Dreptul comerțului internațional

Contractul de factoring

Noțiune: Contractul de factoring este operațiunea prin care o parte numită aderent
transmite unei alte părți (o instituție specializată, de obicei bancară) numită factor, creanțele sale
născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, iar factorul asigură preluarea activității
de încasare a creanțelor, în schimbul unui comision.

Factorul va asigura de regulă aderentului finanțarea și urmărirea creanțelor cedate. Prin

preluarea creanțelor, factorul se va subroga în drepturile aderentului împotriva debitorilor săi și va
plăti creanțele acestora, urmând să le încaseze la scadență. Factorul își asumă riscul
insolvabilității debitorilor, precum și riscul neplății la termen. Ca atare, aderentrul nu este obligat să
garanteze pentru executarea obligațiilor de către debitorii cedați, decât dacă prin contract și-a
asumat în mod expres această sarcină.

Obiectul contractului: este constituit de creanțele aderentului transmise către factor în

schimbul comisionului. Creanțele transmise trebuie să fie certe și lichide, dar nu exigibile. Obiectul
poate fi format și din creanțe viitoare însă acestea trebuie să fie determinabile.

Condiții ale îndeplinirii operațiunii de factoring: să existe o înțelegere de cedare a

creanțelor între factor și aderent, iar această cesiune să fie notificată în scris debitorului cedat.
Efectele cesiunii se produc în momentul primirii notificării de către destinatar.

Factoringul îndeplinește un dublu rol: (i) în primul rând este un instrument de finanțare pe
termen scurt, iar (ii) în al doilea rând, este un instrument de gestiune financiară.

Operațiunea de factoring își are originea în dreptul american, unde este reglementată
împreună cu cesiunea de creanță. În majoritatea legislațiilor internaționale, operațiunile de
factoring sunt supuse legislațiilor civile, fie sub forma cesiunii de creanță, fie sub forma subrogării
convenționale. În România, contractul de factoring este un contract nenumit, iar Înalta Curte de
Casație și Justiție (secția comercială, decizia nr. 2834/2008) a stabilit că factoringul este o vânzare
de creanțe, încheiată între aderent și factor, în temeiul căreia factorul preia în proprietate de la
aderent creanțele acestuia asupra debitorilor cedați și, odată ce creanțele au fost acceptate, își
asumă obligația de încasare a acestora de la debitorii cedați.

Factorul va gestiona creanțele aderentului în străinătate și ca atare va gestiona, urmări și

încasa creanțele acestuia. Factorul poate acorda aderentului un credit constând în plata în avans
a facturilor debitorului aderentului.

Se consideră că un contract poate fi de factoring dacă îndeplinește cel puțin două din
următoarele trei funcții:

(i) finanțarea (în special prin împrumut sau plată anticipată);

(ii) gestiunea creanțelor (și/sau încasarea creanțelor);

(iii) protecția împotriva riscului de neplată.

Contractul de factoring are caracter internațional dacă aderentul și factorul au sediul în

state diferite. În relațiile factorului cu terții, se ia în considerare situația creanței cedate și, implicit
sediul debitorului cedat.

În materie internațională, există reglementări uniforme, Convenția UNIDROIT de la Ottawa

din 28 mai 1988 cu privire la factoringul internațional (în vigoare în 1995). România nu este parte la
această Convenție. Conform Convenției, operațiunea de factoring are caracter internațional atunci
când creanțele cedate în temeiul contractului de factoring au ca izvor un contract de vânzare de
bunuri sau prestare de servicii încheiat între furnizor și debitor cu sedii în state diferite, iar aceste
state, precum și statul în care își are sediul factorul sunt state contractante ale Convenției. De
asemenea, Convenția poate fi aplicată și atunci când contractul de vânzare și contractul de
factoring sunt supuse legii unui stat contractant la Convenție.

Convenția de la Ottawa cuprinde reguli menite să asigure promovarea uniformității aplicării

și respectarea bunei credințe în dreptul internațional. Problemele de drept care pot să apară din
contractul de factoring, care nu sunt cuprinse de Convenție vor fi soluționate conform principiilor
generale de drept și legilor aplicabile în virtutea regulilor de drept internațional privat.

Legea aplicabilă și instanța competentă: trebuie avută în vedere distincția dintre cele două
contracte care intră în alcătuirea operațiunii de factoring.

A. Contractul de factoring încheiat între aderent și factor - poate fi calificat ca un contract de

prestări servicii și va fi supus legii alese de către părți. În cadrul UE, în lipsa alegerii legii

Page 1 of 3
 Dreptul comerțului internațional

aplicabile, se va aplica regulamentul ROMA I, ca atare legea sediului prestatorului de servicii,

adică legea sediului factorului.

B. Referitor la raporturile între factor și debitorul cedat - în cadrul UE, vom aplica regulamentul
ROMA I, și astfel legea care reglementează creanța cedată, adică legea aplicabilă contractului
sursă a creanței (legea aplicabilă contractului de vânzare sau prestări servicii dintre vânzător -
aderent în contractul de factoring - și cumpărător - debitorul cedat).

