FRICA MEA, CURAJUL MEU

Existența noastră este plină de mizerie, aspida și dificultati. Trăim câteva zeci de ani și apoi
murim. Avem impresia ciudata ca vom trai o veșnicie pe acest pământ, și cu greu ne gândim la
veșnicie. Ne trăim zilele în frica, fiind zdrobiti de circumstanțe. Ne place sa credem ca suntem mai
buni decât ceilalți, ba chiar mai buni decât părinți noștri, dar în adâncul nostru ne e frica. Suntem
paralizati în fata lucrurilor peste care nu avem nici un fel de putere sau peste care credem ca nu
avem nici un fel de putere. Am vrea s-avem curaj, să ne ridicam deasupra incercarilor, a
dificultatilor, dar nu putem. Suntem slabi si neputinciosi. Frica, într-un fel, este a doua natura a
indivizilor.
Frica ne ucide visurile, speranța interioara și puterea de a merge înainte când situatiile devin
din ce în ce mai grele. Ne-am născut singuri, trăim singuri în adâncul nostru și vom muri singuri.
Vom fi îngropați într-un loc singuratic, lipsit de viața. Frica de moarte ne înspăimânta și ne face să
ne trăim zilele depravati de orice lucru bun pentru noi. Și de ce ne este frica pana la urma? Oricum
vom muri la un moment dat. Ca murim acum sau peste zeci ani, de ce ar fi diferit? La fel cum au
trecut ultimii zece ani, vor trece și următorii patruzeci, cinzeci sau saizeci de ani. Timpul va trece
într-o clipita.
Ne e frica ca nu știu ce individ va crede despre noi un lucru sau altul. Ne e frica ca vom muri
fără sa terminam o facultate. Ne e frica ca vom muri fără ne căsătorim, ca nu vom trai alături de
cineva cu care sa imbatrinim. Ne e frica ca vom muri fără sa avem timp sa profesam. Și ne e frica ca
vom muri fără sa sa devenim nu știu ce scriitori sau doctori, și nu realizam ca frica ne consuma
existența și ne face sa fim pasivi în a ne atinge telul. Ne lasam consumati de tot felul de distractii
fără sens, deoarece frica ne paralizeaza. Nu frica este soluția, ci curajul de a înfrunta fiecare
dificultate din viața, și chiar insasi moartea. Frica niciodată nu va motiva un individ sa devină
matur, ci îl va inhiba. Ii va inhiba creativitatea și tot ceea ce îl poate face sa își atingă potențialul.
Frica, în general, și mai ales frica de moarte, ne face neputinciosi si neproductivi. Curajul pe de alta
parte ne face sa fim creativi, să ne depasim barierele și sa dam ceea ce e mai bun din noi pentru a ne
atinge telurile, oricat de dificil ar fi. În ciuda faptului ca fiecare dintre noi stie care sunt momentele
în care ar trebui sa spuna ce are de spus, știe ca ar trebui să i-a atitudine cu privire la un anumit
lucru din viața sa, puțini dintre noi au curajul sa o facă.
Hristos însuși a fost cel mai curajos individ care a trăit pe acest pământ. Nimeni nu a avut mai
mult curaj. El ne spune chiar și astazi: „Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide
sufletul; ci temeti-va de Cel ce poate să piardă și sufletul și trupul în gheena.” Iar mai departe, cu
tarie și bunatate, El ne spune: „Deci sa nu va temeti; voi sunteti mai de pret decat multe vrabii.” Lui
Hristos nu i-a fost frica de nimeni și nimic. Încrederea Sa în Tatăl a fost de neclintit. La finalul
capitolului șapte din Matei, autorul notează ca mulțimea de oameni a rămas uimita de învațatura lui
Hristos deoarece El ii învața ca unul care avea putere, nu cum ii invatau carturarii lor. Când Pilat l-a
întrebat dacă El este împăratul iudeilor, El a răspuns: „Da, sunt.” Fara frica, fara ezitare.
Întotdeauna a spus ceea ce avea de spus, și, ba chiar, câteodată a fost foarte dur cu fariseii. De cel
puțin câteva ori i-a numit pe farisei fatarnici, orbi, și pui de vipere. A intrat în Templu și i-a dat afara
pe cei care făceau negot acolo, rasturnandu-le mesele. Modul lui de a fi și modul lui de a vorbi nu
arata nimic care sa indice frica. El este exemplul suprem de curaj pentru orice individ. El a fost de
asemenea bun, ingaduitor și smerit fata de cei din jurul sau. A luat apărarea unei prostituate chiar
dacă era Singur, în minoritate, și toți doreau sa o ucidă. A stat și a mâncat cu vamesi și pacatosii,
pleava societății, lucru neingaduit pentru un Invatator în timpurile acelea, și a criticat pe fata
atitudinea rea pe care fariseii o aveau fata de ceilalti. A stat drept indiferent de cine era înaintea Sa.
Nu de puține ori Îl vedem stand în rugaciune pana noaptea târziu, sau trezindu-se dis de dimineața
pentru a-si continua lucrarea. În capitolul șase din Matei, Hristos ne învața sa fim indivizi curajosi,
sa nu ne ingrijoram de absolut nimic în viata, deoarece Tatăl nostru știe mai dinainte ce avem
nevoie. Curajul pe care El ni-l inspira ar trebui să ne indrepte privirile spre Tatăl Nostru în fiecare
zi.
 „Deci dacă Dumnezeu este pentru noi, cineva fi împotriva noastră?” ne intreaba Pavel în
capitolul opt din Romani. Ca și crestini suntem chemați sa fim curajoși, curajul fiind orice acțiune
pe care un individ o poate intreprinde pentru a înfrunta fără ezitare orice obstacol și, bineânțeles,
dificultatile de orice fel din viața sa. Puterea de caracter a individului de a-si sustine punctul de
vedere indiferent de cât de puternica și majoritara este opozitia. Inseamnă să actionezi în baza
crezului tău și sa nu mergi nici la stânga, nici la dreapta. Inseamnă sa fi indraznet atunci când îți este
frica, și sa actionezi. A avea curaj înseamnă să spui ceea ce ai de spus indiferent de cât de plăcut sau
neplăcut este.
Indiferent de cât de grele vor fi momentele din viața noastră, Hristos ne învața sa fim curajoși
ca și El. Suntem chemați sa trăim cu curaj deoarece doar așa vom deveni indivizii maturi de care
societatea aceasta, familia noastră, prietenii noștri și chiar frații noștri de credinta au nevoie. Avem o
datorie fata de noi înșine, și mai ales fata de Hristos, în a trai în concordanta cu crezurile noastre
cele mai adanci, și asta va însemna sa dam dovada de curaj de cele mai multe ori.
Curajul, încrederea în Hristos, întotdeauna ne va împinge în a fi mai buni în ceea ce facem, în a
fi bărbați și femei integri, indiferent de cât de murdară și depravata va deveni lumea din jurul
nostru. Frica ne face sa fim slabi, lași și lenesi, dar încrederea în Hristos, curajul, ne duce la
maturatie, disciplina individuala și ne propulseaza sa luam atitudine cu privire la aspectele
importante din viața noastră. Iar dacă lumea în care trăim va deveni tiranica și rea, fiecare are
datoria să fie curajos în dreptul sau, sa fie gata sa lupte pentru demnitatea sa, libertatea sa și credința
sa în Hristos.
Voi incheia cu urmatorul citat care ii apartine lui Nelson Mandela:
„Curajos este nu cel ce nu are frică, ci acela care ştie să-şi învingă frica sa.”