Bazele prelucrărilor mecanice 23

Capitolul 3

FORŢELE DE AŞCHIERE

3.1. Introducere

În cadrul oricărui proces de aşchiere ia naştere o forţă de aşchiere care trebuie

să învingă rezistenţa la deformare a stratului de material ce se prelucrează precum şi
a frecărilor din zona de aşchiere şi care trebuie să determine transformarea stratului
respectiv în aşchie [DUM 83, DEL 02]. Procesul de aşchiere va începe deci în
momentul în care forţa de acţiune a sculei aşchietoare va egala rezistenţa totală a
materialului supus prelucrării.
Determinarea forţelor de aşchiere reprezintă o problemă deosebit de
importantă deoarece aceasta stă la baza dimensionării sistemului tehnologic pe care
are loc prelucrarea: maşina unealtă, sculele şi dispozitivele de prindere şi fixare a
pieselor, precum şi a estimării preciziei de prelucrare. Totodată, cunoaşterea
factorilor care influenţează forţa de aşchiere este extrem de utilă în sensul optimizării
procesului din punct de vedere al consumului de energie [DEL 02, SEC 76].

3.2. Componentele forţei de aşchiere

Pentru dimensionarea sistemului tehnologic pe care are loc prelucrarea,

trebuie cunoscute componentele forţei de aşchiere. Acestea sunt prezentate în figura
3.1 [DEL 02, RAD 02], pentru cazul unei strunjiri cu avans longitudinal.
n

Fy
s

Fx
Fz

Fig.3.1. Componentele forţei de aşchiere

Bazele prelucrărilor mecanice 24
Aşa cum rezultă din figura 3.1, componentele forţei de aşchiere reprezintă
laturile unui paralelipiped având colţul din spate, stânga sus situat în punctul de
contact dintre scula aşchietoare şi piesa de prelucrat. Prin compunerea acestor
componente rezultă forţa de aşchiere, care reprezintă de fapt diagonala
paralelipipedului.
Componentele forţei de aşchiere sunt după cum urmează:

9 Fz - componenta principală a forţei de aşchiere, fiind îndreptată după

direcţia vitezei principale de aşchiere;
9 Fx - componenta axială a forţei de aşchiere, fiind situată pe direcţia
mişcării de avans;
9 F y - componenta radială a forţei de aşchiere, având o direcţie paralelă cu
coada cuţitului de strung.

Între forţa de aşchiere şi componentele sale au loc următoarele relaţii [SEC 69

DEL 02, DIŢ 99, DIŢ 00]:

F = Fz + Fx + Fy , (3.1)

F = Fz2 + Fx2 + F y2 . (3.2)

De asemenea, între componentele forţei de aşchiere există anumite raporturi.

Pentru strunjire, aceste raporturi sunt [DIŢ 99]:

Fx = (0,15..0,5) ⋅ Fz ; F y = (0,2..1) ⋅ Fz . (3.3)

În cazul prelucrării prin strunjire, s-au demonstrat pe cale experimentală o

serie de relaţii pentru componentele forţei de aşchiere. Acestea sunt redate de
următoarele relaţii.

Fz = C Fz ⋅ t x Fz ⋅ s y Fz ⋅ K Fz ; (3.4)

Fx = C Fx ⋅ t x Fx ⋅ s y Fx ⋅ K Fx ; (3.5)

x Fy y Fy
F y = C Fy ⋅ t ⋅s ⋅ K Fy , (3.6)

în care: Fz , Fx , F y - componentele forţei de aşchiere [daN],

C Fz , C Fx , C Fz , x Fz , y Fz , x Fx , y Fx , x Fy , y Fy - coeficienţi, respectiv exponenţi
determinaţi experimental; t - adâncimea de aşchiere [mm], s - avansul de aşchiere
[mm/rot]; K Fz , K Fx , K Fy - coeficienţi globali de corecţie care ţin seama de geometria
sculei, natura materialului de prelucrat şi al sculei, uzura sculei, utilizarea lichidelor
de răcire - ungere etc.
Bazele prelucrărilor mecanice 25
3.3. Factorii care influenţează forţa de aşchiere

Cunoaşterea factorilor care influenţează forţa de aşchiere este importantă

pentru optimizarea condiţiilor de lucru, în vederea minimizării consumului de energie,
costurilor prelucrării, creşterii productivităţii şi preciziei de prelucrare. Cei mai
importanţi factori care influenţează forţa de aşchiere sunt prezentaţi în continuare.

