acordă exportatorului pentru continuarea activităţii si pentru pregătirea mărfurilor pentru export. b) creditele de prospectare – de cercetare a pieţelor externe. Au ca scop studierea pieţelor externe de către exportator 2) Creditele de export a) avansul pe documente referitoare la export – se poate lua un credit pe baza documentelor care dovedesc încasarea de pe urma exportului. Acest credit nu poate depăşi 80% din valoarea documentelor b) avansul in valută – reprezintă o metoda de protecţie împotriva riscului valutar si presupune acordarea de către o bancă firmei exportatoare a unui împrumut in valută pe baza creanţei acesteia fată de clientul din străinătate. c) avansul bancar prin cesiunea de creanţe – acordarea unui credit exportatorului sub forma unui avans pentru reîntregirea fondurilor avansate de acesta in livrarea mărfurilor prin cesionarea creanţelor deţinute asupra importatorilor străini. Acest avans poate sa acopere pana la 70% din valoarea facturilor d) creditul de scont Mecanismul creditului de scont 1 – contractul de vanzare internationala; exportatorul solicita importatorului acceptarea unei cambii 2 – livrarea marfurilor 3 – depunerea documentelor de livrare si a cambiei la banca de catre exportator 4 – scontarea cambiei la o banca comerciala 5 – creditarea contului exportatorului e) creditul de accept – poate avea 2 forme: - creditul de accept in favoarea exportatorului – daca importatorul nu este de acord cu utilizarea unor titluri de credit, atunci exportatorul are posibilitatea să tragă cambii asupra băncii sale (termen maxim de 180 zile). Exista mai multe posibilităţi: - banca respectiva poate resconta titlul respectiv la o bancă centrală acordând un credit exportatorului - exportatorul, pe baza acceptului bancar primit scontează cambia la o altă bancă - exportatorul se foloseşte de standing-ul băncii respective si poate obţine o finanţare de la altă bancă - creditul de accept in favoarea importatorului – acest tip de credit apare in situaţia in care banca acceptantă acceptă cambii trase asupra sa si destinate să achite sumele către exportator. Exportatorul este plătit la vedere iar importatorul rămâne debitor fată de bancă suportând valoarea creditului de accept f) factoring-ul -Este operaţiunea desfăşurată pe baza contractului încheiat intre factor si aderent (exportator) prin care primul (factorul) preia in schimbul unui comision in proprietatea sa creanţele aderentului prin plata facturilor acestuia, facturi care poartă semnătura cumpărătorului 1 – contract de vânzare–cumpărare intre exportator si importator care prevede plata la un anumit interval de timp 2 – intre exportator si factor se încheie un contract care prevede plata imediata a unei părţi din facturi cu deducerea comisionului de factoring 3 – plata facturilor – plata imediată, cam 80 – 85 % din valoarea facturii se plăteşte imediat iar diferenţa se plăteşte in momentul in care importatorul achită facturile 4 – factorul prezintă facturile la încasare către importator Există 2 tipuri de factoring: - factoring clasic – old line factoring – factorul plăteşte imediat facturile către exportator urmând să-si recupereze banii de la importator. - factoring la scadenţă – maturity factoring – factorul plăteşte facturile aderentului in momentul exigibilităţii acestora facilitând operaţiunile de decontare Pentru aceste operaţiuni factorul preia un comision care se poate situa intre 0,8 – 2,5 % din valoarea facturilor. Avantajele factoringului: - pentru factor – el obţine o dobândă mai mare decât dobânda bancară cu 1,5 – 3 % la factor - se poate cere si o garanţie intre 10 – 20 % din valoarea facturii pentru acoperirea riscului de neplată - pentru aderent – exportatorul nu mai are riscurile legate de neplată din partea importatorului si primeşte 80 – 85 % in avans si îşi poate relua activitatea Dezavantaje: - când factorul nu poate recupera facturile de la importator forfetarea - forfaiting – este operaţiunea prin care creanţele obţinute din operaţiunile de comerţ exterior sunt transferate unor instituţii financiare specializate care le plătesc imediat urmând sa recupereze contravaloarea acestora de la importator Diferenţe intre scontare şi forfetare
1 – se efectuează pe pieţele de credit naţionale de către
