REZOLVARE

SUBIECTUL 1
1. - Riscuri Tehnologice- Problemele conexiunii la internet
- Riscuri de mediu
- Riscuri privind procesarea informatiilor
- Studentii care nu au laptop sau calculator acasa
- conţinuturile expuse în mediul online pot fi mai greu de asimilat
- riscuri fizice: defecţiuni tehnice
- suprasolicitarea platformei
- transferul activităţilor educaţionale în mediul online afectează în mod mai
degrabă negativ doar activităţile de seminar şi de laborator care presupun un
grad mai ridicat de interacţiune între cadrul didactic şi student, interacţiune
diminuată de transferul total către virtualizarea activităţilor
- timpul îndelungat petrecut în faţa calculatorului pentru participarea la activităţi didactice
şi pentru rezolvarea sarcinilor primite
- volumul perceput prea mare al temelor şi sarcinilor
- riscul de ţară
2. De mediu - utilizare nejustificata a resurselor care au impact negativ asupra mediului inconjurator

Tehnologici- sistem de protectie a datelor neadecvat

Privind procesarea informatiilor- lipsa asigurarii confidentialitaii si asigurarii securitarii datelor, verificarea neadecvata a
datelor

3.

Frecvent Pericol probabil să apară

Probabil Pericol ce va fi experimentat
Ocazional Este probabil să apară unele manifestări ale pericolului
Îndepărtat Sunt posibile manifestări ale pericolului, dar improbabile
Improbabil Manifestările pericolelor sunt foarte improbabile

 Calitative

• Semi-cantitative

• Cantitative
• Nivelul de detaliere depinde de:
aplicația specifică
disponibilitatea datelor de încredere
nevoile organizației de a lua decizii

• Unele metode și nivelul de detaliere a analizei pot fi stabilite prin lege

• Cel mai utilizat tip de analiză de risc este metoda calitativă

• Alegerea tipului de analiză se face în funcție de domeniul riscului

analizat
SUBIECTUL 2

CF
QPR=
Pv−CV 1

600000
Qpr= =2000
800−500

Exprimat valoric, pragul de rentabilitate poate fi determinat prin efectuarea produsului dintre Qpr si PV.Aceasta exprimare valorica reprezinta de
fapt cifra de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate Capr.In cazul de fata : Capr=20000*800=1 600 000 euro

