UNIVERSITATEA ROMÂNO-GERMANĂ DIN

SIBIU
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

DISCIPLINA: Drept Civil - succesiuni

TEMA: Legatul – principala dispoziţie din cuprinsul
testamentului

STUDENT: Muresan Radu Catalin

SECȚIA: Drept
ANUL DE STUDIU: IV

1
 CUPRINS

1. Noțiunea de legat
2. Caracterele juridice ale legatului
3. Clasificarea legatelor
a. Clasificarea legatelor după obiectul lor
b. Clasificarea legatelor în funcție de modalități
4. Condițiile particulare de validitate ale legatului

2
 Legatul – principala dispoziție din cuprinsul testamentului

1.Noțiunea de legat
Legatul este dispoziţia testamentară prin care testatorul stipulează ca, la
decesul său, unul sau mai mulţi legatari să dobândească întregul său patrimoniu,
o fracţiune din acesta sau anumite bunuri determinate.1
Noţiunea de legat provine de la latinescul „lex” care înseamnă lege, adică
o dispoziţie imperativă. În dreptul roman testamentul nu era valabil dacă nu
cuprindea o instituire de moştenitori, aşadar principala dispoziţie testamentară
era cea privitoare la instituirea de moştenitori, moştenitorul instituit culegând
întreaga moştenire.
Legatul era o dispoziţie patrimonială în afara testamentului. Începând cu
secolul XVI, Dumoulin a asimilat instituirea de moştenitori cu legatul universal.
Vechiul Cod Civil definea testamentul ca fiind actul revocabil prin care
testatorul dispune pentru timpul încetării sale din viaţă, de tot sau de parte din
avutul sau. Datorită acestei definiţii defectuoase, testamentul a fost deseori
confundat cu legatul, dispoziţia cu caracter patrimonial din cuprinsul
testamentului. Legiuitorul modern a reuşit să evidenţieze în cuprinsul definiţiei
legale faptul că transmisiunea bunurilor nu este nici obligatorie, nici exclusivă
pentru valabilitatea testamentului, această condiție fiind de esența legatului.
Legatul este, alături de donaţie, mijlocul juridic prin care se poate dispune
cu titlu gratuit, însă el prezintă o serie de trăsături specifice care îl deosebesc de
donaţie. Astfel, legatul nu reprezintă un contract, ci este un act unilateral, pentru
că el reprezintă o manifestare unilaterală şi personală de voinţă; spre deosebire
de donaţie, legatul este un act esenţialmente revocabil tot timpul cât testatorul se
află în viaţă; el reprezintă un act juridic pentru cauză de moarte și un act juridic
strict personal, care nu poate fi încheiat prin reprezentare, fie că este vorba
despre o reprezentare legală sau un convențională.

2.Caracterele juridice ale legatului

Legatul prezintă următoarele caractere juridice:
 este o liberalitate care, alături de operaţiunile dezinteresate, nu reprezintă
altceva decât o subdiviziune a actelor cu titlu gratuit;
 este un act juridic unilateral, astfel că simpla manifestare de voinţă a
testatorului este suficientă pentru a opera transmisiunea bunurilor la

1
art. 986 Noul Cod Civil

3
 moartea acestuia, acceptarea gratificatului nefăcând altceva decât să
consolideze transmisiunea succesorală;
 este un act juridic cu caracter patrimonial, prin obiectul şi cauza sa având
un conţinut evaluabil în bani;
 este un act juridic mortis causa, ceea ce presupune faptul că
transmisiunea bunurilor ce formează obiectul legatului operează doar în
cazul şi de la data deschiderii moştenirii;
 este un act juridic solemn, trăsătură care decurge din caracterul de
liberalitate al legatului, şi, ca atare, trebuie să îmbrace forma solemnă ad
validitatem;
 este un act juridic strict personal care nu poate fi încheiat prin
reprezentare legală sau convenţională. Mai mult decât atât, legatul nu
poate fi decât rodul manifestării de voinţă a unei persoane fizice, iar nu al
unei persoane juridice;
 este un act juridic revocabil tot timpul cât testatorul se află în viaţă şi îşi
păstrează capacitatea de dispoziţie. Raportat la clasificarea doctrinară a
actelor juridice, mai putem constata faptul că legatul este şi un act de
dispoziţie cu titlu gratuit, translativ de proprietate, subiectiv, principal şi
numit.

