Bazele prelucrărilor mecanice 48

Capitolul 7

STRUNJIREA ŞI MAŞINI DE STRUNJIT

7.1. Introducere

Strunjirea (figura7.1) reprezintă

procedeul de prelucrare prin aşchiere cu
cea mai mare frecvenţă de utilizare, fiind
metoda de bază pentru obţinerea
corpurilor de revoluţie. Strunjirea se
realizează prin combinarea mişcării
principale de rotaţie cu turaţia n, executată
de obicei de piesă, cu mişcarea de avans
a cuţitului s. Avansul este în general
Fig.7.1. Strunjirea rectiliniu în direcţie longitudinală,
transversală sau după o direcţie înclinată
faţă de axa mişcării principale.
Prin operaţii de strunjire se pot prelucra suprafeţe cilindrice şi conice
(exterioare şi interioare), frontale, filete, etc., ca urmare a combinării mişcării
principale a semifabricatului cu mişcările de avans longitudinal sau transversal ale
cuţitului. Utilizând dispozitive speciale se pot prelucra suprafeţe sferice, dacă
mişcarea de avans a sculei se realizează pe o traiectorie circulară, sau a suprafeţelor
profilate, prin deplasarea simultană a cuţitului pe direcţie longitudinală şi transversală
rezultând o traiectorie corespunzătoare profilului piesei.[DEL 02]

7.2. Maşini de strunjit

Strungul este o maşină-unealtă pentru prelucrarea prin aşchiere a suprafeţelor
de revoluţie sau a suprafeţelor elicoidale la care mişcarea principală de rotaţie este
executată de piesă, antrenată de arborele principal prin intermediul unui dispozitiv de
fixare şi antrenare, de regulă cu autocentrare, iar mişcările de avans de lucru,
rectilinii, sunt executate de către sculă prin intermediul unor sănii. [CIO 05]

Pentru clasificarea strungurilor se utilizează diferite criterii, ca de exemplu:

9 poziţia axei arborelui principal: strunguri orizontale, strunguri verticale,
strunguri cu axa arborelui principală înclinată;
9 numărul de arbori principali: strunguri monoax, strunguri multiax;
9 mărime (gabarit): strunguri mici, strunguri mijlocii, strunguri mari şi foarte
mari;
9 precizia prelucrării: strunguri de degroşare, strunguri normale şi strunguri de
finisare;
9 gradul de automatizare: strunguri neautomate, strunguri semiautomate,
strunguri automate;
9 domeniul de utilizare: strunguri normale, strunguri specializate, strunguri
speciale;
Bazele prelucrărilor mecanice 49
9 tipul pieselor prelucrate: strunguri longitudinale, strunguri plane;
9 mişcările piesei: strunguri de uz general, strunguri de tip special;
9 modul de montare şi schimbare a sculelor: strunguri simple, strunguri
revolver, centre de prelucrare prin strunjire;
9 modul de comandă: strunguri cu comandă manuală, strunguri cu comandă
electromecanică, strunguri cu comandă numerică sau asistate de calculator.
Dintre maşinile-unelte din grupa strungurilor, cele mai răspândite sunt strungurile
normale, care se mai numesc şi longitudinale sau universale.
În figura 7.2. este prezentată vederea generală a strungului universal ce se
compune din următoarele subansambluri de bază şi părţi componente: [IVA 92]

Fig.7.2. Strungul universal

Batiul 17, este subansamblul de bază care susţine celelalte subansambluri ale
maşinii. La partea superioară este prevăzut cu un sistem de ghidaje longitudinale
11, iar la partea inferioară se reazemă pe picioare 1 şi 18. Pe el se montează:
păpuşa fixă 3, căruciorul 22, păpuşa mobilă13, cutia de avansuri 2, cremaliera de
avans longitudinal 14, şurubul conducător pentru filetare 16, bara de avansuri 15,
tava pentru colectare şpanului şi a lichidului de răcire 20, şi bara de susţinere a
sistemului de tampoane reglabile de limitare a cursei longitudinale a căruciorului
27.

