Testul 16, setul 4, clasa a VIII-a

(Compunerile)
Dragi elevi, citiți textul cu mare atenție, nu este atât de simplu!
B. Caracterizarea pescarului
Pescarul este unul dintre personajele textului fragmentar selectat din opera ,,Spovedania'' de
Ioan Groșan prin intermediul căruia autorul pune în lumină ideea că pasiunea pe care o ai pentru
un lucru ajută la inițierea altora. Pescarul poate fi considerat protagonistul, deoarece autorul
evidențiază comportamentul acestuia în raport cu celelalte personaje. Acesta are meseria de
pescar, pasionat, mai ales că stătea pe mal ,,de când lumea''.
Trăsăturile acestuia sunt redate atât prin caracterizarea directă, cât și prin caracterizarea indirectă,
ce reiese din limbaj, comportament, relația cu novicele și întâmplarea la care participă. Aici,
pescarul este surprins în momentul în care îl învață pe un novice cum să pescuiască și îi
dezvăluie într-un mod inedit tainele pescuitului.
Portretul fizic al personajului este realizat, în mod direct, de către narator, oferind detalii în ceea
ce privește fizionomia lui: ,,neras de mai multe zile, cu țepi cărunți în barbă, avea doi ochi mici,
negri, foarte mobili...un nas îngropat între pomeți'', dându-i un aer aparte, reieșind și maturitatea
sa fizică, dar și în ceea ce privește vestimentația ,,purta o șapcă ponosită de navestit și era
îmbrăcat cu o salopetă kaki, cam murdară, cu o mie de buzunare și buzunărașe, ce sfârșea jos în
niște cizme de cauciuc noi-nouțe, tot de culoare kaki'', reliefându-se dezinteresul pentru a fi un
bărbat îngrijit. Tot direct, îi este precizată și vârsta ,,cam în jur de cincizeci de ani'', dar și de
către novice: ,,pescar veritabil...imperceptibil ,,sărit'' ,,altfel'' decât omul simplu.''
Personajului i se conturează și un portret moral inedit, realizat prin mai multe mijloace de
caracterizare. În mod direct, ,,vorbea cu o însuflețire bruscă'' arătând pasiunea pentru pescuit, dar
și dorința de a dezvălui aceste taine. Alte trăsături ale personajului sunt prezentate prin
procedeele indirecte.
Comportamentul personajului reliefează edcuația aparte, este civilizat și îi răspunde politicos
novicelui: ,,Te pricepi?'', ,,Ei, nu-I nimic, asa-i la început'', având și capacitatea de a înțelege și
de a încuraja pe cei care nu reușesc să performeze în arta pescuitului. Din limbajul acestuia
reiese simplitatea și umorul: ,,He, he...ce ți-am spus?''.
Trăsătura dominantă o constituie faptul că este un om răbdător, reieșind din relația cu
novicele: ,,Stai jos...să-i explice pe-ndelete cum se pescuiește.''
În concluzie, consider că în acest text fragmentar, autorul vrea să contureze un anumit tip de
personaj, să ilustreze umanitatea de care trebuie să dăm dovadă în relațiile cu ceilalți, dar și cu
răbdarea de a-i învăța pe cei care nu știu și pe cei care vor să evolueze.

B. O întâmplare petrecută în timpul unei activități preferate

Este o zi caldă, caldă, iar parfumul teiului înflorit pătrundea prin fereastra deschisă. Eram toată
clasa în biblioteca școlii,loc unde ne desfășuram câteodată orele de română. Era vineri, iar
domnul profesor ne-a anunțat că vom avea lectură la alegerea noastră. Fiecare voia să-și impună
o carte, iar colegul meu a reușit să-i convingă pe toți:: Charles Dickens; titlul:,,David
Copperfield.” Sigur fratele meu, liceanul, o citise, pentru că se lăuda cu titlurile romanelor citite.
Și-atunci domnul a ales cartea, a deschis-o și iată ce-am aflat:
În ziua nașterii lui David Copperfield, bogata și excentrica matușă, Betsey Trowood, se agitase,
pentru că noul copil nu era fată. David este crescut de tânăra sa mamă, văduvă dinaintea nașterii
sale și de loiala slujnică, Clara Pegotty. Dar copilăria sa idilică este întreruptă când Mr. Murstone
începe să o curteze pe doamna Copperfield. David merge bucuros cu Pegotty să viziteze familia
acesteia în Yarmouth - fratele ei pescar, Daniel și nepoții: Hane si Little Emily......
Încercam să-mi imaginez personajele, cum aratau. Am închis ochii și l-am văzut pe micul David,
am alergat cu el pe malul unde se afla barca asemenea unei case, am simțit aerul tare al mării,
zgomotul valurilor, am râs împreună cu Emily cea delicată....și n-am simțit când în clasă au intrat
câțiva oameni, care s-au așezat cuminți și-au ascultat....doar unul îndrepta din când în când
aparatul de fotografiat spre noi. La sfârșitul orei s-au prezentat: erau foști elevi ai școlii și voiau
să-și reamintească de orele de lectură. A doua zi am primit câteva poze, într-una m-am
recunoscut-eram eu cu ochii închiși și mi-am amintit de visul meu. Da, dar acasă am luat cartea
din bibliotecă și mi-am propus s-o citesc în vacanță...că doar așa mi s-a spus:Cartea este o
grădină în viața omului....