diverse bănci comerciale 1 – se efectuează pe piaţa internaţională de către marile instituţii financiare specializate aflate in importante centre financiare ale lumii 2 – scadenţa poate fi in jur de 90 de zile 2 – termenul mediu poate fi depăşit un an si poate merge până la 7 ani 3 – scontarea se realizează prin mobilizarea unor fonduri de pe piaţa naţională si prin refinanţări de la Banca Centrală 3 – mobilizarea unor fonduri pe piaţa internaţională 4 – costul scontării este influenţat de taxa scontului 4 – costul este determinat de nivelul dobânzii la valuta in care este exprimată creanţa respectivă 5 – se lucrează in monedă naţională 5 – se lucrează in valută 6 – taxa de forfetare depăşeşte taxa de scontare din cauza diferentelor si riscurilor mai mari preluate de marile instituţii financiare 7 – la nivel internaţional se pot folosi cambii, bilete la ordin, acreditive 8 – sunt necesare o serie de garanţii cum ar fi garanţiile bancare, acreditive irevocabile Creditul furnizor este un credit acordat de o bancă exportatorului atunci când acesta este de acord cu amânarea plăţii din partea importatorului. Este vorba de 2 relaţii de creditare: - un credit în marfă acordat de exportator importatorului - un credit în bani acordat de bancă exportatorului Acest credit este pe termen mediu sau lung. Poate să fie cu scadenţă până la 7 ani sau chiar peste 7 ani şi nu depăşeşte 80 până la 90 % din valoarea mărfii. Se recurge si la o asigurare a creditelor printr-o instituţie de asigurare fiind plătită o primă de asigurare care este suportată de importator. Băncile comerciale conditioneaza acordarea creditelor exportatorilor de asigurarea acestora la o institutie de asigurare Costul asigurarii, sub forma primei de asigurare platita de exportator, este intotdeauna suportata de importator, fie direct prin evidentierea ei separata in contract, fie indirect prin includerea in pretul marfii. 1 – contract comercial (credit de marfa) 2 – conventie de credit (credit in bani) 3 – polita de asigurare 4 – refinantare la o instituie specializata pe piata monetar 5 – livrarea marfii 6 – finantarea (creditarea) 7 – plata livrarii 8 – rambursarea creditului Creditul cumpărător reprezintă o finanţare acordată direct importatorului de către o bancă din tara exportatorului pentru a-i permite importatorului să achite contravaloarea mărfurilor. Se încheie o convenţie de credit intre importator si banca exportatorului din tara exportatorului. Este mai avantajos pentru exportator pentru că-si primeşte banii imediat. Importatorul este dezavantajat pentru că plăteşte mai rapid . Băncile care acordă creditele pot apela la refinanţări de la Banca Centrală sau pot apela la instituţii de finanţare a exporturilor apelând la reescontare. Acest credit acoperă in jur de 85% din valoarea facturii, diferenţa fiind achitată sub formă de avans sau plată la livrare de către importator. Documente necesare: contractul comercial internaţional factura comerciala toate documentele necesare livrării convenţia de credit poliţa de asigurare 1 – contract comercial 2 – convenţie de credit 3 – poliţa de asigurare 4 – refinanţarea 5 – livrarea mărfii 6 – plata 7 – restituirea creditului Dezavantaj: - pentru acest tip de credit costurile sunt foarte mari pentru importator Avantaj: poate fi folosit pentru importul de mărfuri de valoare mare (utilaje, aparate tehnologice) valorifică bunuri de valoare foarte mare cu plata imediată importatorul nu trebuie să plătească imediat creditul In cazul exportului de bunuri de echipament (camioane, macarale, excavatoare, etc.) sau de materii prime imediat utilizabile, plata exportatorului se face de îndată de prestaţia acestuia a fost îndeplinită. In cazul unor instalaţii si utilaje de producţie al unor obiecte industriale, banca pune in funcţiune un sistem prin care exportatorul poate dispune de credit in timpul realizării prestaţiei (exemplu, lucrări de construcţii-montaj), in timp ce importatorul nu urmează sa ramburseze creditul decât după ce prestaţia a fost finalizata (de exemplu, punerea in funcţiune). Criterii Creditul furnizor Creditul cumpărător Valoarea creditului Contracte de valoare mai redusa Contracte de valoare ridicata Perioada de montare a creditului Mai redusa Mai mare Costul creditului Mai ridicat pentru exportator Mai redus pentru exportator Libertate de mişcare Mai mare pentru exportator Mai mare pentru importator In perioada actuala, creditul cumpărător tinde sa fie preferat de către firmele exportatoare, datorita unor avantaje: ◦ exportatorul este eliberat de riscul de credit, acesta fiind transferat asupra băncii creditoare ◦ furnizorul este plătit de către banca, in contul importatorului, aceasta neavând drept de recurs (cu excepţia conduitei culpabile a exportatorului) exportatorul este scutit de toate demersurile administrative legate de rambursarea