9 Căruciorul 22 (figura 7.3.) este

Fig.7.3. Căruciorul
subansamblul ce poartă scula pe traiectoriile
de avans. Se compune din următoarele
elemente: cutia cu mecanisme a căruciorului
21, roata de mână 19 pentru deplasarea
longitudinală a căruciorului, sania transversală
6, maneta 23 pentru deplasarea manuală a
saniei transversale, sania port-cuţit 9, pe care
este poziţionat suportul port-cuţit 7, maneta
pentru cuplarea-decuplarea avansurilor
longitudinal şi transversal, maneta pentru
cuplarea-decuplarea semipiuliţei pe şurubul
Bazele prelucrărilor mecanice 50
conducător pentru filetare.

9 Păpuşa fixă 3 (figura 7.4.), conţine cutia

Fig.7.4. Păpuşa fixă
Fig.7.5. Păpuşa mobilă
de viteze 4 şi mecanismele intermediare de
transmitere a mişcării la cutia de avansuri 2. Se
evidenţiază următoarele elemente: arborele
principal în care este poziţionat universalul 5, de
antrenare a piesei în mişcarea principală n,
panoul electric de comandă, manete pentru
reglarea turaţiilor mişcării principale, manete
pentru selectare „pas normal” sau „pas mărit” de
filetare, maneta pentru inversarea sensului de
filetare şi avans.
9 Păpuşa mobilă 13 (figura 7.5.), serveşte
la rezemarea pieselor lungi şi la fixarea sculelor
pentru prelucrarea găurilor. Principalele părţi
componente sunt: corpul păpuşii 25, placa de
bază 26, pinola 12, roata de mână 24 pentru
deplasarea axială a pinolei.
9 Cutia de avansuri şi filete 2 (figura 7.6.)
permite realizarea diferitelor valori ale filetelor şi
ale avansurilor longitudinale şi transversale, prin
reglarea poziţiei manetelor.

Fig.7.6. Cutia de avansuri

7.3. Tipuri de bază ale cuţitelor de strung

Clasificarea cuţitelor după care se adoptă în general şi denumirea acestora se
poate face ţinând seama de următoarele elemente:
9 Sensul avansului: cuţite pe dreapta şi pe stânga;
9 Forma şi poziţia părţii active faţă de corp: cuţite drepte şi încovoiate şi cu cap
îngustat;
9 Destinaţie: cuţite pentru strunjire longitudinală, transversală, etc.;
9 Aşezare în raport cu piesa: normale şi tangenţiale;
9 Tipul maşinii-unelte pe care se foloseşte: pentru strunjit, rabotat, etc.;
9 Materialul tăişului aşchietor: din oţel rapid, din carburi metalice, etc.;
9 Procesul tehnologic de fabricaţie: cuţite pentru degroşare, finisare.

În raport cu operaţia tehnologică pentru care sunt destinate, cuţitele se

subîmpart astfel: cuţite pentru strunjire longitudinală; cuţite pentru strunjire frontală şi
pentru praguri; cuţite pentru strunjirea canalelor şi degajărilor; cuţite pentru retezat;
cuţite pentru strunjire interioară; cuţite profilate; cuţite pentru filetat.

9 Cuţitele pentru strunjire longitudinală au tăişul principal înclinat la unghiuri

de atac cuprinse între 30° şi 90°, fapt ce permite aşchierea cu viteze de avans mari,
orientate în lungul axei de rotaţie a semifabricatelor. Un exemplu de construcţie al
cuţitelor de strunjit longitudinal este prezentat în figura 7.7., la care tăişul activ este
format dintr-un tăiş principal, unul auxiliar de lungime mică şi unghi de atac micşorat
 Bazele prelucrărilor mecanice 51
şi un tăiş de trecere cu unghi de atac nul. Cuţitele pentru strunjiri longitudinale sunt
denumite şi cuţite laterale.

