Istoria limbii rom�ne este la fel de controversata ca ?

i cea a poporului rom�n, din

doua motive principale, unul ?tiin?ific, celalalt politic. Din punct de vedere ?
tiin?ific, penuria izvoarelor istorice, �n special a celor scrise, permite
numeroase interpretari, pe care numai lingvistica comparata, lexicologia ?i
toponimia le pot confirma sau infirma, rareori definitiv. Interesele politice, care
exprima revendicarile odinioara teritoriale, astazi mai mult regionale, culturale,
identitare ale statelor vecine, ale Rom�niei �nsa?i ?i ale minorita?ilor
conlocuitoare, au creat mai multe variante de istorie a limbii rom�ne, din acestea
deriv�nd variante de istorie a poporului rom�n.

Cuprins
1 Romanizarea
2 Continuitatea �n Dacia
3 Continuitatea �n Dacia ?i Moesia
4 Stramutarea din Balcani spre Dacia
5 Unitatea
6 Primele atestari
7 Prezen?a toponimiei de origine slava
8 Note
9 Bibliografie
10 Legaturi externe
Romanizarea

Evolu?ia istorica a limbilor romanice orientale dupa majoritatea autorilor.

Nu exista din punct de vedere lingvistic dec�t o singura certitudine : limba rom�na
provine din romanizarea popula?iilor antice din bazinul Dunarii de jos care, a?a
cum ne-o spun Herodot ?i ceilal?i autori antici, erau Traco-Dace, iar ulterior
aceasta limba a fost influen?ata de limbile slave, greaca, maghiara ?i altele. Este
de altfel singurul punct care nu este contestat de nimeni. Controversele privesc nu
at�t procesul lingvistic ?i etapele sale, c�t teritoriile unde acest proces s-a
derulat ?i �ntinderea lor.

Au aparut ?i c�teva teorii noi despre limbile romanice [1]. Una dintre teorii
afirma chiar ca toate limbile romanice existau deja in timpul imperiului roman[2]

Continuitatea �n Dacia
Varianta cea mai rasp�ndita �ntre istoricii rom�ni contemporani este aceea derivata
din teoria romanizarii definitive ?i statornice a Daciei. Conform acestei variante,
Imperiul Roman a colonizat Dacia �ntr-o perioada foarte scurta de timp cu o masa
reprezentativa de coloni?ti veni?i din tot Imperiul, dar �n special de cultura
latina (aproximativ 80%). Argumentele pentru aceasta colonizare intensiva sunt �n
particular legate de d�rzenia apararii dacice, care, conform izvoarelor latine, a
aruncat �n lupta aproape toata popula?ia de sex masculin a provinciei, las�nd �n
urma razboaielor o popula?ie decimata. S-a ajuns astfel la o reprezentare infima a
numelor geto-dacice �n inscrip?iile ramase (au fost studiate aproximativ 4 000 de
inscrip?ii, dintre care numai 2% con?ineau nume de geto-daci, fa?a de aproximativ
30% ca reprezentare a popula?iei autohtone �n alte provincii romanizate).

�n urma acestei colonizari neobi?nuite a unei provincii romane (acest fenomen nu se

mai petrecuse niciodata �n Imperiu), limba originala a provinciei, limba daca, ar
fi disparut, mai pu?in c�teva cuvinte pastrate �n bagajul curent al limbii rom�ne.

Teoria continuita?ii se �mparte la r�ndul ei �n mai multe sub-versiuni - unele mai

�ndrazne?e, altele care �ncearca doar sa rezolve discrepan?ele ?i improbabilita?ile
din teoria romanizarii totale a Daciei.

Astfel, limba rom�na ar continua direct limba daca, �n aceea?i arie lingvistica (o
limba din grupul tracic, despre care exista date pu?ine ?i intens controversate).
Dupa �ncheierea cuceririi romane a Daciei, �n 106, ?i p�na la retragerea trupelor
imperiale la sud de Dunare din 275, popula?ia locala dacica este desigur
romanizata, dar nu �n zona ramasa neocupata ?i populata de Dacii liberi. �n plus de
acestea, s-a argumentat ca intervalul de 169 de ani nu a fost un rastimp suficient
pentru schimbarea completa, �ntr-un teritoriu relativ �ntins, a caracterului
lingvistic local. Mai mult, din considera?ii socio-lingvistice, se considera ca
propor?ia cople?itoare a militarilor, me?terilor ?i negustorilor romani la nord de
Dunare �n compara?ie cu un numar foarte redus de administratori, vorbitori ai
limbii latine culte, a �mpiedicat impunerea acesteia din urma �n bazinul Dunarii de
Jos, unde s-a generalizat o varianta locala de latina populara. Acest lucru a
determinat apari?ia unei limbi protorom�ne?ti ca �lingua franca�: o limba unica,
anterioara tuturor dialectelor rom�ne.