3.Clasificarea legatelor
Criterii de clasificare. Principalul criteriu de clasificare al legatelor este
obiectul dispoziţiei testamentare. În funcţie de acest criteriu distingem, după
cum vom vedea, legate universale sau cu titlu universal, având ca obiect
patrimoniul defunctului (cotă-parte din patrimoniu), pe de-o parte, şi legate cu
titlu particular, având ca obiect anumite bunuri determinate.
O altă clasificare a legatelor se face în funcţie de (absenţa sau prezenţa)
modalităţilor care afectează liberalitatea. În funcţie de acest criteriu deosebim
legate pure şi simple, respectiv legate cu termen sau sub condiţie şi legate cu
sarcină.

A. Clasificarea legatelor după obiectul lor

Legatul universal
Noţiune. Potrivit legii (art. 1.055 NCC), “Legatul universal este dispoziţia
testamentară care conferă uneia sau mai multor persoane vocaţie la întreaga
moştenire”.

4
 Legatul este universal dacă conferă vocaţie (chemare) la întreaga moştenire.
Prin urmare, ceea ce interesează este nu culegerea efectivă a întregii moşteniri,
ci posibilitatea conferită legatarului (dreptul lui eventual) de a culege întreaga
universalitate succesorală. Astfel se explică dispoziţia legală potrivit căreia pot
exista doi sau mai mulţi legatari universali; dacă ei pot şi vor să vină la
moştenire, universalitatea succesorală se împarte în mod egal. Însă fiecare dintre
ei are vocaţie (eventuală) la întreaga moştenire, astfel încât dacă colegatarii nu
pot (de exemplu, din cauza predecesului) sau nu vor să vină la moştenire (sunt
renunţători), unul singur dintre ei (oricare) va putea culege întreaga moştenire.
Tipuri de legate universale
Ca o precizare prealabilă, menţionăm că legatul este universal chiar dacă
legatarul desemnat a culege întreaga moştenire vine în concurs cu moştenitori
legali rezervatari care au dreptul la rezerva prevăzută imperativ de lege în
favoarea lor. Legatul este universal şi în acest caz pentru că, în absenţa
moştenitorilor rezervatari (nu pot sau nu vor să vină la moştenire), legatarul
universal va culege totalitatea moştenirii, nu numai cotitatea disponibilă.
Legatarul (legatul) universal poate fi desemnat nu numai sub această denumire
(de legat universal), dar şi prin termeni echivalenţi, de exemplu:
1. legatul tuturor bunurilor mobile şi imobile.
2. legatul cotităţii disponibile a moştenirii, căci în lipsă de moştenitori
rezervatari la data deschiderii moştenirii sau dacă cei existenţi nu pot ori
nu vor să vină la moştenire, legatarul are vocaţie la întreaga moştenire
3. legatul nudei proprietăţi a întregii moşteniri este, de asemenea, un legat
universal, deoarece legatarul devine proprietarul universalităţii, iar la
stingerea uzufructului va avea proprietatea deplină a întregii moşteniri.
4. legatul prisosului (rămăşiţei), adică a ceea ce rămâne după executarea
legatelor (cu titlu universal şi/sau cu titlu particular) cuprinse în testament;
un astfel de legat este universal pentru că, dacă ceilalţi legatari nu pot sau
nu vor să vină la moştenire, legatarul prisosului va culege întreaga
moştenire (dacă testatorul nu a limitat vocaţia sa la o parte din moştenire şi
dacă nu există moştenitori rezervatari).
Legatul cu titlu universal
Noţiune. Potrivit art. 1.056 alin. 1 NCC „Legatul cu titlu universal este
dispoziţia testamentară care conferă uneia sau mai multor persoane vocaţie la o
fracţiune a moştenirii”.
Rezultă că ceea ce caracterizează legatul cu titlu universal este vocaţia la
o fracţiune din moştenire (universalitate), iar nu emolumentul care va fi cules de
legatar şi care poate fi micşorat de existenţa moştenitorilor rezervatari, a unor
legate cu titlu particular sau datorii şi sarcini. Întrucât legatarul cu titlu particular
5
are o cotă-parte determinată din moştenire, el nu poate profita de cota unui alt
legatar cu titlu universal care nu ar putea sau nu ar voi să vină la moştenire (vor
profita moştenitorii legali sau legatarul universal). În schimb, el profită de
renunţarea sau de înlăturarea de la moştenire a legatarului cu titlu particular sau
a moştenitorului rezervatar, dacă prezenţa acestora ar fi determinat micşorarea
patrimoniului sau a bunurilor asupra cărora se calculează fracţiunea ce revine
legatarului cu titlu universal.
Chiar dacă legatul cu titlu universal constă în proprietatea sau un
dezmembrământ asupra totalităţii ori asupra unei cote-părţi din universalitatea
bunurilor determinate după natura sau provenienţa lor, legatarul cu titlu
universal dobândeşte, în virtutea calificării legale, o fracţiune de universalitate.
Iar dobândirea fracţiunii din moştenire implică şi obligaţia suportării cotei-părţi
corespunzătoare (proporţionale) din datorii şi sarcini. Legatarii cu titlu universal
devin, ca şi legatarii universali, succesori în drepturi şi obligaţii (habentes
causam) ai testatorului.

