Bazele prelucrărilor mecanice 69

Capitolul 9

PRELUCRAREA GĂURILOR

9.1. Procesul prelucrării găurilor

Prelucrarea găurilor (alezajelor) se poate realiza prin diverse procedee,

alegerea acestora fiind determinată de caracteristicile dimensionale ale găurii, de
precizia dimensională şi geometrică impusă suprafeţei, de materialul şi forma piesei
în care are loc prelucrarea etc. Dintre procedeele folosite la prelucrarea găurilor,
ponderea cea mai mare o au burghierea, lărgirea, adâncirea şi alezarea.[IVA 92]
Caracteristica acestor procedee este aceea că scula execută atât mişcarea
principală de aşchiere, care este o mişcare de rotaţie, cât şi mişcarea de avans
rectiliniu.

9.2. Procedee de prelucrare a găurilor

Burghierea este prelucrarea prin aşchiere

Fig. 9.1. Burghierea
executată cu burghiul, la care în general, semifabricatul
rămâne imobil, iar scula execută mişcarea principală de
rotaţie şi mişcarea de avans rectiliniu (în direcţie axială)
sau, la care, semifabricatul execută mişcarea principală
de rotaţie, iar scula execută numai avansul. Ultimul caz,
corespunde burghierii pe strung.[DRE 68]
În ambele cazuri, mişcarea rezultantă dintre
semifabricat şi sculă este o mişcare elicoidală, prin
urmare suprafaţa de aşchiere, care este generată de
tăişul sculei, va fi şi ea o suprafaţă elicoidală.
Principiul prelucrării cu ajutorul burghiului elicoidal
reiese din figura 9.1 punându-se în evidenţă cele două
mişcări de aşchiere: mişcarea principală de aşchiere n,
care, pentru un punct de pe muchia de aşchiere
principală este o mişcare de rotaţie şi avansul s, care se
realizează ca o mişcare de translaţie în lungul axei
burghiului.

Lărgirea este operaţia de prelucrare a

suprafeţelor laterale ale găurilor brute sau prelucrate
anterior prin burghiere, prin care se măreşte diametrul
găurii existente până la o cotă dată. [DEL 02]
Operaţia de lărgire (figura 9.2) este raţională mai
ales în cazul găurilor cu diametrul de peste 40 mm, când
solicitarea sculei şi a maşinii devin foarte mari. Ea se
poate face cu ajutorul unor burghie elicoidale sau a unor
Fig.9.2. Lărgirea scule speciale numite lărgitoare.[DRE 68]
Bazele prelucrărilor mecanice 70

a b

c d
Fig. 9.3. Adâncirea găurilor Fig. 9.4. Alezarea găurilor
Prelucrarea suprafeţelor frontale plane, conice sau profilate, la capătul unor
alezaje, se realizează printr-o operaţie de aşchiere specifică ce poartă denumirea de
adâncire. În figura 9.3. sunt reprezentate teşirea conică a, lamarea b, adâncirea de
planare c şi adâncirea profilată d.

Alezarea este un procedeu de prelucrare prin aşchiere a găurilor cilindrice

sau conice cu scopul de a îmbunătăţi forma geometrică a alezajului, de a mări
precizia dimensională a acestuia şi a îmbunătăţi rugozitatea suprafeţei prelucrate.
[OPR 81]
Alezarea este operaţia de prelucrare a găurilor prin care se îndepărtează un
strat foarte subţire de material, mai mic de cât la burghiere sau adâncire, adaosul de
prelucrare fiind, în general, de 0,1...0,3 mm. [DEL 02]
Operaţia de alezare succede, de regulă, unei operaţii de lărgire şi se practică
cu scopul obţinerii unor alezaje precise, în vederea realizării unor asamblări.
Principiul prelucrării cu alezorul este prezentat în figura 9.4, remarcându-se,
ca şi la burghiere şi adâncire, existenţa unei mişcări de rotaţie a sculei (mişcarea
principală de aşchiere n şi o mişcare de translaţie în lungul axei sculei (mişcarea de
avans). [OPR 81]

