbatice, conceput de zei anume pentru a-i fi prieten. Moartea acestuia îi
provoacă o suferință fără margini lui Ghilgameș și îl obligă să plece în căutarea vieții veșnice,
la singurul care deținea secretul, Ut-napiștim, supraviețuitor al Marelui Potop. Poemul
sfârșește cu reîntâlnirea dintre Ghilgameș și Enkidu, readus pentru o clipă la viață prin
rugăciunile neîncetate ale prietenului său și dialogul dintre cei doi pe tema vieții și a morții.