Testul 11, setul 3, clasa a VIII-a,

(Compunerile)
Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare în care poetul își confesează, în mod direct,
gândurile, ideile și sentimentele prin intermediul vocii eului liric și cu ajutorul resurselor
expresive, creând un Univers de mare forță sugestivă ce se adresează sensibilității cititorului.
Opera literară ,,Piersicul'' de Ion Pillat are toate caracteristicile genului liric atât la nivel
formal, cât și de conținut.
În primul rând, tema poeziei este natura, fiind surprinsă frumusețea unui piersic în zorii zilei. Eul
liric este surprins în ipostaza de contemplativ, de admirator și își exprimă sentimentele de
admirație și de fascinație, prin intermediul mărcilor subiectivității, redate în acest text prin verbul
la persoana I ,,blestem'' și prin pronumele personale la persoana I ,,m-'', ,,mă'', ,,mi'', ,,îmi''.
Acestora li se alătură mărci ale afectivității, precum linia de pauză, punctele de suspensie și
construcția în vocativ ,,frate bun''.
Modul de expunere predominant în această operă literară este descrierea de tip tablou: ,,Un
piersic cu dumnezeiesc obraz'', care se îmbină armonios cu monologul liric: ,,Prier, tu frate bun,
mă fă ca tine''. Motivul central al textului este piersicul, evidențiindu-se comuniunea perfectă a
omului cu natura, un moment feeric în viața poetului, când se simțea frate cu acesta.
În al doilea rând, imaginarul poetic este redat prin intermediul figurilor de stil și al imaginilor
artistice, întrucât poetul reușește să transpună realitatea într-o lume ficțională. Astfel, imaginea
vizuală din prima strofă ,,un piersic proaspăt înflorit pe cer'' exprimă frumusețea deosebită a
elementului naturii văzută din viziunea admiratorului, iar imaginea statică ,,în zori de zi m-
opresc'' sugerează momentul de contemplare, un sentiment de uimire sau de fascinație pentru
alesul piersic. Personificările ,,cum se desface neted din lumină'', ,,Mi-aduce scoici trandafirii pe
braț'' ilustrează metamorfozarea și capacitatea acestuia de a-l impresiona pe poet. Epitetul
,,trunchiul zvelt'', urmat de comparația ,,ca-ntr-un picior'' arată grația aparte a arborelui, iar
epitetul ,,capul luminos'' profilează o imagine vie, optimistă, strălucitoare a coroanei sale
înflorite, impresionând văzul eului contemplativ. Ultimele două versuri ale poeziei reliefează
strânsa comuniune a omului cu natura, bucuria poetului care se simte frate cu piersicul, sugestivă
fiind construcția în cazul vocativ ,,tu frate bun''. Poetul își dorește să se contopească cu acesta
,,mă fă ca tine'', deoarece el este inedit în Univers, idee redată de metafora ,,Un piersic cu
dumnezeesc obraz''.
La nivel prozodic, poezia este structurată în patru catrene, rima este încrucișată, iar măsura este
de 10-11 silabe, conferind muzicalitate textului.
În concluzie, fiindcă se remarcă prezența mărcilor subiectivității, iar autorul își exprimă, în mod
direct, sentimentele, consider că poezia ,,Piersicul'' de Ion Pillat este o operă lirică.

O întâmplare într-un sat

Se înserase deja când autocarul nostru a ajuns, după cum era programat în itinerarul excursiei de
vara trecută în satul Vutcani, localitate care aparține județului Vaslui. Când ghidul ne-a arătat că
această comună era situată într-o boltă, oboseala ne-a trecut imediat și eram curioși să cunoaștem
satul preotului celebru Vasile Vasilache. Timpul a zburat foarte repede, iar ajunși acolo, un lucru
ne-a atras atenția. Cum era posibil așa ceva? La coborârea în sat, desigur se vedea frumoasa
biserică reconstruită în care arhimandritul a slujit în ea. Era o bucurie pentru noi să știm că pășim
pragul unei clădiri, care data din anii 1900. M-am lăsat purtat pe aripile imaginației și nici nu am
observat când liniștea s-a înstăpânit în jurul meu. Rămăsesem singur pe platforma clădirii. Am
zărit un preot, care ieșea din casa parohială. Bucuros, clar, m-am îndreptat spre el pentru a afla
mai multe lucruri despre viața preotului Vasilache. Am adunat grupul și am intrat în biserică.
Părintele Ștefănache ne-a făcut cunoștință cu viața arhimandritului și ne-a prezentat cartea
,,Gânduri despre Vutcani și vutcăneni'', o frumoasă și documentată monografie a comunei în care
ne aflam.
Deodată, am auzit un țipăt. Unul dintre colegii mei era urcat în clopotnița bisericii. Am înghețat
de spaimă. Nu voia să coboare, însă părintele l-a convins să o facă, deoarece urma și mai aveam
de vizitat: școlile, căminul, biblioteca, Muzeul Țăranului, dar și meleagurile sale liniștite.
După ce am vizitat toate obiectivele pe care ni le-am propus, ne-am îndreptat bucuroși către
autocar, iar din această călătorie a izvorât cea mai frumoasă amintire pe care voi dori să o păstrez
în sufletul meu pentru tot restul vieții.