9.3. Scule utilizate la prelucrarea găurilor

Burghiele
Burghiele sunt scule aşchietoare utilizate la executarea găurilor din plin, fiind
dintre cele mai răspândite scule. Trebuie privite ca scule de degroşare, cu toate că,
în numeroase situaţii, găurile burghiate pot fi considerate suficient de precise, astfel
Bazele prelucrărilor mecanice 71
încât nu mai necesită prelucrări ulterioare. Se construiesc, de regulă, cu două tăişuri,
aflate permanent în contact cu materialul prelucrat în timpul aşchierii.
Burghiele se pot clasifica după construcţie şi după execuţie. În acest sens, în
funcţie de construcţie, se disting următoarele categorii principale de burghie: burghie
cu canale elicoidale, burghie cu canale drepte, burghie late, monobloc sau cu lamă
demontabilă, burghie de centruire; burghie pentru găuri adânci.
Burghiele elicoidale (figura 9.5.) sunt cel mai frecvent utilizate atât datorită
unei geometrii mai convenabile a părţii aşchietoare, cât şi datorită unei precizii
sporite a prelucrării şi durabilităţii totale ridicate, ca urmare a unui număr mare de
reascuţiri posibile
Principalele elemente constructive ale burghielor elicoidale sunt: diametrul
exterior, lungimea părţii active, diametrul miezului, lăţimea faţetelor laterale, profilul şi
dimensiunile canalelor pentru evacuarea aşchiilor, forma şi dimensiunile cozii.[MIH
02]
9 Diametrul exterior al burghiului se dimensionează la diametrul nominal
al găurii, prevăzând o toleranţă în funcţie de treapta de precizie aleasă.

9 Diametrul spatelui dinţilor D0 se stabileşte în funcţie de diametrul exterior

şi înălţimea faţetelor elicoidale f: D0 = D – 2f0.

9 Lungimea părţii utile a burghiului trebuie să fie mai mare decât

adâncimea găurii prelucrate, pentru asigurarea evacuării complete a aşchiilor, de
regulă cu de două sau trei ori diametrul exterior. În unele situaţii, se poate admite ca
lungimea utilă să fie egală cu (10 – 20)*D.

9 Faţetele elicoidale, caracteristice burghielor cu canale elicoidale, conferă

o bună ghidare a sculei în timpul aşchierii, stabilitate şi o creştere a preciziei de
prelucrare. Lăţimea faţetei trebuie aleasă astfel încât să se evite frecările intense cu
materialul de prelucrat, fenomen ce poate apare la lăţimi mari ale faţetei, dar şi
presiuni de contact exagerate, cu intensificarea procesului de uzură, în cazul unei
lăţimi prea mici. Se recomandă f = (0,16 – 2,5) mm, pentru 1 < D < 40 mm.

9 Diametrul miezului burghiului d0, se stabileşte în funcţie de diametrul

exterior, ca o cotă parte din acesta, fiind mai mare la burghiele cu diametrul mai mic,
în scopul măririi rezistenţei lor. Pentru o creştere suplimentară a rezistenţei mecanice
a burghielor, miezul se execută cu o conicitate spre coada sculei, egală cu 1,4 – 1,8
mm, la o lungime de 100 mm.

9 Profilul canalelor pentru cuprinderea şi evacuarea aşchiilor. Acestea

trebuie să asigure: rezistenţă mecanică şi rigiditate suficientă; să nu constituie un
concentrator de tensiune la operaţiile de tratament termic; asigurarea unui volum
necesar pentru cuprinderea aşchiilor; asigurarea unei forme rectilinii a tăişurilor
principale, pentru o valoare determinată a unghiului de atac.

9 Partea de fixare, respectiv coada burghielor poate fi cilindrică, pentru

diametre până la 10 – 15 mm şi, uneori, prevăzută cu antrenor, iar pentru diametre
peste 12 mm, se preferă cozile conice. Alegerea soluţiei constructive a cozii ţine
seama de sistemul de fixare disponibil pe maşina-unealtă, şi anume, dacă fixarea se
face în bucşă elastică sau direct în axul maşinii. [MIH 02]
Elementele caracteristice geometriei burghielor elicoidale (figura 9.5.) sunt:
Bazele prelucrărilor mecanice 72

Fig.9.5. Geometria burghiului

9 ω - unghiul de înclinare al canalelor elicoidale, , se stabileşte în funcţie de

diametrul burghiului şi de materialul supus prelucrării. Astfel, pentru diametre mari,
sunt indicate valori cuprinse între 30° - 35°, iar la diametre mici, valori cuprinse între
15° - 22°. [MIH 02];
9 2K – unghiul de vârf al burghiului, jumătatea lui KM, reprezentând unghiul
de atac al dintelui. Unghiul la vârf al burghielor elicoidale normale este de 118o;
pentru materiale mai dure, peste 75 daN/mm2, acest unghi se alege intre 130o şi
140o.;
9 α - unghiul de aşezare longitudinal;
xM
9 γ - unghiul de degajare longitudinal;
xM
9 α - unghiul de aşezare normal;
nM
9 γ - unghiul de degajare normal;
nM
9 αt - unghiul de aşezare al tăişului transveral;
9 γ - unghiul de degajare al tăişului transveral; [DEL 02, SEC 76]
t

