STATICA FLUIDELOR

Statica este partea Mecanicii fluidelor care studiaz` starea de

repaus a fluidelor, precum ]i interac\iunea acestora cu solidele aflate de
asemenea [n repaus.
{n static`, parametrii fluidului sunt considera\i independen\i de
timp, admi\@ndu-se c` evolu\ia fluidului [ntre dou` st`ri oarecare are
loc [ntr-un timp indefinit de lung:
v = 0, (a = 0 ), p = p(x, y, z ), ρ = ρ(x, y, z ).

3 TEORIA GENERAL~ A STATICII

3.1 Ecua\ia fundamental` a staticii

Ecua\ia diferen\ial` a staticii se ob\ine din ecua\ia diferen\ial` de

mi]care (2.4.15) [n care se impun condi\iile repausului absolut:
∆p ∆p
v = a = 0, f - = a: f - = 0. (3.1.1)
ρ ρ

Fig. 3.1.1

Fie un sistem de fluid τ(σ) [n repaus, r vectorul de pozi\ie al unui

punct M∈τ fa\` de originea O a unui reper fix Oxyz ]i dr vectorul de
pozi\ie al punctului M’∈τ infinit apropiat de M, fig.3.1.1:
r = xi + yj + zk, dr = dxi + dyj + dzk.
Pentru a integra ecua\ia diferen\ial` a staticii [n domeniul
sistemului de fluid τ, se [nmul\e]te scalar aceast` ecua\ie cu
vectorul dr . Rezult`:

41
 ∇p
fdr - dr = 0;
ρ

(f x i + f y j + f z k )(dxi + dyj + dzk ) - ρ1  ∂∂xp i + ∂∂yp j + ∂∂pz k (dxi + dyj + dzk ) = 0 ;
 
dp
f x dx + f y dy + f z dz − =0.
ρ
(
Pentru ca expresia f x dx + f y dy + f z dz ) s` fie o diferen\ial` total`
exact`, este necesar s` existe o func\ie scalar` de punct, continu`,
uniform` ]i derivabil`, numit` poten\ial masic, av@nd proprietatea c`
derivatele sale par\iale de ordinul I cu semn schimbat sunt egale cu
componentele for\ei masice unitare, adic`:
∂U ∂U ∂U
U(x, y, z ) : - = fx , - = fy , - = fz . (3.1.2)
∂x ∂y ∂z
Defini\ie: C@mp poten\ial masic este domeniul de existen\` al
poten\ialului masic, U(x,y,z).
For\a masic` unitar` se scrie acum:
∂U ∂U ∂U
f = fxi + fy j+ fzk = - i- j- k , f = −∇U. (3.1.3)
∂x ∂y ∂z
For\a masic` unitar` este deci egal` cu gradientul poten\ialului masic
luat cu semn schimbat.
( )
Expresia f x dx + f y dy + f z dz se scrie cu ajutorul poten\ialului masic:
∂U ∂U ∂U
f x dx + f y dy + f z dz = - dx - dy - dz;
∂x ∂y ∂z
fxdx+fydy+fzdz=-dU, (3.1.4)
rela\ie care reprezint` ecua\ia diferen\ial` a poten\ialului masic.
Ecua\ia diferen\ial` a staticii devine acum:
dp dp
− dU − = 0, dU + = 0,
ρ ρ
care integrat` nedefinit rezolv` ecua\ia fundamental` a staticii fluidelor:
dp
U+ ∫ ρ
= ct. (3.1.5)

Pentru fluidele incompresibile ]i compresibile barotrope, se

define]te ]i no\iunea de func\ie de presiune, P, cu rela\ia:
∇p
∇P = , (3.1.6)
ρ
care, [nmul\it` scalar cu vectorul dr ]i integrat` nedefinit, rezolv`
func\ia de presiune:
∇p dp dp
∇Pdr =
ρ
dr, dP =
ρ
, P = dP =
ρ
. ∫ ∫ (3.1.7)

Ecua\ia fundamental` a staticii fluidelor incompresibile ]i compresibile

barotrope devine:
U+P=ct. (3.1.8)