Un argument comparativ adus deseori �n discu?ie aici este caracterul mult mai
latin, evident, al rom�nei �n raport cu acela al limbilor vechi celtice, pictice ?i
scotice din insulele britanice - care au fost ocupate militar ?i continuu
romanizate timp de aproape ?ase secole (55 �. Hr. - 430 d. Hr. apoi p�na la invazia
saxona).

�Armata romana a avut un rol important �n romanizare, ?in�ndu-se cont nu numai de

prezen?a legiunilor ?i a unita?ilor auxiliare lor cu veteranii aferen?i , ci ?i de
dispersarea acestora �n �ntreg �capul de pod�, pe care �l configura Dacia �n
apararea Imperiului. Astfel, apare ?i faptul ca rom�na este continuatoarea latinei
militare de la frontiera daco-dunareana a Imperiului Roman.

De altfel, via?a militara intensa a Daciei, alaturi de prestigiul civiliza?iei,

culturii ?i limbii latine, constituie principala explica?ie pentru rapida
romanizare a acestei provincii. �n istorie, se mai cunosc cazuri de asimilare,
�ntr-o perioada scurta, a unei limbi de prestigiu militar ?i cultural, caci,
normanzii (debarca?i �n 841, �n NV-ul Fran?ei, ?i cre?tina?i �n 911), dupa
cucerirea Angliei, �n urma bataliei de la Hastings, �n 1066, au influen?at, ca
vorbitori ai francezei, limba anglo-saxonilor, ceea ce arata ca franceza devenise
limba lor materna dupa numai cca doua secole.

De?i armata Rinului, �n diverse perioade, era mai mare ca aceea a Daciei, acest
fapt nu a fost esen?ial �n romanizarea Galiei, deoarece legiunile renane, erau
concentrate la limes-ul cu triburile germanice, �ntre Meusa ?i Rin, cu centre
principale la Mogontiacum (azi Mainz), Augusta Trevorum (azi Trier), Colonia (azi
K�ln), ?i Colonia Ulpia Traiana (�n imediata apropiere a localita?ii actuale
Xanten),[3] (de altfel, regiune �n prezent neromanica). Dar nu numai Renania, ci ?i
celelalte regiuni de frontiera ale Imperiului Roman din Europa (ca Pannonia),
Africa ?i Asia nu mai sunt astazi romanice. Deci, rom�na nu numai ca este
continuatoarea unei latine militare de frontiera, ci este ?i singura limba
neolatina care conserva vestigii ale limbajului de castru (sermo castrensis).�[4]

Alta ipoteza explica trasaturile latine at�t de manifeste dar at�t de pu?in
savante, ale limbii rom�ne, prin existen?a unei �ndelungate latinita?i pre-romane
�n Dacia, aceasta latinitate difuz�ndu-se prin comer?, prin stramutarile (spontane
sau for?ate) de triburi dacice �ntre nordul Dunarii ?i Imperiul roman, ?i prin
educarea �n Imperiu a unor tineri ?efi daci lua?i ostateci de Romani.

�n aceasta teorie, Dacia este nucleul original al limbii rom�ne (?i al etnogenezei
poporului rom�n), popula?iile romane din sudul Dunarii (de exemplu arom�nii)
provenind din migra?ii pornite din Dacia. Lingvi?tii ?arilor din sudul Rom�niei
sunt favorabili acestei ipoteze, deoarece ea se potrive?te cu teoriile oficiale ale
acestor ?ari, conform carora nu existau popula?ii romanice �n Balcani �n momentul
sosirii slavilor.

