2016 Nr.

04 / 2016

FRANELE CARBON-CERAMICE
xmeditor  605  2 minutes read

Putere. Rezistenta la oboseala. Durabilitate. Acestea sunt cele mai

importante subiecte pe care obisnuim sa le atingem atunci cand
discutam despre frane si, de fiecare data, ne asteptam ca parametrii lor
sa fie la superlativ

Evident, in marea majoritate a situatiilor, socoteala de acasa nu se

potriveste cu cea din targ, cel putin una dintre caracteristici fiind
inferioara valorii minim acceptate.

Problema este cu atat mai delicata in sectorul masinilor de inalta

performanta, acolo unde sutele de cai putere pur si simplu tortureaza
sistemele de franare, iar acestea sunt obligate nu doar sa-i tina in frau,
ci sa faca asta ori de cate ori este necesar. Suna usor utopic – si, adesea,
chiar asa si este –, insa, de ceva timp incoace, exista o solutie tehnica
imbibata cu parfumul infailibilitatii:franele carbon-ceramice.
Pentru a se asigura ca uriasul Q7 V12 TDI (2,7 tone greutate, motor V12
twin-turbo de 500 CP si 1.000 Nm) se opreste conform asteptarilor,
Audi a dotat masina cu discuri carbon-ceramice.

Aplicatiile de acest gen sunt cunoscute de vreo trei decenii si jumatate,

Dunlop Aerospace implementandu-le pe celebrele avioane Concorde in
1976; doar trei ani mai tarziu, echipa de Formula 1 a lui Gordon Murray,
Brabham, devenea prima din Marele Circ care-si echipa masinile cu
aceasta tehnologie. in 1988, SAB WABCO a creat un mecanism de
franare ultraperformant pentru trenurile de mare viteza, bazat pe
discurile carbon-ceramice, insa, de-abia in 2001, SGL Carbon din
Germania avea sa dea in folosinta primul sistem dedicat automobilelor
de strada (mai precis, lui Porsche 911 GT2). Din acel moment, aproape
toti fabricantii de supercar-uri au inceput sa propuna discuri de frana
confectionate din materialul-minune, ale carui avantaje privind
functionarea la temperaturi inalte, puterea de stopare a vehiculului,
rezistenta la utilizari intense si, nu in ultimul rand, masei componentelor
(cu pana la 50% mai mica) sunt imense si de necontestat.
Indiferent de caz, sistemele de franare cu discuri carbon-ceramice
solicita o dimensionare riguroasa a partilor componente, efectuata in
functie de caracteristicile masinilor pe care urmeaza a fi instalate.
Factori precum viteza maxima si masa proprie a vehiculului, distributia
greutatii pe axe si perioada necesara stoparii complete sunt cei mai
importanti pentru calculele firmelor producatoare, care, dupa stabilirea
parametrilor, purced la confectionarea propriu-zisa a subansamblelor.
Atat structura de baza a discului, cat si straturile de frictiune aplicate pe
fiecare fateta sunt fabricate dintr-un amestec de carbura de siliciu
intarita cu fibre de carbon, prima furnizand duritate materialului, cea
de-a doua – inalta rezistenta mecanica. Aliajul are o ductilitate totala,
ce-i confera o rezistenta exceptionala in fata temperaturilor extreme si a
incarcarii mecanice (se poate ajunge chiar si la 1.300 de grade fara ca
discul sa sufere deformari sau deteriorari iremediabile); de aici rezulta
nu doar o durata de viata foarte indelungata (de exemplu, cele
comercializate de Audi pot fi folosite vreme de 300.000 km), ci si o
eficacitate in functionare mult superioara pieselor clasice din otel.

In timpul testelor, discurile de frana carbon-ceramice pot ajunge si la o

temperatura de 1.700 de grade Celsius.

Sigur, pentru ca toate aceste avantaje sa depaseasca universul teoretic

si sa capete un statut practic, trebuiesc indeplinite o multime de
conditii. Un disc carbon-ceramic care sufera erori de proiectare – este
prea subtire, prea compactat sau incorect dimensionat fata de placute –
are toate sansele sa functioneze defectuos si, in anumite cazuri, poate
deveni mai periculos decat unul obisnuit. Asta ca sa nu mai punem la
socoteala si pretul de achizitie, care, pentru un set de valoare medie,
poate ajunge usor la 5.000-6.000 de euro (in cazul lui Bentley
Brooklands, de pilda, el ajunge chiar si la 20.000 de euro – bani cu care
se poate cumpara un hot-hatch). De fapt, daca trebuie sa vorbim
neaparat despre vreun “defect” al franelor carbon-ceramice, cam acesta
ar fi singurul.

(continuarea in nr. 04/2016 al revistei AutoTehnica)