Model antrenament, test 2, bacalaureat, profilul REAL

Rezolvare propusă.
Subiectul I
A.
1. Secvența are sensul de aș fi continuat opțiunea inițială.
2. Prietenul lui P. P. Negulescu era student la Facultatea de Drept (,,unul din noii mei prieteni,
care, mai bine informat sau mai curios decât mine, urma, deși studia Dreptul’’).
3. Pasiunea autorului înainte de venirea la București era matematica („îmi întrebuințam o bună
parte din timpul liber dezlegând probleme, de algebră mai ales”).
4. Atmosfera din sala în care Titu Maiorescu își susținea cursul era greu de caracterizat, deoarece
era contrastantă (,,veselă și totuși concentrată, plină de reculegere și în același timp de
nerăbdare’’).
5. O trăsătură morală a lui Titu Maiorescu, aşa cum reiese din textul dat este seriozitatea de care
dădea dovadă în orice situație, fiindcă nu se juca cu lucrurile din viața lui și considera că nu
trebuie să glumești cu nimic din ceea ce ai de realizat. Aceasta poate fi o calitate care l-a ajutat
enorm să reușească în planul intelectual.
B. Familia ne influențează sau nu în alegerea traseului educațional
Educația este viața însăsi, propria alegere, cheia succesului, fără de care fiecare dintre noi nu se
poate adapta unei societăți și nu poate evolua din niciun punct de vedere.
În opinia mea familia nu ne poate influența alegerea traseului educațional, deoarece putem avea
capacitatea de a lua decizia în funcție de pasiuni și în funcție de cariera pe care dorim să o
urmăm.
În primul rând, ,,a educa" înseamnă a forma personalități, a conduce la diferite deprinderi care
ajută la creionarea unei capacități intelectuale deosebite. Fiecare dintre noi are rolul de a pune pe
cea mai înaltă treaptă ideea de acaparare a conținutului educativ, prin alegerea materiilor care ne
pasionează. De exemplu, tinerii trebuie să conștientizeze faptul că o materie poate deveni un
mijloc de desprindere din viața de zi cu zi și poate fi o parte componentă din ceea ce îl
interesează. Decizia unui viitor se bazează pe alegerea unei facultăți, care-l poate reprezenta și
interesa pe tânăr, construindu-i acestuia un stil de viață aparte.
În al doilea rând, familia nu poate să intervină în alegerile viitorului tânărului, pentru că s-ar
putea să nu aibă cunoștințele lui, iar o influențare grăbită îl poate dezavanta în planul nevoilor.
De pildă, așa cum se expune și în textul citat, autorul dă dovadă de integrare într-o serie de
activități diverse în alegerea unei facultăți primordiale în beneficiul acestuia. El are bucuria de a
descoperi un alt drum odată cu vizita la Facultatea de Litere, la cursul lui Maiorescu (,,Orientarea
mea inițială, la universitate, era astfel firească și aș fi mers desigur mai departe pe același drum,
dacă întâmplarea nu m-ar fi dus, o dată, la cursul lui Maiorescu de la Facultatea de Litere’’,
neținând cont de dorințele părinților,(,,ca să-mi încep studiile universitare – ce trebuiau să-și
găsească continuarea, după dorința familiei mele, într-o școală politehnică din străinătate’’).
În concluzie, familia nu ar trebui să ne influențeze deciziile în alegerea traseului educațional,
fiindcă merită să ne ghidăm după pasiunile pe care le avem și după perspectivele care să ne
satisfacă nevoile personale.
Subiectul al II-lea
Textul liric ,,Nu mai zăresc...’’ de Tudor Arghezi se centrează pe tema condiției artistului în
lume, o condiție dominată de o confuzie de sine, specifică unui poet, care vrea să sensibilizeze
cititorul. Încă din incipitul poeziei se remarcă o imagine vizuală ,,Nu mai zăresc’’, urmată de o
imagine auditivă ,,să mai ascult’’ sugestiile unei atmosfere melancolice, o meditație a eului liric
cu propriul sine, simțindu-se confuz. În aceeaşi ordine de idei, interogația retorică ,,Poteca merge
încă mult?’’amplifică incertitudinea artistului pe care o are într-o societate aflată în transformare.
Totodată, ultima strofă este relevantă pentru tema creației, deoarece imaginea vizuală ,,M-aș
odihni...’’, urmată de o marcă a afectivității, punctele de suspensie, amplifică speranța eului liric,
accentuate și de repetiția ,,Secundă cu secundă’’, însă neînțelegerea propriului sine este potențată
în ultimul vers, prin personificarea ,,Poteca înapoi mi se scufundă.’’, dispărând orice posibilitate
de salvare.
Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Arghezi transmite sentimente
de incertitudine, de teamă faţă de confuzia pe care o are față de sine.
Subiectul al III-lea
Particularităţile unei opere care aparţine lui Mihail Sadoveanu
Prin tema unei opere literare se înţelege aspectul general din realitate abordat în creaţia literară
respectivă. Tema aleasă de scriitor este tratată într-o anumită viziune despre lume, înţelegând
prin aceasta modul în care scriitorul vede lucrurile, le înţelege şi le interpretează, precum şi
atitudinea şi opinia lui faţă de aspectele realităţii înfăţişate. Viziunea despre lume sau perspectiva
narativă într-o creaţie literară epică este, în esenţă, obiectivă sau subiectivă, în funcţie de tipul
naraţiunii şi al naratorului sau de curentul literar căruia aceasta îi aparţine, putând însă suferi
anumite nuanţări. Viziunea obiectivă este specifică romanului realist-obiectiv și ea pornește de la
orientarea tematică, mai ales de natură socială, și continuă cu structurarea tradițională a
conținutului, la acțiune participând personaje aparținând unor clase și structuri sociale diverse.
Totodată, tehnica narativă constă în relatarea cronologică a faptelor prin înlănțuire, printr-o
desfășurare logică a evenimentelor.
Evidenţierea unor trăsături specifice care fac posibilă încadrarea textului în categoria romanului
obiectiv
Opera ,,Baltagul’’ de Mihail Sadoveanu a apărut în anul 1930, este un roman interbelic, obiectiv,
realist, mitic şi tradiţional. Are ca surse de inspiraţie trei balade: ,,Dolca’’, ,,Salga’’ şi ,,Miorita’’.
Romanul este specia genului epic, în proză, de mari dimensiuni, cu o acţiune complexă,
desfăşurată pe mai multe planuri, în timp şi în spaţiu precizate, antrenând un număr mare de
personaje puternic individualizate. Prin multitudinea aspectelor înfăţişate, romanul oferă o
imagine amplă asupra vieţii.
Fiind un roman al perioadei de maturitate, marile teme sunt: viaţa pastorală, natura, călătoria,
miturile, iubirea, familia, arta povestirii, înţelepciunea.
Tema textului şi două secvenţe sugestive
Tema rurală a romanului tradiţional este dublată de tema călătoriei iniţiatice şi justiţiare.
O primă secvenţă sugestivă o constituie dorinţa Vitoriei de a pleca în căutarea soţului, de a-i
urma traseul, deoarece întârziase 73 de zile, iar acest gând o neliniştea. Îi urmează întocmai
traseul împreună cu fiul ei, Gheorghită, călătorie educativă pentru el, iniţiatică conferindu-i
operei caracter de bildungsroman. Vitoria parcurge simultan două lumi: spaţial real, concret şi
comercial şi o lume ,,de semne şi minuni’’, al căror sens ea ştie să-l descifreze.
Totodată, romanul prezintă şi monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaică a
păstorilor, având în prim-plan căutarea şi pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan.
Evidenţierea elementelor de structură, de compoziţie şi de limbaj ale textului narativ studiat,
semnificative pentru tema şi viziunea despre lume
Un prim element de structură îl constituie titlul, care are valoarea simbolică: în sensul său
propriu, baltagul este un topor cu două tăişuri, iar în sensul său figurat este arma crimei şi
instrumentul actului justiţiar, reparator. Baltagul tânărului Gheorghită se păstrează neatins de
sângele ucigaşilor.
Perspectiva narativă este obiectivă, iar naraţiunea se realizează la persoana a III-a, de către un
narator omniscient, obiectiv. Deşi naratorul este omniscient, el este unic la parastasul soţului,
Vitoria preia rolul naratorului, deoarece inteligentă şi calculată, ea reconstituie crima şi îi
determină pe Calistrat Bogza şi pe Ilie Cutui să-şi recunoască vina.
Reperele spatio-temporale sunt vagi precizate: ,,aproape de Sf. Andrei’’, în ,,Postul Mare’’, ,,10
Martie’’, în secolul al XX-lea, lucru reieşit din menţionarea trenului şi a telefonului în zona
Moldovei, dar Vitoria trăieşte într-un timp mitic. Spaţiul este vast, Măgura Tarcăului, zona
Dornelor şi a Bistriţei, Balta Jijiei, Suha, Sabasa, Cruci, Crucea Talienilor (unde sunt găsite
osemintele lui Nechifor).