Lucrarile mai recente ale unor istorici rom�ni considera ca limba ?i poporul rom�n
s-au format pe un spa?iu mai mare dec�t al fostei Dacii. Vlad Georgescu a scris ca
spa?iul cuprindea at�t Dacia c�t ?i zona mun?ilor Balcani ?i coasta Marii Negre.[5]
[6] Ioan Aurel Pop considera de asemenea ca poporul ?i limba rom�na s-au format
at�t la nord c�t ?i la sud de Dunare [7]

Continuitatea �n Dacia ?i Moesia

O harta a etnogenezei Rom�nilor ?i Albanezilor conforma ipotezelor �Continuita?ii

�n Dacia ?i Moesia� ?i �Dacilor liberi ca stramo?i ai Albanezilor�.
�n aceasta teorie, nucleul original al limbii rom�ne (� vatra strarom�na � a lui
Nicolae Iorga) ?i deci al etnogenezei rom�nilor, se afla at�t �n nordul c�t ?i �n
sudul Dunarii (�ntr-o zona cuprinz�nd Dacia ?i Moesia, la nord de linia Jirecek) �n
timp ce Dacii liberi au migrat spre Balcani alunga?i de navalirile go?ilor, hunilor
?i slavilor, constituind �n definitiv poporul albanez, ?i explic�nd astfel
cuvintele comune dintre limba albaneza ?i cea rom�na. Tot navalirile slavilor ?i
cruntul razboi al bizantinilor �mpotriva bulgarilor �n timpul domniei �mparatului
Vasile al II-lea Bulgarohtonul, au despar?it definitiv rom�nii din nordul Dunarii
de arom�nii din sud, care au parasit Moesia pentru a se refugia �n Mun?ii
Pindului ?i �n Tesalia (atunci denumita � Marea Vlahie �).

Stramutarea din Balcani spre Dacia

Articol principal: Teoria lui Roesler.
Aceasta teorie porne?te de la relatarile lui Eutropius (care afirma ca to?i
locuitorii Daciei ar fi fost transfera?i �n sudul Dunarii �n momentul retragerii
romanilor) ?i de la scrierile lui Eduard Robert R�sler care considera ca
proximitatea geografica �n Balcani explica de ce exista cuvinte comune �ntre
limbile albaneza ?i rom�na, ?i conclude ca nucleul original al limbii rom�ne
trebuie cautat �n actuala Macedonie, de unde migra?ii ulterioare, �n secolul XIII,
ar fi adus � vlahii � �n nordul Dunarii, la chemarea regilor maghiari, pentru a
popula Transilvania p�na atunci de?arta. Lingvi?tii din Austria si Ungaria sunt
favorabili acestei ipoteze, deoarece ea se potrive?te cu teoriile oficiale ale
acestor ?ari, conform carora nu existau popula?ii romanice �n Transilvania �n
momentul sosirii maghiarilor. �n aceasta teorie, limba arom�na este cea mai
apropiata de forma originala a limbii rom�ne.

Unitatea
O caracteristica esen?iala a limbii daco-rom�ne este lipsa dialectelor.
Pretutindeni la nord de Dunare, graiurile din Banat, Ardeal, Maramure?, Moldova
(at�t regiunea din Rom�nia, c�t ?i Republica Moldova), Oltenia, Muntenia ?i
Dobrogea sunt aproape identice, exist�nd ?i relativ pu?ine regionalisme. Un filolog
de reputa?ia lui Alexandru Philippide insista chiar asupra unicita?ii limbii daco-
rom�ne ca limba fara dialecte, vorbind doar de subdialecte. Este interesant de men?
ionat aici ca alte limbi europene foarte vechi, deci conservatoare, la fel de
stabile ?i �mereu vii� ca rom�na, de exemplu euskara (limba basca) au �n zilele
noastre, pentru circa 800 000 vorbitori declara?i, pe un teritoriu relativ mic fa?a
de aria lingvistica rom�neasca, cinci sau opt dialecte principale (bascii au nevoie
sa o unifice artificial prin normativa euskara batua). Alf Lombard a calificat
starea de fapt a unicita?ii �n care se afla limba daco-rom�na drept una �fara
precedent�.

Conform ipotezelor zise �runice� care exista ?i �n literatura istorico-fantastica

(mai ales slava, celtica ?i germanica, ?i �n general legata de curentele na?
ionaliste), maturitatea ?i armonia limbii rom�ne ar fi �n legatura cu succesul
fenomenal al �patriei comune� din care s-au rasp�ndit, �n neoliticul �ndepartat,
toate limbile indo-europene, dintre care foarte aproape de trunchi, mai aproape ca
latina, se afla limba dacilor[8]. Mai prozaic dar mai realist, majoritatea
filologilor universitari explica aceasta unitate ?i armonie prin intensa circula?ie
transhumanta a pastorilor rom�ni de la o ?ara rom�neasca la alta, precum ?i prin
frecventele stramutari ?i dedublari de sate din motive climatice, hidrologice sau
istorice (Brad-Bradet-Bradeni-Brade?ti...)[9].