Adâncitoarele
Adâncitoarele se execută, spre deosebire de burghiele elicoidale, cu trei sau
patru dinţi. Se produc adâncitoare elicoidale cu coadă conică sau cilindrică, precum
şi adâncitoare cu alezaj conic, o răspândire din ce în ce mai largă având-o
Bazele prelucrărilor mecanice 73
adâncitoarele armate cu dinţi din oteluri pentru scule (interschimbabili) sau din
carburi metalice. În figura 9.6. este prezentat un adâncitor elicoidal cu patru dinţi
aşchietori frecvent utilizat în practică.

Fig.9.6. Adâncitor elicoidal cu patru dinţi

Adâncitorul are o conicitate inversă de 0,05mm pe 100 mm lungime, în

vederea reducerii frecărilor pe feţele de conducere.
Unghiul de aşezare optim este de 8...12o, iar unghiul de degajare are valorile
de 25...30o la prelucrarea aluminiului şi a aliajelor sale; 5...8o la prelucrarea otelurilor
şi 6...10o la prelucrarea fontelor.
Unghiul de degajare trebuie corelat cu unghiul de înclinare al canalului
elicoidal ω , ale cărui valori variază între 10o şi 25o, în funcţie de calitatea materialului
prelucrat.[IVA 92]
Lipsa unor tăişuri frontale până în zona axei sculei exclude existenţa tăişului
transversal. Canalele sculelor de lărgire şi adâncire sunt mai puţin adânci, ca urmare
a unui volum de aşchii mai redus detaşat de fiecare dinte al sculei. Din această
cauză, scula este mai rezistentă, putând suporta avansuri de lucru mult sporite în
comparaţie cu burghierea.[OPR 81]

Alezoarele
Alezoarele (figura 9.7.) sunt scule de finisare folosite la prelucrarea finală a
găurilor, asigurând obţinerea unor dimensiuni cuprinse în limitele treptelor de precizie
9 – 6.
Se deosebesc de burghie şi adâncitoare prin numărul de dinţi mai mare, conul
de atac mai lung şi prin stratul de material mai redus pe care-l îndepărtează. Ca
urmare, procesul de aşchiere are ghidarea mai bună şi, în consecinţă, asigură o
rugozitate mică a suprafeţelor prelucrate şi o precizie ridicată.[MIH 02]

Alezoarele se pot clasifica:

9 după modul de acţionare: alezoare de maşină, alezoare de mână;
9 după forma găurii prelucrate: alezoare cilindrice, alezoare conice;
9 după modul de construcţii: alezoare monobloc, alezoare cu dinţi
demontabili;
9 după modul de reglare: alezoare fixe, alezoare reglabile.
Bazele prelucrărilor mecanice 74

Fig.9.7. Alezor

Unghiul de atac k la alezoare se alege în funcţie de destinaţia alezorului.

Pentru găurile străpunse, la alezoarele de maşină k=10o. La prelucrarea materialelor
casante k=5o.Pentru alezoarele de mâna, unghiul de atac este mic, k=1 - 3o.
În partea dinspre coadă, alezorul este prevăzut cu o conicitate inversă care,
la alezoarele de maşină, este de 0,04 – 0,07 mm.
Unghiul de degajare, atât pe conul de atac, cât şi pe partea cilindrică are
valori mici (de regulă γ =0o), avându-se în vedere realizarea unui proces de răzuire.
Unghiul de aşezare, pe faţeta cilindrică, în scopul asigurării unei bune ghidări
a sculei este nul.[OPR 81]
Conul de atac influenţează în cea mai mare măsură calitatea suprafeţei.
Principalele forme constructive ale conului de atac sunt prezentate în figura 9.8.
Forma (a) a conului de
atac este adecvată în special
pentru prelucrarea găurilor
înfundate şi pentru toate
calităţile de materiale; forma
(b) a conului se recomandă
pentru găuri străpunse, unghiul
suplimentar de 45° având rolul
a b c de protecţie la rupere a tăişului
Fig.9.8. Conul de atac al alezorului principal, iar unghiul K°, având
valori mai mici, realizează o
secţiune de aşchie cu raport favorabil între grosimea şi lăţimea acesteia şi deci
condiţii de aşchiere mai bune. În general, conul de atac este mai scurt la prelucrarea
oţelului, K = 15° ÷ 45° şi mai lung pentru prelucrarea fontei, K = 4° ÷ 30°.[MIH 02]

