Sunteți pe pagina 1din 8

CURS NR. 1. NOłIUNI INTRODUCTIVE ÎN STUDIUL FARMACOLOGIEI

DefiniŃii Farmacologia (pharmakon=medicament; logos =ştiinŃă) este ştiinŃa interdisciplinară care se ocupă cu studiul medicamentelor sub aspectul originii, structurii fizice şi chimice, compoziŃiei, cineticii şi acŃiunii lor în organism precum şi utilizării lor în tratamentul diferitelor boli. Farmacologia mai poate fi definită ca studiul acŃiunii farmaconilor asupra organismelor vii, iar farmaconii pot fi definiŃi ca, substanŃe chimice care modifică funcŃiile organismelor vii ( De reŃinut:

termenul de “farmacon” nu coincide întru totul cu termenul de medicament. OMS defineste termenul de farmacon, astfel: “Un farmacon este orice substanŃă sau produs utilizat sau propus pentru utilizare, în scopul de a influenŃa sau investiga sistemele fiziologice sau stările patologice în beneficiul pacientului » . EvoluŃia şi subramurile farmacologiei Farmacologia ca ştiinŃă s-a dezvoltat foarte mult în ultimele decenii şi are astăzi numeroase subramuri. Dintre acestea amintim în ordinea filogeniei lor:

Farmacognozia (pharmakon=medicament; gnosis=cunoaştere) care se ocupă cu cunoaşterea “drogurilor” (de origine vegetală, animală sau minerală) din care se extrag substanŃele medicamentoase, indicând principalele lor caracteristici şi proprietăŃi. Chimia farmaceutică studiază sinteza şi structura chimică a substanŃelor medicamentoase, proprietăŃile lor fizico-chimice. Farmacodinamia (dynamis=forŃă, acŃiune) este partea farmacologiei care se ocupă de acŃiunea medicamentelor în organism şi răspunsul acestuia la contactul cu substanŃa medicamentoasă, precum şi cu definirea mecanismului prin care acŃionează medicamentele. Farmacodinamia experimentală studiază efectul medicamentelor pe animale de laborator, sau pe organe şi sisteme isolate, având character didactic şi de cercetare. Farmacodinamia (farmacologia) clinică urmăreşte efectul medicamentelor în cursul tratamentului la animale sau om. Farmacocinetica (kinetikos=care se mişcă) este ramura farmacologiei care se ocupă cu studiul circulaŃiei medicamentelor în organism de la administrare la eliminare, în legătură cu relaŃiile dintre doză şi modificările temporale care se petrec la nivelul concentraŃiei medicamentului în diferite spaŃii ale organismului precum şi în cadrul unor modele matematice. Subramurile farmacocineticii sunt : INVAZIA (absorbŃia şi distribuŃia medicamentelor, în urma cărora se realizează concentraŃiile optime pentru obŃinerea efectului farmacodinamic) şi EVAZIA (metabolizarea şi eliminarea medicamentelor).

Farmacometria studiază modalităŃile de măsurare a intensităŃii efectelor produse de medicamente, împreună cu farmacodinamia şi farmacocinetica permit stabilirea corelaŃiilor dintre intensitatea efectului şi doza de medicament administrată. Multe dintre cunoştinŃele de farmacocinetică, farmacodinamică şi farmacometrie au provenit şi provin din experimente executate pe animale de laborator sănătoase. Dificultatea transpunerii acestor informaŃii la animalele domestice bolnave a dat naştere la FARMACOLOGIA CLINICĂ. În cadrul acesteia, studiile farmacodinamice, farmacometrice şi farmacocinetice sunt repetate la animalele domestice sănătoase şi bolnave, cu scopul de a preciza cât mai corect modul de utilizare a remediilor. Farmacoterapia (therapoeia=îngrijire) sau farmacologia clinică studiază aplicarea clinică a medicamentelor în diferite afecŃiuni, insistându-se asupra mecanismului de acŃiune, eficacităŃii terapeutice, reacŃiilor adverse, potenŃialului toxic. Această ramură cuprinde farmacologia clinică fundamentală, care urmăreşte obŃinerea de date generale legate de animalul sănătos şi farmacologia clinică aplicată, care investighează efectele medicamentelor în prezenŃa bolii. Farmacoterapia studiază indicaŃiile medicamentului în cadrul tratamentului diferitelor boli (cuprinde şi alte mijloace de tratament nemedicamentoase – agenŃi fizici, dietă alimentară etc). Farmacoepidemiologia se ocupă cu studiul contraindicaŃiilor, precauŃiilor de administrare, profilaxia şi combaterea tulburărilor. Farmacografia (graphein=a scrie) studiază prescrierea medicamentelor sub formă de reŃete. Tehnica farmaceutică (galenică) studiază prepararea formelor medicamentoase. Tehnica farmaceutică a devenit aproape în totalitate apanajul industriei farmaceutice, devenind disciplină de studiu aparte. Farmacotoxicologia este ramură a farmacologiei care se ocupă de studiul intoxicaŃiilor acute sau cronice şi de efectele adverse produse de medicamente. Urmăreşte condiŃiile de instalare a acestor efecte, exteriorizarea şi intensitatea lor. Farmacologia moleculară stabileşte corelaŃii între activitatea substanŃelor şi componentele biochimice intracelulare. Farmacogenetica constituie o ramură mai nouă a farmacologiei care studiază influenŃele medicamentelor asupra factorilor genetici. Cunoscându-se corelaŃia dintre activitatea enzimatică şi genom, orice variaŃie în plan genetic poate antrena o sensibilitate diferită faŃă de unele medicamente. Extinderea cercetării în domeniul farmacologic a condu s la apariŃia de noi subramuri ale farmacologiei, ca de exemplu: imunofarmacologia, cronofarmacologia, neurofarmacologia, citofarmacologia, biochemo-morfofarmacologia etc. Un interes deosebit, de mare actualitae, îl reprezintă BIOFARMACIA care se ocupă cu studiul relaŃiilor dintre proprietăŃile fizico-chimice ale substanŃelor medicamentoase, forma de condiŃionare şi administrare, parametrii săi farmacocinetici şi efectele biofarmacologice obŃinute.