CA= Q1*Pv1=3000*800=2400000 EURO

RE=CA-(CF+CV1)=2400000-(600000+500)=1799500 EURO
ℜ 1799500
Rrc- CA *100= 2400000 *100=75%
SUBIECT 3
SUBIECT 4

Riscul este o măsură a probabilităţii şi severităţii unui efect negativ asupra sănătăţii, proprietăţii
sau mediului.Este obţinut din combinarea probabilităţii unui eveniment cu consecinţele sale
negative.
Zonarea alunecărilorreprezintă diferenţiereaterenului în arele omogene şi ierarhizarea acestora în
funcţie de gradul de susceptibilitate, hazard sau risc actual/potenţial. Ca urmare, se deosebesc
următoarele tipuri de hărţi de zonare: hărţi de inventariere a deplasărilor, hărţi de zonare a
susceptibilităţii la deplasări; hărţi de zonare a hazardului la deplasări; hărţi de zonare a riscului la
deplasări
Contextul internaţional al evaluării riscului la alunecăride teren
În ultimii 25 de ani, numeroase proiecte internaţionale interdisciplinare au avut ca obiect de studiu
evaluarea susceptibilităţii, a hazardului şi a riscului asociat alunecărilor. Nota comună a fost aceea
de a corela un anumit rezultat avut în vedere cu o scară de lucru, o metodă şi o baza de date
relevanță (disponibilă din punct de vedere cantitativ şi calitativ).
Etapele evaluării riscului la alunecări şi metodologii utilizate
Managementul riscului este etapa finală a unui proces complex, care cuprinde studii
desusceptibilitate, hazard şi risc. Întreaga suită nu este totdeauna posibilă, etapele sale fiind mai
complete la scări mari şi estimări calitative (cel mult semi-cantitative), adesea incomplete, la scări
mici (naţionale, continentale, globale).
Metoda optimă pentru evaluarea riscului la alunecări(alunecări de teren)
Pe baza celor expuse anterior, metodele optime pentru analizele de susceptibilitate, hazard şi risc,
ca şi tipul şi cantitatea de date considerate necesare sunt determinate de scopul evaluării,
disponibilitateaşi formatulunor datedisponibile, scara naţională/regionalăsolicitată,
omogenitatea/eterogenitatea terenului şi disponibilitatea resurselor
Metoda optimă selectată în acest proiect reflectă stadiul actual al preocupărilor în domeniu pe plan
internaţional şi în România,dar în acelaşi timp,şi constrângerile impuse de scara naţională şi
nivelul bazelorde date, toate acestea determinând un nivel preliminaral evaluărilor.Totodată, în
acest cadru,metodaare un caracter inovativ, reprezentând o etapă nouă în evaluarea
alunecărilor(alunecări de teren)în România.
Riscul natural este o funcţie a probabilitatii apariţiei unei pagube si a consecintelor probabile, ca
urmare a unui anumit eveniment, fiind înţeles ca masura a marimii unei “amenintari” naturale
Riscurile geomorfologice se identifică prin metode calitative, parţial calitative şi cantitative.
Metodele calitativ-descriptive au un nivel ridicat de subiectivitate şi depind de gradul de
profesionalism al cercetătorului. În aceste analize, pericolul este apreciat ca fiind mare,
mediu etc. Metodele parţial cantitative în analizele de risc se referă la identificarea riscului
conform unei scale prestabilite, compusă din cifre sau din cifre şi cuvinte/litere. Realizarea
acestor scale necesităaplicarea unei metodologii unitare. Metodele cantitative descriu riscul
ca pe o funcţie între probabilitatea∗ pierderilor (ps) şi nivelul aşteptat al pagubelor E(S),
unde S este magnitudinea pagubelor
Aceste trei elemente se referă la analiza riscului, evaluarea riscului şi managementul
riscului. ⇒Analiza riscului reprezintă un demers sistematic de caracterizare şi, dacă este
posibil, de cuantificare a unui risc, din perspectiva probabilităţii de producere şi a
dimensionalităţii consecinţelor sale. ⇒Evaluarea riscului constituie o etapă ulterioară, de
decizie a semnificaţiei riscurilor acceptabile, care se face de către factorii administrativi, pe
baza comparării avantajelor şi dezavantajelor implicate de un posibil eveniment.
⇒Managementul riscului se referă la implementarea de măsuri şi metode, cu scopul de a
atinge nivelul de siguranţă propus, în contextul adaptării la transformările de mediu. În cursul
de faţă ne vom limita doar la nivelul analizei riscurilor, ca cerinţă ce aparţine cercetării
geomorfologice. Sub aspect metodologic, analiza riscului se structurează în următoarele
etape (dupăBeroggi şi KrÖger, 1993): • etapă premergătoare, a culegerii de date, cu
identificarea surselor de pericol, clasificarea şi inventarierea lor, în funcţie de utilizarea
terenurilor, • analiza periculozităţii teritoriului, pe palierul evenimentelor (analiza hazardului
prin metode de identificare şi localizare), şi a consecinţelor probabile (tipul de risc, areal de
cuprindere şi grad de periculozitate, pe baza unor scenarii), • etapa analizei expunerii
elementelor de risc la acel hazard natural (tipul, localizarea şi “prezenţa” elementelor
“expuse”), • analiza consecinţelor raportată la elementele de risc, prin evaluarea frecvenţei
(hs) şi a magnitudinii (S) pagubelor probabile, • stabilirea nivelului de risc prin raportarea
frecvenţei şi a magnitudinii pagubelor la obiecte/elemente de risc (entităţi expuse, cele mai
mici “unităţi” de analiză, notate cu r în fig. 2), “însumarea” obiectelor/elementelor de risc (r)
în riscuri toale/colective (R) (realizarea matricei riscurilor) şi calcularea unor riscuri
individuale (rind).
-Prima treaptă de analiză se referă la realizarea unui model, bazat pe tehnici SIG, de
estimare a hazardului geomorfologic şi are ca principiu evidenţierea vulnerabilităţii
sistemelor teritoriale. Acest palier al analizei este necesar pentru a identifica situaţii şi
domenii conflictuale şi a le reprezenta spaţial. Analiza se bazează pe suprapunerea hărţilor
de hazard cu cele de utilizare a terenurilor. Tipurilor de utilizări le sunt atribuite coduri de
protecţie necesară, elaborate pe baza intensităţii maxime acceptabile pentru acel peisaj şi a
frecvenţei hazardului geomorfologic, în funcţie de profilul spaţiului. În cazul în care
intensitatea reală a hazardului este superioară celei maxim acceptabile în peisajul respectiv
(stabilită de cercetător), atunci vorbim de un deficit de protecţie. Acestuia i se va atribui,
conform unei scale prestabilite, o valoare numerică, care apoi va fi reclasificată pe scală
calitativă (de tipul: deficit mic, mediu, mare).
-A doua treaptă de analiză constituie un model de cuantificare spaţială, pe elemente
teritoriale punctuale, liniare şi areale, a riscurilor geomorfologice delimitate în abordarea
anterioară. Modelul se bazează pe estimări globale în ceea ce priveşte numărul persoanelor
presupuse a fi afectate în diferitele clădiri sau sectoare de interes, valoarea elementelor
expuse riscului etc. Riscurile sunt cuantificate valoric (în USD sau Euro) – pentru daunele
materiale – şi ca număr de victime omeneşti. Se obţine o clasificare pe tipuri/categorii de
obiecte/elemente afectate, în funcţie de valoarea lor sau de densitatea locuirii. Analiza se va
face separat pentru bunuri materiale şi pierderi umane.
-A treia treaptă reprezintă un model de analiză cantitativă a riscului pentru fiecare
obiect/element de risc în parte, care este expus hazardului (de exemplu locuinţe individuale
sau segmente din sectoare de acces/drumuri etc.).