Legatul cu titlu particular

Noţiune. Potrivit Noului Cod civil, orice legat care nu este universal sau
cu titlu universal este un legat cu titlu particular (art. 1.057). Din această
definiţie negativă s-a tras concluzia că legatul este cu titlu particular dacă
conferă legatarului vocaţie succesorală la unul sau mai multe bunuri determinate
(art. 986 NCC) privite izolat (ut singuli).
Legatul cu titlu particular nu se confundă cu legatul cu titlu universal
chiar dacă acesta din urmă este prevăzut în testament prin arătarea generală a
categoriei de bunuri care îl compun (de exemplu, legatul proprietăţii tuturor
bunurilor imobile), iar nu sub forma unei fracţiuni matematice (de exemplu, 1/2)
din moştenire. Aceasta pentru că dreptul legatarului cu titlu particular este
limitat definitiv asupra bunului (bunurilor) prevăzut(e) în testament (dacă
acestea vor exista în patrimoniul succesoral la data decesului); în schimb,
legatarul cu titlu universal are vocaţie generală asupra bunurilor ce fac parte din
categoria respectivă la data deschiderii moştenirii, inclusiv cele dobândite de
testator ulterior facerii testamentului. Pe de altă parte, legatarul cu titlu universal
are vocaţie generală asupra bunurilor din categoria respectivă, inclusiv bunul
care formează obiectul legatului particular (dacă titularul lui nu poate sau nu
vrea să moştenească); în schimb legatarul cu titlu particular în niciun caz nu
poate beneficia de caducitatea legatului cu titlu universal (sau universal).

6
Constituie legate particulare, de exemplu:
a) Legatul unor bunuri corporale certe, individual determinate (casă,
autovehicul etc.) sau bunuri de gen determinate sau determinabile după
număr, măsură etc.(o sumă de bani, o cantitate de grâu etc.).
b) Legatul unor bunuri incorporale (de exemplu, legatul creanţei pe care
testatorul o are împotriva unui terţ sau alte drepturi patrimoniale, cum ar fi
dreptul de proprietate intelectuală, dreptul asupra unor dividende sau alte
beneficii etc.), căci orice legat care nu este universal sau cu titlu universal
este cu titlu particular.
c) Legatul prin care testatorul-creditor iartă datoria legatarului-debitor
(legatum liberationis), caz în care datoria se stinge din momentul
deschiderii moştenirii.
d) Legatul unui fapt (posibil şi licit) prin care moştenitorul universal sau cu
titlu universal este obligat să facă sau să nu facă ceva în favoarea
legatarului, de exemplu, să repare casa lui, să plătească datoria acestuia
faţă de un terţ etc.
Legatul bunului altuia (art. 1.064 NCC). Dacă legatul cu titlu particular
are ca obiect un bun individual determinat ce nu aparţine testatorului - fiind
proprietatea unui terţ, eventual chiar proprietatea moştenitorilor testatorului
(moştenitori legali sau legatari universali ori cu titlu universal) - se pune
problema validităţii legatului.
Precizăm că problema se pune numai dacă:
a) testatorul - la data deschiderii moştenirii, când legatul începe a produce
efecte - nu are niciun drept, actual sau viitor (de exemplu, afectat de o
condiţie suspensivă sau de un termen suspensiv, fie şi incert), asupra
bunului obiect al legatului.
b) obiectul legatului este un bun individual determinat. Dacă legatul are ca
obiect bunuri de gen, fie şi inexistente în masa succesorală la data
deschiderii moştenirii, legatul este perfect valabil deoarece nu are ca
obiect bunul altuia, dat fiind că un anumit gen de bunuri nu poate să
aparţină nimănui.
Dacă cele două condiţii sunt îndeplinite, şi deci suntem în prezenţa
legatului bunului altuia, liberalitatea va fi valabilă sau anulabilă, după cum
testatorul a dispus în cunoştinţă de cauză sau cu credinţa greşită că bunul este
al său. Astfel:
o Dacă, la data întocmirii testamentului, testatorul nu a ştiut că bunul nu
este al său, legatul este anulabil, prezumându-se că dacă testatorul ar fi
cunoscut realitatea nu ar fi făcut liberalitatea. Eroarea de fapt asupra
obiectului liberalităţii în care se găseşte testatorul atrage sancţiunea