Biodisponibilitatea este o noŃiune mai nouă care stă la baza biofarmaciei şi care se referă la modul de eliberare a substanŃei din forma medicamentoasă, element ce condiŃionează absorbŃia şi difuziunea substanŃei în organism. Farmacologia de astăzi conŃine informaŃie din toate aceste ştiinŃe ale medicamentului şi este, la fel ca şi premergătoarea DE MATERIA MEDICA, un COMPOSITUM. Farmacologia poate fi de fapt caracterizată prin interogaŃia : Unde, cum şi de ce acŃioneză o substanŃă, care este cercetată? Pentru ca, eventual, să se obŃină un medicament sau pentru a se explica modul de acŃiune al unui medicament.

FARMACOLOGIE GENERALA

Prin medicament, conform definiŃiei OMS, se înŃelege « orice produs utilizat în diagnosticul, tratamentul, atenuarea sau prevenirea unei maladii, a unei stări fizice anormale, sau a simptomelor lor, la om sau animal ». Concret, un medicament se poate defini în următorul mod:

« Medicamentul este o substanŃă biologic activă sau o asociere de substanŃe, care, după cercetările ştiinŃei medicale, prin administrare raŃională la om sau animal, sunt capabile:

- să facă posibilă recunoaşterea, înlăturarea, uşurarea sau prevenirea simptomelor unei boli ;

- să facă posibilă recunoaşterea sau să influenŃeze structurile organice, funcŃiile organice sau tipologia comportamentală a omului sau animalului, atâta timp cât prin aceasta servesc scopului medicinii ».

În sens restâns, medicamentul este orice substanŃă de origine naturală, de sinteză sau semisinteză care, administrată unui organism previne, ameliorează, vindecă sau diagnostică o boală sau unele simptome ale ei. Un medicament « ideal » prezintă:

activitate precisă,

un mecanism de acŃiune cunoscut,

eficacitate constantă,

absenŃa efectelor adverse şi, nu în ultimul rând,

accesibilitate din punct de vedere economic.

FARMACOCINETICĂ GENERALĂ Farmacocinetica studiază evoluŃia în timp a medicamentelor, cinetica absorbŃiei, transportului,

distribuŃiei, biotransformării şi eliminării acestora, îndeosebi sub aspectul cantitativ, aspect determinant pentru evoluŃia în timp a acŃiunilor farmacologice. Etapele farmacocineticii:

2.

Transportul – reprezintă vehicularea medicamentului de către sânge în tot arborele circulator astfel încât sâgele reprezintă mijlocul principal de transport în organism.

3. Difuziunea şi distribuirea - presupune trecerea medicamentului din sânge în Ńesuturi şi distribuirea lui în organism. La nivelul Ńesutului Ńintă se poate acŃiona şi selectiv asupra unor formaŃiuni speciale denumite receptori sau farmacoreceptori.