creditului Leasingul este un contract încheiat intre o firma de leasing si un beneficiar sau utilizator prin care se închiriază un numit bun pe o perioada determinata de timp contra plăţii unor rate lunare. Leasingul presupune doua contracte distincte si anume un contract de vânzare-cumpărare încheiat între producător si firma de leasing si un contract de locaţiune încheiat intre firma de leasing si un terţ beneficiar. Iniţiatorul operaţiunii este in general beneficiarul echipamentului. Costul acestei închirieri este determinat de ratele eşalonate in timp iar la sfârşitul contratului beneficiarul are întotdeauna o triplă opţiune: ◦ Continuarea leasingului: prelungirea contractului sau preluarea unui alt bun ◦ Rezilierea contractului ◦ Cumpărarea produsului la valoarea reziduală In funcţie de durata sau timpul pentru care se închiriază bunul avem: ◦ Leasingul pe termen scurt: acesta reprezintă închirierea unor produse pe câteva zile sau câteva luni mai multor beneficiari in vederea amortizării: in construcţii ◦ Leasingul pe termen mediu: numit equipment leasing – închirierea pe o perioada in jur de 2-3 ani: maşini, calculatoare ◦ Leasingul pe termen lung: numit si plant leasing – acesta se practică pe piaţa bunurilor imobiliare pentru clădiri complet utilate pe o perioadă de 20-30 de ani. La sfârşitul perioadei se poate cumpăra clădirea la un preţ mai mic După modul de calculare al redevenţelor (plăţilor) există: Leasing cu amortizare integrala – caz in care suma ratelor de leasing – marja de profit amortizează valoarea bunului Leasing cu amortizare parţiala - in acest caz valoarea reziduala este foarte mare
După provenienţa bunurilor finanţate:
Leasing direct – finanţatorul este producătorul Leasing indirect – finanţatorul este firma de leasing Leasingul financiar urmăreşte recuperarea integrală a valorii bunului îndeplinind următoarele condiţii: ◦ Riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate ◦ Drept asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului ◦ La sfârşitul contractului dreptul de proprietate se transferă asupra beneficiarului ◦ Beneficiarul poate opta pentru cumpărarea bunului la un preţ de cel mult 50% din valoarea de piaţa in momentul in care sa face opţiunea Leasingul operaţional presupune recuperarea doar a unei părţi din bunul închiriat. Perioada de închiriere este de obicei mai mica fata de perioada de funcţionare a bunului. La leasingul financiar deductibilitatea ratelor apare doar la nivelul amortizării bunului si la nivelul dobânzii, valoarea reziduala fiind de 20%. Pentru leasingul operaţional deductibilitatea ratei este integrala si apare in contabilitatea sub forma chiriei. Leasing operaţional – se deduce întreaga rata. Leasing financiar – credit – se deduce doar dobânda. La leasingul financiar mijlocul fix intra in patrimoniul utilizatorului si se amortizează. La leasingul operaţional se deduce pe cheltuieli întreaga valoare a ratelor. Leasingul operaţional este mai scump dar este mai avantajos din punct de vedere fiscal. Este o forma foarte atractiva pentru firmele care doresc să-si investească profitul pentru modernizarea capacităţilor de producţie evitând astfel modernizarea profitului reinvestit. Amortizarea se face la finanţator (se amortizează valoarea, valoarea reziduala nu se amortizează). Diferente intre leasing si credit bancar Leasing Credit bancar 1 Beneficiarul nu este afectat de uzura morala a bunului Beneficiarul este afectat de uzura morala a bunului 2 Ratele de leasing sunt deductibile din profit Ratele de credit nu sunt deductibile din profit 3 Bunul cumpărat nu apare in bilanţ (creşterea activului) Bunul cumpărat apare in bilanţ 4 Ratele de leasing sunt mai mici In funcţie de condiţiile pieţei dobânzile pieţei pot fi mai mari 5 In cazul leasingului exista posibilitatea de opţiune Bunul cumpărat aparţine beneficiarului Avantaje Pentru firma de leasing: obţine un profit important dacă beneficiarul dă faliment, firma de leasing nu intră in masa credală fiind de fapt proprietarul bunului respectiv Pentru beneficiar: beneficiază de cele mai noi tehnologii fără plata imediată avantaje de ordin fiscal deoarece bunurile importate sunt scutite de la plata taxelor vamale acestea fiind plătite la sfârşit aplicate la o valoare egala cu 20% din valoarea de intrare a bunurilor deductibilitatea ratelor pe costuri tripla opţiune pe care o are la sfârşitul contractului graficul de plăţi la leasing este mai flexibil decât in cazul creditului bancar Pentru producător: la leasingul indirect este o sursă imediată de bani