Fig.7.8. Cuţit pentru strunjirea

Fig.7.7. Cuţit de strunjit longitudinal suprafeţelor frontale

9 Cuţitele pentru strunjirea suprafeţelor frontale şi praguri, figura 7.8., au

tăişul principal realizat cu unghi de atac de 90° sau 90° ± 20°, fapt ce permite
prelucrarea cu viteze de avans mărite, după o direcţie perpendiculară pe axa de
rotaţie a semifabricatului.

9 Cuţitele pentru strunjirea canalelor şi degajărilor, figura 7.9.,se

Fig.7.9. Cuţit pentru strunjirea canalelor
valori ce sunt limitate de pericolul slăbirii secţiunii transversale a capului cuţitului.
caracterizează prin faptul că partea
aşchietoare este prevăzută cu un tăiş
principal îngust, orientat perpendicular
pe direcţia mişcării de avans, şi cu
două tăişuri laterale, secundare, pentru
a se micşora comprimarea plastică şi
pentru a se diminua frecările pe cele
două tăişuri secundare, acestea au un
unghi de atac secundar egal cu 2° şi
un unghi de aşezare secundar de 2°,

9 Cuţitele pentru strunjire

Fig.7.10. Cuţit pentru strunjire interioară
interioară, figura 7.10., prezintă două
particularităţi ce influenţează asupra
construcţiei acestora:
a) suportul cuţitului se află în afara
alezajului prelucrat, şi, prin urmare,
ieşirea în consolă a cuţitului poate fi
mare, corespunzătoare lungimii alezajului
b) există pericolul interferenţei între
faţa de aşezare a părţii aşchietoare şi
suprafaţa prelucrată, motiv pentru care
faţa de aşezare se execută de formă
dublu sau triplu plană.[MIH 02]
Bazele prelucrărilor mecanice 52

7.4. Posibilităţi tehnologice

Operaţii de strunjire

Strunjirea suprafeţelor cilindrice exterioare

Fig.7.11. Strunjire exterioară cilindrică

9 Strunjirea suprafeţelor cilindrice exterioare se realizează folosindu-se cuţite de
exterior, care se deplasează in mişcarea de avans longitudinal sl.

Strunjirea suprafeţelor plane

9 Strunjirea suprafeţelor plane
se realizează folosind cuţite
încovoiate, care execută mişcarea
de avans transversal st de la
exterior spre centru sau de la centru
spre exterior.
Fig.7.12. Strunjirea suprafeţelor plane
Retezarea (Canelarea)

Fig.7.13. Canelarea si retezarea pieselor

9 Retezarea (canelarea) pieselor se realizează folosind cuţite de retezat, care se
deplasează in mişcarea de avans transversal st.

Strunjirea suprafeţelor cilindrice interioare

Fig. 7.14. Strunjire interioară

9 Strunjirea suprafeţelor cilindrice interioare se execută utilizând cuţite de strunjit
interior care se deplasează in mişcarea de avans longitudinal sl.
Bazele prelucrărilor mecanice 53
Strunjirea suprafeţelor conice exterioare pe strunguri universale
Strunjirea suprafeţelor conice exterioare prin deplasarea
transversala a papusii mobile
9 In acest caz, păpuşa mobilă se deplasează
perpendicular pe direcţia vârfurilor strungului cu
distanţa h. În urma acestei deplasări,
semifabricatul formează un unghi α, permiţând
astfel ca prin mişcarea de avans longitudinal sl să
se obţină o suprafaţă conică. Se pot prelucra
suprafeţe conice exterioare de lungime mare şi cu
conicitate mică (α<100).
D−d
Fig.7.15. Strunjirea conică prin C= = 2tgα
l
deplasarea transversală a păpuşii
unde: C – conicitatea suprafeţei prelucrate
mobile
Strunjirea suprafeţelor conice prin rotirea saniei port-cuţit
9 Prin rotirea saniei port-cuţit a căruciorului se
pot prelucra suprafeţe conice exterioare (şi
interioare) de lungime mică şi unghiuri de
înclinare, în general mari. Unghiul de înclinare α
se obţine prin rotirea manuală a saniei port-cuţit 1,
în jurul axului 3, cu ajutorul plăcii rotative 2, pe
care se află sania port-cuţit.
⎛D − d⎞ C
α = arctg⎜ ⎟ = arctg
⎝ 2l ⎠ 2
Metodă cu productivitate redusă deoarece
avansul saniei port-cuţit este manual, obţinut prin
rotirea manivelei M. Se recomandă utilizarea
Fig.7.16. Strunjirea suprafeţelor acestei metode în cazul producţiei de serie mică
conice prin rotirea saniei port-cuţit şi individuală.