Unitatea lingvistica rom�neasca este �nsa oprita �n secolul XI odata cu scaderea

influen?ei imperiale bizantine ?i cu cre?terea rolului slavonei liturgice.

Numeroasele popoare migratoare (germanice, turcice, slavice, sau fino-ugriene) care

au parcurs aria lingvistica rom�neasca, au contribuit la r�ndul lor, intervenind
fiecare punctual, �n evolu?ia limbii rom�ne, prin diversificarea fondului de
cuvinte neprincipal, las�nd �nsa structura gramaticala �latina� sau pre-latina
aproape neatinsa.

Importanta influen?a slava �n daco-rom�na este pusa �n legatura cu bilingvismul, cu

istoria ?aratelor rom�no-bulgare ?i cu rolul slavonei, limba liturgica ?i limba
oficiala a voievodatelor rom�ne. �n schimb, faptul ca celelalte limbi romanice de
est, din sudul Dunarii, nu au suferit influen?a lexicala slava cu aceea?i
intensitate ca daco-rom�na, este pus �n legatura cu evolu?ia separata a popula?
iilor proto-rom�ne din nordul ?i din sudul lan?ului mun?ilor Balcani dupa
instalarea slavilor la Dunarea de Jos �ntre secolele V-VII. O influen?a importanta
a avut ?i faptul ca p�na �n secolul al X-lea, limba oficiala a bulgarilor ?i a
slavilor de sud era limba greaca. Alfabetul introdus de Chiril ?i Metodiu ?i cre?
tinarea slavilor au dus la schimbarea limbii oficiale la sud de Dunare[10]

Primele atestari

Cel mai vechi document pastrat, scris �n limba rom�na, este Scrisoarea lui Neac?u
din C�mpulung, dat�nd din anul 1521. Aceasta a fost scrisa cu alfabetul chirilic.
Primele limbi romanice sunt atestate abia �n perioada marilor migra?ii: franceza �n
842 (Les serments de Strasbourg) ?i italiana �n 960 (Carta capuana)[11] �n decursul
timpurilor, s-au folosit pentru popula?ia latinofona nord dunareana denumirile de
daci, ge?i ?i apoi de vlahi/rom�ni.

Doi cronicari bizantini, Teofilact din Symocatta secolul VII ?i Teofan

Marturisitorul (care a trait �n secolele VIII-IX d.H.) amintesc faimosul episod al
expedi?iei militare contra avarilor, din 587, cunoscut sub numele de (re)torna,
(torna,) fratre. Exista numeroase edi?ii ?i comentarii ale acestor pasaje care
spulbera mitul lipsei de documente istorice ale limbii rom�ne vechi. Poate cea mai
remarcabila trimitere va ram�ne Patrologiae cursus completus. Series graeca, vol.
116, col. 109, 531, 1361 editat de JP Migne.

Migra?ia pecenegilor ?i a cumanilor in spa?iul din jurul Marii Negre a impins o

parte din rom�ni (vlahi) la nord de Nistru, suprapun�ndu-se peste slavi ?i form�nd
o popula?ie numita bolohoveni, a?ezata �ntre Halici ?i Kiev, despre care sunt date
�n secolele XII-XIII.

�n 1476, cronicarul polonez Jan Dlugosz men?ioneaza faptul ca locuitorii din

Moldova ?i Valahia �au acelea?i obiceiuri ?i limba�[12].

Cel mai vechi document pastrat, scris �n rom�na, este Scrisoarea lui Neac?u, o
scrisoare din 1521, �n care Neac?u de C�mpulung �i scria primarului bra?ovean
despre atacurile iminente ale turcilor. Aceasta era scrisa cu alfabetul chirilic,
la fel ca majoritatea scrierilor rom�ne?ti din acea perioada. O prima folosire a
alfabetului latin este atestata printr-un document transilvanean, scris dupa
conven?iile alfabetului maghiar la sf�r?itul secolului XVI.

