INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ

Pr tecția
Civilă
nu m ă ru l 1 / 20 22

ISSN 1223 - 575X

 O
MÂNI

CUPRINS:
A
R
PRO

ILĂ
T
EC I
V
ȚIA C ZIUA PROTECȚIEI CIVILE - 4
CIVILII ȘI PROTECȚIA CIVILĂ - 8

VAMA SIRET SAU CERCUL PERFECT - 10

PRIETENI PE TIMP DE PACE, FRAȚI PE TIMP DE RĂZBOI - 14

POVEȘTIRI DIN GARA DE NORD - 18
CE ÎNSEAMNĂ SEVESO? - 22
AMINTIRI ALE CUTREMURULUI DIN 1977 - 24

REDACȚIA:
redactor șef:
colonel Daniela SILVI

redactor:
colonel Daniela SILVI

fotoreporter:
plutonier adjutant Claudiu BRANISCHI

foto coperta 1:
plutonier adjutant șef Mihai TALPĂU, ISU Iași

foto coperta 4:
plutonier adjutant Claudiu BRANISCHI

distribuție:
Nicoleta NIȚU
pag. 30

ISSN 1223 - 575X

COPYRIGHT:
Reproducerile sunt autorizate cu condiția
nominalizării autorului și revistei.
Opiniile și informațiile publicate reflectă dreptul
autorilor la exprimarea liberă și nu
angajează răspunderea editorului sau a redacției.
Revista apare trimestrial.
 numărul 1 / 2022
pag. 4

PERICOL ÎN MAREA NEAGRĂ - 26

MINE VECHI, DISTRUSE ÎN HARGHITA - 28

ARINA - 29
ÎN PREMIERĂ ÎN PARCUL AUTO AL IGSU - 30
FEMEILE DIN ESCADRILA ALBĂ - 32
PATRON - 34

pag. 10

pag. 14

pag. 34
 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

Se împlinesc astăzi 89 de ani de la momentul în care, prin decret regal, se înființa în România
Protecția Civilă, sub denumirea de apărare pasivă. Protecția civilă este o componentă importantă
a apărării naționale, iar personalul aferent acestor structuri are o misiune esențială în ocrotirea
populației și a patrimoniului în fața pericolelor și a situațiilor de urgență.
În contextul actual, în care ne confruntăm cu provocări complexe: agresiunea militară a Rusiei
împotriva Ucrainei, pandemia de COVID-19 și schimbările climatice, activitățile de protecție
civilă sunt fundamentale.
Cea mai bună armă împotriva reducerii riscurilor provocate de dezastre și a crizelor este
prevenția și, de aceea, este obligatoriu să fim bine pregătiți pentru a face față, prin răspunsuri
adecvate, oricăror dezastre. Trebuie să alocăm cu prioritate resursele necesare acestui sector, în
vederea consolidării capacităților logistice și umane, pentru a putea acționa cu succes, rapid și
eficient în orice situație.
În contextul tensionat în care ne aflăm, este nevoie de o abordare unitară din partea tuturor
actorilor implicați – autorități publice, societate civilă, sectorul privat și cetățeni – atât în ceea
ce privește creșterea gradului de conștientizare asupra riscurilor, cât și pentru identificarea celor
mai eficiente soluții în vederea îmbunătățirii capacității de răspuns și optimizării modului de
intervenție în situațiile de urgență.
Ziua Protecției Civile ne oferă, totodată, un bun prilej de a conștientiza că, în fața unei
primejdii, este important să reacționăm cu responsabilitate pentru a ne proteja și, în același timp,
pentru a-i ajuta pe cei aflați în pericol. De aceea, campaniile publice care promovează cunoștințele
și abilitățile necesare în astfel de momente trebuie să fie încurajate, pentru a putea face diferența,
diminuând astfel riscurile și efectele negative generate de situațiile de urgență.
Vă mulțumesc tuturor celor care faceți parte din sistemul de protecție civilă: pompieri,
salvamontiști, piloți, medici, paramedici, asistenți, salvamari, precum și personal tehnic,
administrativ, voluntari, fără de care misiunile de salvare nu ar putea fi realizate cu succes. Apreciez
în mod deosebit curajul, solidaritatea, devotamentul și profesionalismul de care dați dovadă zi de
zi, la fiecare intervenție sau misiune umanitară, pentru a-i proteja și salva pe ceilalți.
Vă urez multă sănătate și succes în activitatea dumneavoastră!

Președintele României,
Klaus Werner IOHANNIS

4
 MÂNI
O

A
R
Ziua

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

Protecției Civile
Fii bun ori de câte ori este posibil.
Întotdeauna este posibil.
Dalai Lama

Situația de securitate din vecinătatea României continuă să se deterioreze și trebuie să fim în

măsură să gestionăm consecințele generate de agresiunea rusă în Ucraina. Sistemul Național de
Management al Situațiilor de Urgență a demonstrat că este în măsură să facă față tuturor provocărilor
și este acum în prima linie a eforturilor naționale pentru asistență umanitară.
Activitățile specifice și atribuțiile structurilor de protecție civilă au devenit tot mai complexe,
pentru a face față evoluțiilor de orice natură care pot genera anumite situații de risc, iar rezultatele
lor se reflectă în zeci de mii de vieți și bunuri salvate sau puse la adăpost în caz de accidente majore,
catastrofe naturale ori alte pericole de anvergură.
Dacă ne raportăm la ultimii doi ani, puternic marcați de evoluții generate sau accelerate de
pandemie, este evident că măsurile speciale și extraordinare care s-au impus în această perioadă au
pus sistemul de răspuns la urgențe în fața unor situații inedite și le-au forțat într-o anumită măsură
limitele de funcționare.
Întreaga activitate susținută de specialiștii în situații de urgență din România și dedicată protecției
cetățenilor, nu numai în fața pandemiei, ci și a celorlalte situații de protecție civilă cu care ne-am
confruntat, merită tot respectul și admirația noastră.
Pompierii și specialiștii în protecție civilă din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de
Urgență sunt oră de oră la datorie. Munca lor este prețuită deopotrivă în plan intern, dar și de
partenerii noștri externi cu care acești profesioniști în slujba vieții au colaborat în diferite misiuni de
salvare desfășurate pe teritoriul altor state.
Exemplul lor de solidaritate umană, curaj și dedicație, milioanele de situații individuale și
colective la care au intervenit doar anul trecut, atât în plan național, cât și internațional, confirmă o
dată în plus valoarea umană și profesională a personalului care asigură acțiunile de protecție civilă.
Sunteți pregătiți! Sunteți gata să asigurați toate măsurile necesare pentru a prelua fluxurile de
refugiați. În calitatea mea de conducător al Guvernului, am încredere în dumneavoastră. Avem mulți
profesioniști pe care ne putem baza în asigurarea siguranței cetățenilor, putem continua proiectele
ambițioase demarate și există potențial pentru a dezvolta proiecte noi.
În numele Guvernului României, mulțumesc tuturor celor implicați în acțiunile de protecție civilă!

Prim-ministru al României,
Nicolae-Ionel CIUCĂ

PROTECȚIA CIVILĂ NR. 1 / 2022 5

 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

Astăzi este ziua Protecției Civile din Romania!

28 Februarie este o zi în care ne-am obișnuit să sărbătorim prin a le mulțumi celor care fac
parte din acest sistem extrem de complex și necesar unei națiuni.
Din păcate, astăzi sărbătorim prin muncă, în teren, acționând pentru acordarea protecției
celor vulnerabili, vecinilor noștri care trec prin momente fără precedent.
Tuturor celor care activează în cadrul acestui sistem, pompieri, voluntari, medici, asistenți,
piloți, vă urez la mulți ani și vă mulțumesc din suflet pentru ce faceți! Ați arătat fața umană a
României, ați arătat ce înseamnă solidaritatea și ce înseamnă PROTECȚIA CIVILĂ.
La Mulți Ani!
Secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne
Dr. Raed ARAFAT

La 28 februarie aniversăm Ziua Protecției Civile din România, dată la care Regele Carol al
II-lea a semnat Înaltul Decret Regal în anul 1930, publicat trei ani mai târziu, la 23 martie 1933,
în Monitorul Oficial al României, ca Regulament al Apărării Pasive contra atacurilor aeriene.
De-a lungul timpului, manifestările climatice extreme, dezastrele naturale și chiar evoluțiile
geopolitice au întărit necesitatea existenței unor structuri capabile să gestioneze situații deosebite
ce pot pune în primejdie populația și mediul.
Complexitatea situațiilor de urgență înregistrate în ultimii ani, precum și pandemia cu
virusul SARS-COV-2 au presupus reacția promptă a serviciilor profesioniste pentru situații de
urgență.
Asemănător celorlalte structuri similare din Uniunea Europeană și NATO, protecția civilă
din România continuă procesul de modernizare instituțională, pentru a asigura servicii
profesioniste și a fi, la nevie, un furnizor de asistență umanitară internațională.
Avem datoria să consolidăm valorile și reperele transmise de predecesorii noștri și să
manifestăm, în continuare, aceeași perseverență și preocupare pentru valorizarea acțiunilor
operative derulate la nivel național și în plan internațional.
La acest moment aniversar, vă rog să primiți cele mai calde urări de sănătate, împliniri și
satisfacții profesionale și personale!
La mulți ani!
Inspector general
al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență
General-locotenent Dan-Paul IAMANDI

Din toată inima le urez tot binele din lume tuturor camarazilor din structurile I.G.S.U. și
unitățile subordonate alături de care am dezvoltat conceptul de protecție civilă și împreună cu
care am fost de nedespărțit mare parte din cariera mea militară!
Astăzi sărbătoresc 89 de ani de la înființarea acestei arme nobile pe care slujind-o nu te poți
simți decât onorat. Le doresc satisfacții depline în îndeplinirea cu succes a nobilelor misiuni,
empatie și multiple abilități pentru a fi alături de cei aflați în suferință, dar și înțelepciunea și
norocul ce le va permite să se întoarcă în fiecare zi mereu întregi, fizic și psihic, la cei dragi.
Cu drag și prețuire vă doresc un sincer La mulți ani!