42
 Pentru fluidele incompresibile se ob\ine:
1 p p
ρ(x, y, z ) = ct. : P = ∫
dp = : U + = ct. (3.1.9)
ρ ρ ρ
{n cazul fluidelor compresibile barotrope ideale rezult`:
-pentru transformarea politrop`:
V 1 p p p
pv n = ct., v = = : n = on = ct., p = on ρ n ,
m ρ ρ ρo ρo
po dp p
dp = n ρ n −1 dρ, = n on ρ n − 2 dρ;
ρo
n
ρ ρo
n −1
po n p o n −1 n po  ρ 
∫ρ  
n −2
P=n dρ = ρ = ρ  =
ρo
n
n −1 ρo n
n −1 ρo  o 
n −1 n −1
n po  p  n n po  p  n
=   : U+   = ct. (3.1.10)
p 
n − 1 ρo − 1 ρ o  p o 
 o n 
-pentru transformarea adiabatic`:
k −1
k −1
k po p  p  kk po
n = k:P= ( ) k :  
U+ = ct. (3.1.11)
k −1 ρ0 p0 p  k +1 ρo
 o
-[n sf@r]it, pentru transformarea izoterm`:
p p p p p dp p o dρ
n = 1; pv n = ct., = ct.; = o = ct., p = o ρ, dp = o dρ, = ;
ρ ρ ρo ρo ρo ρ ρo ρ
po dρ po p ρ  p ρ 
P=
ρo ∫ρ =
ρo
ln ρ = o ln o
ρo  p o
p  : U + o ln o
 ρo  p o
p  = ct.

(3.1.12)

3.2 Suprafe\e echipoten\iale - definire ]i propriet`\i.

Suprafe\ele echipoten\iale ale c@mpului gravita\ional,
consecin\e

1 Definire: Se consider` c@mpul poten\ialului masic, U(x,y,z).

Defini\ie: Suprafa\` echipoten\ial` a unui c@mp poten\ial masic este

suprafa\a [n punctele c`reia poten\ialul masic ia aceea]i valoare:
U(x, y, z ) = ct., (dU = 0 ). (3.2.1)

2 Propriet`\i

a) Suprafe\ele echipoten\iale formeaz` o familie de suprafe\e care nu

se intersecteaz`.
Se admite c`, prin absurd, dou` suprafe\e echipoten\iale distincte,
U1=C1 ]i U2=C2, se intersecteaz` ]i fie M un punct al curbei lor de
intersec\ie; poten\ialul punctului M este UM=C1, atunci c@nd punctul se
afl` pe suprafa\a U1=C1, ]i este UM=C2, atunci c@nd acesta se afl` pe
suprafa\a U2=C2. Dar, cum poten\ialul masic este o func\ie uniform`,

43
rezult` [n mod necesar UM=C1=C2, adic` cele dou` suprafe\e
echipoten\iale care se intersecteaz` sunt identice. {n consecin\`, dou`
suprafe\e echipoten\iale distincte nu se intersecteaz`.
b) {n punctele unei suprafe\e echipoten\iale, for\a masic` unitar` este
normal` pe aceast` suprafa\` ]i are sensul poten\ialelor descresc`toare.
Se consider` suprafe\ele echipoten\iale U=C ]i U’=C’<C, fig.3.2.1.

Fig.3.2.1

α) Fie dr vectorul de pozi\ie dintre dou` puncte infinit apropiate M ]i

M’ apar\in@nd suprafe\ei U=C ]i deci dr ∈U.Produsul scalar:
( )( )
fdr = f x i + f y j + f z k dxi + dyj + dzk = f x dx + f y dy + f z dz =
(3.2.2)
= -dU = -dC = 0 : f ⊥ dr, f ⊥ U;
β) Fie acum ]i vectorul dr ’ situat dup` direc\ia lui f ]i orientat [n
sensul poten\ialelor descresc`toare:
∢( f , dr ' )=2nπ sau (2n+1)π ,n ∈N , cos∢ ( f , dr ' )= + 1;
dU<0, -dU>0.
{n aceste ipoteze, rezult`:
f dr ' = f  dr ' cos∢ (f, dr ' )=-dU>0 : cos∢ ( f , dr ' )=+1,
∢ ( f , dr ' )=2nπ. (3.2.3)
c) Suprafe\ele echipoten\iale pentru fluidele incompresibile sunt ]i
izobare.
Din ecua\ia fundamental` a staticii fluidelor incompresibile (3.1.9),
rezult`:
p
ρ = ct, U + = ct., U = ct. : p = ct. (3.2.4)
ρ