ƒ Regimul de aşchiere
Aşa cum rezultă din relaţiile (3.4), (3.5) şi (3.6), dintre parametrii regimului de
aşchiere cea mai mare influenţă asupra mărimii forţei de aşchiere la strunjire o au
adâncimea de aşchiere şi avansul. Această influenţă este redată în relaţia (3.7).

s ↑, t ↑ Fz , Fx , F y ↑ (3.7)

Deoarece între exponenţii întâlniţi în expresiile (3.4), (3.5) şi (3.6) există relaţia
x > y , influenţa adâncimii de aşchiere este mai mare decât cea a avansului. De
aceea, pentru micşorarea forţei de aşchiere şi fără a afecta productivitatea se preferă
micşorarea adâncimii şi creşterea avansului.
Deşi viteza de aşchiere nu apare în mod direct în formula forţei de aşchiere,
totuşi şi acest parametru influenţează într-o mică măsură mărimea forţei de aşchiere,
astfel:

v↑ F ↓ uşor (3.8)

Explicaţia pentru influenţa vitezei de aşchiere asupra forţei de aşchiere este

următoarea: pe măsură ce creşte viteza creşte căldura în zona de aşchiere, ceea ce
face ca rezistenţa opusă de material la deformare să scadă. Este deci nevoie de o
forţă mai mică pentru a învinge această rezistenţă.

ƒ Geometria sculei aşchietoare

Dintre parametrii geometrici ai sculei aşchietoare, cea mai mare influenţă o au
unghiul de degajare şi unghiul de atac principal.
Astfel, mărirea unghiului de degajare duce la scăderea forţelor de aşchiere.
Figura 3.2 explică acest aspect.

γ
a) γ b)

Fig.3.2. Modificarea unghiului de degajare

Aşa cum se poate observa în figura de mai sus, cuţitul de strung având un
unghi de degajare mic (figura 3.2 a)), are nevoie de o forţă de aşchiere mai mare
pentru a învinge rezistenţa materialului, în timp ce un cuţit cu unghiul de degajare
mai mare (figura 3.2 b)) are nevoie de o forţă mai mică datorită formei sale mai
ascuţite. Astfel, influenţa unghiului de degajare asupra forţei de aşchiere este redată
de relaţia (3.9).
Bazele prelucrărilor mecanice 26
γ↑ F↓ (3.9)

Nu toate componentele forţei de aşchiere cresc însă în aceeaşi măsură.

Graficul din figura 3.3 arată variaţia componentelor forţei de aşchiere [DEL 02].

F Fz

Fx

Fy
γ°

Fig.3.3. Variaţia forţei de aşchiere în raport cu unghiul de degajare

În ceea ce priveşte influenţa unghiului de atac principal asupra forţei de

aşchiere, acest aspect este redat în figura 3.4, care prezintă cazul unei strunjiri
longitudinale.

x Fx
χ FN
Fy χ

Fig.3.4. Influenţa unghiului de atac principal asupra forţei de aşchiere

Aşa cum rezultă din figura 3.4, se pot scrie următoarele relaţii.

Fx = sin χ ⋅ FN , F y = cos χ ⋅ FN (3.10)

Rezultă deci, că pe măsură ce unghiul de atac principal creşte, componenta

axială a forţei de aşchiere creşte şi componenta radială scade. Această dependenţă
se exprimă în relaţia (3.11).