Fost comandant al Protecției Civile

General-locoternent (r)
Liviu-Viorel NEMEȘ

6
 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

Avansări - 28 februarie 2022

PROTECȚIA CIVILĂ NR. 1 / 2022 7

 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

Cine sunt civilii?

Civili sunt copiii noștri, frații și surorile, părinții noștri, MÂNI
O
prietenii și vecinii. Civili sunt și voluntarii care ajută echipajele

A
R
de intervenție în caz de producere a unui dezastru sau în caz
de război.

PRO

ILĂ
Fiecare trebuie să fie conștient de faptul că, așa cum muncim
pentru familia noastră ca să îi fie bine, pentru ca societatea noastră T
comercială să prospere, pentru a fi apreciați și avansați în funcții în EC I

V
instituțiile în care ne desfășurăm activitatea, la fel trebuie să facem ȚIA C
tot ce putem și să fim uniți în fața pericolelor pe care le putem anticipa
sau care ne iau prin surprindere.
Cel mai recent exemplu unde civilii români au dat dovadă de o
solidaritate recunoscută mult peste hotarele țării, este primirea refugiaților
din Ucraina încă de la începutul conflictului militar cu Rusia. Protecția civilă
a fost asigurată și de către aceștia, prin acordarea de asistență medicală și
psihologică, prin donații și acordarea de hrană și adăpost, prin asigurarea
transporturilor interne și internaționale. În spațiile de primire amenajate ad-
hoc, au fost chiar luate măsuri de prevenire a incendiilor, eliminare a unor
focare epidemiologice, dar și al traficului de persoane.
Nu oricine poate fi voluntar, deși cu toții avem ceva de oferit celor de lângă
noi aflați în nevoie. Voluntariatul reprezintă un nivel de educație, de empatie
și cunoaștere și conștientizare a riscurilor și amenințărilor. Totodată, ONG-urile
sunt de o importanță deosebită în momentele dificile, ca și patronatul și întreaga
societate civilă. Nici o componentă a acesteia nu poate fi substituită. Fiecare om a
trebuit să își găsească un rol, un loc și să aibă atribuții bine însușite și aplicate sub o
coordonare unitară.
În orice situație de risc specialiștii în protecție civilă și civilii sunt de nedespărțit. În
statele dezvoltate unde protecția civilă este o tradiție s-a reușit ca populația să perceapă
că rolul fiecăruia este fundamental în ansamblul general de organizare și reacție pentru
eliminarea pericolelor.
Protecția civilă, ca noțiune, îmi conferă mie, dar și ție un rol mult mai larg și o responsabilitate
în plus, precum și autoritatea necesară pentru a acoperi gama de măsuri ce trebuie luate în
contextul managerial.
Ce este protecția civilă?
Un ansamblu complex de acțiuni și activități care vizează scoaterea de sub pericolul reprezentat
de amenințările dezastrelor naturale și antropice, în timpul conflictelor armare și/sau acțiunilor
teroriste cu întrebuințarea armelor ”murdare” (chimice, biologice, nucleare), a cetățenilor, dar și a
colectivităților de animale.
Protecția civilă comportă o acțiune preventivă, prin pregătirea populației, realizarea unor strategii
adaptate cerințelor și reglementărilor internaționale – UE, NATO, ONU, INSARAG și pregătirea autorităților.
De asemenea, foarte importantă este realizarea infrastructurii prin asigurarea sistemelor de înștiințare și
alarmare a populației și noi avem în acest moment funcționale sirenele digitate, dar și aplicația RO-ALERT.
Este necesară asigurarea adăposturilor pentru populație, un capitol mai deficitar din cauza mulților ani
de pace în care nu ni s-a părut prioritar să le asigurăm. Ne îngrijim de existența centrelor de coordonare
și conducere la nivel guvernamental, ministerial, județean. Nu în ultimul rând este importantă cunoașterea
riscurilor din zona de competență de către specialiști, pentru elaborarea planurilor de răspuns, actualizarea
consecventă a legislației interne în domeniu, precum și a actelor normative, instrucțiunilor și procedurilor de
lucru, modernizarea dotărilor cu autospeciale pe tipuri de risc, mijloace de protecție și echipamente. La fel, de
neexclus, este executarea de exerciții și aplicații, dar și atragerea de specialiști în domeniul protecției civile și
dezvoltarea parteneriatelor cu societatea civilă.
Acțiunile operaționale ale protecției civile sunt ferme, organizate într-o deplină cooperare, atât pe orizontală
cât și pe verticală, cu componentele Ministerului de Interne, cel al Apărării, alte ministere de resort, prefecturi,
primării și alte instituții de stat sau private, care pot ajuta la restabilirea unei stări de normalitate. Pe timpul și imediat
după încetarea unor astfel de situații de urgență, specialiștii de protecție civilă execută misiuni de căutare și salvare a
persoanelor și a animalelor, împreună cu reprezentanți ai societății civile, dar și cu câini antrenați pentru acest tip de
activități. Ulterior, acestor persoane le este acordată asistență medicală sau psihologică, după caz.

8
 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

CIVILII ȘI
PROTECȚIA CIVILĂ

Acțiunile de refacere și reabilitarea se realizează prin

eliminarea urmărilor negative provocate de dezastru sau
în caz de conflict armat, până la normalizarea situațiilor
și intrarea vieții pe un făgaș mai liniștit. De la atacarea
Ucrainei de către Rusia, la granițele României, ca și în
gările și aeroporturile din țară, a fost vorba despre
protecția civilă oferită de oameni cu suflet, militari și
civili, care au înțeles importanța preluării refugiaților,
acordându-le acestora tot ajutorul de care aveau nevoie
în acele momente grele. Când vine vorba de domeniul
protecției civile, nicio operațiune nu seamănă cu cealaltă
iar problemele sunt inedite și trebuie tratate cu toată
atenția. Fiecare cauză rezolvată cu succes reprezintă
o lecție învățată și merită să fie folosită pentru a duce
corecturile impuse perfecționării procedurilor.
Încă o dată, societatea civilă și specialiștii protecției
civile din România au dovedit că în parteneriat pot face
lucruri demne de apreciere, cu căldură și onestitate, cu
suflet și competență, pentru vecinii lor din Ucraina, ca și
pentru animalele lor, așa cum o fac în fiecare zi pentru
comunitatea din care fac parte. Nu este deloc greu să
fii în linia I a solidarității, atunci când ești cel care poate
aduce alinare și poate fi sprijin pentru cei mai încercați
de soartă, nu-i așa?

autor: general-locotenent (r) Liviu-Viorel NEMEȘ

PROTECȚIA CIVILĂ NR. 1 / 2022 9

 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

Vama Siret
sau
Cercul Perfect

10
 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

Anul trecut, când m-am întors din misiunea des-

fășurată în Grecia, am crezut că am avut parte, poate,
de cea mai mare provocare a carierei mele de pompier
militar... Și aveam toate motivele să cred acest lucru: era
prima misiune internațională de stingere a incendiilor
a României, în cadrul EUCPM și experiența trăită pe
pământul elen a fost una unică pentru toți pompierii
români care au intervenit în cele două campanii.

Însă, vremurile pe care le trăim ne arată cât de impre-

vizibilă poate fi viața... Cine s-ar fi gândit, că în secolul
caracterizat de cunoaștere și descoperiri revoluționare,
că după șocurile suferite în urma celor Două Conflicte
Mondiale, lumea se va trezi într-o dimineață, din nou, în
zgomotul bombelor și al mașinăriilor de război? O între-
bare, evident retorică, care ne arată că unii dintre semeni
nu au învățat nimic despre sensul vieții...

Dincolo de dezamăgiri crunte și de așteptări des-

cumpănite, vocația pompierilor militari români a fost, ca
de fiecare dată, la înălțime. Mereu în prima linie, mereu
sub presiunea așteptărilor enorme din partea semenilor,
ne-am făcut datoria și chiar mai mult decât atât. Grija
întregii suflări a Planetei a fost îndreptată spre cetățenii
care se refugiau din Ucraina, lăsând în urmă, odată cu
războiul, viața lor întreagă... Visul, căminul, serviciul, ru-
tina zilnică, iar mulți dintre ei chiar partenerul de viață
și/sau părinții...

Toată această grijă am resimțit-o din plin, cu toții...

Presiunea ei a fost enormă, însă datoria ne-am făcut-o
ca oameni. Pentru că noi, pompierii militari, suntem în
primul rând Oameni. Suferințele pe care le trăim alături
de semeni, la misiunile de zi cu zi, nu au cum să nu ne
sensibilizeze, iar empatia nu poate fi separată de structura
noastră sufletească...

PROTECȚIA CIVILĂ NR. 1 / 2022 11

 ÂN
O M ÂN
M II
O

AA
RR

I LL Ă
PPRROO

Ă
TT

VV I
EE C C II
CȚȚ II A
A C

12
 ÂN
O M ÂN
M II
O

AA
RR

I LL Ă
PPRROO

Ă
TT

VV I
EE C C II
CȚȚ II A
A C

Și nu aveai cum să nu fii mișcat, nu aveai cum să treci

nepăsător... Tristețe, suferință, teamă... sunt doar câteva
dintre sentimentele pe care le citeai pe fiecare chip sosit
„de dincolo”... Iar copilașii... maturizați înainte de vreme,
plângând de foame, de frig, de oboseală, sculați în plină
noapte și târâți în această fugă din calea unui război care
nu era al lor.... Nevinovați, în fața cărora nu puteam decât să
tragem la maxim de noi și să ne forțăm limitele, dincolo de
oricare „nu mai pot”... Dorul față de cei de acasă apăsa, de
multe ori, însă un gând și o întrebare, totodată, nu ne dădea
voie să cădem: Oare câți dintre acești micuți, își vor revedea
tatăl, atunci când se vor întoarce acasă...? Și asta, dacă vor
mai avea la ce să se întoarcă...