4. Biotransformarea - reprezintă modificarea structurii chimice iniŃiale şi transformarea substanŃei în metaboliŃi.

5. Eliminarea – reprezintă excreŃia medicamentului fie ca atare (nemodificat), fie ca metaboliŃi

(modificat). Aceste etape, de la administrare până la eliminarea totală din organism, se desfăşoară simultan. Viteza de parcurgere a etapelor farmacocinetice şi proporŃia moleculelor ce participă la fiecare etapă sunt caracteristice fiecărui medicament şi reprezintă profilul farmacocinetic propriu fiecărui substanŃe.

profilul farmacocinetic propriu fiecărui substanŃe. Etapele farmacocineticii unui medicament Disponibilitatea

Etapele farmacocineticii unui medicament Disponibilitatea medicamentului SubstanŃele medicamentoase sunt prezentate sub formă de forme farmaceutice. Pentru un anumit efect

terapeutic, după fiecare formă farmaceutică administrată este importantă cantitatea de substanŃă activă cedată organismului. Disponibilitatea unui medicament se realizează în 3 faze succesive :

I. Faza farmaceutică – cuprinde subetapele :

- dezintegrarea formei farmaceutice

- eliberarea substanŃei active

- dizolvarea, subetapă prin care medicamentul devine disponibil pentru absorbŃie.

Cantitatea de substanŃă activă eliberată din formele farmaceutice este definită prin disponibilitatea farmaceutică ce se evaluează prin relaŃia timp – concentraŃie la locul de absorbŃie.

II. Faza farmacocinetică – au loc procesele de absorbŃie, distribuŃie, biotransformare şi

eliminare (epurare) a medicamentului. Medicamentul devine apt pentru acŃiune şi determină disponibilitatea biologică sau biodisponibilitatea care se evaluează relaŃia timp – concentraŃie în plasmă şi tesutul Ńintă.

III. Faza farmacodinamică – constă în interacŃiunea medicamentului cu materia vie ce duce la

apariŃia efectului farmacologic.

cu materia vie ce duce la apariŃia efectului farmacologic. Biodisponibilitatea medicamentelor reprezintă cantitatea

Biodisponibilitatea medicamentelor reprezintă cantitatea de substanŃă absorbită din doza de produs medicamentos administrat într-o anumită formă farmaceutică, ce devine disponibilă la locul de acŃiune, precum şi viteza cu care substanŃa medicamentoasă apare în circulaŃia sanguină. Acest termen – de biodisponibilitate – se utilizează pentru a indica ce proporŃie din cantitatea de substanŃă medicamentoasă e absorbită de organism pentru a atinge concentraŃii terapeutic active. Procentul de substanŃă activă pusă la dispoziŃia organismului, se poate stabili fie prin dozarea în sânge a substanŃei, fie prin determinarea efectului terapeutic (se determină cantitatea de substanŃă activă ce ajunge la locul de acŃiune în contact intim cu farmacoreceptorii). Aceasta reprezintă biodisponibilitatea în biofază. Biodisponibilitatea se evaluează ca biodisponibilitate absolută – prin compararea concentraŃiei sanguine în funcŃie de timp.

Când biodisponibilitatea absolută Biodisponibilitatea unui medicament mai poate fi evaluată faŃă de un preparat de

Când biodisponibilitatea absolută

Biodisponibilitatea unui medicament mai poate fi evaluată faŃă de un preparat de referinŃă. Se determină

înseamnă că această cale trebuie eliminată.

<

25

%

astfel – biodisponibilitatea relativă.

Biodisponibilitatea relativă - BR % =

ASCformatestata

ASCformaderefer

int a

100

Pot exista deosebiri de biodisponibilitate ale principiului activ, condiŃionat în diferite forme farmaceutice. Calitatea medicamentului impune nu atât o biodisponibilitate mare, cât mai ales o biodisponibilitate

optimă.

Factorii care influenŃează biodisponibilitatea

1. Factori ce depind de proprietăŃile fizico-chimice ale substanŃei active – structură chimică:

- mărimea particulelor

- starea cristalină/amorfă

2. Factori ce depind de proprietăŃile fizico-chimice ale adjuvanŃilor ( de ex., în cazul aspirinei când se

foloseşte ca adjuvant stearatul de magneziu, viteza de eliberarea a s.a.- acidul acetilsalicilic – este mai rapidă comparativ cu situaŃia când s-a utilizat laurilsulfatul de sodiu ca adjuvant).

3. Factori ce depind de procesul de fabricaŃie (de ex., la formele farmaceutice de uz oral, disponibilitatea s.a. pentru absorbŃie descreşte în ordinea: soluŃii > emulsii > pulberi > capsule > comprimate > drajeuri).

