Subiectul al II-lea/IDEEA POETICĂ ȘI DOUĂ PROCEDEE DE REALIZARE ARTISTICĂ

Poezia citată se centrează pe tema naturii, dar și a condiției umane. Încă din incipitul textului,
este evocată comuniunea dintre eul liric și o natură capabilă să-i oglindească trăirile, idee redată
cu ajutorul exclamației retorice: ,,O, desfrunzirile din urmă!’’. În plus, epitetul dublu ,,nori
haotici și obscuri’’ sugerează o disoluție a ființei, care se produce sub îninrâurirea nefastă a
anotimpului automnal, simbol al tristeții, fapt reieșit și din epitetul ,,zări murinde’’. Imaginea
auditivă ,,avântul surd’’ denotă, în aceeași ordine de idei, condiția nefericită a unui subiect liric
înstrăinat de sine și de alteritate.
Rolul indicaţiilor scenice
Indicaţiile scenice oferă îndrumări esenţiale pentru transpunerea textului în spectacol, sprijinind
jocul actorilor. Acestea constituie o caracteristică aparte a genului dramatic. În textul fragmentar
prezentat selectat din opera ,,Danton’’, acestea au rolul/notează succint detalii privind elemente
nonverbale, precum: expresia feței și limbajul trupului (,,a rămas cu fața nemișcată, o privește
simplu’’, ,,îl strânge cu mâinile ei mici și albe’’), gesticulaţia (,,își trece mâna prin păr ca sufocat,
uriaș, slut, se frânge hidos, cu capul în piept’’). Totodată, acestea surprind şi elementele
paraverbale, care fac referire şi la manifestările involuntare ale unor emoţii (,, îl privește cu
emoție’’), ale unor stări de spirit: râsul (,,surâzând pe gândite’’ ,,surâde mereu, calm, cald’’).
Textul dramatic fragmentar selectat din opera ,,Danton’’ este semnificativ pentru prezentarea
acestor indicaţii scenice, care conferă informaţii preţioase nu doar în jocul scenic, ci şi în lectura
propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi personajele.
Perspectiva narativă
Textul fragmentar selectat din opera ,,În vreme de război’’ de I. L. Caragiale aparţine genului
epic, iar o trăsătură esenţială o reprezintă perspectiva narativă care este: obiectivă ( persoana a
III-a), iar acţiunea/ întâmplările fiind relatate de un narator obiectiv (persoana a III-a),
semnificativi fiind indicii morfologici utilizaţi: verbe la persoana a III-a, ,,începuseră’’,
,,credea’’, ,,găsise’’ şi pronume la persoana III-a ,,îi’’. Naratorul este omniscient, omniprezent și
extradiegetic, care evocă ferocitatea condamnabilă a hoților, care nu își impun niun fel de limită
în propriile abateri, devalizându-l inclusiv pe Popa Iancu din Podeni, tentați de bunăstarea
notorie a preotului. Cu toate acestea, tâlharii sunt sancționați narativ, fiind sugerată pedeapsa
care îi așteaptă.