Păcatul Părinte ceresc Spovada

Păcatul e ușor a-l face Eram părinte-a doi copii Din toate Tainele lăsate
Și orice om ce e trupesc Văzut-au ochii cum creșteau De bunul nostru Dumnezeu
Își caută numai scuze-n viață, În suflet erau bucurii Aceasta este Taina, care
Că nu este duhovnicesc! Și griji de-asemenea erau Ne ușurează de ce-i greu

Cu pofta te îmbie lumea Și mi-au crescut copiii mari Cu colbul patimilor mele,
Și-n dorul de distracții crești Făcutu-s-au feciori voinici Adesea eu Te-am supărat
Uitând că nu trăiești de-a pururi Mă bucuram acum de ei Și harul ce-l aveam din Tine
Pe aste drumuri pământești La fel ca și când erau mici Azi l-am pierdut, s-a-ndepărtat

Ca fiul cel risipitor te-ntuneci Dar un copil de-al meu plecă Suspin acum și sunt mai singur,
În desfrânare-ai vrea să cazi În țări străine mi s-a dus Deși m-aștept ca alte dăți
Aduți aminte-atuncea, dragă Și multe lacrimi pe obraz Să-mi dăruiești din nou lumină
Cum data el la porci; necaz! De-atunci la mine au tot curs Tu, Cel ce veșnic ne aștepți

Adu-ți aminte și de tatăl Prin locuri rele a umblat Coboară iar raza preasfântă
Ce aștepta, cu dor nespus Feciorul meu printre străini Când eu sub patrafir voi sta
Ca fiul să se-ntoarca-acasă Îi este sufletul tot plâns Și rând pe rând, rostind în șoaptă
Să-i spună tot ce e de spus Și inima plină de spini Noroiul greu l-oi deșerta

Sunt două căi pe lumea asta La marginea țarinii noastre Nu-l fă pe preot nici prea aspru
Tu poți alege, zi de zi L-aștept acum pe fiul meu Dar nici delăsător nu-l fă
Păcatul, care-aduce moartea Să curăț suflet de păcate Ci luminează-i tainic glasul
Sau Tatăl, ce ne face vii. Să-l izbăvesc de tot ce-i rău Canonul, sfatul ce mi-l dă

Vino Să-mi fie spre-mpăcare-n sine

Cu lumea, cu părinții mei
Vino copil la rugăciune Mă iartă Doamne, iar pe mine
În fața sfântului Altar Și vindecare dă-mi în dar
Că sunt dureri, ce le poți spune
Doar la Părintele tău drag Promit să rup din nou păcatul
Să mă-noiesc acum din nou
Lăsând o lacrimă să cadă Și tot ce-i rău de altădată
Odată cu spovada ta Să uit cu totul, ca de-un nor.
Să spele urma de păcate
Din dragă inimioara ta

Uleiul milei părintești

Să ungă inima rănită
Și iar putere să primești
Să-nfrunți necazuri și ispită

Taina genunchiului plecat

Spune omule, hai spune!

Descarcă aici povara ta
Numai purta întinăciune
În blândă inimioara ta
Aruncă tolba cu păcate
Și scapă de povara grea
Ce-apasă iar asupra ta
Îți descrețește iară fruntea
De grijile ce le-ai avut
Înseninează-ți iar privirea
Și zâmbetul ca la-nceput.