3 Suprafa\ele echipoten\iale ale c@mpului gravita\ional

Pentru exemplificare, se analizeaz` suprafe\ele echipoten\iale ale

c@mpului gravita\ional. {n acest c@mp, for\a masic` unitar` este egal`
cu accelera\ia gravita\ional`, (2.2.2), care, proiectat` pe un reper
oarecare Oxyz, fig.3.2.2, are componentele:

44
 Fig. 3.2.2

f = g, fx=gx, fy=gy, fz=gz. (3.2.5)

Utiliz@nd ]i rela\ia diferen\ial` a poten\ialului masic (3.1.4), prin
integrare nedefinit` se ob\ine expresia acestuia:
−dU = g x dx + g y dy + g z dz;
-U=gxx+gyy+gzz+ct. (3.2.6)
Poten\ialul masic este deci determinat, cu excep\ia constantei adi\ionale
pentru care nu exist` nici o condi\ie fizic` capabil` s` determine
aceast` constant`.
Suprafe\ele echipoten\iale sunt:
U = ct., g x x + g y y + g z z + U + ct. = 0 : g x x + g y y + g z z + C = 0,
U + ct = C. (3.2.7)
Suprafe\ele echipoten\iale ale c@mpului gravita\ional sunt deci planele
paralele dependente de parametrul C. De asemenea, deoarece
coeficien\ii variabilelor reprezint` parametrii directori ai normalei
planului, rezult` c` verticala g (gx,gy,gz) este normala suprafe\elor
echipoten\iale ]i, deci, aceste suprafe\e sunt plane orizontale sau de
nivel.
{n sf@r]it, fa\` de un reper cu axa Oz vertical` ]i ascendent`,
fig.3.2.3, poten\ialul masic devine:

Fig.3.2.3

45
 gx=gy=0, gz=-g: -U=-gz-ct., U=gz+ct. (3.2.8)
Suprafe\ele echipoten\iale vor fi planele de nivel:
U =gz+ct, U = ct : z=ct.

4 Consecin\e

a) {n suprafa\a de separa\ie a dou` lichide total nemiscibile [n repaus,

presiunea are aceea]i valoare.
Dac`, prin absurd, [n suprafa\a de separa\ie a dou` lichide
presiunile ar fi diferite, spre exemplu p1<p2, fig.3.2.4, ar rezulta o for\`
de presiune:

Fig.3.2.4

P=(p2-p1)A,
care ar ac\iona asupra celor dou` particule [n contact mi]c@ndu-le ]i
stric@nd repausul; rezult` c` pentru repaus cele dou` presiuni trebuie
s` fie egale, p1=p2.
b) Suprafa\a de separa\ie a dou` lichide total nemiscibile [n repaus [n
c@mpul gravita\ional este un plan de nivel.
{n suprafa\a de separa\ie a dou` lichide presiunea av@nd aceea]i
valoare, conform ecua\iei fundamentale a staticii fluidelor
incompresibile (3.1.9) ]i rela\iei poten\ialului masic al c@mpului
gravita\ional (3.2.8), rezult`:
p p
ρ = ct, U + = ct, (U = gz + ct ), gz + = ct, p = ct : z = ct.
ρ ρ
{n concluzie, suprafa\a de separa\ie a dou` lichide total nemiscibile [n
repaus [n c@mpul gravita\ional este un plan de nivel izobar.