[...]

Trecând de la tristețea amintirilor, la gânduri mai bune,

una dintre marile bucurii trăite în Vama Siret și în misiu-
nile specifice, a fost aceea de a vedea Unitatea dintre soci-
etatea civilă, pe de o parte, și autorități, pe de cealaltă. Soci-
etate civilă, plecând de la simplul bunic, cu sacoșa plină de
sandvișuri, făcute cu grijă chiar de bunica, și care amintea
de bănuțul văduvei, până la cele mai mari ONG-uri, impli-
cate exemplar. O echipă indestructibilă, care a făcut cinste
României, și ecourile misiunilor de la granița cu Ucraina,
venite din toate colțurile lumii, au fost dintre cele mai elo-
gioase.

E o bucurie cu care aș vrea să închei, gândindu-mă, și în

același timp, dorindu-mi din toată inima, ca această unitate
extraordinară, acest Cerc Perfect, să-și continue misiunile
în același mod, și după ce tot acest calvar se va termina... Să
conlucrăm pentru propria noastră societate, pentru cei mai
puțin norocoși dintre noi cărora soarta nu le-a surâs. Sunt
convins, că atunci, vom deveni mai buni, pe toate planurile,
și profesional, dar mai ales emoțional, iar România va fi o
țară după chipul și asemănarea noastră.

Amin!

autor: căpitan Alin GĂLEATĂ, ISU Suceava

foto: plutonier adjutant șef Mihai TALPĂU, ISU Iași

PROTECȚIA CIVILĂ NR. 1 / 2022 13

 MÂNI
O
R
PRO
T
EC
ȚIA C
Prieteni
pe timp de pace,
Deși la prima vedere titlul articolului pare un clișeu,
cu siguranță ceea ce urmează să vă povestesc o să vă
schimbe percepția.
Totul a început în urmă cu mai bine de 2 ani, în
februarie 2020 mai exact, când la sediul Inspectoratului
pentru Situații de Urgență ,,DELTA” al județului Tulcea a
fost semnat contractul transfrontalier româno-ucrainean
JOINT EMERGENCY RESPONSE ACROSS DANUBE,
mai pe scurt, JERAD între ISU Tulcea și Departamentul
de Stat pentru Situații de Urgență al Regiunii Odessa.
Obiectivele principale ale proiectului au fost
dezvoltarea unei platforme de schimb de informații, ca
instrument al procesului decizional comun în caz de
urgențe transfrontaliere, creșterea capacității operaționale
comune a tuturor partenerilor prin achiziția de vehicule
speciale, mijloace tehnice și echipamente și creșterea
nivelului de cooperare transfrontalieră prin ateliere
și exerciții comune până la sfârșitul implementării
proiectului. Și așa a și fost. Atât pompierii români cât și
14
A
Ă
IL
I
V
cei urcraineni, prin exerciții și schimbul de informații au
avut de câștigat experiențe profesionale. Dar, cele mai
importante cred că au fost legăturile create și formate în
timpul acestor întâlniri.
Dar nu despre cât de bine au colaborat și lucrat
pompierii în cadrul proiectului vreau să vă vorbesc ci
despre cât de mare poate fi impactul unor astfel de proiecte.
Acesta se vede cu adevărat când parte din scenarii devin
reale. În acest caz, un conflict armat în care toată lumea
are numai de pierdut, indiferent de deznodământ.
Am participat în calitate de civil la exercițiul ce anunța
finalizarea proiectului JERAD unde pompierii tulceni
au făcut un adevărat spectacol cu tehnica ce o aveau în
dotare. Elicopterul, nave pe Dunăre, incendiu la navă, om
la apă și nu în ultimul rând victime multiple urmare a unui
accident naval, au făcut parte din scenariul de dezastru pus
la cale de comandantul inspectoratului, domnul colonel
Daniel Petrov. Atunci îi priveam pe pompierii urcaineni,
invitați la Tulcea pentru a marca finalizarea proiectului
 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

frați
pe timp de război

unde au participat activ la toate operațiunile desfășurate

pe malul fluviului, cum cooperează împreună, își adună
informații și analizau tot ceea ce se întâmpla. Era ianuarie
2022, chiar cu o lună înainte de invadarea de către trupele
rusești a teritoriului ucrainean.
24 februarie, ziua Dragobetelor, o zi în care deja eram
încadrat la ISU Tulcea și deja aveam vechime. 24 de zile
mai exact. Deschid televizorul și văd știrile Breaking
News. Am avut un șoc la fel de puternic cum cred că și voi
l-ați avut. Din acel moment mi-am dat seama că nimic
nu o să fie la fel la noul loc de muncă și, primul gând a
fost: “ trebuie să ne mobilizăm “. Și nu acea mobilizare de
a merge la război, ci de a primi cetățenii care fugeau din
Ucraina pentru a găsi adăpost și siguranță.
Privind lucrurile din interiorul sistemului militar,
fiind mereu în mijlocul acțiunilor și al deciziilor ce erau
luate de comandanții structurilor Ministerului Afacerilor
Interne, am observat cât de mult România, prin instituțiile
ei și românii, se implică în a-și ajuta vecinii.

PROTECȚIA CIVILĂ NR. 1 / 2022 15

 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

Atunci am văzut în acțiune pe viu cât de profesioniști

și cât de dârzi sunt pompierii alături de care eram.
I-am observat cum, în câteva minute montau și ridicau
un cort, cum în câteva ore peste 25 de corturi erau gata să
primească și să găzduiască pe oricine avea nevoie. Totul
se întâmpla în Punctul de Trecere al Frontierei Isaccea
– Orlovka. Am văzut bunătatea din privirile colegilor și
lacrimile ce le curgeau pe obraji, de cele mai multe ori
acestea aproape că înghețau din cauza frigului din vamă,
când luau copii în brațe pentru a-i duce mai repede la
adăpost de ninsoare ori de ploaie și ar fi fost în stare să îi
ia pe toți în casele lor pentru a le oferi siguranță.
Nu au trecut multe zile și, chemat de domnul
inspector șef să îl însoțesc, am ajuns la un imens depozit
în așteptarea a ceva. Nu știam ce. La scurt timp încep
să își facă apariția niște camioane. Am zărit doar două
inițial, ca până la urmă să număr peste 12. Încă nu eram
dumirit ce este cu ele, dar și ce caut acolo. Nu trece mult
timp și îl vad pe șeful Inspectoratului pentru Situații de
Urgență din Regiunea Odessa. L-am recunoscut imediat
după privirea pe care o avea. Era aceeași privire de uimire
și de stimă pe care o văzusem în timpul exercițiului din
ianuarie. Mi-am dat seama acum de ce era uimit. Venise
în România pentru a transborda din șapte tiruri germane
ajutoare pentru colegii lui, dar și pentru populația din
Regiunea Odessa care deja începea să simtă lipsa de
hrană și de lucruri de bază din pricina războiului. Parcă
nu înțelegea de ce primește aceste lucruri și de ce era totul
atât de bine organizat. S-a lămurit până la urmă că tot ce se
afla în tiruri era un semn de sprijin din partea cetățenilor
europeni și a pompierilor din Germania, iar totul era atât

16
 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

de bine organizat pentru că, o colegă de la ISU Tulcea,

maior Anet Ungureanu s-a ocupat îndeaproape cu colegii
din Prefectura Tulcea pentru ca totul să meargă șnur.
Atunci am văzut cu proprii ochi ce înseamnă cu
adevărat și cât de importante sunt acele protocoale de
colaborare, înfrățire cu alte localități. Atunci am înteles
că, deși totul pare de multe ori doar un motiv de a se face
hârtii ori de a face diferite vizite, este foarte important să
colaborezi cu vecinii și să consolidezi astfel de legături.
Datorită acelui proiect implementat cu pompierii
ucraineni am aflat nevoile oamenilor de acolo, datorită
acestui pod format, am reușit să ne ajutăm nu vecinii, ci
prietenii de peste Dunăre.
În următoare zi, omologul inspectorului șef a dorit să
facă o vizită în punctul de trecere al frontierei din Isaccea.
Nu pot descrie uimirea pe care a avut-o când a văzut sute
de oameni, voluntari, dar și autorități, cât de implicați și
cât de bine organizați suntem la graniță pentru primirea
concetățenilor săi, pe teritoriul nostru. Nu a găsit cuvinte
pentru a ne mulțumi și chiar dacă nu ne cunoaște limba
s-a retras deoparte cu translatorul, iar când s-a întors ne
spus cu zâmbetul pe buze o singură propoziție “ sunteți ca
frații pentru mine!”.
Ce totul a început ca o colaborare între două instituții
a două state vecine, dar diferite, a continuat cu prietenii
legate între oameni și în speranța revenirii unei stări de
normalitate cât mai curând, am ajuns să ne fim ca frații.