În ceea ce privește instanța competentă, părțile au posibilitatea de a desemna o instanță

statală sau de a alege arbitrajul. De regulă, fiind încheiat cu factori care sunt reprezentați de
instituții bancare, contractele de factoring sunt contracte de adeziune, în întregime elaborate de
către factor, care impun și jurisdicția. În lipsă de asemenea prevedere, în UE, vom aplica
regulamentul BRUXELLES I BIS, deci instanța competentă va fi cea din statul membru unde
serviciile au fost, sau ar fi trebuit să fie prestate.

Caracterele contractului internațional de factoring:

1) bilateral;

2) consensual;

3) cu titlu oneros;

4) cu executare succesivă;

5) intuitu personae în ceea ce privește persoana aderentului;

6) de regulă, contract de adeziune, cu clauze impuse de factor;

7) contract comercial, unde și factorul și aderentul au calitatea de comercianți, iar creanțele

cedate rezultă numai din contracte comerciale de vânzare a mărfurilor sau prestarea
serviciilor;

8) internaționalitatea - există un element de extraneitate.

De regulă, există și o clauză de exclusivitate în contractul de factoring, întrucât aderentul

cedează creanțele debitorului integral, global sau în totalitatea lor. Ca regulă, contractul de
factoring se încheie cu privire la un ansamblu de creanțe, și nu cu privire la o creanță unică.

Natura juridică: contractul de factoring reprezintă o formă specială de creditare pe termen

scurt. Va fi prezentată fie sub forma unei cesiuni de creanță, fie sub forma unei subrogări
convenționale, unde condiția este notificarea în scris a debitorului.

Forme ale contractului internațional de factoring:

1) factoring tradițional (old line factoring) - factorul va plăti creanțele în momentul primirii lor. Prin
plata creanțelor în momentul primirii lor de la aderent, deci înainte de scadența obligațiilor
debitorului cedat, factorul îl creditează pe aderent până la încasarea facturilor de la debitori.
Data cesiunii va fi deci și data creanței. Factorul își asumă gestiunea creanțelor preluate,
finanțarea aderentului și suportarea riscului insolvabilității debitorului, în schimbul unui
comision.

2) factoring la scadență - factorul va plăti creanțele în momentul exigibilității lor. Factorul își va
asuma gestiunea facturilor și garantarea încasării lor de la debitorii cedați.

3) Agency factoring - factorul cumpără creanțele aderentului și i le plătește anticipat. Aderentul

rămâne un intermediar, care acționează în nume propriu și pe seama factorului, urmărind să
încaseze plata facturilor de la debitori, plată pe care o remite factorului.

4) Factoring with recourse - factorul plătește anticipat creanțele acceptate, rezervându-și dreptul
de regres împotriva aderentului. Aderentul are obligația de a garanta existența validă a
creanțelor cedate și solvabilitatea debitorului cedat.

5) Invoice discounting (undisclosed factoring) - cu acordul factorului, aderentul va încasa prin

plăți directe sumele datorate de către debitorii cedați. Dacă apar dificultăți, factorul poate
interveni pentru a prelua activitatea de încasare directă a plăților de la debitori.

Efectele contractului de factoring:

Obligațiile aderentului
a) de a transmite creanțele factorului, împreună cu toate drepturile accesorii ale acestora (ex.
garanții reale, personale, privilegii, penalități, dobânzi etc);

b) de a garanta existența creanțelor, fără în general a răspunde pentru solvabilitatea debitorului

cedat (răspunde pentru solvabilitate doar dacă și-a asumat în mod expres această obligație);

c) de a-l notifica pe debitorul cedat despre transmiterea creanței și a menționa unde se va face
plata;

Page 2 of 3
 Dreptul comerțului internațional

d) să coopereze cu factorul pe tot parcursul derulării contractului;

e) să plătească comisionul factorului, dacă acesta nu este inclus în creanța cedată.

Obligațiile factorului

i) în general, de finanțare a aderentului, prin plata facturilor acceptate, chiar dacă acestea nu
sunt scadente;

ii) să suporte riscul de neplată al debitorilor cedați - dacă nu există clauză de garantare din
partea aderentului, factorul nu are acțiune în regres împotriva acestuia în caz de neplată a
debitorului;

iii) de a încasa creanțele de la debitorii cedați;

iv) factorul poate fi ținut să presteze anumite servicii administrative sau comerciale cum ar fi
prospectarea pieței, punerea la dispoziție a unor metode de gestiune și contabilitate,
procurarea de informații etc.

Obligațiile debitorului cedat

Deși NU este parte la contractul de factoring, debitorul cedat va suporta direct

consecințele acesuia. Ca atare:

1) din momentul în care primește notificarea de cesiune, el este obligat să plătească numai către
factor;

1) poate opune toate mijloacele de apărare pe care le avea împotriva vânzătorului/aderent în

contractul de factoring, inclusiv dar fără a se limita la un eventual drept de compensație pe
care îl avea față de vânzător;

2) în caz de neplată a debitorului, factorul va avea acțiune directă împotriva acestuia.

Cesiunile succesive - creanța preluată de către factor poate fi la rândul ei re-factorizată

unui alt factor. Prevederile referitoare la cesiunea primară sunt aplicabile și cesiunilor secundare.
Pentru a produce efecte și această cesiune trebuie notificată în scris debitorului.

Încetarea contractului de factoring:

a) prin expirarea perioadei stabilite pentru cedarea creanțelor;

b) reziliere;

c) prin prisma caracterului intuitu personae, poate înceta și în cazul incapacității sau morții
aderentului.

Page 3 of 3