Satul meu, de Vladimir Potlog Repausu-l și-l cere ...
Satul meu e gură de rai, Ce dulce-i noaptea după-o zi
Satul meu, un cuib de dor. De munca și de greu - Tu eşti un picior de plai, Târziu ai satului copii Eu sunt al tău mândru fecior. Lăsat-a ulițe pustii... Ce liniștit e satul meu . Viaţa e grea, e şi uşoară, Satul meu - meleag sfânt. De sat mi-e sufletul legat, Dar când mă întorc la tine iară, De cer vreau inima s-o leg - Pare că m-am născut iar pe pământ. Chiar de mă duc în lung și-n lat Și toată lumea de-o străbat Vremea trece şi altă vreme vine. Tot satul mi-l aleg ! Sunt cărunt şi eu deja. Dar tu, veşnic tânăr vei rămâne, Satul meu Prin tine tânăr şi eu voi rămânea. În satul meu de lângă râu Satul meu, de A. Cornel Îmi place tot ce este viu: Grădini cu foarte multe flori, Când primavara-n satul meu Livezi cu pomii roditori. E gata ca să vie Și când învins e gerul greu , Găseşti în centrul comunal Când ape-n văi se scurg mereu Un camin si un spital. La viață totul reînvie... Politia e langa moara, Biserica e langa scoala. Și vara când sosit-a-n sat Si tare fericit sunt eu Și-aduce-a ei căldură Ca sunt copil in satul meu. Chiar orizontu-nseninat Pe tot cuprinsul și-a lăsat Satul meu, de Mihai Pintilii Frumseți peste măsură . Satul meu în seară Frumos e toamna-n satul meu Când soarele apune Când roadele-ți aduni - Şi luna e pe boltă Când vezi cum Bunul Dumnezeu Soarta mi se opune, A dat din nou belșug , mereu , Şi mă tot revoltă. Cum dat-a din străbuni ... Din gară, în zare Când după luni și zile-ntregi Satul meu se vede, Sătucu-n alb se-mbracă , Norocul îmi pare, Când e schimbat de sfinte legi - Din nou că se pierde. Nu-i șade rău, să mă-ntelegi, Cu nea și promoroacă . De pe deal aleargă O lumină pală, Când de cu zori cocoșul iar Sufletu'-mi dezleagă Vestește-o nouă zi O problemă clară. Din somnul dulce când tresar : Și bucuros din pat eu sar : Dar tu eşti departe Ce faină-i dimineața-aci ! Cu gândul la mine, Viaţa ne desparte Și ziua-n satul meu natal Şi nu ne este bine. Din nou surprize aduce - Când zarea-i toată de cristal Din gură amarul Și munca, cântul, val cu val , Mi-l strig totdeauna Nu-i greu a ți le duce . Satul meu e mărul, Din cuget, cu luna. De taine plină-i seara-n sat , Și plină-i de mistere... Când orizontu-ntunecat Tăcerea a redeșteptat