autor: sergent major Daniel NĂSTASE

PROTECȚIA CIVILĂ NR. 1 / 2022 17

 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

Povestiri din
Gara de Nord
Z’drastie!
Gara ar trebui să fie (și este în majoritatea timpului) un loc de tranzit unde pasageri grăbiți să prindă un tren spre
rude sau prieteni sau spre vacanța mult visată, unde oamenii aleargă preocupați să nu își piardă bagajele, copilul,
cățelul sau pe mama soacră… Gara ar trebui să fie (și este în general) pentru călătorii cu trenul, poarta Bucureștiului
pentru cei care vin în vizită sau primul pas spre casă, după o călătorie lungă, pentru bucureșteni. Acolo, pe peroanele
gării s-au scris și încă se scriu, pagini întregi de dor, de regăsiri și despărțiri, presărate cu zâmbete, lacrimi, flori și
declarații de iubire veșnică…
Din data de 24 februarie 2022, atunci când românii se gândeau cum să sărbătorească mai frumos Dragobetele,
Gara de Nord a devenit începutul unei călătorii spre un viitor incert pentru sute, apoi milioane de ucraineni, în cea
mai mare parte femei cu copii mici sau adolescenți, dar și bunici sau studenți străini, alungați de teama de război,
după agresiunile militare ale Rusiei asupra Ucrainei.
La început au ajuns în București cei mai orientați și mai informați dintre vecinii noștri, înainte chiar ca ei să fi
fost afectați în vreun fel de conflictul armat dintre cele două țări. Veneau cu mașini scumpe sau călătorind la clasa I
cu trenurile de la graniță, însă poposeau în gară pentru a culege informații utile unui drum în siguranță în alte țări
occidentale. Ulterior, mii de oameni zguduiți de sirene și bombe, soseau în Gara de Nord, cu un singur tren…
Cetățenii români, au simțit nevoia de a ajuta. Nimeni nu le-a spus voluntarilor ce anume trebuie să facă, ci toată
lumea își punea la dispoziție, necondiționat și cu seriozitate, cunoștințele de limbă rusă, forța fizică pentru cărat
bagaje, prietenii pentru a face rost de donații, banii pentru achiziționarea de bilete de călătorie, casele pentru a
adăposti pentru o noapte sau săptămâni, refugiații din țara vecină.
Voluntarii au fost cei care au înțeles primii că au nevoie de săli unde cetățenii ucraineni să se poată odihni puțin,
unde pot mânca ceva, unde copiii se pot juca pentru a uita de tragedii, unde pot cere indicații și cazare, asistență
psihologică și religioasă, unde fiecare om cu vestă verde sau portocalie să le adreseze un cuvânt bun, un sfat, o
îmbrățișare, un umăr pe care să poată să plângă.
Pe măsură ce timpul s-a scurs și asociațiile, fundațiile și autoritățile statului au intervenit, lucrurile s-au așezat
pe un făgaș mai normal, activitățile s-au organizat mai bine, riscurile s-au diminuat. Orgolii…inerente! Îndoieli...
multiple! Emoții…la fiecare pas! Frici, tristeți, dar și speranță, în fiecare sală, pe fiecare peron!
Tot voluntarii au fost cei care au mobilat sălile, au amenajat spații noi pentru mame cu copii nou-născuți și spații
de joacă pentru cei mici, au făcut cafele, au cumpărat bilete de tren, au făcut liste cu persoanele care trebuiau cazate
cu ajutorul pompierilor, au însoțit persoanele suferinde la cortul de acordare a primului ajutor sau chiar le-au însoțit
la spital pentru a asigura traducerea, au avut grijă de sutele de animale pe care ucrainenii le-au scos din calea
bombardamentelor, au semnalat cazurile care necesitau atenție din partea Direcției Generale de Protecție Socială,
au sesizat Poliția Transporturi Feroviare cu privire la persoanele mai puțin binevoitoare și activitățile discutabile
din gară, au cerut sprijinul Poliției Locale pentru menținerea ordinii și siguranței în sălile de așteptare devenite peste
noapte adevărate hub-uri sociale.
Nu odată am văzut un maior sau un colonel de pompieri din cadrul ISU BIF, alături de colegii mai mici în grad,
cărând genți mari sau copii în brațe, de la sau spre peron, cu un zâmbet blând pe chip și fără să le scadă rangul. S-au
ocupat de transportul refugiaților către centrele de cazare, au descărcat multe autoutilitare încărcate cu produsele
donate de voi, societatea civilă și patronatele. Și nu puțini au fost pompierii care, după ce își terminau tura de
serviciu, îmbrăcați civil și deasupra cu o vestă galbenă sau portocalie, au rămas ore bune în Gara de Nord în calitate
de voluntari, ajutând refugiații, ștergând lacrimi, făcând copii să zâmbească…
Pasionat de oameni și de principiile protecției civile, domnul general locotenent (r) Liviu Viorel Nemeș, a venit
încă de la început în Gara de Nord, cu donații, în nume propriu. Ulterior, împreună cu colegii domniei sale de la
Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din cadrul MAI, a donat suma de 50.000 lei
Crucii Roșii Române pentru a veni în ajutor celor afectați de război.

18
 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

PROTECȚIA CIVILĂ NR. 1 / 2022 19

 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

20
 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

,,Sunt fericit că am avut oportunitatea de a fi alături de camarazi în acțiunile derulate cu empatie și profesionalism
în Gara de Nord din Capitală, cu scopul de a asigura un crâmpei de normalitate pentru cetățenii ucraineni alungați
de război din țara lor!”
Colegul nostru, plutonierul Laurențiu….. din cadrul ISU Giurgiu s-a gândit că își poate folosi talentul de frizer
pentru a le face ziua mai frumoasă copiilor și bunicilor din Ucraina. A auzit de la colegi și de la prieteni că în Gara de
Nord sunt spații amenajate pentru cetățenii ucraineni care ajung în capitală și nu a stat pe gânduri. S-a înscris pe lista
voluntarilor, iar apoi l-am ajutat să își amenajeze un loc special pentru tuns. Și da, toți cei care l-au întâlnit au zâmbit,
uitând măcar pentru o clipă de situația dificilă în care se află și au apreciat acest mic gest de solidaritate.
Un alt fost pompier/paramedic este și octogenarul american John Spitzberg, acum voluntar și el în Gara de Nord.
Un personaj pitoresc care a făcut multe lucruri în viața sa, fiind asistent social, consilier pentru reabilitare, paramedic/
pompier, după ce a lucrat 14 ani în Forțele Armate ale SUA. Retras din activitate s-a mutat în Alaska alături de cei
cinci câini ai săi și a scris cinci cărți, ultima având ca subiect viața unui octogenar în pandemie. Căsătorit de cinci ori,
are doi fii și trei nepoți și nu are liniște, tot simte nevoia să ajute oameni! Poate fi recunoscut ușor și datorită șepcii cu
însemne militare pe care o poartă.
,,Iubesc România! Oamenii de aici dau, dau, dau, dau, dau mereu tot și refugiații apreciază asta, sunt sigur! „Am
venit aici să ajut oamenii, refugiații din Ucraina. Sunt bătrân, dar vreau să ajut. Am fost pompier pentru câțiva ani și
sunt, am fost paramedic. Cred că pompierii sunt oameni foarte buni, muncesc mult ca să ajute pe toată lumea de aici,
aduc apă, mâncare, își oferă viețile. Cred că totul merge cât se poate de bine posibil. Mulțumesc!”, a explicat John
Spitzberg pentru un cotidian din București.
Da, pompierii, mulți dintre ei aplicând în viața de zi cu zi principiile domeniului protecției civile, nu au uitat
niciodată să întindă, cu demnitate și căldură, o mână de ajutor celor aflați în suferință, fără să le pese vreo clipă de
naționalitate, etnie sau alte criterii asemănătoare. Ei ajută oameni!
Purtând o vestă verde, m-am alăturat celorlalți voluntari, de la începutul lunii martie. Am cunoscut aici, în Gara
de Nord, oameni minunați care au oferit, fără să obosească, timpul, priceperea, banii și casele lor, în numele binelui
față de aproape, oameni din toate categoriile sociale, pompieri, polițiști, jandarmi, angajați ai primăriei generale și
ale celor de sector, actori, avocați, asistenți, medici umani și veterinari, profesori, educatori, psihologi, constructori,
antreprenori, liber profesioniști, muncitori, tineri liceeni sau chiar elevi de școală primară, tineri crescuți de asistenți
maternali, oameni echilibrați sau mai emotivi, mai bogați sau mai puțin avuți, români, francezi, spanioli, tunisieni,
greci, americani, moldoveni, romi. Am legat prietenii strânse cu refugiații pe care i-am putut ajuta cazându-i la mine
acasă sau la prieteni, împreună cu câinii și pisicile lor, găsindu-le apoi transport sigur și gratuit spre alte țări, făcându-
le legătura cu alți voluntari sau organizații care să îi ajute la destinație, găsindu-le serviciu sau școală potrivită pentru
copiii lor, oferindu-le un sfat sau având grijă ca animalele lor să primească îngrijire medicală, cipuri și pașapoarte
de călătorie. La fel de dragi îmi sunt acum și parte dintre voluntarii alături de care am muncit multe ore pe zi sau din
noapte, împreună zâmbind sau ștergând lacrimi, glumind și învățând unii de la ceilalți. Granițele acestor noi prietenii
le-au trecut pe cele ale gării, ba chiar și pe cele ale României și un ,,Spasiba!” spus din suflet de către o mămică sau
un copil ucrainean, ca și un ,,La Mulți Ani!’ cântat pe peron sau la o terasă alături de acești oameni deosebiți la vreo
aniversare, ne umplu, fiecăruia, inimile de căldură. Mă laud? Da! Mă simt atât de bine, ajutând! Realizez, în fiecare zi,
ce noroc avem că nu noi suntem cei care avem nevoie acum de ajutor și îi tratez pe toți ucrainenii, așa cum mi-aș dori
să fiu tratată eu sau familia mea, în caz de… Doamne Ferește!
Glasul roților de tren, îmi va răsuna mereu în suflet, de acum înainte… Și da, așa cum spuneau colegii de la ISU
BIF, nici vârsta, nici originea sau profesia nu vor fi niciodată un impediment pentru a face bine!

autor: colonel Daniela SILVI, UPS

PROTECȚIA CIVILĂ NR. 1 / 2022 21

 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

Ce înseamnă
SEVESO?
Accidente majore în industria chimică au avut loc
• Explozia de la rafinăria din Texas City (Statele
Unite ale Americii – 2005), care a afectat a treia
dintre cele mai mari rafinării din Statele Unite;

la nivel mondial:
• Catastrofa de la Buncefield (Marea Britanie
– 2005) a afectat prin „efect domino” mai multe
• Dezastrul de la Rafinăria Feyzin (Franţa – 1966); companii de stocare a petrolului;

• Catastrofa de la Bhopal (India – 1984) în care • Dezastrul de la Ajka (Ungaria – 2010) cauzat
şi-au pierdut viaţa aproximativ 4.000 de persoane şi de ruptura unui rezervor de la o uzină de bauxită -
mai mult de 350.000 au fost rănite; aluminiu, deversând peste un milion de metri cubi
de nămol roşu peste şapte sate din jur.
• Explozia de la uzina AZF din Toulouse (Franţa
– 2001), cauzată de nitratul de amoniu; Directiva Toate aceste accidente ne-au făcut conştienţi de
2003/105/CE a modificat în anul 2003 valorile pericolele lor şi la elaborarea directivelor SEVESO
pragurilor pentru mai multe substanţe chimice, s-a ţinut seama de ele.
inclusiv pentru nitratul de amoniu;

22
 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

Accidentul Seveso
Accidentul Seveso (Italia) s-a petrecut în 1976
la o uzină chimică pentru fabricarea de pesticide
şi erbicide. Un nor dens de vapori care conţineau
tetraclorodibenzoparadioxin (TCDD) a fost eliberat
de la un reactor folosit pentru producerea de
triclorofenol.