7
 nulităţii relative, în acord cu textul de lege relevant din materia erorii
(art. 1.207 NCC).
o În cazul în care testatorul a ştiut că bunul nu este al său, cel însărcinat cu
executarea legatului este obligat, la alegerea sa, să dea fie bunul în
natură, fie valoarea acestuia de la data deschiderii moştenirii. În fond, în
acest caz, în concepţia codului, testatorul nu dispune propriu-zis de
lucrul altuia şi legatarul nu devine titularul dreptului asupra bunului la
data deschiderii moştenirii (şi deci nu reprezintă o operaţiune
speculativă), ci îl obligă numai pe cel însărcinat cu executarea
liberalităţii (obligaţie de a face) să procure acel bun (de exemplu, un
tablou, o bijuterie etc.) de la proprietar şi să-l transmită legatarului, care
- în această ipoteză - devine proprietar numai după procurarea bunului
de către cel obligat la executarea legatului şi transmiterii lui în
proprietatea legatarului. Mai mult decât atât, însărcinatul cu executarea
legatului se poate libera de orice obligaţie, la alegere (aşadar alegerea îi
aparţine celui însărcinat cu executarea legatului, iar nu legatarului), şi
prin plata valorii bunului legat, valoare apreciată în raport de data
deschiderii moştenirii.
Legatul bunului indiviz. Problema se pune în cazul în care legatul cu titlu
particular are ca obiect un bun individual determinat aflat în indiviziune la data
deschiderii moştenirii.
Poate fi vorba de un bun proprietate comună pe cote-părţi indivize a
defunctului cu alte persoane sau de un bun făcând parte dintr-o universalitate ori
cotă-parte de universalitate (indiviziune propriu-zisă), de exemplu, bunul care
face parte din moştenirea nelichidată, cuvenită testatorului într-o anumită cotă-
parte.
Pentru soluţionarea soartei legatului în aceste cazuri speciale trebuie
făcută o distincţie.
a) Dacă testatorul a lăsat legat cota sa ideală de drept asupra bunului
determinat ori cota sa asupra unui bun determinat din universalitate,
legatul este perfect valabil, deoarece dreptul asupra cotei-părţi ideale din
proprietatea bunului determinat (ca şi asupra unei universalităţi) este un
drept de proprietate individual, absolut şi exclusiv al fiecărui coindivizar,
transmisibil nu numai inter vivos, dar şi mortis causa, inclusiv prin legate
cu titlu particular.
b) Dacă legatul are ca obiect - nu cota-parte ideală ce aparţinea testatorului -
ci chiar bunul în natură aflat în indiviziune (sau o parte determinată
material din acel bun), considerăm că, prin asemănare cu legatul bunului
altuia, trebuie să avem în vedere dacă testatorul a dispus de bun în
cunoştinţă de cauză (ştiind că este proprietar numai pro parte) sau cu
credinţa greşită că bunul îi aparţine în exclusivitate.