χ↑ Fx ↑, F y ↓ (3.11)

ƒ Materialul de prelucrat
Materialul de prelucrat influenţează mărimea forţei de aşchiere prin rezistenţa
sa la rupere şi duritatea sa. Astfel, materialele cu rezistenţă la rupere (σr) şi duritate
(HB) mari, necesită forţe de aşchiere mai mari deoarece rezistenţa opusă de material
este mare. Această influenţă este arătată în relaţia (3.12).
Bazele prelucrărilor mecanice 27

σ r , HB ↑ F↑ (3.12)

ƒ Lichidele de aşchiere
Utilizarea unor lichide de aşchiere la prelucrările prin aşchiere duce la
micşorarea forţelor de aşchiere, datorită micşorării frecărilor care apar în timpul
prelucrării.

3.4. Aplicaţie. Determinarea experimentală a forţei de aşchiere

Determinarea experimentală a forţei de aşchiere la strunjire se poate realiza

cu ajutorul unui dinamometru [MAR 04]. În continuare sunt descrise principiul de
lucru precum şi echipamentele necesare realizării experimentului.

3.4.1. Principiul de lucru şi echipamentele necesare măsurării forţei de

aşchiere la strunjire

Dinamometrul poate fi cu pârghii, cu elemente elastice, hidraulice sau

electrice [SEC 76]. Unul dintre cele mai des utilizate astfel de dispozitive este
dinamometru cu element elastic. În figura 3.5 este prezentat un astfel de
dinamometru. 2

1
8

7
5

6
Fig.3.5. Dinamometru cu element elastic

Principul de lucru este următorul: piesa 1 este prinsă în universalul 2 al

strungului şi este supusă unei prelucrări prin strunjire cu un cuţit 3, care este prins cu
şuruburile 4 într-un element elastic încastrat în suportul 5 al dinamometrului, care la
rândul său este fixat pe sania port-cuţit 6, a utilajului. În timpul procesului de aşchiere
ia naştere o forţă de aşchiere sub acţiunea căreia semifabricatul se deformează,
Bazele prelucrărilor mecanice 28
proporţional cu mărimea forţei. Aceste deformaţii sunt amplificate prin intermediul
pârghiei 7 şi transmise palpatorului ceasului comparator 8.

3.4.2. Prelucrarea datelor

Această metodă se utilizează pentru determinarea componentei principale a

forţei de aşchiere. În acest scop, se vor face două serii de măsurători: pentru cazul în
care se consideră cu s constant şi t variabil şi pentru cazul în care se consideră s
variabil şi t constant.
În ambele cazuri se porneşte de la relaţia (3.4), care devine [SEC 76]:

Fz = f (t ) = C1 ⋅ t x Fz , Fz = f (s ) = C 2 ⋅ s y Fz . (3.13)

Prin logaritmare se obţine:

lg Fz = lg C1 + x Fz ⋅ lg t , lg Fz = lg C 2 + y Fz ⋅ lg s . (3.14)

Cele două serii de măsurători se vor trece în tabelele 3.1, respectiv 3.2.

Tab.3.1. s constant, t variabil Tab.3.2. s variabil, t constant

s = const lg t Nr. Fz lg Fz t=const lg s Nr. Fz lg Fz
div. [daN] div. [daN]
t 1= s1=
t 2= s2=
t 3= s3=
t 4= s4=

Expresiile (3.14) reprezintă ecuaţiile unor drepte, ca în figura 3.6.

lg Fz lg Fz
Ft4
Fs4
α β
Ft1 Fs1

lg t lg s
t1 t4 s1 s4
a) b)
Fig.3.6. Variaţia forţei de aşchiere în raport cu regimul de aşchiere

Coeficienţii xFz şi yFz reprezintă de fapt pantele dreptelor din figura 3.6. Din
figură se poate observa că se verifică faptul că influenţa adâncimii de aşchiere este
mai mare decât cea a avansului, panta dreptei din figura 3.6 a) fiind mai mare decât
cea a dreptei din figura 3.6 b). Prin urmare, se pot scrie următoarele relaţii:

lg Ft 4 − lg Ft1 lg Fs 4 − lg Fs1
x Fz = tgα = , y Fz = tgβ = . (3.15)
lg t 4 − lg t1 lg s 4 − lg s1