SUBIECTUL 5

3 aspecte pozitive:
Timp de desfasurare a examenului limitat
Nedeplasare
Acces la cursuri si seminarii
un aspect de îmbună tă țit (pe care l-ați perceput ca fiind limitativ):
In legatura cu platfoma, sa imbunatateasca calitatea de desfasurare a cursurilor, fara
blocaje

Fenomene de risc geomorfic.

a) Definiţie şi Clasificare
Riscul geomorfic reprezintă ansamblul de ameninţări cauzate de procesele care
conduc la modificarea caracteristicilor suprafeţei terestre (a formelor de relief) şi care
au un impact negativ asupra populaţiei, mediului şi infrastructurilor.Procesele
geomorfologice pot fi clasificate după mai multe criterii:
- procese de versant
- procese de albie
- alte tipuri (eoliene, litorale, glaciare)
Procesele de versant se pot grupa în:
- procese gravitaţionale
- de deplasare a maselor pe versant sub impulsul gravitaţiei
- procese hidrice de versant
- procese în care, pe lângă gravitaţie intervine şi apa.
Ambele tipuri de procese influenţează şi calitatea solului.În literatura de specialitate, în
funcţie de criteriul utilizat sunt definite mai multe tipuri dedeplasare a maselor şi,
implicit, mai multe tipuri de procese gravitaţionale astfel:
- procese de deplasare prin cădere
- procese de deplasare cauzate de sufoziune şi prin tasare
- procese de deplasare prin alunecare (alunecările de teren)
 - procese hidrice de versant (avalanşele de zăpadă, gheţarii)
- procese de deplasare prin prăbuşiri şi căderi de stânci.
4.1. Procese de deplasare prin cădere
.Prăbuşirile - sunt deplasări bruşte sub forma căderilor de rocă cu dimensiuni mari sau a
unor depozite, pe versanţi cu declivitate foarte mare (cca.90
0
).- sunt deplasări rapide ale maselor de roci pe versanţii abrupţi prin cădere liberă, prin
salturi sau prin rostogolireAcest tipuri de procese sunt cunoscute şi sub denumirea de
procese gravitaţionale sau„pornituri prin cauze mecanice”.După caracterul mişcării pot fi
deplasări bruşte sau lente.Tipuri de prăbuşiri:- prăbuşiri individuale când desprinderea şi
punerea în mişcare se face pentru particule dediferite dimensiuni (proces similar căderilor
libere).- prăbuşiri de mase şi prăbuşiri de versant - când se prăbuşesc mase mari de
materiale sau porţiuni de versant.Cauzele producerii prăbuşirilor:- înclinarea mare a stratelor
de rocă- gradul ridicat de diaclazare şi fisurare- eroziunea laterală a albiilor (subsăparea
bazei versantului prin acţiunea râurilor sau prinacţiunea valurilor mării asupra falezelor).-
subsăparea bazei versanţilor prin activităţi antropice etc.- alternanţa îngheţ-dezgheţ la
muntePrăbuşirile sunt mai frecvente la sfârşitul iernii şi primăverii datorită alternanţelor
îngheţuluişi dezgheţului, care lărgesc crăpăturile, micşorează coeziunea rocilor şi
favorizează desprindereaunor stânci sau a unor pachete de straturi. Trenele de grohotişuri
din etajul alpin al Munţilor Carpaţievidenţiază rolul important al fenomenelor de îngheţ-
dezgheţ în producerea acestor fenomen.- cutremure de pământ;- erupţii
vulcaniceMaterialele în deplasare parcurg o distanţă mare prin aer şi se acumulează la baza
versanţilor abrupţi sub forma unor trene de sfărâmături. Aceste procese sunt mai larg
răspândite pe versanţiiabrupţi din munţii înalţi şi reprezintă un risc pentru căile de
comunicaţie şi pentru aşezările dinapropierea lor