Prima tiparitura rom�neasca a fost un Catehism tiparit la Sibiu �n 1544, care s-a
pierdut. Prima care s-a pastrat a fost Evangheliarul slavo-rom�n a lui Filip
Moldoveanul (Sibiu, 1551-1553). Prima tiparitura rom�na cu litere latine este
culegerea de C�ntece religioase calvine din 1560 a episcopului rom�n Pavel Tordasi.
[13]
De?i supu?ii voevodatelor se desemnau ca "ardeleni" (sau "ungureni" �n Miori?a),
"moldoveni" sau "munteni", numele de "rum�na" sau "rum�niasca" pentru limba este
atestat �n secolul secolului XVI la mai mul?i calatori straini[14] precum ?i �n
documente rom�ne?ti ca Palia de la Ora?tie sau Letopise?ul ?arii Moldovei.

Francesco della Valle scrie �n 1532 ca rom�nii "se denumesc Romei �n limba lor",
iar mai departe el citeaza expresia : "Sti rominest?"[15]. �n 1534, Tranquillo
Andronico noteaza ca " Valachi nunc se Romanos vocant" ("Valahi acuma se numesc
rom�ni").[16] Sasul ardelean Johann Lebel scrie �n 1542 ca � Vlachi � se numeau
�ntre ei � Romuini �.[17] Cronicarul polonez Stanislaw Orzechowski (Orichovius)
noteaza �n 1554 ca �n limba lor � walachii � se numesc � romini �[18]. Croatul Ante
Verancic precizeaza �n 1570 ca � Vlahii � din Transilvania, Moldova ?i Transalpina
se desemneaza ca � romani �.[19] Pierre Lescalopier scrie �n 1574 ca cei care
locuiesc �n Moldova, ?ara Rom�neasca ?i cea mai mare parte a Transilvaniei, � se
considera adevara?i urma?i ai romanilor ?i-?i numesc limba �rom�ne?te�, adica
romana�[20]. Dupa o calatorie prin ?ara Rom�neasca, Moldova ?i Transilvania
Ferrante Capecci relateaza prin 1575 ca locuitorii acestor provincii se cheama
�rom�ne?ti� ("romanesci")[21]. �n Palia de la Ora?tie (1581) scrie lamurit � ...ca
vazum cum toate limbile au ?i �nfluresc �ntru cuvintele slavite a lui Dumnezeu
numai noi rom�nii pre limba nu avem. Pentru aceia cu mare munca scoasem de limba
jidoveasca si greceasca si sr�beasca pre limba rom�neasca 5 car?i ale lui Moisi
prorocul si patru car?i ?i le daruim voo fra?i rum�ni ?i le-au scris �n cheltuiala
multa... ?i le-au daruit voo fra?ilor rom�ni,... ?i le-au scris voo fra?ilor rom�ni
�[22] iar �n Letopise?ul ?arii Moldovei al cronicarului moldovean Grigore Ureche
citim: � �n ?ara Ardialului nu lacuiesc numai unguri, ce ?i sa?i peste seama de
mul?i ?i rom�ni peste tot locul... �([23].

Maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany �n 1699 citeaza frazele: � Si noi sentem

Rumeni � ("?i noi suntem rom�ni") ?i � Noi sentem di sange Rumena � ("Noi suntem de
s�nge rom�n") atribuite valahilor[24].

Iata mai jos un text de la �nceputul secolului al XIX-lea, care folose?te alfabetul
latin, cu ortografie etimologizanta (�n coloana din st�nga) ?i acela?i text
transcris cu ortografia actuala (�n coloana din dreapta):

Liturgiariu:
"Santu esci cu adeveritu, si pr�santu, si nu este mesura maret�ei sant�ei tale, si
dreptu esci intru t�te lucrurile tale. Ca cu dreptate si cu multa s�lintia
adeverita, ne ai adusu t�te. Ca plasmuindu pe omu, si luandu terana d'in pamentu,
si cu tipulu teu cinstindulu, Dumnedieule, pusulu ai in raiulu resfa�ului,
fogaduindui intru padia porunciloru tale, vieati'a ceea fara de m�rte si moscenirea
bunatat�loru tale celoru vecinice..."