Romanul este structurat în şaisprezece capitole, cu o acţiune desfăşurată cronologic, urmărind
momentele subiectului. În raport cu tema călătoriei, capitolele pot fi grupate în trei părţi: I.
constatarea absenţei şi pregătirile de drum; II. căutarea soţului dispărut; III. găsirea celui căutat,
înmormântarea şi pedepsirea făptaşilor.
Prima parte ( capitolele I-VI) cuprinde frământările Vitoriei în aşteptarea soţului şi pregătirile de
drum. Vitoria ţine post negru douăspreze vineri, se închină la icoana Sf. Ana de la mănăstirea
Bistriţa, anunţă autorităţile dispariția soţului, vinde unele lucruri pentru a face rost de bani de
drum, pe Minodora o lasă la mănăstirea Văratec, iar lui Gheorghiță îi încredinţează un baltag
sfinţit.
Partea a doua (capitolele al VII-lea, al XIII-lea) conţine desfăşurarea acţiunii şi prezintă drumul
Vitoriei şi al fiului ei, Gheorghită. Pune întrebări din han în han, din localitate în localitate şi află
că între Suha şi Sabasa s-a petrecut omorul, la Borca dă peste un botez, iar la Cruci peste o nuntă,
a căror ordine sugerează Vitoriei înmormântarea din final. Cu ajutorul câinelui Lupu, munteanca
descoperă rămăşiţele lui Lipan.
Partea a III-a (capitolele al XIV-lea, al XVI-lea) prezintă sfârşitul drumului : ancheta poliţiei,
înmormântarea , parastasul lui Nechifor Lipan şi pedepsirea ucigaşilor. Coborârea în râpă şi
veghea nocturnă a mortului sunt probe de maturizare pentru Gheorghită, încheiată cu înfăptuirea
actului de dreptate la parastas. Punctul culminant este scena de la parastas, în care Vitoria
povesteşte cu fidelitate scena crimei, surprinzându-i şi pe ucigaşii Ilie Cuțui şi Calistrat Bogza.
Primul îşi recunoaşte vina, însă al doilea devine agresiv. Este lovit de Gheorghită cu baltagul
tatălui său şi este sfâşiat de câinele Lupu, făcându-se astfel dreptate. În deznodământ, ucigaşul
Bogza îi cere iertare Vitoriei şi-şi recunoaşte fapta.
Relaţia incipit- final. Incipitul romanului este o legendă despre ocupaţiile şi modul de viaţă al
păstorilor şi al altor neamuri, pe care o spunea Nechifor la ,,cumătrii şi nunți’’. Legenda este
rememorată de Vitoria în absenţa soţului ei şi anticipează destinul acestuia, având rol de prolog.
Finalul (epilogul) cuprinde planurile de viitor ale Vitoriei în legătură cu familia ei, rostite după
încheierea deznodământului.
Personajele romanului înfăţişează tipologii umane, reprezentative pentru lumea satului de la
munte, la începutul secolului al XX-lea. Vitoria Lipan este personajul principal, femeia
voluntară, hotărâtă să facă dreptate şi aparţine lumii arhaice, patriarhale. Gheorghiță este fiul
Vitoriei şi al lui Nechifor, reprezintă generaţia tânără, care trebuie să ia locul tatălui dispărut.
Nechifor este personajul absent, el simbolizează destinul muritor al oamenilor. Personaje
episodice: moş Pricop, părintele Dănilă, Minodora şi baba Maranda, dar şi personajul colectiv,
muntenii, care este portretizat încă de la început în legenda pe care obişnuia să o spună Lipan la
cumetrii, dar şi pe la nunţi.
Concluzia
Romanul ,,Baltagul’’, rămâne inedit prin tema ancestrală a păstrării tradiţiilor şi a setei de a face
dreptate, dar şi prin viziunea realistă asupra lumii, reuşeşte să păstreze anumite simboluri, tradiţii
şi să reliefeze faptul că ţinerii pot fi receptivi la noutăţile civilizaţiei; iar ,,baltagul’’ poate fi
asociat cu arma crimei, obiectul justiţiar, menit să păstreze dreptatea şi cinstea. Manolescu
afirmă că ,,Baltagul este un roman realist în sensul cel mai propriu’’ şi alege ca pretext situaţia
din balada ,,Miorița’’.