Cauze – creşterea lentă a presiunii într-un reactor

utilizat la producerea triclorfenolului a produs
ruperea unei supape de siguranţă. Cunoscută sub
numele de dioxină, otrăvitoare şi cancerigenă, Explozie rafinărie - Texas City, SUA
aceasta a produs o reacţie exotermică necontrolată.

Bilanţul exact al accidentului a fost cunoscut şapte

ani mai târziu, la deschiderea procesului liderilor
responsabili din diferitele companii implicate. 193
de persoane sau 0,6% din locuitorii din zonă au
suferit de cloracnee, mai ales copiii. Nicio persoană
nu a murit, dar unele au rămas cu sechele pe viaţă.
Media de cancer şi de malformaţii congenitale nu
a crescut în mod semnificativ. Cu toate acestea,
ecologic, efectele dezastrului au fost enorme: faţă
de cele 3.300 animale domestice moarte, aproape
70.000 de capete de bovine intoxicate au fost
sacrificate. Din cauza contaminării imediate a circa
zece kilometri pătraţi de teren şi de vegetaţie, pentru Explozie - Buncefield, Marea Britanie
peste 600 de persoane a fost necesară evacuarea
din locuințe, iar alte peste 2.000 de persoane au
fost tratate fiind intoxicate.

Accidentul major este definit ca fiind

„producerea unei emisii importante de substanţă,
a unui incendiu sau a unei explozii, care rezultă
dintr-¬un proces necontrolat în cursul exploatării
oricărui amplasament, şi care conduce la apariţia
imediată sau întârziată a unor pericole grave
asupra sănătăţii populaţiei şi/sau asupra mediului,
în interiorul sau în exteriorul amplasamentului, şi
în care sunt implicate una sau mai multe substanţe
periculoase”.
Dezastrul de la Ajka, Ungaria
Gestionarea unui astfel de eveniment necesită
aplicarea unor măsuri urgente de protecţie a
populaţiei şi a mediului.

Astfel s-au instituit legi care reglementează

măsuri pentru prevenirea accidentelor majore
în care sunt implicate substanţe periculoase,
precum şi pentru limitarea consecințelor acestora
asupra sănătății umane și asupra mediului, pentru
asigurarea unui nivel ridicat de protecție pe întreg
teritoriul național, într-o manieră consecventă și
eficace.

Dezastrul de la Ajka, Ungaria

autor: maior Adrian MĂROIU, ISU Mehedinți

PROTECȚIA CIVILĂ NR. 1 / 2022 23

 MÂNI
O
R
PRO
T
EC
ȚIA C
A M INTIRI
ale cutremurului din 1977
S-a întâmplat demult, tare demult…acum 45 de ani!
Cele mai groaznice 55 de secunde din epoca de după
război! Cea mai cumplită tragedie în timp de pace cu care
s-a confruntat România! Pe vremea aceea copiii noștri
nici nu erau în proiect, noi eram mici sau doar tineri, iar
părinții și bunicii noștri ne scoteau dintre dărâmături sau
își plângeau morții…
O seară oarecare de început de primăvară, avea să ne
cutremure, peste generații. Nimic nu a mai fost la fel după
ce la nivelul întregii țări au fost înregistrați circa 11.300
de răniți și aproximativ 1580 de morți. Nu mai puțin de
35.000 de locuințe s-au prăbușit… S-au înregistrat incendii
provocate de explozii de gaze și alte surse de foc deschis.
Cel mai afectat a fost Bucureștiul. Aici au fost cele mai
multe pagube materiale și s-au pierdut cei mai mulți
oameni, unii iluștrii necunoscuți, alții valori recunoscute
ale neamului românesc.
La ora 21:22:22, în data de 4 martie 1977 s-a produs un
cutremur cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter,
al cărui epicentru a fost localizat la o adâncime de circa
100 km, în zona Vrancea, cea mai activă zonă seismică
din țară. Unda de șoc s-a simțit aproape în toți Balcanii, în
aproape toată Europa de Sud - Est, iar în nord, s-a simțit
până în Moscova și Sankt Petersburg. În orașul Sviștov din
24
A
Ă
IL
I
V
Bulgaria, trei blocuri de locuințe au fost distruse și peste
100 de oameni au murit. În nord-estul Munteniei, dar și
în sudul Moldovei, cutremurul a produs efecte puternice
asupra pământului, incluzând crăpături și fenomene de
lichefiere a solului. Pe Valea Prahovei, au avut loc alunecări
de teren.
Eu…aveam doi ani și 10 luni, atunci. Bineînțeles că nu
înțelegeam de ce a căzut în patul în care dormeam coșul
de fum de pe casă, dar simțeam că ceva nu este de bine
atunci când mama, gravidă cu sora mea la acel moment,
m-a luat în brațe și împreună cu o mătușă am fugit în
întuneric, spre Parcul Floreasca. Știu că am plâns atunci
când o cărămidă ce pica parcă din cer a șters spatele
surorii mamei mele, provocându-i o rană adâncă care
sângera puternic… Da, prima mea amintire din viața asta
este legată de acest eveniment: cutremurul din `77!
Tatăl meu era plecat la Aiud, într-o delegație. A aflat
abia a doua zi despre dezastrul din București, de la…
Europa Liberă. Nu mai existau legături telefonice.
A făcut trei zile pe drumul spre capitală, iar atunci
când a ajuns în capătul străzii, a văzut lumânări aprinse
în casă. I s-au înmuiat genunchii! Mama i-a sărit în brațe
când l-a văzut, șovăielnic, în pragul ușii. ,,Nu mai avem
 MÂNI
O
R
PRO
T
EC
ȚIA C
casă! Era să murim!”, i-a spus printre suspine… Tata ne-a
strâns cu putere la piept și o lacrimă de bucurie a lăsat
să-i curgă pe obraz… ,,Nu este vorba despre ziduri, acum!
Este vorba despre oameni!”, a rostit el zâmbind trist și a
plecat să se alăture sutelor de voluntari care, alături de
echipele specializate de intervenție, acționau ca un singur
om pentru găsirea și salvarea altora.
Nu mai țin minte exact când am început să conștientizez
că familia mea s-a aflat printre cele norocoase, chiar dacă
casa noastră de pe Dorobanți a fost distrusă și am fost
nevoiți să ne mutăm într-un bloc de sinistrați, trecuți și ei
prin experiențe mai mult sau mai puțin traumatizante. Am
crescut însă cu povești despre cutremur.
La parter, tanti Ildiko și tanti Janka, două femei în
vârstă de etnie maghiară, povesteau cât era ziua de lungă,
în cuvinte puțin stâlcite, cum ,,toate clădirile se înclinau
de-o parte și de cealaltă, cerul părea că se rupe în două,
luminile s-au stins și Bucureștiul părea că nu mai există,
iar blocul în care stăteam s-a făcut una cu pământul”.
Nu erau surori, nici măcar rude îndepărtate. Fuseseră
doar vecine într-un imobil elegant din centrul orașului, iar
acum deveniseră colocatare într-un apartament de două
camere confort II din Balta Albă…
Pe tanti Lia, o tânără femeie arhitect, care locuia la
etajul opt împreună cu soțul și cei doi băieței ai săi, era greu
să o faci să vorbească despre seara aceea de martie: ,,Îi
chemasem pe ai mei la mine ca să stea cu Cezar, băiețelul
cel mare, iar eu am plecat la spital ca să nasc… Nimeni nu
mi-a spus nimic! M-am întors acasă cu pruncul în brațe
și am urlat cât mă ținea gura! Casa mea era un morman
de moloz, iar de familia mea nu știam nimic! Doar copilul,
ca printr-o minune, a fost scos teafăr dintre dărâmături…
Acum îmi este greu să îi serbez ziua de naștere lui Vlăduț,
cel care s-a născut la ora 21.30, în data de 4 martie 1977,
la puțin timp după ce bunicii lui s-au stins.”…
Domnul Dumitriu, un pompier care stătea la etajul
trei, pe colț, povestea: ,,Sute de civili au ajutat din proprie
inițiativă la îndepărtarea dărâmăturilor și la salvarea
victimelor. Cu câini dresați special pentru astfel de cazuri
aduși de la Crucea Roșie, cascadorii de la Buftea, militarii
și pompierii români au făcut eforturi disperate pentru a
salva cât mai multe vieți, chiar mult după ce nimeni nu
mai spera. Mulți dintre ei au lucrat ore în șir fără să se
odihnească, acoperind mai multe schimburi.”…
Mihaela era de o vârstă cu mine. Locuia la etajul
cinci, împreună cu tatăl ei, domnul Radu. Nu își amintea
momentele din timpul cutremurului, dar știa cum acesta
i-a schimbat viața, definitiv: ,,Eu mă întorceam cu tata,
de la bunica. Mama și fratele meu, Ionuț, trebuiau să
ne aștepte acasă. Nu au făcut-o! I-a luat moartea prin
surprindere, iar eu am rămas orfană și fără frățior. Doar
tăticul meu mi-a rămas, iar el este cel mai important om
de pe pământ pentru mine!”…
Un mecanic de tren, domnul Doru, locuise până în
noaptea fatidică în blocul Scala și ulterior primise repartiție
în blocul de sinistrați la etajul 10. Locuia împreună cu soția
lui, Maria. Povestea lor? ,,Am fost prins sub dărâmături.
Picioarele îmi erau blocate sub o mobilă grea. Nu știu câte
ore am stat acolo, dar am strigat, până nu am mai avut
voce. Ulterior, am bătut într-o țeavă, conștient fiind că
trebuie să mă fac auzit pentru a fi salvat. Deasupra mea,
PROTECȚIA CIVILĂ NR. 1 / 2022
A
Ă
IL
I
V
auzeam o voce de femeie, cerând ajutor. Lângă mine, soția
și copilul meu, muriseră… Pompierii m-au găsit și m-au
scos la suprafață, iar apoi au salvat-o pe Maria. Părinții și
fetița ei nu au avut șansa de a fi găsiți în viață.”…
Pe măsură ce înaintam în vârstă auzeam alte și alte
povești despre tragedia ce a lovit România în data de 4
martie 1977. Am aflat de decizia greșită luată de Alexandru
Bocăneţ şi Toma Caragiu în timp ce Bucureștiul se clătina
apocaliptic. Paharele din care băuseră whiskey și ceștile
de cafea au rămas intacte pe masa din apartamentul de la
etajul II de pe Colonadelor nr.3. Cei doi prieteni, regizorul
și actorul, au pierit pentru totdeauna…
Am citit despre ordine criminale și despre nepăsare
și incompetență, despre profitori și sistematizarea ce a
urmat. Dar am înțeles și că românii se urnesc greu ca să
facă ceva împreună, însă atunci când o tragedie lovește
țara, nimeni nu îi întrece în curaj și generozitate față de
semeni!
Am înțeles că au trecut 45 de ani în care noi, autorități
și civili, nu ne-am asigurat că nu se mai repetă un episod
ca în ‘77. Vulnerabilitățile sunt chiar mai multe! Potrivit
Re:Rise, Bucureștiul este capitala europeană cu cel mai
mare risc seismic. Oficial, aici sunt circa 350 de clădiri
cu risc ridicat de prăbușire în cazul unui cutremur major,
adică, aproximativ 6.000 de apartamente expuse unui
risc iminent, la care se adaugă spațiile comune, zonele
comerciale, restaurantele, barurile, spațiile de lucru și
birourile cuprinse în aceste clădiri sau în altele… Neoficial,
câte asemenea clădiri or fi în București?
Acum știu că este misiunea mea, ca și a ta, să am apă și
provizii de mâncare neperisabilă în casă și la serviciu, dar
și un fluier și o lanternă, să mă asigur că mobila grea este
bine ancorată, că mi-am stabilit un punct de întâlnire cu
cei dragi în caz că se produce un seism și liniile telefonice
sunt întrerupte, că am vorbit cu familia despre reguli de
conduită în caz de cutremur!
Astăzi nu pot decât să sper, în mod egoist, evident, că
tragedia care a avut loc acum 45 de ani în data de 4 martie
1977 nu se va repeta în timpul vieții mele, cel puțin pentru
că, încă mă uit la supraviețuitorii acelei zile și nu reușesc
să nu mă mir cum au putut merge mai departe după ce și-
au pierdut casele, părinții, frații, surorile sau/și copiii, sub
dărâmături! Mă cutremur doar când mă gândesc!
autor: colonel Daniela SILVI, UPS
25
 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