Liturghier:
"Sf�nt e?ti cu adevarat ?i preasf�nt, ?i nu este masura mare?iei sfin?iei tale, ?i
drept e?ti �ntru toate lucrurile tale. Caci cu dreptate ?i cu multa silin?a
adevarata ne-ai adus toate. Ca plasmuind pe om, ?i lu�nd ?ar�na din pam�nt, ?i cu
chipul tau cinstindu-l, Dumnezeule, pusu-l-ai �n raiul rasfa?ului, fagaduindu-i,
�ntru paza poruncilor tale, via?a cea fara de moarte ?i mo?tenirea bunata?ilor tale
celor ve?nice..."

Prezen?a toponimiei de origine slava

Toponimia de origine slava, care aminte?te de perioada navalirii slavilor �n
teritoriile rom�nilor este explicata �n felul urmator: slavii pag�ni i-au alungat
pe protorom�ni din ?esuri ?i vai ?i ace?tia s-au retras �n zonele �mpadurite ?i
spre mun?i dar, dupa cre?tinarea slavilor, rom�nii au revenit �n locurile de ba?
tina (aproximativ secolul al X-lea) ?i a �nceput simbioza rom�no-slava [25];
toponimele importante au fost transmise de protorom�ni slavilor ?i mai t�rziu au
fost transmise de slavi iar rom�nilor dupa revenirea acestora la ?esuri.[26][27]
[28] �n acela?i sens a scris ?i istoricul Florin Curta, arat�nd ca �n anul 814
slavii sudici au �nceput persecutarea cre?tinilor, afect�nd probabil ?i spa?iul
cre?tin rom�nesc[29]

Note
^ Yves Cortez, Le Francais ne vient pas du Latin ! Essai sur une aberration
linguistique. Editions L�Harmattan
^ Carme Huertas, No venimos del lat�n. C�rculo Rojo, 2013
^ Cristian Mihail, Cuvinte de mediu militar (daco-) roman �n rom�na,
dacoromania.inst-puscariu.ro
^ Cristian Mihail, Limbajul militar (daco-)roman ?i influen?a sa asupra limbii ?i
istoriei poporului rom�n, Editura Militara, 2012
^ Vlad Georgescu, The Romanians: A History. Ohio State University Press.(1991) ISBN
08-1420-511-9.p.13
^ Vlad Georgescu (1992), Istoria rom�nilor de la origini p�na �n zilele noastre,
p.24.
^ Ioan Aurel Pop, Romanii si maghiarii in secolele IX-XIV. Geneza statului medieval
in Transilvania. Centrul de Studii Transilvane, Cluj Napoca, 1996, p. 20-27
^ vezi Cicerone Poghirc ?i Doru Todericiu
^ Dimitrie Macrea �n Probleme de lingvistica rom�na, ed. ?tiin?ifica, Bucure?ti
1961, p. 58-59
^ Denis Zakythinos, ????NCE �TAT NATIONAL OU MULTI - NATIONAL ? EKT, ?thenes 1981,
p.35
^ Ecaterina Goga - Introducere �n filologia romanica - Studiu socio-linvistic.
Editura Didactica ?i Pedagogica.(1980) p.223-232
^ The Annals of Jan Dlugosz, ISBN 19-0101-900-4, p. 593
^ Al. Piru, Istoria literaturii rom�ne, Ed. Grai ?i suflet-Cultura na?ionala,
Bucure?ti, 1994, p. 14
^ ?tefan Pascu, Documente straine despre rom�ni, ed. Arhivelor statului, Bucure?ti
1992, ISBN 973-95711-2-3
^ "...si dimandano in lingua loro Romei...se alcuno dimanda se sano parlare in la
lingua valacca, dicono a questo in questo modo: Sti Rominest? Che vol dire: Sai tu
Romano?..." �n: Claudiu Isopescu, Notizie intorno ai romeni nella letteratura
geografica italiana del Cinquecento, �n Bulletin de la Section Historique, XVI,
1929, p. 1- 90
^ Tranquillo Andronico �n Endre Veress, Fontes rerum transylvanicarum: Erd�lyi
t�rt�nelmi forr�sok, T�rt�nettudom�nyi Int�zet, Magyar Tudom�nyos Akad�mia,
Budapest, 1914, p. 204
^ "Ex Vlachi Valachi, Romanenses Italiani,/Quorum reliquae Romanensi lingua
utuntur.../Solo Romanos nomine, sine re, repraesentantes./Ideirco vulgariter
Romuini sunt appelanti", Ioannes Lebelius, De opido Thalmus, Carmen Istoricum,