8
 În primul caz, legatul este valabil, cel însărcinat cu executarea liberalităţii
având obligaţia, la alegere, fie să procure pentru legatar cota-parte de proprietate
aparţinând altuia, fie să plătească valoarea cotei-părţi aparţinând altuia. O dată
ce legea prevede expres validitatea legatului lăsat de testator, în cunoştinţă de
cauză, având ca obiect un lucru proprietatea exclusivă a altuia, cu atât mai mult
trebuie să recunoaştem validitatea legatului când obiectul lui este proprietatea
altuia numai în parte. De altfel, legea nu distinge după cum obiectul legatului
este al altuia în tot sau în parte.
În cel de-al doilea caz (testatorul a crezut că bunul îi aparţine în
exclusivitate) legatul urmează să fie considerat lovit de nulitate relativă parţială
(pentru partea ce depăşeşte cota testatorului), prezumându-se că, în cunoştinţă de
cauză, testatorul nu ar fi lăsat legat proprietatea exclusivă a acelui bun.

B. Clasificarea legatelor în funcţie de modalităţi.

Legatul pur şi simplu. Legatul este pur şi simplu dacă nu este afectat de
nicio modalitate. În acest caz drepturile legatarului, asemănător cu drepturile
moştenitorilor legali, se nasc din momentul deschiderii moştenirii.
Legatul cu termen. Dacă testatorul a supus legatul unui termen, efectele se
vor produce, în principiu, potrivit dreptului comun în materie de modalităţi ale
actului juridic, după cum termenul este suspensiv sau extinctiv.
Dacă termenul este suspensiv, drepturile legatarului se vor naşte şi se vor
putea transmite inter vivos şi mortis causa - ca şi în cazul legatului pur şi simplu
- din momentul deschiderii moştenirii; numai executarea, exigibilitatea legatului
este amânată până la împlinirea termenului (de exemplu, la împlinirea vârstei
majoratului). În consecinţă, legatarul va putea cere predarea lucrului legat sau
plata creanţei - deşi a devenit proprietar, respectiv creditor, de la deschiderea
moştenirii - numai din ziua împlinirii termenului.
În cazul termenului extinctiv, legatul produce efecte de la deschiderea
moştenirii întocmai ca un legat pur şi simplu, dar la împlinirea termenului
dreptul legat se stinge pentru viitor (de exemplu, dreptul la o rentă pe o perioadă
determinată).
Legatul sub condiţie. Ca şi în dreptul comun, condiţia care afectează
existenţa (naşterea sau desfiinţarea) legatului poate fi suspensivă sau rezolutorie.
a) Dacă condiţia este suspensivă legatarul nu devine proprietar sau
creditor la deschiderea moştenirii, ci numai în momentul realizării
condiţiei (îndeplinirea sau neîndeplinirea evenimentului, după cum

9
 condiţia este pozitivă sau negativă)2. Din acel moment însă, condiţia
produce, în principiu, efecte retroactive; legatarul devine proprietar sau
creditor de la data deschiderii moştenirii.
b) Dacă condiţia este rezolutorie, drepturile legatarului se nasc din
momentul deschiderii moştenirii; pendente conditione legatul produce
efecte ca şi legatele pure şi simple. La realizarea condiţiei rezolutorii
(eveniente conditione) legatul se desfiinţează cu efect retroactiv de la
data deschiderii moştenirii. În consecinţă, se desfiinţează şi drepturile
succesorilor în drepturi ai legatarului (dobânditori prin acte între vii
sau mortis causa).
În cazul în care condiţia rezolutorie nu se realizează sau este sigur că nu
se va putea realiza, legatul se consolidează definitiv, ca şi cum ar fi fost legat
pur şi simplu.
Legatul cu sarcină (sub modo). Specifică liberalităţilor, sarcina - ca
modalitate a legatului - este o obligaţie impusă de testator legatarului, care -
după acceptarea legatului - este ţinut s-o execute. Sarcina poate fi prevăzută de
testator atât în cazul legatelor universale sau cu titlu universal, cât şi în cazul
legatelor cu titlu particular.
Sarcina, asemănător condiţiei rezolutorii, nu afectează dobândirea
dreptului asupra legatului din momentul deschiderii moştenirii (ca şi cum legatul
ar fi pur şi simplu); pe de altă parte, neexecutarea sarcinii, ca şi nerealizarea
condiţiei, produc efecte până la momentul deschiderii moştenirii.
Sarcina poate fi stipulată în interesul unui terţ, în interesul testatorului sau
în interesul gratificatului însuşi.
a) Dacă sarcina este prevăzută în favoarea unui terţ, ea reprezintă o stipulaţie
pentru altul şi constituie fie o plată realizată pe această cale, fie o
liberalitate indirectă. În acest din urmă caz suntem în prezenţa unui legat
dublu şi regulile de capacitate urmează să fie analizate nu numai în
raporturile dintre testator şi legatar, dar şi în raporturile dintre testatorul-
stipulant şi terţul beneficiar al sarcinii. În schimb, în raporturile dintre
legatar şi terţul beneficiar, executarea sarcinii reprezentând plata unei
obligaţii, problema capacităţii de a face şi de a primi o liberalitate nu se
pune.
b) Sarcina este în interesul testatorului în cazul în care el personal are un
interes - material sau moral - în executarea sarcinii (de exemplu, plata
unei datorii, suportarea cheltuielilor de înmormântare sau organizarea
unei slujbe religioase de pomenire etc.).
c) Dacă sarcina este stipulată chiar în interesul legatarului, suntem în
prezenţa unei liberalităţi cu afectaţiune specială, testatorul având şi el un
2
Condiţia se consideră realizată dacă cel obligat la predarea legatului a împiedicat cu rea-credinţă
realizarea ei (art.1.405 NCC).