Strunjirea suprafeţelor conice exterioare cu ajutorul riglei de copiat

9 Strunjirea suprafeţelor conice exterioare cu ajutorul riglei de copiat, se foloseşte la
prelucrarea unor piese cu conicitate mică şi lungime mare. Rigla de copiat 1 se
fixează la înclinaţia necesară obţinerii
unghiului α pe placa 2 ataşată pe batiul
strungului. Pe riglă se deplasează o patină 3,
solidarizată printr-un braţ cu sania
transversală a strungului, de la care s-a
decuplat şi s-a demontat şurubul conducător.
La deplasarea longitudinală cu avans
automat, sl a căruciorului împreună cu cuţitul
4, acesta este obligat de mişcarea patinei 3
pe rigla de copiat, să se deplaseze simultan
şi în direcţie transversală, obţinându-se astfel
Fig.7.17. Strunjirea suprafeţelor conice prin combinarea celor două mişcări sl şi st
cu ajutorul riglei de copiat suprafaţa conică a piesei ce se prelucrează.
Bazele prelucrărilor mecanice 54
Strunjirea suprafeţelor conice cu cuţite late

9 Strunjirea cu cuţite late se utilizează pentru

lungimi mici ale conului, deoarece la lungimi mai
mari apar vibraţii, care influenţează negativ
procesul de prelucrare.

Fig.7.18. Strunjirea suprafeţelor

conice cu cuţite cu muchia lată
Strunjirea suprafeţelor profilate prin strunjire
Strunjirea cu comandă manuală

9 Strunjirea suprafeţelor profilate după metoda cu

comandă manuală constă în acţionarea simultană de
către operator a celor două avansuri transversal st şi
longitudinal sl astfel încât vârful sculei 1 să descrie cât
mai precis curba generatoare a profilului 2 al piesei.
Metoda este mai puţin productivă şi necesită un
personal de înaltă calificare.
Fig.7.19. Strunjirea profilată
cu comandă manuală
Strunjirea cu cuţite profilate

Fig.7.20. Strunjirea cu cuţit profilat Fig.7.21. Strunjirea cu cuţit profilat disc

prismatic
9 Strujirea cu cuţite profilate se recomandă pentru prelucrarea suprafeţelor profilate
relativ scurte, cu lungimi de până la 40...60 mm. Prelucrarea se face numai cu avans
transversal al sculei, aceasta putând fi: cuţit profilat prismatic (figura 7.20.) pentru serie
mica de prelucrare si respectiv, cuţit profilat disc (figura 7.21.) pentru serie mare.

Strunjirea prin copiere după şablon, folosind cuţit normal

9 Strunjirea prin copiere după şablon, se recomandă pentru prelucrarea
suprafeţelor profilate de revoluţie cu lungime mare. Transmiterea cu o anumită precizie
a profilului şablonului la piesa de prelucrat, se face prin intermediul unor dispozitive de
copiat mecanice, hidraulice sau electrice cu care sunt echipate maşinile-unelte
Bazele prelucrărilor mecanice 55
Strunjirea prin rulare, cu cuţite profilate rotative

9 Prelucrarea suprafeţelor profilate cu cuţit

Fig.7.22. Strunjirea suprafeţelor
profilate cu cuţite rotative
profilat rotativ se bazează pe metoda rulării
(figura 7.22.), scula rulând peste profilul piesei
de prelucrat. Lungimea muchiei aşchietoare a
cuţitului trebuie să fie egală cu lungimea
profilului piesei de prelucrat la nivelul liniilor
înfăşurătoare de rulare. Cuţitul profilat se
montează astfel încât muchia aşchietoare a
acestuia să fie intr-un plan orizontal care trece
prin axa piesei. În acelaşi timp cu mişcarea de
avans longitudinal a saniei port-cuţit, cuţitul
capătă şi o mişcare de rotaţie ca şi cum ar rula
pe profilul piesei.

