Rezumat

Cu câţiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, la începutul verii, familia lui,
Ilie Moromete, din satul  Câmpia Dunării, Siliştea-Gumeşti, se întoarce de la câmp.
Astfel, vedem că băieţii fug să se odihnească, fetele se duc să se scalde, iar Mormete,
tatăl, rămâne singur în mijlocul bătăturii, iar apoi iese la drum cu ţigara în mână.
Singura, mama este nevoită să se îngrijească de treburi.

Niculae se întoarce cu oile de la păscut şi îşi ajută mama la muls. Vărsându-şi nervii pe
Bisisica, oaia buclucaşă, el îi mărturiseşte mamei sale că s-a săturat de oi şi că şi-ar dori
să poată merge la şcoală. Niculae o roagă să-l convingă pe tatăl său să dea oile la cioban
şi pe el să-l lase  să înveţe.

Spre seară, Catrina Moromete îşi cheamă familia la masă. Astfel, cei opt membri ai
familiei se aşează la masă după fire şi neam. În timpul mesei, Achim aduce vorba despre
plecarea lui la Bucureşti cu oile, dar tatăl nu-i dă niciun răspuns. Catrina atrage atenţia
asupra lui Niculae şi a dorinţei lui, dar Moromete are alte gânduri.

Sfătuindu-se cu Nilă, Moromete se hotărăşte să-l lase pe Achim să plece cu oile la

Bucureşti pentru a face rost de bani. Cel mai fericit la auzul veştii este Niculae care va
scăpa în sfârşit de Bisisica. Totuşi, nici cei trei fiii nu-şi încap în piele de fericire şi se duc
la mătuşa lor, Guica, cea care, de fapt, a pus la cale tot planul, să-i dea vestea cea mare.

Întrucât se hotărâse plecarea lui Achim la Bucureşti, Moromete îşi dă seama că trebuie
să li se facă celor trei pe plac până la capăt şi deoarece nu puteau să mai vândă din oi,
singurul lucru din care mai puteau face bani era salcâmul. Astfel, într-un răsărit de zi,
Moromete îl trezeşte pe Nilă şi îl ia cu el în grădină pentru a tăia salcâmul mult dorit de
Bălosu. Spre dimineaţă, ei reuşesc să doboare salcâmul, a cărui cădere are ecou în tot
satul.

Pe o ploaie torenţială, Achim ia drumul spre Bucureşti . Fiindcă fiul său avea să se
întoarcă abia la toamnă cu bani, iar Jupuitu avea să se întoarcă în câteva zile după bani,
promiţându-i că nu-l va mai ierta, Moromete se hotărăşte să se ducă să se împrumute de
la primarul Aristide.

Paraschiv şi Nilă, îndemnaţi de Guica, vor să fugă şi ei de acasă cu tot cu cai, dar se
întorc din drum, simţindu-se vinovaţi. A doua zi, Guica se duce la Moromete acasă
pentru a vedea cum va reacţiona acesta.

Gătit cu pălăria tatălui său şi cu un buchet de flori, Niculae se duce la serbarea şcolară.
Acolo vine şi tatăl său care află, cu mirare şi emoţie, că fiul său a luat premiul întâi la
băieţi. Însă, în timp ce îşi spune poezia, copilul este cuprins de friguri, iar tatăl este
nevoit să-l ducă acasă în braţe.
Şi în acest an întreaga familie Moromete se duce la câmp, la seceriş. După ce au secerat
câtva timp, membri familiei se aşează la masă, Niculae aduce iar în discuţie planurile
sale legate de şcoală.

Scămosu, un negustor de găini venit de curând de la Bucureşti, îi adevereşte lui

Moromete bănuiala, spunându-i că fiii lui sunt înţeleşi între ei să fugă de acasă. Presat
de perceptor, Moromete este nevoit să ia din banii puşi deoparte pentru şcoala lui
Niculaie şi să-şi plătească taxele.

Odată ce îşi dă seama că fiii săi l-au trădat, tatăl intră într-o lungă criză. Pierzându-şi
răbdarea, Moromete pune mâna pe par şi începe să dea în Paraschiv şi Nilă.

După confruntarea finală, Moromete pleacă de acasă să se laude, şi se întoarce abia la

miezul nopţii. A doua zi, când se trezeşte, el află de la ceilalţi că băieţii săi au spart lada
de zestre a fetelor, au luat banii şi covoarele şi au fugit cu caii. Resemnat, el se îşi dă
seama, totuşi, că trebuie să-şi vadă mai departe de treabă, căci “timpul nu mai avea
răbdare”. Astfel, în aceeaşi zi, el îi vinde lui Bălosu o bucată din pământul familiei, iar
din banii luaţi cumpără doi cai, plăteşte fonciirea, rata la bancă, datoria la Aristide şi
taxele de şcolarizare ale lui Niculaie.

a.