3.3 Ecua\ia fundamental` a staticii fluidelor incompresibile [n

c@mpul gravita\ional. Interpretare baric`, geometric` ]i
energetic`

Cu expresia (3.2.8) a poten\ialului masic al c@mpului gravita\ional,

ecua\ia fundamental` a staticii fluidelor incompresibile (3.1.9) devine:
p p
ρ = ct, (γ = ρg = ct.), U + = ct, U = gz + ct : gz + = ct. (3.3.1)
ρ ρ

46
 a) Interpretare baric`. Se [nmul\e]te ultima ecua\ie cu densitatea ρ a
lichidului:
γz + p = ct., ( p = p a + p r ), γz + p r = ct. (3.3.2)
Aceasta este ecua\ia hidrostaticii [n forma presiunillor, deoarece
termenii s`i sunt presiuni, dup` cum urmeaz`:
- p(pr) este presiunea static` barometric` sau relativ` [n punctul
curent M;
- pentru semnifica\ia produsului γz , se analizeaz` presiunea
suplimentar` pe care o exercit` la baza sa greutatea coloanei de lichid
de [n`l\ime z dintre punctul curent M ]i planul orizontal de reper N - N,
fig.3.3.1:
pa
z M''
p''
M' h''
p'
M h'
p

z'' z' z
G

N y N

x A
g

Fig.3.3.1

G γV γAz
= = = γz . (3.3.3)
A A A
Defini\ie: Presiune static` de pozi\ie a unui punct dintr-un lichid [n
raport cu un plan orizontal de reper este presiunea suplimentar` pe
care o exercit` [n planul de reper greutatea coloanei de lichid dintre acel
punct ]i planul de reper considerat.
{n concluzie, conform ecua\iei staticii [n forma presiunilor (3.3.2), [ntr-
un lichid [n repaus suma presiunii statice dintr-un punct ]i a presiunii
statice de pozi\ie a acelui punct [n raport cu un plan orizontal de reper
este constant`.
Fie acum punctele situate [ntr-un acela]i plan de nivel [ntr-un
lichid [n repaus:
γz+p=ct., z=ct.: p=ct. (3.3.4)
Proprietatea fundamental` a hidrostaticii: {ntr-un lichid [n repaus
[n c@mpul gravita\ional, planele de nivel sunt ]i izobare.
Se consider` [n continuare punctele M, M' ]i M'' situate [n
domeniul aceluia]i lichid [n repaus. Ecua\ia fundamental` a
hidrostaticii [n forma presiunilor se scrie [n aceste puncte:
γz+p=γz'+p'=γz''+p''=...=ct.,
din care rezult`:
p=p'+γ (z'-z), p=p'+γh'>p', p'=p-γh'<p ,h’=z’-z. (3.3.5)

47
{ntr-un lichid [n repaus, presiunea static` dintr-un punct inferior este
deci egal` cu suma dintre presiunea static` [ntr-un punct superior
acestuia ]i presiunea static` de pozi\ie a punctului superior fa\` de
punctul inferior considerat.
Similar:
p=p''+γ(z''-z), p=p''+γh'', h’’=z’’-z.
Defini\ie: Lichid cu suprafa\` liber` este lichidul la care [n unele
puncte ale frontierei sale se exercit` presiunea atmosferic` sau
presiunea altui gaz.
Defini\ie: Lichid sub presiune este lichidul care umple [n totalitate
volumul m`rginit de frontiera sa rigid`.
Pentru punctul M'' aflat la suprafa\a liber` a unui lichid rezult`:
p''=pa, h''=h: p=pa+γh. (3.3.6)
Presiunea static` [ntr-un punct interior al unui lichid cu suprafa\`
liber` [n repaus este deci egal` cu suma dintre presiunea de la
suprafa\a liber` a lichidului ]i presiunea static` de pozi\ie a suprafe\ei
libere fa\` de punctul interior considerat.
b) Interpretare geometric`. Se [mparte ecua\ia hidrostaticii (3.3.1) cu
g ]i rezult`:
p  p 
z+ = ct.,  p = p a + p r : z + r = ct.  . (3.3.7)
γ  γ 
Aceast` ecua\ie reprezint` ecua\ia hidrostaticii [n forma [n`l\imilor,
termenii ei fiind [n`l\imi, astfel:
z este cota punctului M cu presiunea p fa\` de un plan de reper
orizontal, numit` [n`l\ime de pozi\ie sau [n`l\ime geometric`.
p
are dimensiunea unei lungimi:
γ
 p  [p ] FL −2
 = [ ] = =L.
γ γ FL −3
Defini\ie: {n`l\ime piezometric` a unui punct al unui fluid este
raportul dintre presiunea static` ]i greutatea specific` ale fluidului din
acel punct ]i reprezint` geometric [n`l\imea la care, sub ac\iunea
presiunii statice, fluidul se ridic` [ntr-un tub sub\ire (d=6...10 mm),
transparent, numit tub piezometric :
p
= hp - [n`l\ime piezometric` barometric`;
γ
pr
=hpr - [n`l\ime piezometric` relativ` (manometric` sau
γ
vacuumetric`).
{ntre cele dou` [n`l\imi piezometrice exist` rela\ia:
p p + pr p
hp = = a , h p = h b + h pr , h b = a , (3.3.8)
γ γ γ

