Cei 7 ani de acasă

Prof. înv. primar, Mocăiță Mariana

Școala Gimnazială Petrești – Structura Ionești
Cei 7 ani de acasă sunt foarte importanți pentru a pune baza unei educații corecte a
copilului. Prin comportament, prin limbajul pe care-l utilizează, prin felul de a comunica cu semenii
lui înțelegem cât de bine au fost explicate regulile de bune maniere. Atunci când mama este prea
tolerantă la anumite situaţii, iar tatăl este prea dur copilul nu ştie cum este corect să procedeze dacă
şi maturii au păreri împărţite.
Este important ca parinții să respecte regulile de bune maniere in familie, să folosească
formulele de politețe și cu siguranță, copilul îi va imita. Dacă părinţii ar cunoaşte aceste reguli, vom
avea în mod categoric o societate mult mai cultă. Pentru ca un copil să deprindă aceste reguli mult
mai ușor, trebuie să fie explicate pe etape. Dacă micuţul vă cere o jucărie, obişnuiţi-l să spună,
printre primele cuvinte, formulele de politeţe: „te rog”, „poftim”, „mulţumesc”. De asemenea,
trebuiesc aduse cât mai multe exemple concrete, de preferat în momentele în care încalcă vreo
normă de bună purtare şi aşa insistăm până acestea vor deveni o obişnuinţă.
Când vorbim despre cei 7 ani de acasă ne gândim la educaţia pe care copilul o primeşte de la
părinţi, la formarea personalităţii şi comportamentului copilului până merge la şcoală. Când spunem
că un copil are cei 7 ani de acasă ne gândim la un copil bine crescut, care ştie să salute, să spună
mulţumesc, te rog, care se comportă cuviincios cu cei de vârsta lui şi cu adulţii.
Educaţia, bunele maniere, regulile morale sunt cheia către adaptarea copilului în societate.
Un copil manierat se va descurca mult mai bine în relaţiile cu cei din jur decât unul căruia îi lipsesc
cei 7 ani de acasă. 
Educaţia primită în cei 7 de acasă depinde de câţiva factori: relaţia afectivă dintre copil şi
părinţi, specificul de dezvoltare a copilului, valorile pe care se bazează familia şi pe care le
transmite copilului.
Baza formării unui comportament corespunzător al copilului este relaţia afectivă cu părinţii.
Dragostea cu care părinţii îşi înconjoară copilul îi permite acestuia să se dezvolte, să aibă încredere
în propriile forţe. Copilul iubit de părinţi se simte protejat, îngrijit, iar această idee de siguranţă îi
creează deschiderea spre învăţarea şi asumarea regulilor de comportament.
Copilul care se simte apreciat de părinţi percepe în mod pozitiv regulile transmise de
aceştia. Ba chiar el realizează că părinţii îi acordă atenţie, că sunt preocupaţi de ceea ce face.
Totodată, educarea copilului într-o atmosferă deschisă, bazată pe iubire şi încredere, face ca regulile
să nu se transforme în disciplină de fier. 
Educaţia trebuie adaptată etapelor de dezvoltare a copilului. Pentru că el înţelege lumea în
mod diferit la 3 ani, la 5 sau la 7 ani. Este necesar să fixăm limite, întrucât copilul trebuie să înveţe
ce înseamnă aşteptarea, amânarea dorinţelor. La această vârstă îl putem învăţa formulele de politeţe.
Îi arătăm cum şi când se spune bună ziua, te rog, mulţumesc, la revedere, iar copilul învaţă prin
imitaţie. 
Părinţii sunt modele pentru copil.  Degeaba îi spunem copilului să nu mai ţipe prin casă
dacă el aude frecvent certuri între părinţi. Sau este ineficient să îi atragem atenţia că nu a spus
mulţumesc la magazin dacă în familie nu aude niciodată acest cuvânt.
 Cea mai preţioasă recompensă pentru copil nu este cea materială (dulciuri, jucării, bani), ci
exprimarea mulţumirii şi bucuriei pe care părintele i le arată când face o faptă bună. De aceea, este
important să îl lăudăm ori de câte ori se dovedeşte bine crescut. Exprimarea sentimentelor este
eficientă şi în administrarea pedepsei. Dezamăgirea, nemulţumirea părintelui, ignorarea dau
rezultate mai bune decât o ceartă sau o palmă. Părinţii trebuie să îi explice clar copilului ce are voie
să facă şi ce nu, să stabilească reguli realiste, echilibrate şi să îi spună dinainte ce se va întâmpla
dacă nu le respectă. Totodată, este important ca amândoi să fie consecvenţi în educarea copilului.
Dacă mama îl învaţă să spună mulţumesc, tatăl nu va trece cu vederea când copilul uită să fie
respectuos. În acelaşi timp, părinţii trebuie să fie înţelegători şi să accepte greşelile involuntare. Să nu
uităm că şi noi adulţii greșim uneori.
Cei 7 ani de acasă reprezintă o oglindă a educației pe care parinții o oferă copiilor în prima
parte a copilăriei.
Regulile de comportament și educație oferite în primii 7 ani de viață ai copilului sunt definitorii
pentru formarea lui ca adult.
Educația unui copil nu constă numai în a-l învăța să scrie, citească și a deveni un bun
exemplu la școală. Educația se reflectă în toate domeniile de dezvoltare: socială, psihologică,
intelectual-cognitivă etc. Cei 7 ani de acasă sunt adesea caracterizați prin cât de manierat este
copilul în interacțiunile cu ceilalți.
Copilul trebuie învățat să se poarte frumos; bunele maniere se predau cel mai bine prin
puterea exemplului.
Este necesar să se stabilească și să se impună reguli și limite în comportamentul copilului.
  Comunicarea este secretul unei relații solide între parinți și copii; limitează timpul petrecut
la televizor sau calculator și concentrează-te în educația lui pe arta conversației!
Copilul trebuie învățat să iubească lectura și cărțile!  Încă de cand e bebeluș trebuie să-i
citim povești, apoi, treptat, sa-l lăsăm pe el să le exploreze până când învață să citească și să se
bucure singur de ele! El trebuie să se bucure de copilarie – să nu încercăm să facem din el un geniu
înainte de vreme; să-I permitem copilului să socializeze, să se distreze și relaxeze, dar mai ales să
se joace din plin.
Copilul trebuie învățat să iși exprime emoțiile și sentimentele; numai așa va reuși să
rezolve conflicte pe cale pașnică și să-și controleze impulsurile sau să renunțe la agresivitate.
Să ne învățăm copiii să spună mereu adevarul, chiar dacă de multe ori poate nu ne convine
ceea ce a făcut! Este necesar să ne petrecem cât mai mult timp cu copilul nostru. Ca părinți trebuie
să ne implicăm și devotăm, iar cei 7 ani de acasă vor oglindi efortul și calitatea timpului petrecut cu
el.
Copilul trebuie iubit necondiționat și acest lucru trebuie să-l arătăm zilnic! Să ne iubim
copilul indiferent de note, de cum arată, de performanțele intelectuale, fizice sau de altă natură!
,,Cei sapte ani de acasa” vor constitui “fundația” pentru construcția unei vieți inchinate
binelui, frumosului și adevărului.