PERICOL ÎN
MAREA NEAGRĂ
Ucraina și Rusia s-au acuzat reciproc că au eliberat în Pe 28 martie, la 70 de kilometri în larg, în zona Capului
derivă, în nordul Mării Negre, mine navale YaM și YarM datând Midia, comandantul pescadorului Olimpus 1 a observat o
din era sovietică. Aşa-numitele mine ancorate, seamănând mină plutind în largul mării. Era 8 și 10 minute dimineața
cu nişte geamanduri, nu plutesc în mod normal la suprafaţa când acesta a alertat autoritățile pe canalul oficial și a cerut
mării, ci imediat dedesubt. Mina capabilă să plutească cu asistentă de specialitate. Locul a fost imediat marcat pe hărțile
ajutorul unui cablu de sârmă are o ancoră fixată sub apă, de navigație, astfel încât vapoarele să evite acea zonă. Nava
astfel încât să nu poată fi văzută, iar la contactul cu coca unei de pescuit s-a îndepărtat de mină, iar comandații celorlalte
nave, explodează. ambarcațiuni din Marea Neagră au devenit prudenți. Puitorul
de mine și plase al Marinei Române „Viceamiral Constantin
După o furtună pe mare, serviciul secret rus FSB şi
Bălescu” a ieșit, la ora 08.20, din portul militar Constanța.
Ministerul Apărării de la Moscova au avertizat cu privire
La ora 13 și 39 de minute, după cinci ore și jumătate de
la minele ucrainene ce pluteau în derivă. Ucraina a respins
tensiune în Marea Neagră, dispozitivul de tip YaM a fost
afirmaţiile părţii ruse, calificându-le drept dezinformare, deși
detonat la aproximativ 39 mile marine de Capu Midia. Avea
a admis faptul că minele descoperite ar proveni din arsenale
172 de kilograme și o sarcină explozivă de 20 de kilograme de
ucrainene, dar ar fi vorba de arsenale din Peninsula Crimeea,
trinitrotoluen. “La ajungerea în raion, mina a fost identificată,
aflată din anul 2014 sub ocupaţia Rusiei. Ambele tabere
clasificată ca fiind de provenienţă ucraineană, din stocul
beligerante se învinovăţesc reciproc de încălcarea dreptului
operativ al Forţelor Navale Ucrainene, revitalizată în anul
umanitar internaţional. Deși pentru minele navale nu există
2020. Ea este o mină folosită în raioane cu adâncime de până
acorduri internaţionale care să le interzică, Convenţia de
la 50 de metri (...) Misiunea a fost una cu grad ridicat de risc,
la Haga a stabilit reguli clare pentru folosirea lor și astfel
având în vedere că este pentru prima oară când executăm o
este interzisă lăsarea lor fără ancore, în derivă prin apele
activitate de distrugere a unei mine reale. S-a desfăşurat în
internaţionale. În schimb este permisă, pe timp de criză sau
siguranţă, tot timpul am avut în atenţie ca grupa scafandrilor
război, ancorarea minelor navale în apele teritoriale ale unei
deminori să fie în siguranţă şi să desfăşoare activităţi astfel
țări, pentru prevenirea unor atacuri dinspre mare. Ucraina
încât să nu periclităm viaţa militarilor români”, a declarat
a avertizat explicit transportul naval când şi-a minat pe o
căpitan comandorul Daniel Gheorma, la sosirea navei militare
întinsă suprafaţă apele teritoriale din nord-estul Mării Negre,
de la intervenţie în portul militar Constanţa. După cercetarea
creând o centură de apărare marină în zonele de coastă ale
și supravegherea raionului maritim, puitorul de mine și plase
localităților Odesa, Cernomorskoe, Yuzhnoe și Ochakov. Prin
„Viceamiral Constantin Bălescu” a executat marș spre portul
urmare, originea minelor în derivă din Marea Neagră rămâne
militar Constanța.
neclară și contestată…

26
 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

În aceeași zi, în apropiere de Igneada, o echipă a Marinei

Turciei a găsit și neutralizat o altă mină, la aproximativ 150
mile marine la sud de cea detectată de Marina Română, după
ce, în data de 26 martie, forțele de intervenție turce au găsit
și neutralizat un alt dispozitiv de „tip vechi” lângă intrarea
aglomerată în Bosfor, strâmtoarea cea mai importantă
pentru țările riverane ale Mării Negre și nu numai. Închiderea
Bosforului ar putea provoca o creştere suplimentară a preţului
cerealelor la nivel mondial…
Din păcate, numeroşi armatori se confruntă cu presiuni
mari din cauza războiului din Ucraina. Asociaţia Armatorilor
Germani (VDR) estima că minimum 60 de nave ale flotelor
comerciale internaţionale erau blocate în porturile ucrainene.
Doi navigatori au fost uciși, iar cinci vase comerciale au fost
lovite de proiectile în largul coastei ucrainene, una fiind și
scufundată, de la începutul conflictului, spuneau oficiali din
transporturi, la sfârșitul lunii martie. Minele care au început să
plutească în derivă au complicat și mai mult situaţia. Firmele
de asigurări refuză în prezent, de facto, să plătească pentru
daune provocate de război. Comisia Comună de Război a
industriei de asigurări și-a lărgit zona de risc înalt din apele
Mării Negre și ale Mării Azov pentru a include zone apropiate
de România și Georgia, ceea ce a contribuit la creșterea
polițelor de asigurare. Armatorii acţionează, aşadar, mai mult
pe propria răspundere, din punct de vedere financiar, dacă
David Heindel, președinte al Secțiunii Navigatorilor din
trimit nave spre România, Republica Moldova, Bulgaria sau
FIT făcea un apel către statele europene: „Este esențial ca
Georgia, ca să nu mai amintim despre Ucraina și Rusia...
navigatorii din jurul lumii să poată continua să-și îndeplinească
Totuși, se pare că primejdia nu este atât de mare cum îndatoririle în siguranță și să mențină lanțurile globale de
se crezuse iniţial, fiindcă numărul minelor care plutesc în aprovizionare în mișcare”.
derivă ar fi mult mai redus. Deși dispozitivele arată că au
Subsciu! Noi, militari și civili, ne dorim însă, mai mult
fost prost întreţinute, unele părând a nu fi fost nici măcar
ca orice, să fie pace! De restul ne vom ocupa în liniște, mai
amorsate, așa cum explică experții în domeniu, după ce au
înțelepți și poate, mai uniți de cum eram înainte ca toate
studiat fotografiile existente, nu înseamnă că acestea ar fi
acestea să se întâmple.
inofensive. Minele sunt şi rămân sfere de mari dimensiuni,
pline cu explozibil care, din cauza vechimii lor şi a apei sărate
în care plutesc, detonatoarele minelor s-ar putea declanşa la
autor: locotenent-colonel Ionuț Voicu, ARSVOM
un impact mai puţin puternic decât este prevăzut.