9.4. Maşini de găurit

Maşina de găurit este o maşină unealtă pentru prelucrarea prin aşchiere a
suprafeţelor cilindrice interioare prin burghiere (cu burghiu), la care atât mişcarea
principala de rotaţie cât si mişcarea de avans axial de lucru, mecanică sau manuală,
este executată de către sculă.
La maşinile de găurit, sculele caracteristice utilizate sunt burghiele, dar pot fi
folosite şi alte tipuri de scule –ca de exemplu: alezoare, tarozi etc. – cu ajutorul
cărora se pot efectua şi alte operaţii de aşchiere [CIO 05]
Bazele prelucrărilor mecanice 75
Pentru clasificarea maşinilor de găurit se utilizează diferite criterii, ca de
exemplu:
9 poziţia axei arborelui principal: maşini de găurit orizontale, maşini de
găurit verticale, maşini de găurit cu axa arborelui principal înclinată;
9 numărul de arbori principali: maşini de găurit cu un singur arbore
principal, maşini de găurit cu mai mulţi arbori principali;
9 mărime (gabarit): maşini de găurit mici, maşini de găurit mijlocii;
9 precizia prelucrării: maşini de găurit normale, maşini de găurit în
coordonate;
9 gradul de automatizare: maşini de găurit neautomate, maşini de găurit
semiautomate, maşini de găurit automate;
9 domeniul de utilizare: maşini de găurit de uz general, maşini de găurit
specializate, maşini de găurit speciale;
9 modul de montare şi de schimbare a sculelor: maşini de găurit
convenţionale, maşini de găurit cu turelă;
9 modul de comandă: maşini de găurit cu comandă manuală, maşini de
găurit cu comandă numerică sau asistate de calculator.

9.4.1. Principiul constructiv al maşinilor de găurit cu coloană

Maşinile de găurit cu coloană ,figura 9.9., sunt destinate prelucrării pieselor mici
şi mijlocii cu diametrul găurii până la φ40 mm prin procedeele de burghiere, adâncire,
alezare, filetare, in piese de oţel, fontă şi materiale
neferoase. Denumirea acestor maşini provine de
la elementul de susţinere a capului portsculă şi a
mesei care este în acest caz o coloană.
Parametrii principali ai acestor maşini–
unelte sunt: diametrul maxim convenţional de
burghiere, distanţa între axa arborelui principal şi
coloană, cursa maximă a axului principal.
În figura 9.9., s-au notat: placa de bază (1),
braţ rotitor (2), masa rotativă a maşinii (3), coloana
(4), arborele principal (5), cutia de viteze şi
avansuri (6), motorul (7), maneta pentru
selectarea turaţiilor (8), tambur pentru selectarea
avansului (9), maneta pentru avans manual (10),
maneta pentru deplasarea verticală a consolei
mesei (11). Cu I şi II s-au notat mişcările,
principală respectiv de avans, executate de sculă,
iar cu III...VI mişcările de poziţionare. (III –
deplasarea verticală a ansamblului format din
motor, cutie de viteze, cutie de avansuri; IV –
mişcarea de rotaţie a mesei în jurul axei proprii; V
– deplasarea verticală a consolei mesei; VI –
Fig.9.9. Maşină de găurit mişcarea de rotaţie a mesei in jurul coloanei).
Sculele se montează în alezajul conic al
arborelui principal (5), împreună cu care execută mişcarea principală de aşchiere I,
cu turaţia n şi mişcarea de avans axial II. Mişcarea principală de aşchiere se obţine
de la motorul electric şi se transmite prin intermediul cutiei de viteze la arborele
principal. [OPR 81]
Bazele prelucrărilor mecanice 76
9.5. Elementele regimului de aşchiere la prelucrarea găurilor
Determinarea regimului de aşchiere la operaţiile de găurire se face în
următoarea ordine: adâncimea de aşchiere „t”, în mm; avansul la o rotaţie „s”, în
mm/rot; viteza de aşchiere „v”, se calculează, sau se adoptă valoarea acesteia din
tabele.
Forţele şi momentele ce apar în procesul de aşchiere se calculează mai ales la
găurire si lărgire; la celelalte operaţii acestea au valori neînsemnate şi de aceea nu
este necesară calcularea lor.
Puterea necesară se calculează la operaţiile de găurire şi lărgire, unde apar
rezistente mari la aşchiere.[PIC 92],