Strunjirea prin folosirea unor dispozitive adaptate pentru strunguri

9 Schema unui dispozitiv rotativ se

prezintă în figura 7.23. şi cuprinde
următoarele elemente: o sanie rotativă 4
montată pe căruciorul strungului şi care
primeşte mişcarea de rotaţie în jurul axei
verticale prin intermediul angrenajului melcat
5-6 de la un sistem motor; 3 suport
portsculă; 2 cuţit de strunjit. Prin rotirea
saniei, vârful cuţitului descrie un arc de cerc
a cărui rază se reglează deplasând
portcuţitul în sens transversal. Avansul
circular al cuţitului se poate realiza manual
sau mecanic, avansul circular mecanic se
poate obţine dacă se cuplează melcul 6 cu Fig.7.23. Strunjirea sferică cu
şurubul conducător al strungului.[BUZ 03] dispozitive speciale

Operaţii de filetare

Prelucrarea filetelor pe strung se poate realiza prin două metode: cu scule

speciale – tarozi si filiere şi cu ajutorul cuţitelor de filetat.
9 Tarozii si filierele sunt scule profilate care materializează atât curba
generatoare (profilul filetului) cât şi curba directoare (elicea spirelor). Pentru filetare,
piesa execută mişcarea principală de rotaţie cu turaţia n, iar scula, fixată într-un
dispozitiv de filetat ce-i permite deplasarea axială liberă, se autoconduce în gaura
filetată, astfel încât ambele curbe sunt transpuse de pe sculă pe piesă prin copiere.
Dispozitivul sculei se prinde în suportul port-cuţit, iar căruciorul execută o mişcare de
avans longitudinal wl cu pas mai mic decât cel al filetului de prelucrat, diferenţa dintre
spaţiul parcurs de sculă şi de cărucior fiind preluată de dispozitiv. [IVA 92]
Bazele prelucrărilor mecanice 56

a) Filetare exterioară b) Filetare interioară

Fig.7.24. Operaţii de filetare
9 Filetarea cu cuţite de filetat , figura 7.24., a, se realizează cu un cuţit profilat
care materializează curba generatoare, elicea directoare fiind generată pe cale
cinematică. Piesa execută mişcarea principală de rotaţie, iar scula montată direct în
suportul port-cuţit, primeşte o mişcare de avans longitudinal sl cu pas identic cu cel al
filetului de prelucrat. În figura 7.24.,a este prezentat procedeul filetării exterioare iar în
figura 7.24., b procedeul filetării interioare.

Prelucrarea găurilor

Fig.7.25. Găurirea
La prelucrarea găurilor pe strung piesa se prinde in universal şi se roteşte în mişcarea
principală de rotaţie n. Burghiul fixat în pinola păpuşii mobile cu ajutorul mandrinelor
sau a reducţiilor se deplasează manual cu un avans axial.

7.5. Regimul de aşchiere la strunjire

Elementele regimului de aşchiere la strunjire sunt: adâncimea de aşchiere „t”,
avansul „s” , viteza de aşchiere „v”.

9 Adâncimea de aşchiere „t”

Adâncimea de aşchiere se stabileşte în funcţie de mărimea adaosului de

prelucrare, astfel încât să se reducă numărul de treceri, asigurându-se totodată
încărcarea raţională a sculei şi a maşinii-unelte.
Pentru adaosuri de prelucrare simetrice, adâncimea de aşchiere la strunjire se
determină cu relaţia:
t = 2A c [mm] (7.1.)
2
unde 2Ac este adaosul de prelucrare pe diametru, pentru prelucrarea respectivă.
Pentru adaosuri asimetrice , adâncimea de aşchiere t = Ac.