PROTECȚIA CIVILĂ NR. 1 / 2022 27

 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T

Mine vechi,
EC I

V
ȚIA C

distruse în Harghita
Chiar dacă au trecut decenii de la încheierea celor
două conflagrații mondiale, pe teritoriul județului
nostru, au rămas, încă neexplodate, cantități însemnate
de muniție de diferite tipuri și calibre.
În ultima perioadă, operațiunile de detectare tip
hobby au scos la suprafață obiecte ce ar fi putut fi
periculoase dacă cei care le-au găsit nu ne-ar fi solicitat
sprijinul.
Astfel, luni, 28 martie, un detectorist autorizat a
descoperit mai multe elemente de muniție, pe raza
localității Plăieșii de Jos și a solicitat, imediat, sprijinul
echipajului pirotehnic din cadrul ISU Harghita, care s-a
deplasat la fața locului și a identificat elementele de
muniție ca fiind de proveniență nemțească, și anume:
o bombă de aruncător cal.80mm, o carcasă bombă de
aruncător cal.80mm, un focos bombă de aruncător
cal.80mm și un stabilizator focos bombă de aruncător
cal.80mm. Acestea au fost ridicate, transportate și
depozitate, în siguranţă.
Muniția neexplodată este foarte periculoasă și de
aceea oamenii trebuie să știe ce să facă atunci când
găsesc obiecte metalice ce seamănă cu proiectile,
grenade, bombe, cartușe sau altele asemănătoare.
În primul rând, nu trebuie să le atingă sau să le
lovească, chiar dacă sunt parțial îngropate în pământ sau
se află la suprafață.
Nu trebuie să le ridice pentru că nu au de unde să știe
în ce stadiu se află acestea. Dacă nu sunt siguri ce fel de
obiecte sunt, nu trebuie să le taie și nici să le folosească
pentru improvizarea unor unelte sau ornamente.
Din curiozitate, unii oameni ar putea fi tentați să
demonteze focoasele sau alte elemente componente,
iar acest lucru este interzis pentru că o astfel de acțiune
poate provoca explozii.
Tot ce trebuie să facă cetățenii este să apeleze
numărul de urgență 112 dacă descoperă obiecte metalice
cilindrice sau de altă formă ce prezintă suspiciunea că ar
fi elemente de muniţie neexplodată.

autor: maior Alina Maria CIOBOTARIU, ISU Harghita

28
 MÂNI
O

A
R
A

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

R
I
N
A Munca psihologilor voluntari ai ISU Suceava, în Tabăra
Mobilă de pe Stadionul orașului Siret, este una esențială.
Ei sunt implicați în nobila lor misiune, atât profesional,
cât și emoțional. Încearcă să alunge suferința celor cazați
aici, empatizând cu ei și oferindu-le tot suportul de care
au nevoie.
Codruța, unul dintre psihologii voluntari ai ISU Suceava,
a aflat din discuțiile cu o tânără mamă faptul că fiica
acesteia, Arina, împlinea în ziua de trei martie, șapte
anișori. A postat informația pe grupul lor de socializare, iar
colegii au pus la cale o surpriză...
Toată lumea din tabără s-a mobilizat, inclusiv autoritățile
locale, și împreună au organizat un moment special pentru
micuța sărbătorită. I-au luat un tort, au adus baloane și
coifuri, inclusiv cadouri.
Cu complicitatea mamei, Arina a fost îmbrăcată bine,
iar la ieșirea din cort a fost întâmpinată de o mulțime de
“invitați”, care i-au cântat din inimă “La Mulți Ani!”
Emoțiile au copleșit-o pe mama fetiței, îmbrățișată de
români, iar lacrimile nu se mai opreau. Pe de altă parte,
Arina nu mai contenea cu mulțumirile, iar încântarea
îi făceau ochișorii să strălucească: “Дякую! Дякую!”
(Mulțumesc! Mulțumesc!)
Cel puțin pentru câteva momente, Arina a fost fericită
să fie în centrul atenției. Sperăm ca printre amintirile ei din
această perioadă complicată, să primeze acest moment în
care a fost cu zâmbetul pe buze, iar noi, cu el în suflete...

(З днем народження, дорога Аріна!)

La mulți ani sănătoși, dragă Arina!

autor: căpitan Alin GĂLEATĂ, ISU Suceava

PROTECȚIA CIVILĂ NR. 1 / 2022 29

 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

foto: plutonier adjutant Claudiu BRANISCHI, UPS

30
 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

ÎN PREMIERĂ
ÎN PARCUL AUTO
AL IGSU
Întotdeauna, angajații Inspectoratului General pentru Situații de
Urgență au avut viziune, au înțeles nevoia de dotare cu mijloace
tehnice de intervenție performante a unităților subordonate, astfel
încât specialiștii militari să poată furniza servicii de salvare de calitate
pentru cetățenii care se confruntă cu un pericol și au făcut o prioritate
din a depune toate diligențele impuse pentru ca fiecare militar să
își poată îndeplini nobilele misiuni cât mai sigur și mai eficient cu
putință.
Pentru cei care își desfășoară activitatea în domeniul protecției
civile, acum s-a împlinit un vis, odată cu intrarea în dotarea lor a 12
autospeciale pirotehnice, din totalul celor 19 achiziționate, valoarea
unui astfel de mijloc tehnic fiind de aproximativ 270.000 de Euro.
Astfel, la finalul procesului de achiziție, 18 inspectorate pentru situații
de urgență județene (AB, BC, BH, BN, BT, BV, BZ, CJ, DJ, GL, IS, MS,
NT, SB, SV, TM, VL, VN) și Unitatea Specială de Intervenție în Situații
de Urgență vor beneficia de aceste mijloace tehnice performante,
pentru gestionarea în cele mai bune și sigure condiții a situațiilor ce
pot apărea, punând în primejdie viața membrilor comunității.
Parcul auto al inspectoratului general este completat și cu alte șase
auto-platforme pentru salvarea de la înălțime de 45 m, din totalul
celor 18 achiziționate. Valoarea unui astfel de mijloc tehnic este de
865.000 Euro/bucată. Brațul mobil permite și salvarea persoanelor
rămase captive pe ape și alte medii aflate sub nivelul solului, până la
adâncimea de - 8,2 m. Totodată, camera din dotarea autospecialei
permite monitorizarea intervenției de la fața locului, din dispecerat.
Autospecialele sunt achiziționate prin proiectul VIZIUNE 2020,
finanțat prin Programul Operațional Infrastructură Mare, a cărui
valoare totală este de aproximativ 682 milioane Euro.
Progresul, în orice domeniu, se realizează pe măsură ce o nevoie
devine stringentă. Despre aceasta se discută, apoi se conturează sub
forma unor idei de soluționare și se transformă în unul sau mai multe
proiecte. Se discută iar, îndelung, se duce o muncă de convingere
asiduă, se scriu sute de pagini ce cuprind și cel mai mic amănunt al
principiilor de bază, se găsesc, mai devreme sau mai târziu, forme
de finanțare și astfel se realizează achiziții ce pot transforma munca
grea într-una mai ușoară pentru pirotehnicienii și pompierii salvatori
care salvează vieți contracronometru.

autor: colonel Ștefan UȘURELU, IGSU

PROTECȚIA CIVILĂ NR. 1 / 2022 31

 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

Fe m e i l e d i n
E SCADRILA
ALBA

)
În acest număr am fi vrut să tratăm mai mult subiecte poloneză, vopsite inițial în alb, cu crucea roșie aplica-
legate de iubire, de sănătate, de primăvară și de mărțișor, tă pe fuzelaj și pe aripi. Ideea a plecat de la pasiunea
dar nu odată am luat toate acestea ca ceva ce ni se cuvine pentru zbor şi dragostea de ţară a prințesei Marina
de drept… Am uitat că și pacea este ceva fragil și nu ne- Știrbei (sau Marina Știrbey). În anul 1939 a efectuat
am mai gândit de mult la femeile care rezolvă probleme cu avionul personal, un ICAR Universal (înmatriculat
cât munții, chiar dacă ulterior, plâng… YR-MAI), un raid de documentare de la București
Războiul de la granița României, ne-a făcut ca, după la Stockholm. La întoarcere a depus un memoriu la
doi ani de pandemie care oricum ne-a schimbat viața și Ministerul Aerului prin care solicita înființarea unei
prioritățile, să ne gândim mai mult la arme și bombe, escadrile sanitare pentru transportul răniților, după
la răni și la moarte, la securitatea fizică și integritatea modelul văzut de ea în Finlanda, la organizația Lot-
emoțională și psihică, nu numai a noastră, ci și a vecini- ta Svärd, dar cu avioane pilotate de femei. Înainte de
lor noștri ucraineni – bunici, mămici și copii – care trec asta, antrenată în zborul acrobatic, în 1936 s-a clasat
prin vămi cu teamă, dar și cu speranță. pe locul I la concursul național aerian, categoria „avi-
oane ușoare de turism”. În cel de-Al Doilea Război
Lumea noastră s-a schimbat într-o zi de februarie, a Mondial, fiica lui George Ştirbei şi nepoata lui George
venit luna lui Marte ce părea că nu vrea să se calmeze, Valentin Bibescu, a creat și o instituție medicală la co-
însă odată cu ea am prețuit mai mult zâmbetul, mângâ- nacul familiei sale din Dărmănești, pentru a-i ajuta pe
ierea, determinarea și curajul femeilor din viața noastră. soldații răniți, salvați de pe front.
Și, ca aducere aminte, pentru pios omagiu, ne-am Escadrila Sanitară a fost înființată la 25 iunie 1940
gândit să vă povestim despre eroismul unor femei care și din ea au făcut parte, alături de Marina Știrbei,
ne-au făcut unici în lume și în timp de război și care au Smaranda Brăescu, Mariana Drăgescu și Nadia Russo
salvat mii de vieți, cu mult timp înainte ca SMURD să Bossie, Virginia Thomas, Virginia Duțescu, Victoria
existe… Pokol, Eliza Vulcu, Maria Neculae, Irina Burnaia,
Unicat mondial, legendara Escadrilă Albă, porecli- Stela Huțan. De asemenea, merită menționat și nume-
tă astfel de către ziaristul italian Curzio Malaparte, era le infirmierei Ioana Grădinescu, cea care a zburat cel
dotată cu avioane mici, de tip RWD-13, de fabricație mai mult pe avioanele care au redat viața și speranța