9 Adâncimea de aşchiere „t”

Adâncimea de aşchiere: se calculează pentru găurire şi pentru lărgire cu
relaţiile (9.1) şi respective (9.2)
D
t= [mm] (9.1)
2
D−d
t= [mm] (9.2)
2
unde D este diametrul burghiului, în mm, iar d este diametrul găurii iniţiale, în
mm.
9 Avansul „s”
Avansul reprezintă deplasarea burghiului sau a piesei de-a lungul axei, la o
rotaţie a arborelui principal al maşinii.
În cazul prelucrării găurilor cu burghie şi adâncitoare, avansul se poate
determina prin calcul folosind relaţia:

S= Ks Cs D0,6 [mm/rot] (9.3)

unde: Ks este un coeficient de corecţie în funcţie de lungimea găurii (l ≥ 3D); daca l <
3D, se considera Ks=1 (Anexa 3, tabelul 3.4);
Cs este coeficientul de avans (Anexa 3, tabelul 3.1);
D este diametrul burghiului, în mm.
Pentru alezare avansul se poate calcula cu relaţia:

S= Cs D0,7 [mm/rot] (9.4)

Câteva valori ale avansului sunt prezentate în Anexa 3, tabelele 3.2 şi 3.3
pentru diferite scule utilizate pe maşina de găurit şi materiale prelucrate.

9 Viteza de aşchiere „v”

Viteza de aşchiere se calculează cu relaţia (9.5) pentru găurire, iar pentru

lărgire cu relaţia (8.6):
zv
v = CmvD k vp [m/min] (9.5)
T sy v
zv
v= C vD
k vp [m/min] (9.6)
T t x v sy v
m
Bazele prelucrărilor mecanice 77
Pentru alezare, viteza de aşchiere se determină cu relaţia:
zv
v= C vD
[m/min] (9.7)
T t x v sy v
m

Unde: D – diametrul sculei [mm];

t – adâncimea de aşchiere [mm];
s - avansul [mm/rot.]
T – durabilitatea sculei [min.]
Cv – coeficientul vitezei de aşchiere (Anexa 3, tabelul 3.5) ;
m, xv, yv, zv – exponenţi ale căror valori se aleg in funcţie de materialul
prelucrat (Anexa 3, tabelul 3.5);
Coeficientul de corecţie Kvp este produsul mai multor coeficienţi, ce ţin seama
de factorii ce influenţează procesul de găurire.

Cunoscând viteza mişcării principale de aşchiere, în funcţie de mărimea

diametrului alezajului de prelucrat se determină turaţia n, cu relaţia:

1000 ⋅ vp
n= [rot/min] (9.8)
π ⋅D
Forţa axială şi momentul de torsiune la găurire se calculează cu relaţia:
F = CF DxF syF k f [N] (9.9)
yM
Mt = CM D xM s k M [Nm] (9.10)

unde: D este diametrul burghiului, im mm;

s – avansul, im mm/rot;
CF, CM, XF, ZF, XM, YM - coeficienţii şi exponenţii forţei şi momentului;
KF, KM – coeficienţi de corecţie pentru forţă şi moment.
Puterea necesară operaţiei de burghiere se poate calcula în funcţie de forţa
principală de aşchiere sau în funcţie de momentul de torsiune, folosind una din
următoarele relaţii:
Fz1 ⋅ z ⋅ v
Nnec = [kw] (9.11)
6120

Mt ⋅ n
Nnec = [kw] (9.12)
1.36 ⋅ 71620

9.6. Aplicaţii

Având la dispoziţie o maşină de găurit cu coloană se vor identifica părţile

componente ale acesteia, prezentate în subcapitolul 9.4, se vor analiza sculele
aşchietoare utilizate precum şi accesoriile aferente maşinii de găurit.
Pentru o operaţie de găurire şi alezare se vor avea în vedere următoarele:
ƒ alegerea tipului de sculă aşchietoare;
ƒ stabilirea posibilităţilor de prindere a semifabricatului pe maşina de găuritt;
ƒ stabilirea posibilităţilor de prindere a sculei aşchietoare pe maşina-unealtă;
ƒ mişcările de lucru, de reglare şi poziţionare;
ƒ regimul de aşchiere corespunzător.