2017 Nr.

07 / 2017

Constructia si funcţionarea sistemului ABS

xmeditor  648  3 minutes read

Inginerii şi-au pus problema cum să prevină blocarea roţilor încă de la

începutul secolului XX – nu numai la autovehicule cât şi la vehiculele ce
se deplasează pe sine şi chiar la avioane. La începutul anului 1936
Robert Bosch a patentat o invenţie care reprezenta “un mecanism ce
prevenea blocarea roţilor la un vehicul cu motor”. Toate modelele vechi
prezentau aceleaşi defecte: erau prea complicate şi, astfel, erau
predispuse defectării şi lucrau foarte încet. Până la apariţia tehnologiei
digitale, în anii ’70, un sistem anti blocare a roţilor cu o funcţionare
sigură nu a putut fi dezvoltat.

Dioxidul de carbon (CO2)

Compania Bosch a început acest proiect în anul 1964 şi în doi ani

inginerii au reuşit reducerea distanţei de frânare la vehiculele de test.
Bazându-se pe primele modele, inginerii au fost capabili să proiecteze
un sistem care, pentru prima dată, era controlat de componentele
electronice. Structura de bază a acestui nou proiect – numit ABS (Anti-
lock Braking System) 1 – se poate regăsi la aproximativ la toate
sistemele ABS. Dar siguranţa şi durabilitatea unităţii de control
electronice cu aproximativ 1000 de componente de tip analog şi cu
comutatoarele de siguranţă folosite nu erau suficient de bune pentru a
creşte producţia de serie – ambele trebuiau îmbunătăţite. Apariţia
tehnologiei digitale şi a circuitelor integrate au permis reducerea
numărului componentelor electronice la 140.

După 14 ani de dezvoltare, totul a fost finalizat în 1978: a doua

generaţie a sistemului ABS Bosch – ABS 2 – a fost montat, ca
echipament opţional, pentru prima dată, la maşinile Mercedes Benz
Clasa S şi, imediat după acestea, la limuzinele BMW Seria 7.

De-a lungul anilor următori, producătorii s-au concentrat asupra

simplificării sistemului. În 1989, inginerii Bosch au reuşit ataşarea unei
unităţi de control hibride direct la modulul hidraulic. Acest lucru le-a
permis îndepărtarea legăturilor (cu fir) dintre unitatea de control şi
modulul hidraulic, şi, astfel, a permis reducerea greutăţii totale a
sistemului ABS 2. Folosind noile valve electromagnetice, inginerii de la
Bosch au reuşit dezvoltarea generaţiei 5.0 în 1993, iar în anii imediat
următori versiunile 5.3 şi 5.7. Principalele caracteristici au fost, din nou,
reducerea semnificativă a greutăţii şi integrarea unor funcţii adiţionale,
cum ar fi distribuţia electronică a presiunii de frânare care a înlocuit
mecanismul mecanic de reducere a presiunii de frânare de la puntea din
spate. ABS 8 – generaţia actuală – a apărut în 2001.

Îmbunătăţirile tehnice succesive ale ABS-ului, începând cu startul

producţiei sale, au condus la oferirea unei securităţi ridicate pentru
foarte multe autovehicule. În 1986, Bosch a oferit sistemul ABS cu
numărul 1.000.000 pentru clienţii săi. De-a lungul anilor ’90, sistemul
ABS a început a fi montat la maşinile de clasă medie şi la cele compacte.
Vânzările au început să crească în fiecare an: în 1999, Bosch a vândut,
sistemul cu numărul 50 de milioane. Ca urmare a prevederilor asociaţiei
producătorilor de autovehicule din Europa, fiecare autovehicul vândut
în Europa, începând cu mijlocul anului 2004, trebuie să aibă montat
standard sistemul de securitate ABS. În mai 2007 Bosch a livrat sistemul
de control al frânării cu numărul 150 de milioane.

Sistemul Anti-Blocare ABS

Chiar şi o scurtă apăsare a pedalei de frână poate cauza blocarea roţilor

autovehiculului, chiar şi pe un carosabil uscat. Roţile blocate nu pot
reacţiona la forţe laterale şi în consecinţă autovehiculul nu poate vira in
timp ce frânează.

ABS-ul recunoaşte tendinţa uneia sau mai multor roti de a se bloca si

menţine constanta sau reduce presiunea de frânare si astfel rotile nu se
blochează. Vehiculul rămâne manevrabil in timpul frânarii iar şoferul
poate alege traiectoria dorita.

Principalele componente ale unui sistem ABS sunt:

1. Componenta hidraulica ABS, formata din unitatea hidraulica ce

intervine asupra forţelor de frânare si unitatea de comanda dotata
cu microprocesor;

2. Senzori de turaţie ce monitorizează viteza de rotaţie a fiecărei roti;

Partile componente ale sistemului ABS

Atunci când este acţionată frana, pompa de frana si amplificatorul servo

crează presiunea de frânare necesara. Unitatea de comanda, ce
monitorizează permanent situaţia sistemului de frânare si a senzorilor
de rotaţie, intervine daca sesizează tendinţa de blocare a uneia sau mai
multor roti, reglând presiunea independent pe fiecare roata.

Senzor ABS

Principiul de funcţionare este simplu si eficient. Fiecare senzor

monitorizează cate o roata si când sesizează ca aceasta nu se mai
învârte trimite semnal la calculator, care slăbeşte strângerea pe care o
exercita plăcuţele de frana asupra discului sau tamburului permiţând
rotii sa se învârtea, si astfel, să-şi păstreze aderenta, după care, când
sesizează din nou mişcare, plăcutele se strânge din nou pe disc sau
tambur, frânând roata. Daca senzorul sesizează din nou blocarea rotii se
reia procesul. După cum se vede procesul este unul pulsatoriu, iar pe
anumite intervale de timp pulsaţiile sunt neregulate. Fiecare etrier de
frana este comandat hidraulic printr-o conducta separata care vine din
unitatea centrala de control. Având cate un senzor pe fiecare roata si
fiecare roata fiind comandata separat, atunci, oricare roata este
controlata individual si poate avea comportament diferit. Sistemul
funcţionează astfel: la apăsarea pedalei de frana se acţionează in mod
direct asupra etrierului si începe procesul de frânare. In funcţie de
informaţiile primite de la senzori, electrovalvele blochează conductele
de frânare si nu mai permit lichidului sa circule către etrier, in acest fel
etrierul nu mai este sub presiune si sistemul se blochează. Odată cu
blocarea conductei de alimentare a etrierului, se deblochează un circuit
de retur al lichidului. Totul se întâmpla la nivel de unitate centrala si este
controlat automat de computer in funcţie de: forţa de apăsare a pedalei
de frana, de cat timp este menţinută pedala de frana apăsată si de
informaţiile primite de la senzori sau de la alte sisteme ale maşinii.

(continuarea in nr. 07/2017 al revistei AutoTehnica)