MAVRICHIE CRISTINA SILVIA CONVERSIE PIPP ANUL 2

Termeni de mediu

1. Atmosferă:
- troposferă: stratul inferior al atmosferei; grosimea sa variază între un maxim de 16 – 18 km la Ecuator
și un minim de 6 – 8 km la poli; este cel mai subțire strat atmosferic, concentrând însă peste 80 % din masa
acesteia și peste 90 % din vaporii de apă; este sediul celor mai importante procese și fenomene meteorologice;
în cadrul ei, temperatura scade odată cu altitudinea;
- nori: sisteme coloidale de produse de condensare (picături de apă la temperaturi pozitive sau negative)
ori sublimare (cristale sau asociații de cristale de gheață) aflate în suspensie în atmosferă; geneza norilor este
dependentă de doi factori: suprasaturația aerului cu vapori de apă și prezența nucleelor de condensare;
- precipitații atmosferice: totalitatea particulelor de apă lichidă sau solidă (cristalizată sau amorfă) care
cad din nori, atingând suprafața terestră; cele mai frecvente tipuri de precipitații sunt ploaia, ninsoarea, lapovița,
grindina, burnița, poleiul, măzărichea;
- presiune atmosferică: forța cu care învelișul gazos al planetei apasă asupra unității de suprafață;
reprezintă totodată o forță rezultată din energia cinetică a moleculelor gazoase care se manifestă în toate
direcțiile, ciocnirile continue ale acestora generând presiune; aceasta depinde atât de numărul și masa
moleculelor, cât și de viteza cu care ele se mișcă, determinată la rândul ei de temperatură;
- vreme: succesiunea sau variația neîncetată a stărilor atmosferei într-un interval scurt de tip (o zi,
săptămână, lună); starea vremii desemnează valorile tuturor elementelor meteorologice la un moment dat dintr-
un anumit loc.

2. Mediu acvatic terestru:

- deltă: formă de relief cu vechime redusă (mai puțin de 10.000 de ani), de regulă de formă triunghiulară,
rezultată din depunerea de aluviuni (pietriș, misip, mâl) la vărsarea unei ape curgătoare într-un lac, mare sau
ocean; se formează pe un teren cu pantă lină în condițiile unor maree sau curenți litorali slabi;
- iaz: lac antropic format prin bararea cu diguri de pământ sau argilă ori prin devierea într-o excavație a
unui curs de apă, fiind destinat pisciculturii și irigațiilor;
- talveg: linie care unește punctele cu cea mai mare adâncime din albia minoră a unei ape curgătoare sau
din cadrul unei văi uscate;
- lac glaciar: lac natural cantonat într-o depresiune formată prin eroziunea și depunerea exercitată de
ghețarii existenți în cuaternar care ulterior s-au topit; sunt concentrate în regiunile polare și subpolare acoperite
în trecut de calote glaciare, precum și în circurile glaciare sau pe văile glaciare situate la altitudini mari în
masive muntoase acoperite în trecut de ghețari montani;
 - viitură: creștere bruscă, puternică, de scurtă durată a debitului și nivelului unei ape curgătoare
determinată de ploi abundente, topirea bruscă a stratului de zăpadă, ruperea unui baraj natural ori antropic.

3. Poluare:
- poluant: orice substanță solidă, lichidă, gazoasă, pătrunsă în mediul geografic din surse naturale sau
antropice, având acțiune nocivă asupra viețuitoarelor și degradând proprietățile fizice, chimice și biologice ale
mediului receptor;
- surse naturale de poluare ale aerului: solul (pulberi, microorganisme), vulcanismul (cenușă, compuși
pe bază de sulf), descărcările electrice (ozon troposferic), descompunerea plantelor și animalelor (hidrogen
sulfurat, amoniac), plantele vii (fungi, polen), furtunile de praf sau nisip (pulberi).
- deșertificare: degradarea ecosistemelor din regiunile semiaride până la nivelul imposibilității regenerării
acestora, ca urmare a unor factori naturali și antropici; se manifestă inițial prin reducerea suprafețelor de sol
acoperite cu vegetație urmată de erodarea eoliană a solului și transformarea finală a terenului în unul nisipos
sau pietros;
- despădurire: pe de o parte este acțiunea de exploatare forestieră prin tăierea arborilor cu scopul utilizării
lemnului în combustie ori în industria lemnului, iar pe de altă parte este acțiunea de a elibera terenul prin
tăierea sau incendierea arborilor cu scopul obținerii de suprafețe agricole, construirii de așezări umane ori de
obiective economice;
- smog: ceață deasă amestecată cu gaze și particule solide în suspensie de proveniență antropică, formată
în regiunile industrializate sau în orașele cu populație numeroasă, cu efecte dăunătoare asupra sănătăți
viețuitoarelor.

4. Ocrotirea naturii:
- ecoturism: turismul care implică vizitarea unor regiuni naturale asupra cărora se manifestă un impact
redus al activităților umane; scopul acestuia este de a familiariza turiștii cu regiuni naturale având un echilibru
ecologic fragil și de a-i educa privind importanța conservării unor astfel de regiuni;
- monument natural: zonă destinată conservării care conține una sau mai multe trăsături naturale ori
culturale specifice, care este de o valoare deosebită sau unică datorită rarității proprii, calității reprezentative ori
estetice sau semnificației culturale;
- parc național: un teritoriu bine delimitat prin lege, unde se respectă anumite reguli impuse cu scopul de
a proteja mediul natural (fauna, flora și cadrul natural) de activitățile omului; accentul pică pe protejarea
biodiversității, existând însă și un rol turistic secundar;
- IUCN: Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (engleză: International Union for
Conservation of Nature); organizație internațională cu misiunea de a influența, încuraja și asista societățile din
întreaga lume pentru a conseva integritatea și biodiversitatea naturii și de a asigura ca orice utilizare a
resurselor naturale să fie echitabilă și sustenabilă din punt de vedere ecologic;
 - factori geoecologici: totalitatea factorilor mediului geografic capabili de a acționa asupra vieții
organismelor și a comunităților acestora; aceștia sunt abiotici (cosmici, climatici, hidrologici, edafici,
geomorfologici), biotici (relații fitogene, zoogene, biocenotice) și antropici.

BIBLIOGRAIE:
-Sterie Ciulache, Metodologie şi Climatologie, Editura Universitară, Bucureşti, 2004
-Ioan Pişota, Liliana Zaharia, Daniel Diaconu,Hidrologie,Editura Universitară,Bucureşti, 2005
-Cornelia Dincă, Răzan Daniel Dincă, Dicţionar de mediu, Editura Decesfera Media, Bucureşti 2016.