9 Avansul „s”
Avansul se stabileşte în funcţie de rezistenţa corpului cuţitului, rezistenţa
Bazele prelucrărilor mecanice 57
plăcutei din carburi metalice, eforturile admise de mecanismele de avans ale
strungului, momentul de torsiune admis de mecanismul mişcării principale ale
maşinii-unelte, rigiditatea piesei de prelucrat, a strungului şi a dispozitivelor, precizia
prescrisă piesei, calitatea prescrisă suprafeţei prelucrate.[DEL 02]
În mod obişnuit, avansul pentru strunjiri se adoptă din normative (Anexa 1,
tabelele 1.1, 1,2, 1.3 şi 1.4), în funcţie de condiţiile concrete ale prelucrării. Avansul
ales va trebui verificat în funcţie de factorii enumeraţi mai sus.
În cadrul verificării din punct de vedere al rezistenţei corpului cuţitului, avansul
admisibil se poate determina:
- pentru cuţitele cu corp de secţiune dreptunghiulară:
h
y1
b ∗ h ∗ ∗ σai
s= L (7.2.)
6 C4 ∗ HBn1 t x1
- pentru cuţitele cu corp de secţiune circulară:
0,1d3 ∗ σai
s = y1 (7.3.)
C4 ∗ L ∗ t x1 HBn1
unde: b, h – lungimea şi înălţimea secţiunii cuţitului, în mm;
σai - efortul unitar admisibil la încovoiere al materialului din care este
confecţionat corpul cuţitului, în daN/mm2;
d – diametrul secţiunii circulare a corpului cuţitului;
t – adâncimea de aşchiere;
HB – duritatea materialului prelucrat;
C4, x1,y1, n1 – sunt coeficienţi ce ţin cont de natura materialului prelucrat şi
a materialului sculei.
Valorile avansului adoptat din normative vor trebui să fie mai mici decât
cele rezultate din relaţiile (7.2.) şi (7.3.).

9 Viteza de aşchiere „v”

Viteza se poate determina cu expresia:
Cv
v= ∗
n kv
(7.4.)
⎛ HB ⎞
T ∗ t x v ∗ sy v ∗ ⎜ ⎟
m

⎝ 200 ⎠
unde: Cv – coeficient ce depinde de caracteristicile materialului care se prelucrează
şi ale materialului sculei aşchietoare (Anexa 1, tabelul 1.7);
T – durabilitatea cuţitului, în min,;
m – exponentul durabilităţii (Anexa 1, tabelul 1.5);
t – adâncimea de aşchiere, în mm;
s – avansul, în mm/rot;
xv, yv, n – exponenţii adâncimii de aşchiere, avansului şi durităţii (Anexa 1,
tabelul 1.7);
kv = k1*k2.....kg – coeficient de corecţie obţinut ca produs a mai multor
coeficienţi care ţin cont de influenţa condiţiilor concrete de prelucrare asupra
vitezei de aşchiere (Anexa 1, tabelele 1.8, 1.9 şi 1.10).
Bazele prelucrărilor mecanice 58
7.6. Aplicaţii
Având la dispoziţie un strung universal, se vor identifica părţile componente
ale acestuia descrise în subcapitolul 7.2 şi se vor studia tipurile de cuţit de strung
precum şi accesoriile aferente maşinii-unelte.
De asemenea se vor realiza prelucrările următoarelor tipuri de suprafeţe:
suprafaţă cilindrică exterioară, suprafaţă cilindrică interioară, suprafaţă conică
exterioară, canal transversal şi suprafaţă plană frontală. De asemenea, se va realiza
o debitare şi o găurire.
Pentru aceste tipuri de suprafeţe şi operaţii se vor avea în vedere:
ƒ alegerea tipului de sculă aşchietoare;
ƒ stabilirea posibilităţilor de prindere a semifabricatului pe strung;
ƒ stabilirea posibilităţilor de prindere a sculei aşchietoare pe maşina-unealtă;
ƒ mişcările de lucru, de reglare şi poziţionare;
ƒ regimul de aşchiere corespunzător.