48
unde hb se nume]te [n`l\ime barometric` ]i reprezint` o m`sur` a
presiunii atmosferice pa exprimat` [n unit`\i coloan` de lichid de
greutate specific` γ.
Pentru analiza [n`l\imii barometrice, se consider` un vas [n care se
g`se]te lichidul (γ) ]i un piezometru barometric con\in@nd acela]i lichid
care se introduce cu cap`tul deschis sub nivelul liber al lichidului din
vas, fig.3.3.2.

Vid total

hb
pa
N N

Fig.3.3.2

Fa\` de suprafa\a liber`, lichidul din piezometru se ridic` la [n`l\imea

hb, sub ac\iunea presiunii atmosferice. Scriind ecua\ia hidrostaticii
(3.3.6) fa\` de suprafa\a liber` a lichidului din vas rezult`:
(N - N): pa = γhb.
Dac` lichidul este mercurul sau apa, se ob\ine:
Hg : ρ m = 13596 kgm -3 si h bm = 0,76 m : p a = γ m h bm =
= 13596 ⋅ 9,81 ⋅ 0,76 = 101325 Nm -2 = atm;
γm
H 2 O : ρ a = 1000 kgm -3 : p a = γ a h ba = γ m h bm : h ba = h bm =
γa
ρm 13596
= h bm = 0,76 = 10,336 mH 2 O.
ρa 1000
Defini\ie: Sarcin` piezometric` sau sarcin` static` [ntr-un punct al
unui fluid este suma dintre [n`l\imile geometric` ]i piezometric` ale
fluidului din acel punct, astfel:
p
Hp = z + - sarcina piezometric` barometric`;
γ
pr
Hpr = z + - sarcina piezometric` relativ`. (3.3.9)
γ
{ntre cele dou` sarcini statice exist` rela\ia:
p + pr
Hp = z + a , H p = h b + H pr . (3.3.10)
γ
Cu no\iunea de sarcin` static`, ecua\ia hidrostaticii [n forma
[n`l\imilor (3.3.7) se scrie:

49
 Hp = ct., Hpr = ct.
Sarcina static` a unui fluid [n repaus are deci aceea]i valoare [n toate
punctele fluidului.
Se consider` un lichid [n repaus, iar [n diferitele lui puncte se
introduc tuburi piezometrice barometrice ]i manometrice, fig.3.3.3.

Fig.3.3.3

Se constat` experimental c` lichidul se ridic` la aceea]i [n`l\ime [n

tuburile piezometrice de acela]i fel.
Planele nivelelor libere ale lichidului din piezometrele de acela]i fel
definesc a]a-zisele plane de sarcin` static` ]i anume: planul de sarcin`
static` absolut` (barometric`), N'-N', la piezometrele barometrice, ]i
planul de sarcin` static` manometric`, N''-N'', la piezometrele
manometrice.
Se analizeaz` ]i varia\ia presiunii cu ad@ncimea [n lichidul cu
suprafa\` liber`.
p = p a + γh :
p a + γh − p a
h = 0, p = p a , tgα b = = γ.
h
p < pa : pv = p − pa = γh :
h = 0, p v = O v = O m = O r ; h = -h b , p vmax = − γh b , p vmax = γh b ,
tgα v = p v / h = γ;
p > p a : p m = p − p a = γh :
h = 0 : p m = O m = O v = O r , tgα m = p m / h = γ.
c) Interpretare energetic`. Se [nmul\e]te ecua\ia (3.3.1) cu masa m a
unui sistem de fluid:

50
 p  m
m = ct. : mgz + m = ct., Gz + pV = ct.,  ρ = , (3.3.11)
ρ  V
rela\ie ce reprezint` ecua\ia fundamental` a hidrostaticii [n forma
energiilor, termenii acestei ecua\ii fiind energii, astfel: Gz este energia
poten\ial` de pozi\ie [n raport cu planul de reper, pV este energia
poten\ial` de presiune, iar suma lor este energia poten\ial` total` a
sistemului de fluid:
Gz = Eppoz, pV = Eppres, Eppoz + Eppres = Ep = ct.,
rela\ie care arat` c` energia total` a sistemului de fluid [n repaus se
conserv`, reprezent@nd legea conserv`rii energiei.
Pentru o unitate de greutate de fluid rezult`:
 G  p
 Gz + p = ct. , G = 1[G ]: z + = ct., (3.3.12)
 γ  γ
rela\ie ce reprezint` de asemenea ecua\ia hidrostaticii [n forma
energiilor specifice, termenii ecua\iei fiind acum energii specifice
(corespunz`toare unit`\ii de greutate de fluid), astfel:
z este energia specific` poten\ial` de pozi\ie, p/γ este energia specific`
poten\ial` de presiune, iar suma lor este energia specific` poten\ial`
total` a fluidului:
p
z= eppoz, = eppres, eppoz+ eppres=ep=ct,
γ
ultima rela\ie constituind legea conserv`rii energiei specifice poten\iale
a fluidului.

3.4 Ecua\ia fundamental` a staticii fluidelor compresibile [n

c@mpul gravita\ional

Se introduce expresia poten\ialului masic al c@mpului gravita\ional

(3.2.8) [n ecua\ia staticii fluidelor compresibile barotrope.
Pentru transformarea politrop`, rela\ia (3.1.10) devine:
n −1
n po p  n
gz +   = ct. (3.4.1)
p 
n − 1 ρo
 o
Pentru transformarea adiabatic`, rela\ia (3.1.11):
k −1
k po  p  k
n=k : gz +   = ct. (3.4.2)
k − 1 ρop 
 o
{n sf@r]it, pentru transformarea izoterm`, rela\ia (3.1.12):
p o  ρo 
n=1: gz + ln p  = ct. (3.4.3)
ρ o  p o 
Ca aplica\ie, se studiaz` repausul atmosferei. Repausul aerului se
consider` politropic [n troposfer`, h<11000 m fa\` de nivelul m`rii, ]i
izoterm [n stratosfer`, h>11000 m.

51
 Pentru troposfer`, se aplic` ecua\ia staticii pentru transformarea
politrop` a aerului (3.4.1), [ntre nivelul m`rii (zo,po) ]i un nivel oarecare
(z,p) din troposfer`, neglij@nd varia\ia accelera\iei gravita\ionale cu
altitudinea, ecua\ia transform`rii politropice a aerului, precum ]i
ecua\ia general` de stare a gazelor perfecte. Rezult`:

n −1
 n po n po  p  n
 gz o + = gz +   , pv n = ct., pv = RT;
 n − 1 ρ n − 1 ρ o  p o 
 o 
 n −1  
n po   p  n  
−n -n p
z - z o = h : gh = 1 −   , p ρ = pρ , = RT ;
n − 1 ρ o   p o  
o o
ρ 
 
  

 n
 p  n − 1 ρ o  n −1
 p = 1 − n p gh  ,
 o  o 
 1
 ρ γ  n − 1 ρ o  n −1
 = = 1 − gh  , (3.4.4)
ρo γ o  n p o 
T n − 1 ρo
 = 1− gh.
 oT n po



La nivelul m`rii: p0 = 101325 Nm-2, ρ 0 = ρ15 =1,2255 kgm-3, g = 9,81

ms-2, T0 = ( 273,15 + 15) K ]i n = 1,235; cele trei ecua\ii devin:

(
p = 101325 1 − 0,225694 ⋅10 −4 h )5, 2553
[ ]
, Nm -2 ;
( h) , [kgm ] ;
4, 2553
ρ = 1,2255 1 − 0,225694 ⋅10 − 4 -3
(3.4.5)
T = 288 − 0,0065h , [K ].

La limita superioar` a troposferei, rezult`:

-2
h11 = 11000 m : p11 = 22622,8 Nm ,
-3
ρ11 = 0,36386 kgm ]i

T11 = 216,5 K.

