Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MĂSURĂRILE TEHNICE
1
Atanasiu C. s.a Incercarea Materialelor vol I, Ed.Tehnica,Bucuresti 1982 pag 34
2. UNITĂŢI DE MĂSURĂ
E=k U (1)
1°=60`= 3600``
2
Budescu M s.a Incercarea Materialelor vol II, Ed.Tehnica,Bucuresti 1982 pag 59-60
3. MIJLOACE DE MĂSURARE
4. METODE DE MĂSURARE
4
Copaci I., Incercari experimentale pentru vehicule feroviare Ed.Universitatii Aurel Vlaicu
Arad 1998 pag 34
1) Scara gradată este totalitatea reperelor dispuse de-a lungul unei linii
drepte sau curbe, care reprezintă un sir de valori succesive ale valorii de măsurat.
În functie de poziţia reperului cu valoarea zero scările gradate pot fi:
- cu zero la limita inferioară;
- cu zero la mijloc;
- cu zero în afara scării.
2) Reperele reprezintă semnele ce limitează diviziunile si au forma de liniute
cu diferite lungimi, trasate perpendicular pe linia scării gradate.
3) Diviziunile reprezintă distanţa „c” dintre axele sau centrele a două repere
consecutive.
4) Valoarea diviziunii (i) reprezintă valoarea marimii măsurate
corespunzătoare unei diviziuni sau deplasării indicelui cu o diviziune (este înscrisă
pe aparat).
5) Indicaţia aparatului de măsurare reprezintă valoarea rezultată în urma
măsurarii cu aparatul respectiv, obţinută prin înmulţitrea indicaţiilor citite pe scara
gradată şi cu constanta aparatului.
6) Precizia citirii reprezintă precizia atinsă la citirea indicatorilor pe scara
gradată; în condiţii de laborator ea poate ajunge până la 0,1 dintr-o diviziune, iar în
producţie la 0,5 dintr-o diviziune.
7) Domeniul (limitele) de măsurare poate fi considerat pe scara aparatului ca
reprezentând intervalul cuprins între reperele extreme ale scării gradate (exemplu :
ortotestul are ± 100…) sau în general, ca reprezentând valorile minime şi maxime
care pot fi determinate cu ajutorul aparatului respectiv (exemplu: la ortotest în
funcţie de înălţimea coloanei respective).
8) Constanta aparatului reprezintă raportul dintre valoarea mărimii măsurate
şi valoarea citirii.
9) Pragul de sensibilitate reprezintă valoarea minimă a mărimi măsurate
capabilă să provoace o varietate sesizabilă a indicatorului aparatului.
10) Forta de măsurare reprezintă forţa cu care palpatorul apasă suprafaţa
piesei în timpul măsurării.
11) Fiabilitatea metrologică reprezintă capacitatea mijlocului de măsurare de
a funcţiona fără depăşirea erorilor tolerate de-a lungul unui interval de timp dat, în
condiţii normale de explorare.
12) Justeţea reprezintă caracteristica metrologică a unui mijloc de măsură de
a da indicaţii apropiate de valoarea efectivă a mărimii măsurate.
13) Fidelitatea este determinată de diferenţele indicatorilor la repetarea
operaţie de măsurare a aceleaşi piese în condiţii identice.
14) Raportul de amplificare reprezintă raportul dintre deplasarea liniară
sau unghiulară a indicatorului şi variaţia mărimii măsurate care determină această
deplasare. Raportul arată că o anumită variaţie a mărimii măsurate trece prin
mecanismul de amplificare şi se transformă într-o anumită deplasare a acului
indicator. În general, raportul de amplificare, poate fi exprimat prin raportul dintre
diviziunea scării gradate şi valoarea acesteia (1):
k=c/i. (1)
c 1,5
k= = =150
i 0 , 01
Z1 Z2 Z
k= ⋅ ⋅⋯⋅ n
Z1 Z2 Zn (2)
în care:
Z1, Z2, …, Zn şi Z 1 , Z2 ,⋯Z n - numărul de dinţi ale roţilor dinţate în angrenare.
La aparatele cu pârghii (3):
L
k= l (3)
În care:
L – lungimea braţului mare al pârghiei;
L – lungimea braţului mic al pârghiei.
Dacă mecanismul cuprinde mai multe pârghii legate în serie (4):
L1 L2 Ln
k =k 1⋅k 2⋅⋯⋅k n = ⋅ ⋅⋯⋅
l1 l2 ln (4)
(i = 1 ÷ n – numărul măsurătorilor)
Întrucât valoarea adevărată a marimii respective nu poatet fi cunoscută,
practic prin eroare de masurare, vom înţelege diferenţa dintre rezultatul măsurării
şi o valoare de referinţă de precizie superioară a aceleiaşi mărimi. Astfel, dacă prin
măsurarea repetată a aceleiaşi dimensiuni se obţin valorile individuale l1, l2, …, ln,
iar valoarea de referinţă se onsideră media aritmetică ˝ x˝ a celor ˝n˝ valori
individuale, erorile de măsurare individuale vor fi (6):
în care:
l – dimensiunea nominală de măsurat;
ap – coeficientul de dilatare termică liniară al piesei;
am – coeficientul de dilatare termică liniară al aparatului;
Δtp – diferenţa dintre temperatura piesei şi temperatura standard de 20˚C;
Δtm – dierenţa dintre temperatura aparatului şi temperatura standard de 20˚C.
Corecţia necesară care se adaugă la valoarea dimensiunii determinate prin
măsurare este egală cu eroarea dar de semn contrar.
5
Cioboata D. Daniela Teza doctorat:Perfectionarea metodelor de control al abaterilor de
forma pentru corpurile de revolutie cu profil circular inchis sau deschis/Profesor dr.ing
Palade D.D, Universitatea Politehnica Bucuresti 2012 pag28-30