În practică, formularea medicamentelor privind viteza de cedare a s. a. respectă 2 principii:

- eliberare imediată şi totală,

- cedare prelungită sau susŃinută în cazul preparatelor retard.

Se încearcă elaborarea sistemelor medicamentoase de cedare cu viteză controlată numite sisteme terapeutice transdermice (SST) (de ex., Scopoderm- fixat retroauricular, conŃine scopolamină şi se utilizează în rău de mişcare).

PROCESELE DE BAZĂ ALE CINETICII MEDICAMENTELOR CirculaŃia medicamentelor în organism implică:

- traversarea membranelor biologice

- legarea de proteinele plamatice

- biotransformarea prin metabolizare

A. Traversarea membranelor biologice Diferitele compartimente prin care circulă medicamentele sunt separate prin membrane. De aceea, traversarea membranelor este un fenomen cheie pentru întreg ciclu farmacocinetic. Mecanismele prin care medicamentele traversează membranele biologice sunt în relaŃie directă cu proprietăŃile lor fizico – chimice, dar şi cu proprietăŃile fizico – chimice ale membranei. ProprietăŃile fizico-chimice ale medicamentului, esenŃiale pentru transport, sunt:

- dimensiunile şi confomaŃia moleculei

- solubilitatea la locul de absorbŃie

- coeficientul de partiŃie

- gradul de ionizare (de disociere electrolitică)

Membranele biologice sunt formate dintr-un strat bimolecular de fosfolipide, care au moleculele aşezate perpendicular pe planul membranei, orientate cu capătul polar către cele două suprafeŃe şi cu lanŃurile hidrocarbonice spre interior. PredominanŃa compoziŃiei lipidice (mozaic lipidoproteic) este hotărâtoare pentru

proprietăŃile fizico-chimice ale membranelor vii şi explică permeabilitatea lor pentru moleculele lipofile şi impermeabilitatea relativă pentru moleculele hidrofile (polare). De reŃinut că, deşi asemănătoare ca organizare generală, membranele biologice se pot deosebi prin grosime, densitate, compoziŃie ceea ce explică unele particularităŃi de absorbŃie, difuzie tisulară şi eliminare. Traversarea membranelor biologice se face prin mai multe mecanisme, respectiv:

- difuzie simplă

- filtrare

- pinocitoză

- transport specializat

Difuzia simplă – se petrece în sensul gradientului de concentraŃie datorită liposolubilităŃii în dublul strat membranar. Pătrund numai moleculele nelegate de proteinele plasmatice. Majoritatea medicamentelor sunt electroliŃi organici slabi, ele vor traversa membranele biologice în cea mai mare parte prin difuziune simplă. Numai formele neionizate realizează concentraŃii egale pe cele două feŃe, ajungâdu-se la echilibru.

Filtrarea – are loc datorită faptului că multe din membrane sunt relativ permeabile pentru apă, ceea ce înseamnă că trebuie să fie un flux de apă determinat de diferenŃele de presiune hidrostatică (osmotică) de o parte şi de alta a membranei. Pinocitoza – constă în invaginarea unei porŃiuni de membrană care înglobează picături ce conŃin medicamentul dizolvat. Mecanismul este implicat în special în absorbŃia medicamentelor cu moleculă mare sau legate în complexe proteice. Transportul specializat. In acest proces de trecere a medicamentelor membrana are un rol activ, rezultă un transport activ-selectiv. Se formează un complex difuzibil între medicament şi un sistem transportor, o moleculă proprie organismului – carrier – preia molecula de medicament de o parte a membranei şi o cedează de cealaltă parte, evoluând în cadrul unui proces ciclic. Există două tipuri de transport specializat:

1. transport activ

2. difuziune facilitată

1. Transportul activ – are loc când sistemul transportor funcŃionează împotriva gradientului de concentraŃie, necesitând în acest caz energie care alimentează procesele de formare a complexelor medicament/carrier. Acest tip de transport activ se caracterizează printr-o inhibare competitivă de către compuşi cu structură asemănătoare medicamentului transportat ; prin saturabilitate, capacitatea de transport este limitată de disponibilul de molecule transportoare.

2. Difuziune facilitată – este un transport membranar mediat prin sistem transportor, dar care nu necesită energie, deoarece deplasarea medicamentului respectiv are loc în sensul gradientului de concentraŃie. Această difuziune facilitată este implicată în transportul compuşilor endogeni.

facilitată este implicată în transportul compuşilor endogeni. Trecerea medicamentului prin membrane biologice

Trecerea medicamentului prin membrane biologice