10
 interes - cel puţin moral - în executarea sarcinii. De exemplu, o sumă de
bani cu titlu de legat pentru finanţarea continuării unor cercetări ştiinţifice
începute de testator. Spre deosebire de sarcina stipulată în favoarea unui
terţ sau în interesul testatorului şi când legatul încetează să fie liberalitate
în măsura sarcinii, în acest caz legatul este pur gratuit, dar revocabil în caz
de neexecutare.

4. Condițiile particulare de validitate ale legatului

Pentru a ne regăsi în prezenţa unui legat valabil, este necesar a fi
îndeplinite trei condiţii în mod cumulativ: existenţa unui act scris; determinarea
persoanei legatarului în cuprinsul înscrisului; determinarea lucrului legat în
cuprinsul înscrisului.
Cu privire la prima condiție, aceasta este obligatorie sub sancţiunea
nulităţii absolute. Determinarea persoanei legatarului trebuie să se facă în
cuprinsul înscrisului.
Cu privire la determinarea persoanei legatarului, sub sancţiunea nulităţii
absolute, desemnarea legatarului trebuie să se supună următoarelor cerinţe: să se
facă în cuprinsul testamentului, fiind nul legatul secret în care persoana
legatarului este comunicată verbal unui terţ sau este indicată în cuprinsul unui alt
înscris decât testamentul; persoana legatarului trebuie să fie determinată sau cel
puţin determinabilă pe baza criteriilor oferite de testator; desemnarea legatarului
trebuie să se facă personal de către testator, el neputând lăsa unui terţ dreptul de
a-l desemna pe beneficiarul liberalităţii.
Este nul legatul cu facultate de alegere în care testatorul lasă posibilitatea
alegerii beneficiarului liberalităţii în sarcina moştenitorului sau a unui terţ.
Nulitatea care intervine în acest caz este o consecinţă a lipsei cauzei, întrucât nu
este de conceput existența intenţiei liberale în lipsa cunoaşterii persoanei
gratificate, liberalitățile fiind făcute exclusiv în considerarea persoanei. În ceea
ce priveşte modul de desemnare, legea nu impune necesitatea respectării unor
formule sacramentale, astfel încât desemnarea poate fi făcută oricum, fie în mod
direct, fie în mod indirect.
Determinarea bunului legat trebuie să se facă în cuprinsul testamentului.
Aşadar, bunul ce formează obiectul legatului trebuie să fie determinat sau cel
puţin determinabil la data deschiderii moştenirii. Bunurile ce formează obiectul
legatului trebuie să se supună și condiției liceității.

Bibliografie

11
 https://www.juridice.ro/
 https://www.hamangiu.ro/upload/cuprins_extras/tratat-de-drept-
succesoral-vol-ii-mostenirea-testamentara-deak-popescu-extras.pdf
 Noul Cod Civil
 https://notariat-tineretului.net/

12