Pentru stratosfer`, se aplic` ecua\ia staticii pentru transformarea

izoterm` a aerului [ntre nivelul inferior al stratosferei (h11, p11) ]i un
nivel oarecare din stratosfer` (h, p), neglij@nd de asemenea varia\ia
accelera\iei gravita\ionale cu altitudinea, ecua\ia transform`rii izoterme
a aerului ]i ecua\ia general` de stare a gazelor perfecte. Deci :

52
  p ρ  p ρ  
 gh 11 + 11 ln 11 p 11  = gh + 11 ln 11 p , pv = ct., pv = RT ;
 
ρ11  p 11  ρ11  p 11 
   
ρ11
p p p g (h − h11 ) p
p p
g (h − h 11 ) = 11 ln 11 , 11 = e p11 , 11 = , = RT = ct. : (3.4.6)
ρ11 p p ρ11 ρ ρ
g (h − h11 ) g (h − h11 )
− −
p = p 11e RT11 , ρ = ρ11e RT11 , T = T11 .
Cu valorile la limita inferioar` a stratosferei ]i R=287,04 Nmkg-1K-1, se
ob\ine:
9,81(h −11000 ) 9,81(h −11000 )

[ ] [ ]
− −
p = 22622,8e 287,04⋅216,5 Nm − 2 , ρ = 0,36386e 287,04⋅216,5 kgm -3 ,
T = 216,5 K.
(3.4.7)

3.5 Principiul vaselor comunicante

Fie un vas [n form` de U care con\ine dou` lichide cu suprafa\`

liber`, total nemiscibile, av@nd densit`\ile ρ1 ]i ρ2 > ρ1 ]i fiind [n repaus
[n c@mpul gravita\ional, fig. 3.5.1.

∇1pa
∇2 pa
h1
ρ
h2
N 1 2 N

ρ2>ρ

Fig.3.5.1

{n planul de separa\ie N-N, punctele 1 ]i 2 ale lichidului ρ2 au

aceea]i presiune, fiind situate la acela]i nivel:

(N-N) : p1=p2; p1=pa+γ1h1, p2=pa+γ2h2, pa+γ1h1=pa+γ2h2,

h2 γ h ρ
= 1, 2 = 1. (3.5.1)
h1 γ 2 h1 ρ 2
Nivelele suprafe\elor libere [n raport cu planul de separa\ie dintre dou`
lichide total nemiscibile [n repaus [n c@mpul gravita\ional se afl` deci [n
raportul invers al densit`\ilor.
Pentru acela]i fluid rezult`:
γ 1 = γ 2 : h1 = h2 .
{n vase comunicante, lichidul se ridic` deci la acela]i nivel.

53
 3.6 Principiul lui Pascal

Se consider` un lichid sub presiune [n repaus [n c@mpul

gravita\ional ]i dou` puncte M1 ]i M2 ale lichidului, fig.3.6.1. Conform
ecua\iei fundamentale a hidrostaticii (3.3.2) rezult`:

M2(z2,p2) σ
M1(z1,p1) τ

N N

Fig.3.6.1
γz1 + p1 = γz2 + p2 .
Se admite c`, [ntr-un mod oarecare, [n punctul M1 se provoac`
presiunii p1 o varia\ie ∆p1. Pentru men\inerea repausului, [n punctul
M2, presiunea p2 trebuie s` sufere o varia\ie ∆p2. {n noua stare, ecua\ia
fundamental` a hidrostaticii se scrie:
γz 1 + ( p1 + ∆p1 ) = γz 2 + ( p 2 + ∆p 2 ) = ct :
∆p1 = ∆p 2 (3.6.1)
Varia\ia presiunii [ntr-un punct al unui lichid sub presiune se
transmite deci cu aceea]i intensitate [n toate punctele lichidului.
O aplica\ie tehnic` a principiului lui Pascal este presa hidraulic`,
fig.3.6.2. Rezult`:

P1
P2

h1
h2

A1 p A2
Fig. 3.6.2

P1 P P2 A 2 h A L P h
p= = 2 , = ; A 1 h 1 = A 2 h 2 , 2 = 1 ; 2 = 2 2 = 1. (3.6.2)
A1 A 2 P1 A1 h 1 A 2 L1 P1 h 1

54