32
 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

multor soldați. Inițial au fost doar două avioane, dar la
scurt timp, escadrila avea în componența sa 10 aparate
de zbor.
În spatele manşelor, piloţii care dovedeau o reală
măiestrie, nu erau ofiţeri antrenaţi ai armatei române,
ci un grup de femei-pilot care sfidau moartea. Nu ve-
neau să ucidă la bordul avioanelor, ci să salveze mii de
vieţi. Escadrila sanitară avea ,,atribuțiunea de a trans-
porta bolnavii și răniții gravi, militari și civili, în timp de
pace și de război, la Centrele importante medico-chirur-
gicale, precum și a transporta personalul medical și ma-
terialele sanitare, făcând aprovizionări urgente de seruri
și vaccinuri, medicamente, pansamente, sânge
pentru transfuzii, în caz de catastrofe,
accidente grave, epidemii și oricare
împrejurări unde intervenția sa
va fi necesară”. În acele con-
diții extreme de război,
aceste doamne curajoa-
se care au dovedit tărie
de caracter, dedicație
și efort necondiționat
pentru cauze nobile
umanitare, au pilotat
aparatele de zbor ce,
deși aveau însemnele
unor avioane sanitare,
sovieticii le atacau, ca
pe orice alt tip de avion
militar. Drept urmare, la
sfârşitul anului 1941 avioa-
nele escadrilei au fost vopsite
în culori de camuflaj.
,,Plecăm pe front, „Escadrila Albă”.
Stăm în cort pe terenul „Gâsca” de la Tighina. Luăm
câte doi răniți, unul mai grav culcat pe targă, altul mai
ușor, pe scaunul din spatele pilotului, și-i ducem pe tere-
nul Tiraspolului unde pot ateriza avioanele Lares-ului și
lua mai mulți răniți odată. Facem zilnic 6-7 ture”, po-
vestea Nadia Russo-Bossie, rusoaică la origine, fugită
inițial în Basarabia din fața revoluției bolșevice, care a
ales ulterior să se alăture primelor femei din escadrila
sanitară românească. În 1943 ea a suferit o cădere ner-
voasă. A mai zburat până în 1945, doar sporadic și pe
distanțe scurte.
Smaranda Brăescu, și ea eroină a Escadrilei Albe,
este prima femeie parașutist din România. În 1928 a
făcut școală la Berlin pentru că în România femeile nu
puteau urma asemenea cursuri.
A urmat apoi o școală de pilotaj în SUA și ulterior, ca
și celelalte femei-pilot din România, a adunat bani din
subscripții publice pentru a-și cumpăra primul avion,
jumătate din acei bani fiindu-i oferiți de către statul ro-
mân. A reușit să doboare recordul mondial, mult timp
neegalat, la saltul cu parașuta, depășind 7100 de metri.
(Anul 2022 este anul Smarandei Brăescu!)
În august 1942, Escadrila Albă este redenumită
Escadrila 108 Transport Uşor. E și mutată la Stalin-
grad, pe aerodromul de la Kotelnikovo, iar mai apoi
la Plodovitoje. Mariana Drăgescu având brevetul cu
numărul 7 al Școlii de Pilotaj Mircea Cantacuzino, cel
cu numărul 6 aparținându-i Marinei Știrbei,
a fost singura dintre femeile pilot care
a zburat și pe frontul de est și pe
frontul de vest: în 1941 în cam-
pania din Basarabia, în 1942
în campania de la Stalin-
grad și în 1943 în cam-
pania din Crimeea, în
1944 - 1945 în campa-
nia din Slovacia și apoi
a ajuns până la Viena.
Povestea cum soldații
nemți o numeau cu
simpatie ,,mica con-
curență” și cum aceștia
se purtau frumos cu ele,
femeile care sfidau peri-
colul pentru binele altora.
Aceste eroine au jucat multe
roluri, îndeplinind uneori mi-
siuni imposibile, animate de entu-
ziasmul tinereții, dar și de dragostea
de oameni și țară. Au fost piloți, fotografi de
ocazie, medici, infirmiere, preoți. Apăreau pe coperta
celor mai cunoscute reviste din lume.
Au fost femei frumoase, îmbrăcate cu haine bine
croite pe corp, stârnind admirația bărbaților și curio-
zitatea femeilor. Ele și faptele lor au provocat interesul
lumii militare și gazetărești a vremurilor. Au dat dova-
dă de bunătate, devotament, altruism, dar, mai ales de
demnitate. Drept răsplată, în regimul comunist, multe
dintre ele s-au luptat pentru supraviețuire în beciurile
securității, au trebuit să fugă din România sau au fost
marginalizate din punct de vedere social…
Iubiți și prețuiți femeile, în timp de pace, ca și în
timp de război! Merită!
autor: colonel Daniela SILVI, UPS

PROTECȚIA CIVILĂ NR. 1 / 2022 33

 MÂNI
O
R
PRO
T
EC
ȚIA C
Patron!
În Ucraina conflictul armat declanșat de Rusia pare
că nu se mai sfârșește, iar în unele orașe situația este
critică. Bombardamentele nu se opresc, iar oamenii au
ajuns la limita puterilor. Cu toate acestea, ucrainenii nu
își pierd speranța.
În orașul Cernihiv, cel care ține moralul sus tuturor,
este Patron, un câine erou. Orașul este deconectat de la
rețeaua de energie electrică și cei 300.000 de locuitori
au rămas și fără apă curentă. Aici, pagubele sunt mari,
iar mulți oameni și-au pierdut viața. Cu toate acestea,
cetățenii continuă să lupte, iar alături de ei este și micuțul
Jack Russell Terrier, care câștigă ușor simpatia tuturor
datorită naturii sale prietenoase și vesele. Numele
său se traduce ,,Glonț”. El poate fi uneori încăpățânat,
îndărătnic și categoric, chiar dacă stă cu plăcere să fie
mângâiat pe burtică. Dar, cum lucrează de la vârsta de
șase luni alături de de geniștiI de la Cernihiv, este folosit
de echipa pirotehnică pentru a găsi minele îngropate
în pământ. Îmbrăcat într-o vestă militară ucraineană
minusculă are grijă să strice planurile soldaților ruși,
curățând zonele pentru a-i feri pe compatrioții săi de alte
răni și alte decese.
Poate nu știați, dar zona creierului responsabilă
cu mirosul este de aproximativ 40 de ori mai mare la
câini decât la oameni, iar rasele precum Jack Russel au
un simț al mirosului puternic, astfel încât acțiunea lor
este mai eficientă decât multe dintre eforturile umane
de deminare. Patron nu este singurul câine de pe
34
A
Ă
IL
I
V
frontul ucrainean, dar a devenit faimos după ce a fost
filmat alături de un ofițer de la Serviciul de Stat pentru
Situații de Urgență al Ucrainei, adulmecând dispozitivele
aducătoare de moarte, printre dărâmături.
Ministerul ucrainean al Afacerilor Externe a declarat
ca sute de dispozitive au fost lăsate în urmă de forțele
rusești pe măsură ce se retrăgeau din nordul Ucrainei.
Câinele erou face o treabă extraordinară, astfel încât
ucrainenii l-au lăudat în mod public. Aproximativ 90
de dispozitive, mine și rachete au fost găsite și apoi
dezamorsate de la începutul războiului din Ucraina cu
ajutorul lui Patron.
Un adevărat record!
Câinii au fost folosiți pentru detectarea minelor,
pentru prima dată, în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial, iar în prezent se presupune că peste 750
de câini sunt folosiți în programe umanitare la nivel
internațional. Dar, unul este cel care a făcut înconjurul
internetului:
„Faceți cunoștință cu Patron. Are doi ani. Este un
suflet mare și este mascota pirotehnicienilor noștri din
Cernihiv. Îi însoțește mereu peste tot. Apropo, îi place
brânza, așa că băieții noștri îl recompensează uneori”,
au scris salvatorii ucraineni, pe Twitter.
autor: colonel Daniela SILVI, UPS
 MÂNI
O

A
R

Ă
PRO

IL
T
EC I

V
ȚIA C

PROTECȚIA CIVILĂ NR. 1 / 2022 35

Adresa redacției: RESPONSABILITATEA asupra opiniilor exprimate în revistă, revine în totalitate autorilor.
București, sector 2, strada Banu Dumitrache, nr. 46.
Telefon: 021.208.6150 MATERIALELE transmise la redacție spre publicare, nu se înapoiază.
www.igsu.ro
revistapompieriiromani@igsu.ro REPRODUCEREA materialelor din cuprins este permisă numai cu menționarea sursei (copyright cf. Legii 8/1996).
revistapompieriiromani2020@gmail.com Revista PROTECȚIA CIVILĂ editată de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.